Metilprednisolon
SOLU-MEDROL, pulbere sterila
,
pulbere sterila
methylprednisolonum
Metilprednisolon succinat de sodiu.
Compozitie:
Solu-medrol pulbere sterila 40 mg - fiole cu doua
compartimente. Fiecare ml de solutie reconstituita
contine: Metilprednisolon (ca metilprednisolon succinat
de sodiu) 40 mg - lactoza - bifosfat de sodiu - fosfat
de sodiu - hidroxid de sodiu - alcool benzilic - apa
sterila pentru injectie. Solu-medrol pulbere sterila 125
mg - fiole cu doua compartimente. Fiecare 2 ml de
solutie reconstituita contin: metilprednisolon (ca
metilprednisolon succinat de sodiu) 125 mg - bifosfat de
sodiu - fosfat de sodiu - hidroxid de sodiu - alcool
benzilic - apa sterila pentru injectii. Solu-medrol
pulbere sterila 250 mg/flacon + solvent. Fiecare fiola
de 4 ml contine: Pulbere: Metilprednisolon (ca
metilprednisolon succinat de sodiu) 250 mg - bifosfat de
sodiu monohidrat - fosfat de sodiu dibazic. Solvent:
alcool benzilic - apa sterila pentru injectii.
Solu-medrol pulbere sterila 500 mg/flacon + solvent.
Fiecare flacon cu pulbere contine: Metilprednisolon (ca
metilprednisolon succinat de sodiu) 500 g - bifosfat de
sodiu monohidrat - fosfat de sodiu dibazic. Cei 7,8 ml
de solvent contin: alcool benzilic - apa sterila pentru
injectii. Solu-medrol pulbere sterila 1000 mg/flacon +
solvent. Fiecare flacon cu pulbere contine:
Metilprednisolon (ca metilprednisolon succinat de sodiu)
1000 g - bifosfat de sodiu monohidrat - fosfat de sodiu
dibazic. Cei 15,6 ml de solvent contin: alcool benzilic
- apa sterila pentru injectii. Solu-medrol pulbere
sterila de 2000 mg/flacon + solvent. Fiecare flacon cu
pulbere contine: Metilprednisolon (ca metilprednisolon
succinat de sodiu) 2000 g - bifosfat de sodiu monohidrat
- fosfat de sodiu dibazic. Cei 31,2 ml de solvent contin:
alcool benzilic - apa sterila pentru injectii.
Forme, mod de administrare si ambalaje: Fiecare cutie contine pulbere
sterila pentru injectie si solutie sterila.
Administrare intravenoasa si intramusculara. Cutii:
Solu-Medrol pulbere sterila 40 mg: 1 flacon
compartimentat; Solu-Medrol pulbere sterila 125 mg: 1
flacon compartimentat; Solu-Medrol pulbere sterila 250
mg: 1 flacon + 1 flacon; Solu-Medrol pulbere sterila 500
mg: 1 flacon + 1 flacon; Solu-Medrol pulbere sterila
1000 mg: 1 flacon + 1 flacon; Solu-Medrol pulbere
sterila 2000 mg: 1 flacon + 1 flacon.
Proprietati:
Acest produs este o forma injectabila (i.m. si i.v.) de
metilprednisolon, un glucocorticosteroid sintetic.
Aceasta solutie apoasa foarte concentrata este indicata
in special pentru tratamentul acelor stari patologice in
care este necesara o actiune hormonala rapida si
eficienta. Metilprednisolonul are o activitate puternica
antiinflamatorie, imunosupresiva si antialergica.
Farmacodinamica:
Glucocorticoizii difuzeaza prin membrana celulara si
formeaza complexe cu receptorii specifici citoplasmatici.
Aceste complexe intra apoi in nucleul celular si se
leaga de ADN (cromatina) si stimuleaza transcriptia ARNm
si sinteza proteica a unor enzime responsabile de
efectele glucocorticoizilor ce apar dupa administrarea
sistemica. Glucocorticoizii au nu numai o influenta
importanta asupra proceselor inflamatorii si imune, dar
afecteaza si metabolismul carbohidratilor, proteinelor
si al grasimilor. Proprietatile antiinflamatorii,
imunosupresive si antialergice ale glucocorticoizilor
sunt raspunzatoare de majoritatea aplicatiilor sale
terapeutice. Aceste proprietati duc la: - reducerea
numarului de celule imunoactive din jurul focarului de
inflamatie; reducerea vasodilatatiei; stabilizarea
membranei lizozomale; inhibarea fagocitozei; scaderea
productiei de prostaglandine si de factori de eliberare.
O doza de 4 mg de metilprednisolon are acelasi efect
glucocorticosteroid (antiinflamator) ca si 20 mg de
hidrocortizon. Metilprednisolonul are insa un efect
mimim mineralocorticoid (200 mg metilprednisolon sunt
echivalente cu 1 mg dezoxicorticosteron).
Glucocorticoizii au o actiune catabolica asupra
proteinelor. Aminoacizii eliberati sunt transformati in
glucoza si glicogen la nivelul ficatului prin
intermediul gluconeogenezei. Absorbtia glucozei in
tesuturile periferice scade, ceea ce duce la
hiperglicemie si glucozurie, mai ales la pacientii cu
tendinta la diabet. Glucocorticoizii au o actiune
lipolitica. Aceasta activitate afecteaza in special
membrele inferioare. Ei au, de asemenea, efect
lipogenetic mai evident la nivelul toracelui, gatului si
capului. Toate acestea duc la o redistribuire a
depozitelor adipoase. Activitatea farmacologica maxima a
corticosteroizilor se manifesta dupa aparitia
concentratiei sanguine maxime a medicamentului, sugerand
ca cele mai multe efecte ale acestuia rezulta mai mult
din modificarea activitatii enzimatice decat din
actiunea directa a medicamentului.
Farmacocinetica:
"In vivo" colinesteraza hidrolizeaza rapid
metilprednisolonul succinat de sodiu la metilprednisolon
liber. Perfuzia i.v. de 30 mg/kg corp administrata timp
de 20 de minute sau 1 g administrat timp de 30 pana la
60 de minute, determina varful de concentratie
plasmatica a metilprednisolonului de 20 mcg/ml, dupa
aproximativ 15 minute. Dupa 25 de minute de la
injectarea intravenoasa in bolus a 40 mg de
metilprednisolon s-a masurat un varf al concentratiei
plasmatice de 42-47 mcg/100 ml si o valoare de 34
mcg/100 ml dupa aproximativ 120 de minute de la
injectarea i.m. Injectiile i.m. determina valori mai
mici decat perfuzia intravenoasa. In cazul injectiei i.m.
valorile plasmatice persista insa pe o perioada mai
lunga, cele doua tipuri de administrari (i.m. si i.v.)
determinand cantitati echivalente de metilprednisolon.
Importanta clinica a acestor mici diferente este
probabil minima daca luam in considerare mecanismul de
actiune a glucocorticoizilor. Raspunsul clinic in cazul
astmului bronsic se observa de obicei dupa 4 - 6 ore de
la administrare, primele rezultate benefice putand fi
obtinute chiar la 1 sau 2 ore. Timpul de injumatatire
plasmatic al metilprednisolonului succinat de sodiu este
de 2, 3 pana la 4 ore si nu pare a avea vreo relatie cu
modul de administrare. Metilprednisolonul este un
glucocorticoid cu activitate medie. Timpul de
injumatatire biologic este de 12 pana la 36 de ore.
Activitatea intracelulara a glucocorticoizilor determina
o diferenta clara intre timpul de injumatatire plasmatic
si farmacologic. Activitatea farmacologica persista dupa
ce nivelele plasmatice masurabile au disparut. Durata
actiunii antiinflamatorii a glucocorticoizilor egaleaza
aproximativ durata de supresie a axului
hipotalamo-hipofizo-adrenal (HHA). Metabolismul
metilprednisolonului se realizeaza pe cale hepatica,
similar cu cel al cortizolului. Metabolitii principali
sunt 20 beta-hidroximetilprednisolon si
20beta-hidroxi-6alfa-metilprednisolon. Metabolitii sunt
eliminati in principal prin urina, ca glucuronizi,
sulfati si compusi neconjugati. Dupa administrarea i.v.
a metilprednisolonului marcat radioactiv, 75% din
radioactivitatea totala a fost masurata in urina dupa 96
de ore, 9% in fecale dupa 5 zile si 20% in bila.
Indicatii:
Glucocorticoizii trebuie considerati numai ca tratament
pur simptomatic, cu exceptia unor afectiuni endocrine,
cand se folosesc ca terapie de substitutie. Boli
reumatice: Ca terapie adjuvanta pentru administrare
pe termen scurt (in cazul episoadelor acute sau
exacerbarilor) in: Osteoartrita posttraumatica; Sinovita
din osteoartrita, artrita reumatoida inclusiv artrita
reumatoida juvenila (cazuri selectate pot necesita
terapie de intretinere cu doze mici); Bursita acuta si
subacuta; Epicondilita; Tenosinovita acuta nespecifica;
Artrita gutoasa acuta; Artrita psoriazica; Spondilita
ankilopoietica. Boli de colagen (boli imune): In
timpul puseelor acute sau ca terapie de intretinere in
cazuri selectate de: Lupus eritematos sistemic (si
nefrita lupoida); Cardita reumatismala acuta;
Dermatomiozita sistemica (polimiozita); Periarterita
nodoasa; Sindrom Goodpasture. Boli dermatologice:
Pemfigus; Eritem multiform sever (sindrom
Stevens-Johnson); Dermatita exfoliativa; Dermatita
buloasa herpetiforma; Dermatita seboreica severa;
Psoriazis sever; Mycozis fungoides. Stari alergice:
Controlul starilor alergice severe sau necontrolate de
tratamentul conventional in: Astm bronsic; Dermatita de
contact; Dermatita atopica; Boala serului; Rinita
alergica sezoniera sau perena; Reactii de
hipersensibilitate medicamentoasa; Reactii urticariene
posttransfuzionale; Edem laringian acut neinfectios (epinefrina
este medicamentul de electie). Afectiuni
oftalmologice: Procese alergice si inflamatorii
severe acute si cronice care afecteaza ochiul: Herpes
zoster oftalmic; Irita, iridociclita; Corioretinita;
Uveita posterioara difuza si coroidita; Nevrita optica;
Oftalmie simpatica; Inflamatia segmentului anterior;
Conjunctivita alergica; Ulcere corneene marginale
alergice; Keratite. Afectiuni gastrointestinale:
Pentru controlul bolii pe perioada critica in: Colita
ulcerativa; Enterita regionala (Ileita terminala).
Boli respiratorii: Sarcoidoza pulmonara simptomatica;
Berilioza; Tuberculoza pulmonara fulminanta sau
diseminata, cand se asociaza cu chimioterapie
antituberculoasa adecvata; Sindrom Loeffler (necontrolat
prin alte mijloace); Pneumonie de aspiratie.
Tratament imunosupresiv: Transplant de organ.
Boli hematologice: Anemie hemolitica dobandita (autoimuna);
Purpura trombocitopenica idiopatica la adulti (numai i.v.,
administrarea i.m. este contraindicata); Trombocitopenie
secundara la adult; Eritroblastopenia; Anemia
hipoplazica congenitala (eritroida). Boli oncologice:
Pentru tratamentul paleativ in: Leucemii si limfoame la
adulti; Leucemii acute la copii. Imbunatatirea calitatii
vietii la pacienti cu cancer terminal. Stari
edematoase: Pentru a induce diureza sau remisia
proteinuriei din sindromul nefrotic fara uremie, de tip
idiopatic sau dat de lupus eritematos. Sistem nervos:
Edem cerebral determinat de tumori - primare sau
metastatice si/sau asociat cu terapia chirurgicala,
iradiere sau determinate de traumatism cranian; Episoade
acute din scleroza multipla; Traumatism acut de maduva.
Tratamentul trebuie inceput in 8 ore de la traumatism.
Tratament in stari de soc: Socul din insuficienta
adrenocorticala sau alt tip de soc care nu raspunde la
terapia conventionala, dar in care poate fi prezenta
insuficienta adrenocorticala. (Hidrocortizonul este in
general medicamentul de electie. Cand activitatea
mineralocorticoida nu este necesara, metilprednisolonul
poate fi preferat.) Socul hemoragic, traumatic si
chirurgical care nu raspunde la terapia standard. Cu
toate ca nu exista studii clinice bine controlate (de
tip placebo dublu-orb) datele din experimentele pe
animale indica faptul ca Solu-medrol-ul poate fi
eficient in starile de soc traumatice si chirurgicale in
care terapia standard (ex. reechilibrare hidrica etc.)
nu a dat rezultate. Vezi, de asemenea, "Precautii
speciale" in cazul socului septic. Altele:
Meningita tuberculoasa cu blocaj subarahnoidian, cand se
folosesc simultan si antituberculoase adecvate.
Trichineloza cu afectare neurologica sau miocardica.
Profilaxia starilor de greata si voma date de terapia
antineoplazica. Boli endocrinologice:
Insuficienta adrenocorticala primara sau secundara;
Insuficienta adrenaliana acuta. Pentru aceste indicatii,
medicamentele de electie sunt hidrocortizonul sau
cortizonul. Analogii sintetici pot fi folositi in
anumite circumstante, daca sunt combinati cu
mineralocorticoizii; la copii suplimentarea
mineralocorticoida are o importanta particulara.
Preoperator si in cazul unor traumatisme sau boli severe
la pacienti cu insuficienta adrenaliana cunoscuta sau
cand rezerva adrenocorticala este neclara; Hiperplazia
adrenaliana congenitala; Tiroidita nesupurativa;
Hipercalcemia paraneoplazica.
Doze si administrare:
Ca terapie adjuvanta in stari care ameninta viata:
Doza recomandata este de 30 mg/kg corp administrata i.v.
pe o perioada de cel putin 30 de minute. Aceasta doza
poate fi repetata in spital la fiecare 4 - 6 ore, timp
de 48 de ore, in functie de necesitatile clinice (vezi "Precautii
speciale") in tratamentul bolilor sensibile la
corticoterapie. Terapie tip puls: - in cazul
exacerbarilor foarte grave si/sau care nu raspund la
terapia standard (de exemplu: nefrita lupica, artrita
reumatoida etc.). Lupus eritematos sistemic: 1g/zi i.v.
timp de 3 zile; scleroza multipla: 1 g/zi i.v. 3 sau 5
zile; stari edematoase. Schema propusa: Artrita
reumatoida: 1 g/zi i.v. timp de 1, 2, 3 sau 4 zile sau 1
g/luna i.v. timp de 6 luni. Doza trebuie administrata
timp de cel putin 30 minute si poate fi repetata daca nu
apare o imbunatatire intr-o saptamana de la instituirea
terapiei sau daca starea pacientului o necesita.
Profilaxia starilor de greata si voma date de
chimioterapia anticanceroasa: Scheme propuse:
Chimioterapia usor/moderat emetizanta: Solu-medrol 250
mg i.v. timp de cel putin 5 minute, cu 1 ora inaintea
chimioterapiei, la initierea terapiei si in momentul
externarii. La prima doza de Solu-medrol poate fi
folosita, de asemenea, si fenotiazina clorinata pentru
cresterea efectului. Chimioterapie sever emetizanta:
Solu-medrol 250 mg i.v. timp de cel putin 5 minute, cu
doze adecvate de metoclopramid sau de butirofenona cu 1
ora inainte de chimioterapie, apoi Solu-medrol de 250 mg
i.v. la initierea terapiei si la momentul externarii.
Traumatism acut medular: Tratamentul trebuie sa
inceapa in 8 ore de la traumatism. Se incepe cu 30 mg/kg
corp metilprednisolon i.v. in bolus timp de 15 minute
sub supraveghere medicala continua. Aceasta rata de
administrare a injectiei in bolus poate fi folosita
numai pentru aceasta indicatie sub monitorizare EKG si
cu un defibrilator la dispozitie. Administrarea dozelor
mari de metilprednisolon intravenos in bolus (doze mai
mari de 500 mg in mai putin de 10 minute) poate
determina aritmii, colaps circulator si stop cardiac.
Dupa administrare in bolus urmeaza o pauza de 45 de
minute, urmata de perfuzie continua de 5,4 mg/kg corp/ora
timp de 23 de ore. In cazul perfuziei, se prefera un alt
loc de punctionare fata de cel pentru injectia in bolus.
In alte indicatii: Doza initiala variaza de la 10
la 500 mg in functie de situatia clinica tratata. Doze
mai mari pot fi necesare pentru tratamentul pe termen
scurt al starilor acute severe de astm bronsic, boala
serului, reactiile urticariene dupa transfuzie si
exacerbari ale sclerozei multiple. Doza initiala de pana
la 250 mg si inclusiv 250 mg, trebuie administrata i.v.
timp de o perioada de cel putin 5 minute, iar dozele
peste 250 mg trebuie administrate cel putin 30 de
minute. Urmatoarele doze pot fi date i.v. sau i.m. la
intervale determinate de raspunsul pacientului si de
starea clinica. Terapia cu corticosteroizi este
adjuvanta si nu inlocuieste terapia conventionala. Doza
poate fi redusa la copii, dar trebuie dirijata mai mult
in functie de severitatea starii si de raspunsul
pacientului, decat de varsta sau greutate. Nu trebuie sa
fie mai mica de 0,5 mg/kg corp la fiecare 24 de ore.
Doza trebuie redusa sau intrerupta gradat daca
medicamentul este administrat mai multe zile. Daca in
starile cronice apare o perioada de remisie spontana,
tratamentul trebuie intrerupt. In timpul terapiei
prelungite se efectueaza la intervale regulate, testele
de laborator de rutina ca : sumar de urina, glicemia la
2 ore postprandial, determinarea tensiunii arteriale,
greutatea corpului si radiografia toracica. La pacienti
cu ulcer sau tulburari dispeptice semnificative in
antecedente, se indica examene radiologice cu substanta
de contrast pe tubul digestiv. In cazul intreruperii
tratamentului cronic este necesara, de asemenea,
supravegherea medicala. Solutia de metilprednisolon
succinat de sodiu poate fi administrata prin injectie
intravenoasa sau intramusculara sau prin perfuzie
intravenoasa, calea preferata in caz de urgenta fiind
cea intravenoasa. A se prepara solutia injectabila asa
cum este indicat pentru administrarea injectabila
intravenoasa (sau intramusculara). Instructiuni de
folosire: a) Flacon compartimentat: 1. Se apasa pe
activatorul de plastic pentru a forta patrunderea
solventului in compartimentul inferior. 2. Se agita usor
pentru obtinerea solutiei. 3. Se indeparteaza portiunea
de plastic care acopera centrul dopului. 4. Se
sterilizeaza fata superioara a dopului cu un bactericid
adecvat. 5. Se patrunde cu acul prin centrul dopului
pana cand varful sau este abia vizibil. Se intoarce
flaconul cu gura in jos pentru a se extrage solutia. b)
Flacon: in conditii aseptice se adauga solventul in
flaconul cu pulbere sterila. Se foloseste numai solvent
special. c) Prepararea solutiei perfuzabile: Mai intai
se reconstituie solutia asa cum este indicat. Terapia
poate fi initiata prin administrarea solutiei de
metilprednisolon succinat de sodiu intravenos timp de
cel putin 5 minute (pentru doze mai mici de 250 mg) pana
la 30 de minute (pentru doze mai mari de 250 mg). Dozele
ulterioare pot fi administrate similar. Daca se doreste,
medicatia poate fi administrata in solutii diluate, prin
amestecul solutiei reconstituite cu dextroza 5% in apa,
ser fiziologic sau dextroza 5% in solutie de clorura de
sodiu 0,45% sau 0,9%. Solutiile rezultate sunt stabile
din punct de vedere fizic si chimic timp de 48 de ore.
Contraindicatii:
Infectii fungice sistemice. Hipersensibilitate cunoscuta
la unul din componenti.
Reactii adverse:
Se pot observa reactii adverse sistemice. Cu toate ca
apar rar in terapia pe termen scurt, ele trebuie
urmarite cu atentie. Aceasta supraveghere se face pentru
orice tip de corticoterapie si nu corespunde in mod
specific unui anume produs. Posibilele reactii adverse
ale glucocorticoizilor cu metilprednisolonul sunt:
Modificari hidroelectrolitice: in comparatie cu
cortizonul si hidrocortizonul, efectele
mineralocorticoide apar mai putin in cazul derivatilor
sintetici cum este metilprednisolonul. Totusi este
indicata restrictia consumului de sare si suplimentarea
cu potasiu. Toti glucocorticozii cresc eliminarea de
calciu. Retentie de sodiu; Retentie de lichide;
Insuficienta cardiaca congestiva la anumiti pacienti;
Pierderi de potasiu; Alcaloza hipokaliemica;
Hipertensiune. Musculoscheletale: Oboseala musculara;
Miopatie steroidiana; Osteoporoza; Fracturi prin
compresie vertebrala; Necroza aseptica; Fractura
patologica. Gastrointestinale: Ulcer peptic cu posibila
perforare si hemoragie; Hemoragie gastrica; Pancreatita;
Esofagita; Perforare intestinala. Dermatologice:
Afectarea cicatrizarii plagii; Piele subtire, fragila;
Petesii si echimoze; Injectii subcutanate repetate pot
determina atrofie cutanata locala. Neurologice:
Cresterea presiunii intracraniene; Pseudotumor cerebri;
Crize epileptice. In cazul terapiei cu glucocorticoizi
pot aparea tulburari psihice de la euforie, insomnie,
instabilitate afectiva, modificari de personalitate si
depresie severa pana la adevarate manifestari psihotice.
Vertij. Endocrinologice: Ciclu menstrual neregulat;
Sindrom cushingoid; Oprirea procesului de crestere la
copii; Supresia axului hipofizo-adrenocortical; Scaderea
tolerantei la carbohidratil; Manifestari ale diabetului
zaharat latent; Cresterea necesarului de insulina sau de
antidiabetice orale, la diabetici. Oftalmice: Presiune
intraoculara crescuta; Exoftalmie. Metabolice: Balanta
negativa de azot datorita catabolismului proteic. Sistem
imun: Infectii mascate; Infectii latente care devin
active; Infectii oportuniste; Reactii de
hipersensibilitate, inclusiv anafilaxia; Pot inhiba
reactiile de testare a reactivitatii cutanate.
Urmatoarele reactii suplimentare sunt legate de terapia
parenterala cu corticosteroizi: Anafilaxie sau reactii
alergice cu sau fara colaps circulator; Stop cardiac;
Bronhospasm; Hipo- sau hipertensiune; Aritmii cardiace.
Precautii speciale:
Grupe speciale de risc: Pacientii care apartin
urmatoarelor grupe de risc trebuie tinuti sub
supraveghere medicala stricta si trebuie tratati pe o
perioada cat mai scurta: Copii: inhibarea procesului de
crestere la cei care primesc terapie cu glucocorticoizi
zilnic in doze fractionate si pe termen lung. Acest tip
de tratament trebuie administrat numai in afectiunile
severe. Diabetici: manifestari ale diabetului zaharat
latent sau cresterea necesarului de insulina sau de
antidiabetice orale. Pacienti hipertensivi: agravarea
hipertensiunii arteriale. Pacienti cu antecedente
psihiatrice: instabilitatea emotionala existenta sau
manifestarile psihotice pot fi agravate de
corticosteroizi. Deoarece complicatiile tratamentului cu
glucocorticoizi sunt dependente de doza si durata de
tratament, trebuie stabilit un raport beneficiu/risc
pentru fiecare caz in parte precum si doza, durata de
tratament si tipul terapiei folosite - zilnica sau
intermitenta. La pacientii sub terapie cu
corticosteroizi supusi unui stres neobisnuit, este
indicata cresterea dozei glucocorticoizilor cu actiune
rapida, inainte, in timpul si dupa starea de stres
respectiva. Glucocorticoizii pot masca anumite semne de
infectie, dar pot aparea si noi infectii in timpul
folosirii lor. Tratamentul cu corticoizi poate determina
rezistenta scazuta si incapacitatea de a localiza
infectia. Date recente nu au stabilit eficacitatea mp ss.
In socul septic si sugereaza un risc de mortalitate
crescuta la cei inclusi in subgrupul de pacienti cu risc
crescut (creatinina mai mare de 2 mg % sau infectii
secundare) un studiu clinic efectuat pentru stabilirea
eficacitatii metilprednisolonului succinat de sodiu in
socul septic arata ca inclusi la subgrupul de pacienti
cu risc crescut. Folosirea metilprednisolonului succinat
de sodiu in tuberculoza activa trebuie limitata acelor
cazuri fulminante sau diseminate in care
glucocorticoizii sunt folositi in asociere cu schema de
antituberculoase adecvate. Daca glucocorticoizii sunt
indicati la pacientii cu tuberculoza latenta sau cu
reactivitate la tuberculina, este necesara urmarirea
dozelor, din cauza posibilitatii reactivarii bolii. In
timpul terapiei prelungite cu corticosteroizi, acesti
pacienti trebuie sa primeasca profilactic tratament
tuberculostatic. Din cauza unor reactii rare de
anafilaxie (bronhospasm) care au aparut la pacientii sub
terapie parenterala cu corticosteroizi, trebuie luate
masuri de precautie adecvate inainte de administrare, in
special la pacientii cu antecedente alergice la anumite
medicamente. Nu se va face nici o imunizare la pacienti
sub tratament corticosteroid, in special in doze mari,
datorita posibilelor complicatii neurologice sau lipsei
de raspuns imun. Exista un efect crescut al
glucocorticoizilor la pacientii cu hipotiroidism sau cu
ciroza. Glucocorticoizii trebuie folositi cu atentie la
pacientii cu herpes simplex ocular din cauza unei
posibile perforari corneene. Glucocorticoizii trebuie
folositi cu atentie in colita ulcerativa nespecifica,
existand posibilitatea unei perforatii, infectie
piogenica sau abces, situatie posibila si in cazul
diverticulitei, anastomozelor intestinale recente,
ulcerului peptic activ sau latent, insuficientei renale,
hipertensiunii, osteoporozei sau miasteniei grave.
Trebuie observat cu atentie procesul de crestere si
dezvoltare la copiii mici si mari aflati sub terapie
prelungita cu corticosteroizi. Unele din formele de
prezentare contin alcool benzilic. S-a raportat ca acest
alcool a fost asociat cu "sindrom de sufocare" fatal la
nou-nascuti prematuri (afectiune respiratorie
caracterizata printr-o respiratie intretaiata).
Corticoterapia trebuie luata in consideratie cand se
interpreteaza o serie de teste si parametri biologici
(ex. teste de reactivitate cutanata, nivele ale
hormonilor tiroidieni). Durata de tratament trebuie sa
fie cat mai scurta posibil. Se recomanda supravegherea
medicala in timpul tratamentului cronic (vezi, de
asemenea, "Doze si administrare"). Intreruperea
tratamentului cronic trebuie facuta, de asemenea, sub
observatie medicala (intrerupere gradata, evaluare a
functiei adrenocorticale). Cele mai importante simptome
ale insuficientei adrenocorticale sunt: astenia,
hipotensiunea ortostatica si depresia. Trebuie evitata
injectia in muschiul deltoid din cauza incidentei
crescute a atrofiei cutanate.
Incompatibilitati:
Compatibilitatea i.v. si stabilitatea solutiei de
metilprednisolon succinat de sodiu cu alte medicamente
in amestecuri intravenoase depinde de pH-ul amestecului,
concentratie, timp, temperatura si capacitatea
metilprednisolonului de a se solubiliza. Deci, pentru a
evita problemele de compatibilitate si stabilitate, se
recomanda ori de cate ori este posibil ca solutiile de
metilprednisolon succinat de sodiu sa fie administrate
separat, atat in administrare i.v. cat si in perfuzie
Sarcina si alaptare:
Cateva studii pe animale au aratat ca corticosteroizii
administrati la mama in doze mari pot determina
malformatii fetale. Deoarece nu au fost facute studii
adecvate asupra reproducerii umane, folosirea
glucocorticosteroizilor in sarcina, in lauzie sau la
femeile cu potential fertil necesita ca beneficiile
potentiale ale terapiei sa justifice riscurile care pot
aparea la mama, embrion sau fat. Glucocorticoizii
trebuie folositi in sarcina numai daca este absolut
indicat. Daca tratamentul cronic cu corticosteroizi
trebuie intrerupt in timpul sarcinii (ca si orice
tratament cronic) acesta se face gradat (vezi "Doze si
administrare"). In anumite cazuri (tratamentul de
substitutie din insuficienta adrenaliana) insa, poate fi
necesara continuarea tratamentului sau chiar cresterea
dozei. Corticoizii patrund prin placenta. Nou-nascutii
din mame care au primit doze substantiale de
glucorticosteroizi in timpul sarcinii trebuie observati
cu atentie si evaluati pentru semne de insuficienta
adrenaliana. Nu se cunoaste nici un efect in timpul
travaliului si al expulsiei. Corticosteroizii sunt
eliminati prin laptele matern.
Capacitatea de conducere auto si de folosire a
utilajelor:
Cu toate ca modificarile vizuale sunt reactii adverse
rare, se recomanda atentie pacientilor care conduc si/sau
opereaza utilaje.
Supradozare:
Nu exista simptome clinice de supradozare acuta cu
metilprednisolon succinat de sodiu. Supradozarea cronica
determina simptome tipice ale sindromului Cushing.
Metilprednisolonul se poate filtra prin dializa.
Conditii de pastrare:
Data de expirare (luna/an) este mentionata pe cutie dupa
"EXP" (EXP = data de expirare). Produsul nereconstituit
se va pastra la temperatura controlata a camerei (15 -
30 grade Celsius). Solutiile reconstituite cu apa
sterila pentru injectie pot fi pastrate timp de 48 de
ore la temperatura controlata a camerei. Apa sterila
pentru injectii contine alcool benzilic. Eliberarea
medicamentului se face numai cu prescriere medicala.
