Mirela Eftemie -
Prima sesiune de recuperare in Franta
A sosit si ziua cea mare, nu am atipit deloc, asteptam sa vina
masina sa ne duca spre aeroport. Nu din cauza emotiilor,
ci din cauza ca in fata mea se deschidea un nou drum, un
drum greu si anevoios care, precum orice drum incepe cu
primul pas, iar eu trebuia sa fac acest prim pas. E drept
ca deocamdata doar la modul figurat, dar, totusi, PAS.
Este prima sedinta de recuperare in adevaratul sens al
cuvantului de dupa operatie, Urma un nou drum in
recuperarea mea, in regasirea mea si in lupta dintre
spiritul si corpul meu, pentru a deveni un om normal.
Chiar si eu sunt curioasa cine va invinge pana la urma,
desi o banuiala deja am.
La ora 4.30 a sosit masina, nu stiu cum a trecut timpul
pana am ajuns la aeroport pentru ca gandurile imi zburau
necontrolat. Visam cu ochii deschisi, vazandu-ma
alergand zburdalnic printre sperantele mele. Cand am
intrat la check-in, am fost preluata de cei de la
'biroul de asistenta' care au obligatia sa te imbarce.
Am intrat prima in avion. Ma astepta un drum relativ
greu, conditiile din avion nu sunt speciale pentru
persoanele cu dizabilitati. La 9.20 am aterizat pe
aeroportul din Paris, eu iesind ultima, timid, printre
scaunele ramase goale, abandonate de lumea grabita sa le
paraseasca. Cea de la biroul de asistenta nu stia
engleza. Era o tipa draguta. In sarcina ei intra si
atributia de a ma conduce pana la masina. Nu va spun ca
a fost in stare sa ma insoteasca la wc. Lucru pe care la
noi la noi in tara nu cred ca ai norocul sa-l intalnesti.
Civilizatia m-a surprins inca odata mai putin pregatita.
Mai ales pentru faptul ca unele lucruri pe care nu le
stii, ti se par normale asa anormale cum ti se intampla
tie. Doar o revelatie face ca, din cand in cand sa te
luminezi, minunezi si intrebi in acelasi timp. Dar asta
este o alta poveste.
La firma de inchirieri auto, a mers totul repede, masina
era achitata din tara, lucrurile clare, asa ca nu aveau
de ce sa ne mai tina mult. Am primit cheile si am cautat
masina in parcare. Am gasit-o repede era o Corsa mica
dar mie nu mi-a placut pentru ca avea scaunele sport si
pentru mine incepea un nou calvar. Nu ma puteam
transfera singura, fapt ce era un impediment destul de
neplacut.
Ne astepta in fata, un drum de 250 km pana in oraselul
La Chapelle Montlinard, acolo unde eram cazati si unde
se afla si clinica de laseropunctura. In jur de ora 14
am ajuns la destinatie. Orasul era structurat altfel
decat m-as fi asteptat eu. Sunt casute mici peste tot,
au un aer medieval, liniste foarte multa... poate prea
multa, eu nefiind obisnuita cu asa ceva.
Luni ma astepta prima programare, aveam emotii. Am
ajuns destul de repede la Clinica privata a doctorului
Albert Bohbot, o clinica mica, cocheta si echipata cu
aparatura de ultima generatie, situata pe marginea
raului Loire inconjurata de multa verdeata si domenii
private (o vizitasem cu o seara inainte, ca
sa stim exact unde se afla).
Acolo am fost intampinata de secretara medicului, Edwige.
Dupa ce ne-a lasat sa vizitam clinica, a trebuit sa
facem formele pentru a intra propriu zis in programul de
recuperare. Clinica era impartita in 2 sali, cabinetul
de laseropunctura (o combinatie intre acupunctura si
terapia laser, procedura care ajuta nervii secundari din
jurul maduvei sa se dezvolte si sa preia incet, incet
functiile acesteia) si sala de recuperare. Urma ca dupa
prima consultatie sa stabileasca tratamentul asa ca
faceam 2 sedinte de laseropunctura pe zi si de 2 ori
mergeam la sala de reuperare, unde aveam parte de
aparatura moderna de ultima generatie, asa cum vezi doar
la tv si prin filme.
O zi de recuperare: 1 sedinta
laseropuncture 30- 45 min, 1 ora la bicicleta electrica,
1 ora in verticalizator; dupa amiaza 1 sedinta
laseropunctura, 1-2 ore bicicleta, 1 ora la aparatul
multifunctional de forta, 1ora standing in
verticalizator, 1 ora de stat/mers in orteze intre bare
paralele. Cu medicul, am avut o relatie 'pacient –
medic' perfecta, complet profesionist si mereu amabil sa
raspunda la orice intrebare. Medicul mi-a garantat ca
daca ma voi tine de tratament voi merge in picioare,
tratament care va dura 2 ani iar fiecare serie va fi la
2 luni. Bineinteles ca totul se va intampla treptat, pas
cu pas, un proces lung dureros, obositor si costisitor.
Dar cel mai important lucru este ca se poate.
Zilele au trecut, eu incercam sa ajung prima la clinica
si sa lucrez cat mai mult, pentru a profita cat mai mult
de conditiile de care ma puteam bucura doar pe o
perioada de timp limitata. Aici mi-am facut prietenii
noi, fiecare cu povestea lui, fiecare cu speranta lui. O
biblioteca intreaga de enciclopedii cu franturi de viata,
de dureri si lupte, deznadajduiri si sperante. Razboaie
duse de fiecare cu el insusi, in speranta ca va
invinge si va fi si biruitor in acelasi timp.
In urma accidentului fibrele nervoase care transmit
informatia din maduva spinarii au fost aprope total
intrerupte, si influxul nervos (care in mod normal
circula prin maduva spinarii in fiecare milisecunda
pentru a asigura ajustarile pozitionale cerute de
activitatile noastre motorii) este interupt, in aceeasi
masura la acel nivel. Insa organismul uman are
extraordinara capacitate de refacere pentru ca maduva
spinarii a fost sectionata la un anumit nivel, functiile
neuromotorii corespunzatoare acelui nivel pot fi
preluate de radacinile nervoase ale nervilor spinali
care merg din zona medulara sanatoasa in cea imediat
alaturata. Desi este usor de expus aceasta situatie,
realitatea este ca are loc un proces extrem de complex
ca rezultat al eforturilor depuse de organismul uman
pentru a se adapta la situatia nou creata.
Aplicarea LASEROPUNCTURII joaca un rol decisiv in
cresterea eficientei protocolului terapeutic de
recuperare neuromotorie si in scurtarea timpului de
reabilitare, accelerarea refacerii tisulare si
celulare prin imbunatatirea metabolismului celular;
stimularea angiogenezei (formarea de noi capilare) in
tesutul afectat; imbunatatirea functiei celulei nervoase;
stimularea dezvoltarii fibroblastilor esentiali in
refacerea tesuturilor afectate; reducerea formarii de
tesut fibros; imbunatatirea circulatiei sangvine si a
drenajului limfatic de la nivelul aplicatiei; analgetic,
inclusiv prin stimularea eliberarii de endorfine si
enkefaline. Aici in urma testelor am aflat ca reflexele,
motricitatea, echilibrul, masa musculara au crescut, am
reusit sa pedalez singura la bicicleta, piciorul drept e
mai iute, cel stang e mai lenes (da-l harnicesc eu si
pe el), imi place sa stau in picioare intre paralele,
bine, avand orteze in picioare... am si uitat cum e sa
privesti lumea din picioare... primele cuvinte au fost :
'Am uitat ce inalta sunt!' Iata cum niste exercitii fizice
te pot ajuta chiar sa-ti recapeti memoria. Sper ca usor
usor sa-mi aduc aminte din ce in ce mai multe lucruri.
Si, de ce nu, sa si uit. Sa ajung intr-o buna zi sa uit
ca a fost o perioada din viata mea cand nu am putut
merge. Desi e greu de uitat asa ceva, credeti-ma!
Multumesc din suflet tuturor celor care m-au ajutat,
tuturor celor care au contribuit prin orice mijloace la
aceasta realizare a mea, tuturor celor care m-au
sustinut la acesta sesiune de recuperare. Fara voi nu as
fi reusit nici macar sa aflu ca se poate. Fie ca
multumirea mea de acum sa se transforme in multumiri pe
care voi le-ati facut sufletelor voastre, care, acum
sunt cu mult mai inalte datorita generozitatii de care
ati dat dovada.
Sa va mearga din plin,
Mirela.
Si de ce nu, chiar fara virgula! Ce-are daca merg si eu...
din plin?
Va multumesc.
Urmatoarea sesiune de tratament va fi din 16 Mai 2009.
<< Inceput
< Anterior
1 [
2 ] [ 3 ]
Urmatorul >
Sfarsit >>
