Atunci cand comunica cu persoanele cu dizabilitati, multe persoane sunt atat de preocupate sa nu le jigneasca fara sa vrea, incat prefera sa reduca la minim interactiunea cu acestea. Acest lucru duce la marginalizarea persoanelor cu dizabilitati.

Limbajul pozitiv transmite putere si acesta este un lucru extrem de important de retinut atunci cand comunicam cu sau despre persoanele cu dizabilitati. Decenii la rand, persoanele cu dizabilitati au fost etichetate drept "infirme" sau "retardate", si cu ajutorul altor termeni care defineau aceste persoane in mod exclusiv pe baza dizabilitatii lor intr-o maniera negativa. Pe masura ce sustinatorii miscarii de integrare a persoanelor cu dizabilitati au devenit mai influenti in intreaga lume, acest vocabular a evoluat.

Una dintre cele mai importante schimbari este practica acceptata pe plan international de a sublinia statul persoanelor cu dizabilitati de persoane inaintea dizabilitatii.

Comunicarea Verbala Si Non-Verbala

1. Comunicarea verbala

Comunicarea verbala se poate realiza prin vorbire, scriere si cantare, vocea fiind elementul esential.

Pentru o comunicare eficienta trebuie tinut cont de :

• Volumul - vorbiti suficient de tare astfel incat sa fiti auzit de ceilalti.
• Viteza expunerii - viteza cu care vorbiti trebuie adaptata dificultatii celor exprimate si nivelului de întelegere al participantilor. Daca se vorbeste prea repede se poate ajunge la confuzie, iar daca se vorbeste prea incet, apare riscul plictisirii auditorului.

Se recomanda sa se varieze viteza cu care se vorbeste, ca si tonul vocii, pentru a fi sigur ca ideile principale au un impact maxim.

• Pronuntia - se recomanda o pronuntare clara.
• Limbaj simplu si clar - punctati ideile simplu, folosind propozitii scurte.
• Entuziasmul - Daca vorbitorul este entuziasmat de subiectul prezentat, va transmite aceasta stare si publicului.
• Emiterea de judecati - este preferat a se evita, intrucat reprezinta o bariera in calea comunicarii eficiente. Evitarea lor duce la o atmosfera relaxata, in care ceilalti se simt liberi sa isi exprime opiniile si sa le asculte pe ale voastre.

2. Comunicarea non-verbala

• Cele mai importante mijloace de comunicare non-verbala sunt gesturile, postura, miscarile corporale, expresiile faciale, privirea, aspectul fizic, limbajul obiectelor, atingerea etc.
• Cele mai multe informatii sunt transmise prin limbajul trupului. El indica ceea ce gandeste si simte o persoana.
• In folosirea si interpretrea limbajului non-verbal un rol important il are contextul, reprezentat prin spatiu si timp. Comunicarea intre persoane este influentata de distanta interpersonala sau de mediul ambiental.

Vorbirea In Public

1. Pregatirea unui discurs.

• Intelegerea subiectului de comunicat

Comunicati auditoriului ceva ce acesta poate intelege, fiind cat mai clar. Pentru a realiza acest lucru, trebuie mai intai sa intelegeti dvs. ceea ce comunicati.

• Intelegerea auditoriului

Pentru o comunicare eficienta, transmitatorul si receptorul trebuie sa se inteleaga reciproc.

Descoperiti care sunt punctele comune de interes pe care dvs. si interlocutorul/audienta dvs. le aveti.

• Faceti subiectul de comunicat cat mai interesant. Nu vorbiti ca dintr-o carte. Folositi exemple pentru a ilustra cele spuse.

2. Sustinerea unui discurs

Exista 4 etape:

A. INTRODUCEREA - ar trebui sa fie o povestire care sa atraga atentia si sa trezeasca interesul pentru ceea ce vreti sa prezentati.

B. SUBLINIEREA IDEILOR PRINCIPALE - pentru a putea fi mai usor urmariti pe parcursul expunerii. Poate fi realizata prin punerea unor intrebari la care veti incerca sa raspundenti. Poate fi util sa le scrieti pe o tabla.

C. DISCURSUL PROPRIU-ZIS - va consta din dezvoltarea ideilor principale subliniate la punctul precedent.

D. CONCLUZIA - un rezumat scurt al celor prezentate, dar in nici un caz o repetare.

3. Cum sa incepi si sa inchei un discurs?

Primele cuvinte pe care le rostesti intr-un discurs, trebuie sa duca la:

• Stabilirea unei relatii bune cu publicul
• Captarea atentiei publicului

Stabilirea unei relatii bune cu publicul

In momentul in care incepi sa vorbesti, toata lumea se va uita la tine. Mai presus de toate, trebuie sa fii perceput ca o persoana deschisa, prietenoasa, pentru ca barierele comunicarii sa fie inlaturate.

Cateva sfaturi pentru a arata prietenos atunci cand de fapt esti nervos:

• pregateste-ti discursul foarte bine, astfel incat sa nu fii stresat ca nu stii ce sa spui
• pregateste-ti in special prima propozitie, pentru a nu fi nevoit sa o gasesti atunci
• zambeste, desi poate nu iti vine
• uita-te la public, si nu la usa sau in podea
• fa o pauza inainte de a incepe, pentru a te asigura ca toata lumea este asezata confortabil si pregatita

Captarea atentiei

Cateva moduri de a incepe un speech:

• incepe cu o intamplare personala
• prezinta un lucru interesant, surprinzator
• pune o intrebare: De ce oare sistemul de protectie sociala este ineficace?

In momentul in care ai spus tot ce ti-ai propus, opreste-te, desi poate ca initial ai alocat mai mult timp respectivului subiect. O expunere trebuie sa fie clara si scurta.

Exista cateva modalitati in care puteti incheia un discurs:

• o scurta recapitulare; poate fi util sa punctezi inca o data ideile principale
• o intoarcere la introducere; faceti legatura dintre ideile principale ale discursului si introducere, dupa care incheiati
• incheiati in forta, aratand mult entuziasm.

Ghid pentru formularea intrebarilor

• Formulati intrebarile clar si concis.

Cu cat intrebarea este mai lunga, cu atat este mai greu de urmarit. La intrebarile scurte se raspunde mult mai usor decat la cele lungi.

• Nu puneti mai multe intrebari deodata.

Punand mai multe intrebari deodata, creati confuzie. Ascultatorii nu vor sti la care sa raspunda.

• Lasati o pauza dupa intrebare.

Este nevoie de timp pentru formularea raspunsurilor si pentru a se gandi putin la ceea ce se va raspunde. Daca nu primiti nici un raspuns, nu incercati sa va raspundeti la propria intrebare, ci reformulati-o sau spuneti ceva care sa faca legatura cu o alta problema care urmeaza a fi discutata.

• Formulati mai curand intrebari deschise decat intrebari inchise.

Intrebarile deschise incurajeaza raspunsurile si incep cu CE, DE CE, CUM.

Intrebarile inchise permit numai raspunsuri prin da sau nu si sunt dirijate sau amenintatoare

• Evitati intrebari cu continut moralizator sau care implica standarde absolute.

(in special daca se refera la relatii interumane, atitudini, valori, obiceiuri, credinte, comportamente).

• Ascultati raspunsul verbal si observati-l pe cel nonverbal in cazul fiecarei intrebari.

Ascultati-va pe dvs. insiva - cuvintele, tonul si inflexiunile vocii - cand puneti intrebarea. Fiti constienti de sentimentele personale, de tensiunile si postura corpului, de miscarea ochilor si mimica. Trebuie simtit climatul din incapere sau atmosfera dintre persoane, ca raspuns la intrebari.

• Confirmati primirea raspunsurilor.

Modul in care reactionati la primirea raspununsurilor poate avea un efect favorabil sau nefavorabil asupra dorintei grupului de a participa, de a se exprima. Incercati sa nu alterati raspunsul cand il reformulati pentru a-l confirma. Intarind raspunsurile fiecaruia, incurajati membrii grupului sa interactioneze.