Studiul apelor minerale si al namolului

Apele minerale sunt ape naturale, folosite in cura externa sau interna, ca tratament. O apa minerala contine diferite substante ca: saruri, elemente chimice (de exemplu Fe sau gaze) intr-o anumita concentratie, de unde si varietatile de ape minerale. Totusi, sunt anumite conditii pe care trebuie sa le indeplineasca o apa ca sa fie minerala, si anume: sa aiba minimum 1 g%o saruri; sa contina elemente chimice cu mare actiune (Fe, I, As) in anumite cantitati; sa contina anumite gaze (CO , SH , emanatii radonice), de asemenea, in anumite proportii; sa izvorasca la o temperatura de cel putin 20 grade.

Origine: Izvoarele vadoase sunt cele ce provin din precipitatiile atmosferice. Apa patrunde in profunzimea solului, dizolva diferitele elemente continute in rocile permeabile, sau patrunde prin fisuri sau falii ale scoartei pamantului, realizandu-si gradul de mineralizare si circuland subteran. CO2 din atmosfera mareste aceasta calitate dizolvanta a apei. Majoritatea apelor minerale din tara noasta sunt de origine vadoasa.

Izvoarele juvenile provin din apa de condensare vulcanica. Ele sunt la mari adancimi. Noi nu avem in tara asemenea izvoare, care se gasesc in preajma muntilor vulcanici. Izvoarele mixte sunt izvoarele juvenile amestecate cu apa de infiltratie.

Apele veterice sunt panze de apa inchistate, aflate in vecinatatea zonelor petrolifere sau cu gaz metan. Au un continut sarat, iodurat si se gasesc la noi in Transilvania si regiunea subcarpatica.

Clasificare

Se au in vedere diferite criterii:

1. Dupa temperatura sunt:

• ape minerale atermale (reci, sub 20),
• ape minerale termale (peste 20), dintre care unele sunt izoterme -34 - 37 - si altele hiperterme - 37 - 38.

2. Dupa concentratia osmotica:

• ape acratice, cu mineralizare sub 1 g%o substante solide, fata de 9 g%e concentratia plasmei;
• ape izotone, cu o concentratie de 8 - 10 g%c(ca si serul fiziologic);
• >ape hipertone, cu o concentratie de peste 10 g%e.

3. Dupa compozitia chimica exista 11 categorii de ape minerale si anume:

• ape oligominerale sau acratice, care au minimum 1 g%o substante solide;
• ape carbo-gazoase, cu 1 g CO2%e;
• ape alcalino-teroase sau teroase, cu 1 g%e bicarbonat de Ca, Mg;
• ape cloruro-sodice, cu 1 g%c clorura de sodiu;
• ape sulfatate, cu 1 g%c sulfat de Na sau Mg (ape purgative); sau cu sulfat de calciu (ape ghipsoase) sau de fier (ape vitriolice);
• ape feruginoase; cu minimum 10 mg%c Fe;
• ape arsenicale, cu minimum 0,7 mg%0 As;
• ape iodurate, cu 1 mg%c iod;
• ape sulfuroase, cu 1 mg%o sulf;
• ape radioactive (contin 80 u. Mache/1).

Apele cloruro-sodice sau sarate: foarte numeroase, se folosesc in cura interna, daca au o concentratie pana la 15g%e in bolile digestive (gastrite hipoacide etc), in bronsite cronice, rinite cronice si in cura externa, atunci cand concentratia lor depaseste 15 g%o (poate ajunge pana la 250 g%o) sunt indicate in bolile reumatice. Astfel de statiuni sunt: Sovata, Amara, Ocna Sibiului, Techirghiol, Slanic Prahova, Govora, Bazna si Olanesti (si iodate) etc Mentionam aici si lacurile helioterme, formate din straturi de apa de concentratii diferite, care se incalzesc la soare in mod inegal, in profunzime fiind mai calde. Exemplu: Sovata, Lacul Ursu, lacurile de la Ocna Sibiului.

Apele sulfatate (1 g%e sulfati): sunt ape sulfatate sodice sau glauberiene, mag-neziene sau amare, calcice sau ghipsoase si vitriolice (cu Fe si Al); ele se folosesc numai in cura interna, in afectiuni digestive (intestinale, hepato-biliare). Se beau dimineata, pe nemancate, in constipatii cronice, colecistatonii, obezitate etc. Se gasesc la Slanic, Baltatesti etc.

Apele feruginoase (10 g%o Fe): sunt intotdeauna si carbo-gazoase, dar mai pot fi sarate, alcaline, calcice etc. Fierul are rol important in organism. Apele feruginoase se administreaza, in cura interna, numai din izvor, in timpul meselor, pentru ca altfel, fierul in contact cu aerul, devine trivalent si deci inactiv. Numai fierul bivalent este activ, fiind resorbit in prezenta HC1 si a vitaminei C. Indicatiile apelor feruginoase sunt anemiile feriprive, achilia gastrica, stomacul operat etc. Gasim ape feruginoase in statiunile Vatra Dornei, Tusnad, Buzias, Covasna etc.

Apele iodurate (1 mg%o I): iodul al carui metabolism este controlat de glanda tiroida, a fost utilizat de multa vreme in Tratamentul reumatismului cronic, atero-sclerozei, hipertensiunii arteriale etc Aceste ape se folosesc in cura interna si externa. Statiunile se afla in apropierea salinelor: Govora, Olanesti (ape iodurate, sarate, sulfuroase), Bazna (sarate si iodurate) etc

Apele arsenicale: sunt mai rare. Cea mai cunoscuta statiune este Sarul Dornei. Se folosesc in cura interna, mai ales la copii anemici, in debilitate sau in dermatologie, in cure externe (bai).

Apele sulfuroase (1 mg%e SH2): sulfatul este un element cu importante roluri in organism. El intra in compozitia acizilor aminati, indispensabili organismului (cisteina, arginina etc). De aici si importanta apelor sulfuroase in leziunile cronice ale mucoaselor (bronsite, rinite cronice). Apoi sulful este elementul care intra in constitutia tesutului conjunctiv. Boala reumatismala, fiind considerata o colagenoza, este una dintre indicatiile majore ale apelor sulfuroase. Sulful intra in constitutia insulinei - de aici indicatia apelor sulfuroase in diabetul zaharat. in fine, sulful mai are si un rol desensibilizant, antialergic, avand indicatii in astmul bronsic si in unele dermatoze. Se folosesc ambele cure - interna si externa. Statiuni: Herculane (care sunt si termale), Pucioasa, Vulcana, Calimanesti, Olanesti, Govora (sulfuroase, iodate, sarate).

Aceste ultime patru varietati de ape minerale contin oligoelemente cu mare actiune farmacodinamica. Este vorba de apele feruginoase, iodurate, arsenicale si sulfuroase. Apele minerale se folosesc in cura interna (se beau) sau in cura externa (sub forma de bai, inhalatii si pulverizatii, spalaturi, irigatii), sau se pot utiliza in ambele cure. S-au facut chiar preparate injectabile din ape minerale.

Cateva cuvinte despre fiecare dintre apele minerale descrise mai sus:

Apele oligometalice (lg%e): sunt ape slab mineralizate si pot fi termale sau reci. Ele contin Na, I, S, Ra (Geoagiu, Felix, cu o temperatura de 40 - 45) si sunt folosite in bolile aparatului locomotor. Cele reci (acratopege) sunt utilizate in cura de baut (sunt imbuteliate si se gasesc in comert). Exemple: Olanesti, Calimanesti, folosite in bolile digestive sau urinare.

Apele carbo-gazoase (1 g%c CO2): sunt indicate atat in cura interna (boli digestive, cronice, cu hiposecretie gastrica), cat si in cura externa (in bolile cardio-vasculare si hipertensiunea arteriala, arterite, boala Raynaud, acrocianoze, sechele postflebitice, insuficiente venoase etc). Mofetele sunt emanatii gazoase naturale de CO2, folosite in cura externa, in bolile cardio-vasculare. Exemple de statiuni: Borsec, Tusnad, Vatra Dornei, Covasna, Buzias.

Apele alcaline (1 g%c bicarbonat): sub forma pura nu exista la noi in tara; se intalnesc sub forma combinatiilor (ape alcalino-teroase cu Mg, Ca), alcaline, cloruro-sodice, carbo-gazoase, sulfuroase, sulfatate, feruginoase. Ele sunt folosite in cura interna, indeosebi in afectiunile digestive, hepato-biliare. in cura externa se folosesc in inhalatii si pulverizatii (in afectiuni ale cailor respiratoare). in ceea ce priveste bautul apei, acesta este bine sa se faca prin sorbituri sau cu paiul, pentru a se incalzi in gura. Se incepe cu cea. 50 ml la fiecare masa si, in functie de toleranta, se cresc dozele. Apele alcaline le gasim in statiunile Sangeorz, Hebe, Slanic Moldova, Malnas, Bodoc. La Karlovy-Vary (Cehoslovacia) gasim ape alcaline sulfurate.

Apele alcalino-teroase si teroase (1 g%c): contin bicarbonat legat de Ca sau Mg si au ca principale indicatii afectiunile digestive (gastrite, colite, boala ulceroasa, enterocolite cronice, rahitism, alergii etc). Asemenea ape gasim la Borsec, Covasna. La Sangeorz, Slanic sunt ape alcalino-teroase cloruro-sodice. Ionul de Ca este principalul element al acestor ape. Apele radioactive: sunt ape care contin elemente radioactive ce emit radiatii: a (alfa), b (beta), g (gama) (radiu, uraniu, thoriu). Cel mai important este radiul, care emite radiatia numita radon. O apa, ca sa fie radioactiva, trebuie sa aiba minimum 80 u Mache/1. Noi nu avem in tara astfel de ape. Apele de la Herculane si Felix au un grad mai mic de radioactivitate. Aceste ape se folosesc in cura interna si au un bun efect stimulent asupra gonadelor si hipofizei. Se mai indica in obezitate, reumatism, nevrite, nevralgii.

Namolurile (peloidele)

Peloidele (pelos = mal, in limba veche) sunt substante naturale, organice sau anorganice, folosite din cele mai vechi timpuri in tratamentul reumatismului. La romani, Pliniu folosea si recomanda onctiunile cu namol, iar imparatul Constantin cel Mare facea bai de namol la termele Phitia (golful Ismid).

Pe masura trecerii timpului, namolul a inceput sa fie din ce in ce mai folosit, data fiind si raspandirea sa pe suprafata globului.

Clasificare

Namolurile se impart in doua mari clase: sedimente curative si pamanturi curative sau terapeutice (produse din dezagregarea rocilor).

1. Sedimente curative:

• biolite de natura organica (fauna: substante organice, microorganisme sau flora): turbe, sapropel (namol de putrefactie), gyttja (namol de semiputrefactie, avand caracter predominant mineral) slicuri (namoluri groase) de mare, liman, rauri, izvoare, creta etc;
• abiolitice, care provin din substante pur minerale (exemple: argilele, huma, nisipurile).

2. Pamanturi curative:

Sunt produse prin dezagregarea rocilor: argile, luturi, marne: loess si luturi de loess.

Proprietatile namolurilor, peloidele au proprietati fizice si chimice:

Proprietati fizice: dintre acestea, cele mai importante sunt: greutatea specifica sau densitatea, determinata de continutul de substante minerale; turba va avea deci cea mai mica densitate, datorita continutului mare in substante organice de natura vegetala:

• plasticitatea sau consistenta, importanta pentru impachetari etc; ea depinde de gradul de dispersie a substantei solide;
• termopexia, adica capacitatea de fixare si pastrare a caldurii;
• radioactivitatea este mai rara; o gasim acolo unde namolul provine din detritusuri de roci care contin derivati ai radonului si alte elemente.

Proprietatile chimice: fauna si flora, planctonul apelor, cat si diferite alte substante minerale, care au luat parte la formarea peloidelor, le determina proprietatile chimice. Dintre substantele organice continute citam: steroli, substante estrogene (foliculina), progesteronice etc, iar dintre cele anorganice: carbonati, fosfati, sulfati, fier, sulf, H2S, sulfura de fier si carbonat de fier, care dau culoarea neagra a namolurilor. Actiunea si indicatiile namolurilor, trebuie sa spunem de la inceput ca terapia cu namol este o terapie intensa, solicitanta. Ea actioneaza prin cei trei factori cunoscuti: termic, chimic si fizic (mecanic). Nu se cunoaste in mod precis mecanismul intim de actiune a namolurilor, dar se pare ca o serie de substante pe care le contin, se pot resorbi si pe cale tegumentara si mucoasa. Efectul histaminic cutanat este cert, el favorizand resorbtia.

Ca indicatii: boala reumatismala, afectiunile locomotorii posttraumatice si nevralgice, sechelele ca si afectiunile ginecologice, cronice constituie optime indicatii de Tratament (inclusiv sterilitatea).

Modul de aplicare consta in impachetari partiale cu namol cald, de 45 - 50, timp de 20 - 30 minute, sau onctiuni, care pot fi partiale sau complete, cu namol rece si expunere la soare (metoda egipteana). De asemenea, namolul se intrebuinteaza sub forma de bai si in tampoane vaginale la femei.

Statiuni: Techirghiol si tot litoralul (namol sapropelic de liman); Amara, Sovata, Telega, Bazna, Lacul Sarat, Slanic (Prahova) (namoluri de lacuri sarate); Vatra Dornei, Borsec, Felix (turba); Govora (silicos si iodat), Geoagiu si Oglinzi (feruginoase).

Sursa: INRMFB

Nota editorului: Acest articol nu este destinat sa ofere sfaturi medicale, diagnostic sau tratament.