Viata este un proces minunatViata este un proces minunat!

Este procesul prin care ne amintim ceea ce deja stim, prin care scoatem la lumina toate cunostintele aflate in propriile celule si prin care le traim, le experimentam. "Manualul" sau de functionare se afla in noi insine, in memoria noastra celulara. Acolo avem inscris ca suntem una cu tot ce este viata, cu pamantul si creaturile sale, cu cerul si toate astrele; una cu Divinitatea si parte din ceea ce este Divinitatea.

La nivel celular, in esenta noastra, stim ca acesta este adevarul - desi mintea ne spune "povestea separarii". Si tot la nivel celular avem inscris un set de principii fundamentale ale vietii : functionabilitatea, adaptabilitatea si sustenabilitatea.

Din pacate, acum, credintele false pe care le avem despre viata le intuneca, acoperindu-le, ascunzandu-le vederii noastre si impiedicandu-ne sa le recunoastem. Nu este vorba ca oamenii nu vor sa traiasca dupa cele mai adevarate si eficente principii ale vietii, dar le este imposibil sa o faca datorita altor constructii mentale pe care le intretin si conventiilor sociale ce decurg de aici.

Cele trei mari principii esentiale, functionabilitatea, adaptabilitatea si sustenabilitatea au fost inlocuite acum cu conceptele : moralitatea, dreptatea si proprietatea. Oamenii nu mai traiesc conform principiilor, ci conform conceptelor - iar in asta consta toata nefericirea lor si a intregului Pamant.

Moralitatea este un concept ipocrit pentru ca se bazeaza pe idea falsa a mintii ca cineva are dreptate in mod absolut si ceva este corect in mod absolut. Dar ceea ce stii, ce simti la nivel celular si ceea ce crezi la nivel mental sunt lucruri total diferite. Si intotdeauna ar trebui sa faci ceea ce simti.

Dreptatea este un alt concept ipocrit, pentru ca se bazeaza pe ideea falsa ca cineva este indreptatit sa imparta recompense si sa aplice pedepse. El se intemeiaza pe primul concept fals, cel al moralitatii, si deci nu are nici o baza reala pentru a fi aplicat.

Proprietatea este al treilea concept ipocrit, si se bazeaza pe idea falsa ca "nu exista suficient din ceea ce credem ca avem nevoie" pentru a fi fericiti, asa ca trebuie sa ne asiguram ca este "a noastra, personala" o parte cat mai mare din viata: partenerul, copiii, casa, masina, pamantul, s.a. (chiar si terenul de pe luna !). Luam "drepturile de proprietate" atat de in serios incat omoram si murim pentru ele - cand adevarul e ca nimic nu e cu adevarat al nostru. Suntem doar administratorii acestor "bunuri" in timpul vietii.

Cum am facut de am ajuns sa traim dupa aceste concepte false?

Simplu - am uitat cine suntem noi cu adevarat. Nu am scos inca la iveala aceasta cunoastere, pe care cu totii o avem, o stim, o simtim la nivel celular, in ADN-ul propriu, transmisa genetic de generatii intregi, de mii de ani. Si tot ce avem de facut este sa ne-o reamintim, sa ne reamintim principiile vietii si sa traim conform lor.

Functionabilitatea este primul principiu fundamental. Ea desemneaza capacitatea unei actiuni pe care o intreprindem de a fi functionala, eficienta, avand in vedere ceea ce incercam sa fim, sa facem sau sa avem.

Sa luam un simplu exemplu: sanatatea. Conceptul mental al moralitatii ar spune unor oameni sa nu foloseasca anumite tipuri de produse sau terapii, pentru ca nu sunt corecte, indreptatite, recunoscute. Aceleasi produse sau terapii se pot dovedi extrem de functionale, de eficiente in ce priveste recuperarea sanatatii - si oamenii sa nu le aplice, deoarece ei inlocuiesc principiul functionabilitatii cu conceptul moralitatii. Si se pot da nenumarate exemple din diferite domenii ale vietii.

Aceasta este calitatea principala a vietii - ca ea functioneaza. Si functioneaza intr-un anumit fel care ii permite sa functioneze in continuare. Cand functionabilitatea este amenintata in vreun fel, viata gaseste o cale de a se adapta, de a se modela, pentru a continua sa functioneze.

Acest principiu fundamental al adaptabilitatii a fost inlocuit de conceptul dreptatii, pentru ca sistemul judiciar sa regleze ceea ce este necesar pentru ca viata sa continue, sa se sustina. Dar atata vreme cat incercam sa "indreptam ceva rau" prin pedepse, continuam sa vedem "raul" ca pe un "esec moral", in loc sa-l vedem ca pe ceea ce este : ceva ce nu functioneaza inca, dar pe care putem sa-l facem sa functioneze.

Pedepsele aplicate unor oameni, pentru ca au facut anumite lucruri, nu fac altceva decat sa demonstreze inversunarea cu care ne aparam conceptul fals de moralitate pe baza caruia ii judecam. In loc de asta, am putea aplica primul principiu al vietii si i-am putea corecta pe acei oameni, facand comportamentul lor sa functioneze.

Acest principiu al adaptabilitatii este ceea ce se numeste in teoria evolutionista, selectivitate. Viata selecteaza in procesul sau aspectele sau functiile tuturor fiintelor vii care permit acelei fiinte sa continue sa traiasca. In felul acesta evolueaza o specie. Si cand o face, este exprimat al treilea principiu fundamental al vietii, sustenabilitatea (auto-sustinerea).

Viata cauta sa se sustina pe ea insasi. Ea este infinita, si intotdeauna exista tot ceea ce ai nevoie pentru a fi fericit. Nu e nevoie sa ai "drept de proprietate" asupra unor parti ale ei, pentru a te "proteja de greutatile" ei. Insasi viata ne invita sa sustinem, sa pastram cu grija partile ei - dar nu sa pretindem ca le posedam, ca le avem in proprietate.

Exista destul din tot ceea ce avem nevoie cu adevarat ca sa fim fericiti - se afla in interiorul fiecaruia din noi. Dar noi nu credem, si incercam sa "posedam" ceea ce ne dorim mai mult (apartament proprietate personala, sotia mea s.a). Ne imaginam ca daca-l posedam il putem pastra pentru totdeauna, ca nimeni nu ni-l poate lua si putem face ce vrem cu el - si ca din aceasta experienta a "proprietatii" vor rezulta siguranta, auto-sustinerea si fericirea proprie. Dar in cele din urma, prea tarziu, din pacate, ajungem sa ne dam seama de iluzia acesteia. Adevarata siguranta, sustinere si fericire se creaza din interior, intotdeauna. Tot ce ai de facut este sa fii tu insuti.

Toate lucrurile pe care oamenii le percep ca fiind "rele" (printre care saracia, razboiul, boala, batranetea, moartea) apar datorita ignorarii acestor principii fundamentale si incercarii de a trai conform conceptelor sociale. Si mii de ani oamenii nu au fost dispusi sa recunoasca faptul ca viata traita conform acestor concepte nu functioneaza - nu produce rezultatele pe care ei le doresc.

Acum insa lucrurile s-au schimbat. Situatia geo-fizica, sociala si politica a lumii ne indeamna sa ne "provocam" credintele conform carora traim. Si cea mai mare provocare pe care omenirea o are de trecut acum este:

  • a pastra si servi viata in primul rand,
  • a pune accent pe alegeri care sa ofere consecinte favorabile pe termen lung pentru intreaga omenire,
  • a redescoperi principiile fundamentale ale vietii reale.

Viata de pretutindeni exprima aceste trei principii fundamentale, iar ele sunt circulare, permitand vietii sa continue pentru totdeauna.

Iar cand vom fi noi insine, ni le vom reaminti - si ne vom trai viata cu adevarat !

Adauga comentariu

Codul de securitate
Actualizează