Leacul exista, numai vointa sa ai!
Chitu Sebastian este numele meu si in urma unui accident
rutier din 22.09.2006 am suferit o tasare vertebrala la
T5 si T7, problema mea fiind la T7 din care m-am ales cu
paraplegie spastica si fara nici un fel de senzitivitate
si motricitate plus retentie urinara. Am facut doua
interventii chirurgicale una de decompresie si una de
fixare a vertebrelor .
Calatoria mea spre China a inceput in momemtul in care
m-am hotarat sa risc santatea mea actuala pentru una
mai buna sau mai proasta , fiindca sunt o persoana
realista si stiu ca lucrurile nu merg asa cum mi-as dori
sau isi doreste oricine in situatia asta. Venise ziua
mult asteptata pentru a pleca in China locul unde avea
sa rasara sorele si pe strada mea. Am sosit in aeroport
pe data de 02.01.2009 in jurul orei 11 dimineata
asteptand imbarcare in avionul programat sa decoleze la
ora 14.20 spre Amsterdam si dupa spre China. Atat de
mult am asteptat ziua respectiva incat parca mi se parea
ceva obisnuit dar in acelasi timp eram foarte agitat si
trist pentru ca plecam la un drum lung fara jumatatea
mea Teodora, mana de care aveam nevoie, asa
ca am fost
insotit de tatal meu .
In
momentul imbarcarii nu am avut nici un fel de probleme, chiar am fost foarte multumit de atentia acordata... am
zburat cu compania KLM si chiar o recomand. In fine, am
ajuns pe pamantul chinezesc pe data de 03.01.2009
si zborul a durat 15 ore pe care le-am suportat chiar bine spre surprinderea mea.
Am fost asteptat de un sofer al clinicii care s-a
comportat ca la carte chiar daca nu stia limba engleza
dar romanul cand vrea ceva e inventiv am adoptat
tehnica mimului, gesturilor si totul a fost ok. Acum
vine partea interesanta dupa drumul de la aeroport care
avea 50 km aproximativ pana la clinica situata la
periferia Beijingului. La intrarea in curtea spitalului
a fost cum a fost dar cand am ajuns in interior am
ramas fara cuvinte descrierea clinicii in putine
cuvinte SPITAL JUDETEAN de ultima speta, dar totusi
trebuie sa recunosc liftul nu se potrivea deoarece era nou si tot am sperat si am zis ca nu judeci o carte
dupa copreta pana m-a preluat o asistenta si aratandu-mi
camera i-am spus tatalui meu 'Tata m-am ars iar', adica
pana si camera era utilata de ce sa fiu rautacios cu tot
ce vrei : gen frigider, dozator de apa, tv dvd si aer
conditionat vechi desigur dar functionale si prezente,
numai zugraveala lasa total de dorit. Deci la
contactul vizual totul a fost dezatruos.
A doua zi in clinica, adica luni la ora 7 dimineata, au
navalit doctorii si pe urma asistentele foarte curioase
poate findca erau tinere... toate m-au luat la puricat la
propiu sa vada ce miscari pot sa fac si ce nu pot, iar dupa vizita au inceput testele care erau minutioase si asa
si-au mai spalat din prima impresie pe care mi-o
facusem. Vreau sa subliniez faptul ca eu de fel am
tensiunea mica si doctorii au acordat o impartanta
maxima testandu-mi activitatea inimi timp de 24 de
ore nu ca la noi “hai ca merge si asa” . A urmat sa fac
din nou un RMN dar spitalul neavand in dotare am fost
dus la un alt spital cu o ambulanta care in descriere
simpla arata exact ca o duba de marfa fiindca nu avea
nimic din ce trebuie sa aiba o ambulanta, dar ei
chinezii in general nu respecta standardele care sunt
cerute in UE fiindca si la RMN am sesizat ca nu au
regulile de protective la fel, adica sunt mai slabe, dar
culmea ca pe film se vedea mai bine leziunea medulara ca
la noi in Romania avand in vedere ca aparatul de RMN era
mai slab, deci daca vrei sa faci treaba se poate si cu
mai putin.
A venit ziua de 08.01.2009 cand a avut loc implantul
mult asteptat , iar 3 ore mai tarziu imi reveneam si
eram foarte nervos din cauza ochilor care ma usturau
groaznic si culmea din nou, nu ma durea taietura pe
spate asa cum mi s-a intamplat si in tara de doua ori, eram
multumit in sufletul meu ca am trecut cu bine si am
sansa de a o lua de la capat.
Au urmat 2 zile de cosmar pentru ca am avut o reactie
adversa de voma la un medicament dat de ei care a dus
si la iritarea colonului si mai departe va inchipuiti ce
a urmat. Dupa ce am trecut peste am inceput sa imi revin
dar am avut probleme cu mancarea pt ca nu puteam manca
nimic si in general mancarea este o problema pt toti
fiindca nu se potriveste chiar daca iti alegi ce vrei sa
manaci dintr-un meniu pe care il are spitalul.
Dupa operatie trebuie sa stai pe burta 7 zile ceea ce eu
nu am reusit decat o zi pentru ca nu suport, nu sunt
obisnuit... in a cincea zi aveam atata energie ca si cum
ar fi fost totul normal, energie care s-a pastrat si
azi, abia asteptam sa ma pun in scaun, sa schimb
peisajul rezervei si sa ma ocup de recuperare, dar la capitolul recuperare deocamdata stau prost dar mai bine
ca noi.
Dupa 3 zile am inceput recuperarea la pat prin masaj
chinezesc foarte bun, bicicleta la pat acupunctura si
electrostimulare, iar in ziua a 7 am fost ridicat in scaun
si dus la verticalizator.
Concluzia este urmatoarea : cine vrea sa merga acolo sa nu
se astepte la un lux total ci din contra, in schimb
impresia mea despre personal si ingrijire este foarte
buna.
Efortul nu a fost in van si suferinta la fel pentru ca
am reusit sa scap de sonda urinara permanenta la 2 luni
dupa ce am sosit in tara si am amorteli pe picioare mai
intense, cu mersul pot doar la parale dar mai mult din
inertie si ma pot sustine singur intre ele deci... daca
vrei se poate.
