Discriminarea persoanelor cu dizabilitatiDizabilitatea reprezinta afectarea uneia sau a mai multor functii esentiale ale fiintei umane, de natura sa diminueze libertatea de expresie sau de actiune a acesteia. Nu este vorba aici de liberul arbitru, ci de libertatea de miscare si de actiune restrictionata de disfunctiile simturilor de distanta, ale facultatilor de mobilitate si deplasare, precum si ale instantelor cognitive.

Din cauza discriminarii care aduce cu sine marginalizarea si segregarea anumitor categorii de indivizi vizati de astfel de practici, societatea actuala perpetueaza inegalitatea in drepturi a oamenilor, judecandu-i si condamnandu-i pe cei carora nu le acorda nici macar sansa de a putea sa duca un trai decent.

Dizabilitatea este doar o chestiune de perceptie. Fiecare om poate face anumite lucruri lucruri pe care altii nu le pot face...

Discriminarea persoanelor cu diferite handicapuri se poate manifesta in mod direct prin:

  • limitarea sanselor egale de a participa la viata publica;
  • limitarea posibilitatilor de a avea o viata sociala obisnuita;
  • imposibiliatatea de a se angaja si a-si castiga existenta;
  • imposibilitatea de a avea acces la anumite institutii sau utilitati care intervin in viata de zi cu zi.

Mai dureroasa insa, este acea discriminare subtila, pe care majoritatea oamenilor care nu sufera de nici un handicap nu o constientizeaza, ci dimpotriva o genereaza si o perpetueaza prin standardele si normele pe care direct/indirect sau intentionat/neintentionat le impun asupra tuturor celorlalti. O asemenea discriminare se regaseste spre exemplu in "etichetele" atribuite acestor persoane. Termenii folositi pentru a le identifica nevoile sunt in sine disciminatorii deoarece de exemplu prin insasi termenul de "dizabiliatate", analizat etimologic, li se neaga absolut orice fel de abilitate. Aceasta falsa negare are un impact deosebit asupra identitatii si demnitatii individului.

O alta terminologie interpretabila este cea a "handicapului", o persoana nu poate fi in sine "handicapata". Handicapul nu este altceva decat o stare consecutiva deficientei cu care persoana s-a nascut sau pe care a dobandit-o. Societatea naste "handicapul" prin normele impuse, norme construite de o majoritate care dicteaza o anumita stare de "normalitate".

Negarea anumitor drepturi fundamentale cum ar fi dreptul la o educatie adaptata in functie de "diferitele abilitati", accesul la o ingrijire medicala adecvata, posibilitatea de a invata o meserie in concordanta cu abilitatile individuale si posibilitatea de a-si castiga propria existenta, dreptul de a isi exprima sexualitatea, etc. Toate aceste aspecte reprezinta acte discriminatorii, iar privite in ansamblu au un impact deosebit asupra individului si dezvoltarii sale armonioase.

Persoanele cu dizabilitati sunt excluse de la viata sociala (plimbandu-se doar intre locuinta si institutii specializate), fiindu-le adesea ingradit dreptul de a intra in contact cu un mediu care i-ar putea face sa simta realitatea care ii inconjoara. Pentru subiectii dizabilitatii, barierele sunt exterioare, au caracter mecanic, tehnologic sau administrativ. Independenta specific in plan social inseamna, pentru acesti oameni, rampe si alte mijloace de acces si de deplasare pe care le intelegge toata lumea pentru ca, daca nu sunt vizibile, pot deveni vizualizabile. Dar, peste toate acestea, e nevoie de servicii specifice, de organizare, de educatie adecvata, de profesionalizare onoranta si onorabila, de amenajarea unor locuri de munca si, mai cu seama, de recunoasterea de catre autoritatea publica a adevarului ingradirii sociale a libertatii unui important numar de cetateni si purcesul la decizia politica reparatoare in spiritul imperativ al drepturilor omului.

Numai ca lumea e in asa fel facuta incat, prin adancul si pe fata ei, luneca unele dizabilitati si disfunctii omenesti, care se vad si altele, care nu se vad. Odata cu acestea mai de pe urma, sunt afectate constiinta, spiritul... Loviturile i le cara omului deficientele mintale si cele psihice. Iar aici, precumpanitor, nu se cade sa mai vina vorba despre libertate, ci despre handicap. In acest context, nu este de mirare faptul ca persoanele cu handicap sunt foarte putin vizibile in societate, neavand sustinere pentru a-si putea dezvolta atitudinea civica si pentru a putea participa in diferite moduri la luarea anumitor decizii care le influenteaza prezentul si viitorul.

La urma urmei, speranta, nu doar ca moare ultima, dar ofera si sanse egale pentru toata lumea... asa ca, mergem inainte cu sanse egale la speranta!

Comentarii 

Postat la
%b %09, %2011
Postat de
norbert hainal
socant
De ce pana acuma am fost incadrat in gradul 2 accentuat si am fost chemat in fiecare an la comisie,si acum ca in sfarsit mi sa dat si mie permanent,sa schimbat si gradul de handicap.Preciz ez ca problema ce o am este din nastere deci este congenital(nu am avut nici un deget la mana stg.)dupa care la varsta de 15 ani am avut un accident,amputi nduse si ceea ce a fost la mana stg.TOTUSI FACETI-MA SA INTELEG DE CE SCHIMBAREA SCHIMBAREA ACEASTA DE INCADRARE,DEOAR ECE NU AM BENEFICIAT DE NICI O AMELIORARE SA VREO IMBUNATATIRE LA PROBLEMA MEA.
Postat la
%b %04, %2011
Postat de
Vasi
Sugestie
Consulta un avocat si cere sa se faca dreptate
Postat la
%b %13, %2014
Postat de
Constantin
discriminare
Sunt persoana cu handicap accentuat, intentionez sa-mi cumpar un autoturism second-hand pentru care trebuie platita taxa de mediu, conform legii 448/2006 doar autoturismele care sunt adaptate special beneficiaza de scutirea de la plata acestei taxe, personal nu am nevoie de o adaptare speciala, este suficient ca masina are servodirectie. La fel se intampla si cu impozitul, doar masinile adaptate sunt scutite. Daca mai este cineva in aceasi situatie sa posteze aici pentru a putea sa strangem semnaturi cerute de instanta pentru a cere revizuirea legii.

Adauga comentariu

Codul de securitate
Actualizează