petru-danilaAm petrect si eu in acesta Saptamana a patimilor in incercare care a avut o importanta mare pentru mine.

De cateva luni ma chinuia o durere de sale care nu voia sa se aline cu medicamente. Pana la urma, banuiala mea si a medicilor s-a confirmat, durerea era datorata unei hernii de disc care evolua spre stangularea totala a unor nervi si intarzierea operartiei putea sa duca la pareza totala a priciorului drept.

Asa ca mi-am luat inima in dinti si in Saptamana Mare am facut ce trebuia sa fac.

Luni m-am internat la Spitalul Militar in Bucuresti si m-am dat pe mana unui neurochirug despre care nu auzisem nimic (nici bun, nici rau), pur si simplu la el m-a trimis medicul meu neurolog.

Omul, cam de vasta mea mi-a vorbit de parca ne cunoasteam din armata, mi-a zis totul pe intelesul meu si m-a asigurat ca va fi bine. A doua zi, marti, cand se crapa de ziua, vine la mine un zdrahon de infirmiera, ma pune cu fundul in sus si pompeza in mine, asa sa fi fost poate ca la o vadra de apa calda cu sapun. Eu eram semi-adormit, luasem seara calmante si somnifere asa ca nici nu stiam ce se intampla, dar mi se umflase burta mai ca un cimpoi. Asa ca namila aceea n-a stat sa piarda vremea cu mine si m-a luat pe sus de turul pantalonilor de m-a trantit pe weceu. Poate ca mi-o fi zis un "hai pa" sau alte politeturi, dar eu eram deja ocupat sa elimin si ce-oi fi mancat de Craciun.

Cat timp am zacut pe "tron" nu stiu exact, dar am avut oarecum revelatia ca Izvorul Oltului si al Muresului s-au mutat temporar la mine. Totusi, cumva am ajuns din nou in pat si chiar incepusem sa ma legan in bratele unui somic de dimineata gandind ca am avut un cosmar de care eram bucuros ca am scapat.

Da de unde, cosmarul abia se dezvolta. Ma trezeste un nene mare, mare cat casa, cu un par negru, o fata de buldog fioros. In mana avea un brici grozav si ma pune sa stau pe burta. In cateva secunde s-a apucat sa plimbe otelul pe salele mele, nici n-am apucat sa-i zic si eu ceva politicos de genul "Stai nene sa facem treaba modern, sa-ti dau un Gillete ultimul racnet, o spuma de ras, un pamatuf, un after save ceva". Nimic, si-a facut traba scurt pe doi si a disparut tacut, aproape mofluz.

Dupa aceea a inceput partea frumoasa. Au venit vreo doua asiatente care mi-au mangaiat fesele cu niste injectii, si la opt, opt si ceva eram deja in sala de operatie. Aici alte fete s-au agitat vreo ora pe langa mine, cu rahianestezie si un cocteil intravenous, o combinatie de medicamente care te blegesc, adica sa nu-ti pese de nimic. Am cazut la intelegere cu ele si au fost incantate ca pentru acel cocteil cu demunire complicata sa adopte propunerea mea ca sa-l botezam "blegomazin" - un nume sugestiv si pe intelesul orcui.

Pana m-au uns ele pe spate cu tot felul de dezinfectante, eu deja incercam de la piept in jos senzatia de amorteala totala, adica ce vorbesc, practic o paraplegie in regula.

Au instalat un microscop mare deasupra mea, mi-au bagat un furtunel cu oxigen pe nas dupa care a venit chirurgul si ajutorul sau, "mana a doua". Au tras de mine cam trei ore. Eu n-am vazut nimic dar am auzit tot chiar daca am mai si motait. Si am auzit zgomote diverse pe care le-as recunoaste fara gres. Cel mai mult s-a auzit un flex (polizor), a fost precis pe acolo si o percutanta (rotpercutanta, dalta de mana), un aspirator mic (cel ma probabil din acela auto), un ventitor, un motoras in trei timpi (aici nu-s sigur daca era pe benzina sau diesel), etc.

Ce sa zic, m-am gandit ca poate nu stiam si eu dar oi fi de fapt un soi de Robocap sau Terminator, om pe dinafara si o masinarie pe interior. Daca imi trageau si cateva puncte de sudura si-mi dadeau cu niste vaselina eram lamurit.

Pe RMN, inainte de operatie, doctorul in aratase un disc spart si plecat de la locul lui. Cam 3-4 milimetri de os care apasa pe canalul nervos si trebuia inlaturat. Acum, la operatie parea ca nu mai termina. Ma gandean ca omul, odata ce si-a intrat in mana poate sa se fi gantit sa repare si altele ca tot era pe acolo si sa profite de ocazie.

Dupa operatie, am aflat si eu de la ceilalti bolnavi ca dr. Mares, cel care m-a operat, este considerat drept cel mai meticulous din toata sectia de neurochrugie si din cauza asta, operatiile facute de el sunt cele mai lungi. M-a asigurat chiar el, a doua zi, ca totul a decus bine, ca a curatat cum trebuie totul si nu mi-a atins nici un nerv asa cu nu voi avea probleme. 

Ce sa mai zic, cand am iesit pe targa, sotia mea era la usa blocului operator, ma asteptase cu sufletul la gura trei ore lungi si chinuitoare, ore in care eu fusesem semi-adormit, blegit de droguri si foarte nepasator de ce mi se intampla.

Asa a fost si zilele urmatoare, calmantele si faptul ca a fost mereu langa mine sotia mea m-au facut ca totul sa mi se para acceptabil si suportabil. Ma si mir de cata bunatate, noroc si dragoste am avut parte in ultimile zile.

In primul rand, mi s-a facut un RMN in numai trei zile, cu toate ca as fi avut de asteptat saptamani bune conform programarii. Prietenii si rudele s-au oferit sa ma ajute si m-au sustinut mereu. Langa mine am vut norocul sa am o fiinta draga, plina de dragoste care m-a suportat cu toate rautatile mele si cred ca suferit mai mult decat mine din toate astea.

Am nimerit pe mana unui medic bun, in conditii bune de spitalizare, cu asistente profesioniste si de treaba. 

Faptul ca femeile de serviciu erau cam lenese , indolente si cu nasul pe sus mai ca doctorii s-a vazut in curatenia cam de mantuiala si gandacii care apareau pe la baie sau chiar in salon. Dar asta e un aspect nesimnificatv.

Domne', eu nu stiu ce era cu medicul asta , dar si cu ceilati din sectie. De castigat nu cred ca castiagau mare lucru ca fiecare pacient oferea o atentie atat cat isi permitea, nu exista nici un tarif, nu ti se pretindea nimic. Dar am fost de-a dreptul impresionat de oamenii astia, ceva ce n-am intalnit la alte spitale sau alte sectii.

Doctorul, cand venea la servici, pe la 7:30, inainte de a ajunge in birou sa se schimbe in halat, baga nasul in fiecare salon unde avea pacienti si ii intreba cum a fost noaptea. Pe la 8-8:30 iar venea si statea mai mult de vorba cu fiecare. In jurul orei 9 era vizita mare, zilnic seful de sectie insotit de toti medicii si asistente, o delegatie de 8-10 persoane invada salonul. Seful de sectie vorbea personal cu fiecare pacient si purta discutii cu medicul curant acolo, de fata cu pacientul. 

Mai tarziu, medicii intrau la operatii, activitate care putea sa dureze pana seara tarziu. Oricum, medicul meu mai trecea zilnc prin salon inca de doua trei ori, si pe la 7-8 seara inca puteai sa-l gasesti prin sectie.

Am fost impresionat, aveau medicamente, aparatura, tot ce le trebuia. N-am fost nevoit sa-mi cumpar nici macar un leucoplast. Mancarea nu era cine stie ce in schimb era multa si le invitau sa manace chiar si pe insotitoarele noaste, care nu erau internate. Totusi, cred ca farmecul meu personal si mandretea mea de mustata mi-a atras simpatia generala si bunavointa tuturor. Chiar si seful de sectie, un renumit neurochirug nu scapa nici o ocazie sa schimbam zilnic cateva vorbe si a mi se adreseze invariabil cu "Ce mai faci azi Mustata?".

Inchei prin a multumi Domnului, sotiei mele, rudelor, prietenilor de pe acest forum si medicilor care m-au ajutat sa trec peste o cumpana.

Comentarii 

Postat la
%b %09, %2012
Postat de
alex
mr
insecte, gandacim curatenie de mantuiala...asp ect nesemnificativ?

Atunci cand o sa ai o infectie pe care n-o poti explica, probabil ca o sa fie o infectie intraspitalicea sca.

Pentru a face curatenie, nu trebuie bugete exorbitante sau calificari superioare ci doar seriozitate.

Multa sanatate stimate domn!

Adauga comentariu

Codul de securitate
Actualizează