Primul ajutor in caz de leziuni ale coloanei vertebralePrimul ajutor pentru leziuni ale coloanei vertebrale este foarte important. Cunoscut sub numele de mielopatie (suferinta a substantei albe, mielinizate), leziunile coloanei vertebrale sunt un prejudiciu al fibrelor nervoase din maduva spinarii. Prin aceasta substanta sunt conduse influxurile nervoase ce transmit semnale senzitive la creier si de asemenea conduc raspunsurile motorii de la creier la muschi. Orice fractura la nivelul coloanei vertebrale prezinta riscul lezariii maduvei, ceea ce poate provoca paralizii sau chiar moartea victimei.

Multe leziuni ale maduvei spinarii sunt datorate fenomenelor secundare din minutele si orele de dupa producerea traumatismului. Chiar atunci cand o mielopatie transversa completa este evidenta imediat dupa impact, unele tulburari secundare sunt evitabile, iar leziunea rezultanta poate fi reversibila. Leziunile imediate produc hemoragii pericapilare care conflueaza si se maresc, in special in substanta cenusie. Infarctul substantei cenusii si edemul timpuriu al substantei albe sunt evidente in interiorul unui interval de 4 ore dupa leziunile experimentale cu corpuri necontondente. La opt ore dupa traumatism, exista un infarct global la nivelul leziunii si numai din acest moment necroza substantei albe si paralizia de sub nivelul leziunii devin ireversibile.

Daca suspectati o leziune cervicala sau a altei parti a coloanei vertebrale, nu miscati victima. Deplasarea unei persoane cu un traumatism medular poate determina paralizie permanenta sau alte complicatii grave. Leziunea de coloana, prin deplasare, poate determina lezarea accidentala a maduvei spinarii.

Puteti banui ca o persoana prezinta o leziune a coloanei vertebrale daca:

  • Exista semne de traumatism cranian;
  • In timpul traumatismului s-a exercitat o forta deosebita asupra spatelui sau gatului;
  • Victima se plange de o durere intensa a gatului sau spatelui;
  • Victima acuza slabiciune, amorteala, paralizie sau lipsa de control a membrelor, vezicii urinare sau scaunului;
  • Gatul sau spatele victimei sunt rasucite sau au o pozitie anormala;
  • Persoana este in stare de inconstienta si nu poate descrie durerea.

O vertebra afectata (deplasata), prin tumefiere si sangerare poate creste presiunea pe maduva ducand la lezarea acesteia. Daca maduva este sectionata se constata paralizia pacientului de la locul leziunii in jos. Daca maduva este sectionata la nivelul superior (gat) diafragmul este paralizat si apare stopul respirator. Ranile prin impuscare in piept sau abdomen pot produce afectari ale maduvei la acel nivel. Pentru a putea determina existenta leziunii maduvei spinarii, la pacientii constienti se face o examinare atenta a victimei si se incearca sa se obtina informatii de la ei despre mecanismul lezional, despre locuri dureroase sau slabiciune. Se face o examinare prin palpare pentru a detecta prezenta paraliziei sau a slabiciunilor la nivelul membrelor. Rugati victima sa descrie si sa mentioneze locurile dureroase.

Pacientul nu va fi miscat in timpul examinarii si nici nu i se va permite sa se miste. Mobilizarea precoce a victimelor este permisa doar in situatia cand au fost gasiti in zone potential periculoase.

Semne si simptome ale leziunii maduvei spinarii:

  • lipsa de substanta;
  • vanatai;
  • alte leziuni ale capului, gatului sau maduvei (coloanei);
  • slabiciuni la nivelul extremitatilor;
  • paralizie;
  • lipsa senzatiilor tactile;
  • slabiciune de-a lungul coloanei cervicale;
  • amorteli.

Tratamentul leziunilor de coloana vertebrala

Cand una sau mai multe dintre semnele si simptomele leziunilor craniene sunt prezente, procedati dupa cum urmeaza:

  • Imobilizati capul in pozitie neutra. Fixati gulerul cervical si preveniti alte miscari ale capului.
  • Deschideti si mentineti libere caile aeriene. Folositi tehnica subluxatiei mandibulei.
  • Asigurati ventilatia adecvata a victimei. Daca victima nu respira incepeti manevrele de resusciatre cardio-pulmonara. Administrea oxigenului cat mai precoce este esentiala, pentru ca oxigenul reduce edemul cerebral. O leziune la nivelul maduvei poate provoca paralizia unor muschi respiratori, ceea ce duce la respiratie anormala, chiar la stop respirator. In anumite situatii doar muschiul diafragm mai poate functiona. In acest caz respiratiile se numesc respiratii abdominale.
  • Verificati pulsul pacientului;
  • Monitorizati functiile vitale, sensibilitatea si motricitatea;
  • Examinati si tratati celelalte leziuni existente;
  • Pregatiti pacientul in vederea transportului la cea mai apropiata si adecvata unitate medicala.

De aceea, in cazul in care se suspecteaza o fractura de coloana vertebrala, se va evita mobilizarea victimei pana la sosirea echipei medicale. Daca exista un potential pericol si victima trebuie mobilizata, aceasta se va face cu imobilizarea coloanei vertebrale; victima va fi culcata pe un plan dur (usa, scandura, targa) si fixata cu legaturi trecute peste coapse, bazin si torace.

Primul ajutor: Imobilizarea pacientului cu leziune vertebrala

Imobilizarea coloanei cervicale

Daca se suspecteaza o fractura in zona cervicala se va imobiliza si capul victimei cu un guler cervical iar in absenta acestuia se va trece o legatura si peste frunte si se vor sprijini tamplele cu 2 suluri.

In toate cazurile de trauma se are in vedere posibilitatea existentei leziunii de coloana cervicala. Suspiciunea existentei leziunii de coloana cervicala apare:

  • la orice pacient politraumatizat (pacientii care au mai mult de doua leziuni din care cel putin una pune viata in pericol);
  • la orice pacient care a suferit un traumatism la nivelul capului;
  • orice pacient care prezinta traumatism la nivelul toracelui sau in apropierea capului;
  • la orice pacient constient, care acuza dureri la nivelul gatului;
  • la orice pacient care prezinta deformari la nivelul gatului;
  • la orice pacient care prezinta un status mental alterat (aflati sub influenta alcoolului).

Imobilizarea coloanei cervicale se face in prima faza manual. Se aseaza capul in pozite neutra efectuand si o usoara tractiune in ax.

Dupa fixarea manuala a capului si a gatului montati gulerul cervical, care aduce o fixare suplimentara, dar mentineti si fixarea manuala pana la imobilizarea completa a coloanei. Gulerele cervicale pot fi de mai multe tipuri: rigide, moi, dintr-o bucata sau din doua bucati. Pentru fixarea gulerului cervical intotdeauna este nevoie minimum de doua persoane. Un salvator se aseaza la capul pacientului, va fixa capul si cu o miscare ferma va aseza capul in ax; cel de-al doilea salvator va fixa gulerul cervical. Important este sa se indeparteze toate hainele din jurul gatului pacientului. Se incepe cu introducerea gulerului dinspre partea posterioara a gatului fara a-l mai misca. Asezati victima pe un bord de lemn.

Aplicarea gulerului cervical

Castile motociclistilor

Un numar semnificativ de leziuni la nivelul coloanei cervicale apare la victimele accidentelor cu motocicleta. In majoritatea cazurilor nu este necesara indepartarea castilor, deoarece sunt fixe pe cap si vor fi fixate de dispozitivele de imobilizare. Casca va fi indepartata in urmatoarele situatii:

  • Cand vizorul impiedica deschiderea cailor aeriene sau cand nu poate fi ventilat bolnavul;
  • Cand casca este larga si nu poate fi legata de dispozitivul de fixare al coloanei cervicale.

In cazul in care este necesara indepartarea castii, acest lucru se face numai dupa imobilizarea manuala prealabila a capului si a gatului. Este nevoie de minim doua persoane.

Cum se indeparteaza casca:

  • Ingenuncheati langa victima;
  • Fixati capul in pozitie neutra;
  • Deschideti ecranul protector pentru a facilita accesul la caile aeriene;
  • O persoana fixeaza casca si plaseaza degetele pe mandibula pacientului, cealalta persoana desface cureaua;
  • Mandibula pacientului e mentinuta fixa, iar cealalta mana mentine capul pacientului la nivel occipital;
  • A doua persoana scoate usor casca pana la jumatate pentru ca prima persoana sa fixeze si mai bine mainile pe pacient;
  • Scoaterea completa a castii si imobilizarea coloanei cervicale.

Asezarea de pe sol pe targa sau brancard se face astfel: se va intoarce simultan tot corpul victimei pe o parte (ideal de catre 2 persoane) si o alta persoana va introduce brancardul sau targa sub corpul victimei. Chemati ajutor medical de urgenta. Tineti victima linistita si nu incercati sa o deplasati daca aceasta nu varsa sau nu se afla intr-un pericol iminent.

De retinut! Victimele unui inec sau ale unei sarituri in apa de mica adancime, pot prezenta fractura de coloana cervicala; de aceea se vor mobiliza cat mai putin si se va pastra pozitia orizontala.

Articole

Ce trebuie stiut in cazul leziunilor maduvei spinarii

Traumatismele regiunii superioare a coloanei toracale sau ale coloanei cervicale produc de obicei hipotensiune usoara si bradicardie datorita simpatectomiei functionale care raspunde la perfuzia de solutii cristaloide sau coloide. Un studiu a demonstrat ca administrarea acuta de doze mari de gluco-corticoizi amelioreaza usor prognosticul functional si aceasta tactica a fost adoptata in practica. Examenul neurologic la pacientul vigil este focalizat asupra durerilor cervicale sau dorsale, asupra diminuarii fortei membrelor, asupra unui nivel senzitiv pe trunchi si asupra reflexelor tendinoase profunde, de obicei absente sub nivelul leziunii acute a maduvei.

Leziunile situate deasupra C5 produc tetraplegie si insuficienta respiratorie. La C5 si C6, bicepsii sunt de asemenea paretici, iar la C4 si C5, deltoidul, supra si infraspinosii sunt paretici. Leziunile la C7 produc pareza tricepsului, a extensorilor mainii si a pronatorilor antebratului. Leziunile la nivelul T1 si mai jos produc paraplegie; nivelul precis poate fi determinat prin nivelul pierderii sensibilitatii. Compresia regiunii toracale joase si a regiunii lombare poate produc un sindrom de con medular sau de coada de cal. Leziunile cozii de cal sunt de obicei incomplete, afectand mai degraba nervii periferici decat maduva spinarii, si prin urmare sunt remediabile chirurgical intr-un timp mai lung dupa producerea traumatismului decat compresia maduvei spinarii.

La un pacient comatos, absenta reflexelor, indeosebi cu pupile mici sau cu respiratie paradoxala, semnifica existenta unei leziuni a maduvei cervicale inalte. Urmatoarea prioritate este excluderea unei compresiuni a maduvei remediabila chirurgical si potential reversibila, datorata dislocarii unui corp vertebral. Multe mielopatii traumatice nu au asociate clar fracturi sau dislocari. Daca radiografiile sugereaza orice anomalie a pozitiei vertebrelor, atunci reducerea trebuie facuta repede. Examinarea prin RMN, cand este disponibila, poate fi mai utila. Decompresia in intervalul primelor 2 ore de la producerea traumatismelor severe poate duce la o oarecare recuperare a functiei maduvei. In mielopatiile incomplete, in special daca membrele devin progresiv paretice, decomprimarea timpurie este recomandata categoric, chiar la multe ore dupa producerea traumatismului. Abordul chirurgical pentru decompresia coloanei vertebrale depinde de natura specifica a traumatismului. In mielopatiile transverse complete, cu o durata de mai mult de 6-12 ore, laminectomiile de decompresiune esueaza de obicei in restaurarea functiilor. In fracturile coloanei vertebrale, cu sau fara mielopatie, evaluarea trebuie sa tina cont de:

  • Detectarea dislocarilor vertebrale care produc compresia maduvei;
  • Instabilitatea produsa de fracturi care vor duce la pierderea aliniamentuluisi la compresia maduvei in viitor;
  • Tratamentul adecvat al fracturilor pediculilor, fatetelor sau ale corpurilor vertebrale.

Unele fracturi se vindeca in timp prin imobilizare, de obicei in 2 pana la 3 luni; altele necesita osteosinteza chirurgicala pentru a asigura stabilitatea. Dislocatiile atlantoaxiale pot produce moarte subita prin insuficienta respiratorie, un eveniment care poate aparea fara alte semne neurologice. Artrita reumatoida predispune la aceasta leziune. Dislocatiile atlanto-occipitale apar predominant la copii si sunt aproape intotdeauna fatale.

"Fracturile Jefferson" sunt fracturi explozive ale inelului atlasului, rezultand in urma aplicarii unei forte descendente asupra vertexului craniului, asa cum se intampla in accidentele la sarituri in apa; ele sunt de obicei asimptomatice.

"Fracturile Hangman" sunt produse prin hiperextensia si tractiunea longitudinala a regiunii superioarea coloanei cervicale, asa cum se intampla in spanzurare sau la lovirea barbiei de volan in coliziunile frontale. Acestea sunt de obicei fracturi ale pediculilor vertebrei C2, cu subluxatia anterioara a C2 pe C3. Reducerea prin tractiune si imobilizarea permit vindecarea adecvata. Dislocatia prin hiperflexie a vertebrelor cervicale produce in mod frecvent tetraplegie traumatica. Ocazional, o leziune cu deplasare marcata nu este asociata cu disfunctie neurologica, manifestandu-se numai cu durere cervicala. Totusi, in majoritatea cazurilor, subluxatia minora este asociata cu un deficit neurologic sever. Ruperea ligamentelor se presupune ca permite compresiunea maduvei in momentul impactului, dar corpurile vertebrale se intorc aproape de pozitia lor normala dupa aceea. Prin urmare, subluxatia de orice grad trebuie tratata ca fiind potential instabila. Fracturile prin compresiune ale coloanei cervicale pot produce leziuni neurologice daca un fragment osos este impins posterior (fractura exploziva) in maduva spinarii.

"Fracturile in forma de lacrima" cu zdrobirea unui corp vertebral, lasand un fragment osos anterior, sunt de obicei asociate cu rupere de ligamente si instabilitate spinala. Fracturile compresive unice ale coloanei toracale sunt de obicei stabile, deoarece cutia toracica ofera un suport, dar pot fi asociate cu compresiuni ale regiunii anterioare a maduvei, ce necesita decompresie si stabilizare prin inserarea unei tije metalice. Traumatismele prin hiperextensie moderata pot produce numai distrugeri ale structurilor ligamentare de sustinere si pot fi bine tolerate. Traumatismele mai severe produc deplasarea vertebrelor si compresia maduvei.

"Sindromul de maduva centrala" este produs printr-o scurta compresiune a maduvei cervicale si prin distrugeri ale substantei cenusii centrale, aparand de obicei la pacientii care aveau un canal vertebral deja ingustat, congenital sau datorita spondilozei cervicale. Exista o pareza la nivelul bratelor, deseori cu o pierdere a sensibilitatii la intepaturile cu acul la nivelul bratelor si umerilor, si o crutare relativa a fortei membrelor inferioare si a sensibilitatii trunchiului si membrelor inferioare. Tulburarile functiei vezicale sunt variabile. Prognosticul privind recuperarea este bun.

Fracturile toraco-lombare sunt produse printr-un impact in regiunea superioara sau mijlocie a spatelui, de obicei in timp ce pacientul este aplecat. Efectele asupra canalului vertebral sunt rezultatul asocierii complexe dintre disfunctiile conului medular si ale cozii de cal. Fracturile pur lombare produc compresia cozii de cal. Mielografia, scanarea RMN sau TC permit localizarea precisa, iar decompresia chirurgicala este de obicei recomandata chiar in cazul deficitelor complete, deoarece potentialul recuperator al nervilor periferici este mare. Ingrijirea ulterioara a pacientilor cu leziuni ale maduvei spinarii este cel mai bine efectuata in centre specializate

Dupa o leziune medulara acuta, perspectivele unei recuperari semnificative se reduc dupa aproximativ 4 luni. Nu exista in prezent nici o metoda eficace care sa initieze vindecarea tesutului medular lezat; abordarile experimentale promitatoare inlcud utilizarea factorilor care influenteaza reinervatia prin axonii tracturilor corticospinale sau a puntilor de grefa nervoasa care promoveaza reinervatia de-a lungul leziunii medulare. Invaliditatea asociata cu afectarea ireversibila a maduvei spinarii este determinata in special de nivelul leziunii si de caracterul complet sau incomplet al afectarii functionale. Chiar leziunile complete ale maduvei cervicale superioare pot fi compatibile cu o viata activa. Dezvoltarea unui plan de recuperare bazat pe perspective reale si prevenirea complicatiilor neurologice, medicale si psihologice care apar frecvent, sunt principalele obiective ale tratamentului.

Nota editorului: Acest articol nu este destinat sa ofere sfaturi medicale, diagnostic sau tratament.

Comentarii 

Postat la
%b %23, %2016
Postat de
Sipos
Instruire pentru acordarea primului ajutor.
Mai intai multumiri. Articolul ofera informatii de mare utilitate pentru acordarea primului ajutor in caz de necesitate. Imaginile completeaza fericit insusirea unui minim de cunostinte in domeniu, pentru corecta punere in practica. Abordati si alte subiecte privitare la cele mai frecvente evenimente in care primul ajutor poate fi o sansa in plus vieti ori suferintei, traumatice. Cu stima.

Adauga comentariu

Codul de securitate
Actualizează