Consiliere psihologica

Orice abatere de la normal a formei corpului care tulbura cresterea si dezvoltarea armonioasa, modificand aspectul lui exterior, reduce aptitudinile individului si puterea de adaptare a organismului la conditiile de mediu, simultan cu diminuarea capacitatii de munca, se numeste deficienta fizica.

Scopul recuperarii consta, pe de o parte, in valorificarea la maximum a posibilitatilor individului cu dizabilitati, iar pe de alta parte, functiile psihice nealterate trebuie sa fie antrenate incat sa poata prelua activitatea functiilor afectate in vederea formarii unor abilitati si comportamente care sa-i permita persoanei o integrare optima in viata profesionala si sociala.

Citeşte mai mult...

Regresia fata de boala

Boala este considerata de numerosi specialisti cat si de pacientii insisi, ca fiind un moment de pierdere a echilibrului de pana atunci, considerat de catre cei mai multi ca fiind un puternic impas. Gradul de stres psihic sporeste considerabil, daca aceasta perioada a restrictiilor si modificarilor aparute in modul de viata, este de lunga durata.

Individul realizeaza pe plan psihologic boala ca pe o agresiune, ca pe un stres contra propriei persoane, ca o stare de insecuritate sau dezastru. Pacientul poate reactiona la boala prin optimism, pesimism, negare, indiferenta sau independenta, el poate accepta sau refuza ideea de boala, fenomen care se exprima prin momentul si felul adresabilitatii sale la medic. Reactia bolnavului dupa stabilirea diagnosticului va depinde de natura lui si caracteristicile psihologice ale individului.

Citeşte mai mult...

Acceptarea de sine

Persoana care dobandeste un handicap sau are o boala incurabila suporta o trecere stadiala la ceea ce se confrunta. Se poate vorbi de o noua conditie medicala, sociala si psihologica. Esti nevoit sa te adaptezi la ceea ce s-a intamplat in viata ta si sa induri ceea ce ti-a fost dat.

1. Momentul anuntarii diagnosticului, momentul socului si al negarii.

Atunci cand esti anuntat ca ai fost diagnosticat cu o boala grava ori cand urma unui traumatism este necesara amputarea unui membru sau orice alta situatie generatoare de handicap naste revolta, soc si negare. Iar toate aceste sunt raspunsuri firesti la o situatie de criza personala si care se rasfrange si asupra familiei. O buna perioada esti focalizat pe pierderea suferita si durerea cauzata de aceasta. Este stadiula acelui "De ce tocmai mie?", a unor "De ce-uri?" fara raspunsuri. Unii oameni nu reusesc sa faca fata, nu pot accepta, nu se pot impaca cu acest diagnostic. Ei nu admit si nu accepta situatia. Este, dealtminteri si greu sa te vezi in situatia de a fi nevoit sa renunti la visele pe care ti le-ai intemeiat, sa accepti refuzul unui viitor de neatins. Nu este deloc usor ca atatea vise sa se naruiasca atat de curand si atat de brutal.

Citeşte mai mult...