Psihoterapie de cuplu

Consilierea psihologica nu inseamna ca ai probleme de natura psihica, la consiliere psihologica apeleaza persoane sanatoase psihic care trec prin situatii de criza (divort, decesul partenerului, crize personale, aparitia unei situatii medicale dificile, a unui handicap, stress etc), care se simt depasite de situatie si care cauta remedii pentru problemele lor. Insasi faptul ca apelezi la un consilier denota faptul ca esti preocupat de gasirea unor solutii eficiente prin care sa depaseasti situatia de criza personala sau de cuplu.

Consilierea te ajuta sa-ti constientizezi problemele, sa vorbesti despre ele, sa le privesti realist, fara sa le supraestimezi si fara sa le subestimezi, sa iei decizii potrivite, sa adopti metode prin care sa controlezi situatiile de criza, armonizarea propriei personalitati sau a relatiilor interumane.

Consilierea de cuplu nu inseamna a aduce doi oameni care s-au certat ori despartit din nou impreuna. In primul rand ea este armonizarea personalitatii individuale a partenerilor sau a fostilor parteneri, iar daca exista posibiliatea reconcilierii atunci se va lucra pe aceasta, doar daca individual te simti implinit in relatie, iar daca nu sa faci fata deciziilor pe care le-ai luat in deplina constientizare si nu prin reactii emotionale si impulsive.

O relatie de cuplu este armonizarea a doua personalitati diferite, cu principii si cu idei de viata care nu intotdeauna converg. De aceea situatile in care apar certuri si neintelegeri sunt frecvente si firesti. Negocierea conflictelor duce la dezvoltarea onesta a relatiei. Adoptarea unor metode potrivite creste satisfactia cuplului.

Consilierea nu poate fi eficienta daca nu exista sinceritate si deplina deschidere fata de ceea ce simti si traiesti, fata de dorintele si asteptarile pe care le ai fata de tine, fata de partener si disponibilitatea de ati dori si de a face ceva concret in bunul mers al relatiei. Oamenii, nu de putine ori au asteptari nerealiste de la ei si de la cei din jur, iar prin intemediul unui consilier poti beneficia de o informare corecta care sa aiba efect terapeutic.

Dobandirea unui handicap reprezinta o situatie de criza personala dar si la nivelul familiei. Multe din asteptari si din dorintre trebuie reconsiderate. Sunt cazuri in care unul din parteneri paraseste relatia conjugala din pricina dizabilitatii partenerului sau din propria incapacitatea de a se adapta noii situatii si de a accepta o viata langa o persoana cu handicap. Sunt parteneri care depasesc situatia creata si continua sa aiba o viata de familie implinita. Situatiile sunt particulare dar sunt multe aspecte de ordin general pe care le regasim in modelele familiale.

Putem dezvolta impreuna idei si discuta situatii care sa aduca acceptarea unor decizii, intelegerea unor situatii de cuplu, indiferent care ar fi acestea, dar care, cu siguranta nu ne lasa nepasatori.

  • Aici puteti pune intrebari, legate de problemele voastre, iar psihologul nostru va raspunde la ele!
  • Puteti adauga intrebarile sub forma de comentarii!

Comentarii 

Postat la
%b %24, %2011
Postat de
Mircea
Intrebare
Buna ziua! Ma numesc Mircea si trec printr-o problema de cuplu. Imi este greu sa fac cunoscuta situatia cu care ma confrunt si de aceea v-am scris pe mail-ul pe care l-ati lasat intr-o alta rubrica. Va multumesc si astept raspuns pe mail!
Postat la
%b %25, %2011
Postat de
psiholog
Bună Mircea!
Am primit mail-ul tău. Ţi-am oferit câteva posibile soluţii, pe mail. Important este să şi actionezi, să devi mai activ, să aplici...altfel statusul în cuplu nu se va schimba! Toate cele bune!
Postat la
%b %01, %2012
Postat de
morar madalina
ajutor
Buna seara, incep prin a va povesti despre relatia mea de cuplu care dintr-o relatie frumoasa bazata pe respect si pe sentimente a inceput de ceva vreme sa se transforme intr-un cosmar din care nu ma mai trezesc. Diferenta de varsta dintre noi este de 14 ani dar ne-am indragostit nebuneste unul de celalalt fara sa tinem cont de acest aspect. La inceput ma respecta,imi vorbea si se comporta exemplar,acum insa la orice intrebare care il deranjeaza incepe sa ma injure in fel si chip fara sa tina cont de nimic nici macar de bebelusul nostru. Ba chiar m-a si batut de doua ori chiar si gravida fiind. Suntem amandoi foarte orgoliosi,nici eu nu sunt o sfanta dar nu am reactiile lui. Cu toate acestea nu vrem niciunul sa renuntam la celalalt inca mai exista sentimente,dar niciunul nu aplaneaza conflictele. Ba chiar am ajuns din cauza disperarii si a nervilor sa ma gandesc ca l-as putea omora,din cauza aceasta realizez ca am nevoie urgenta de ajutor de specialitate. Ce este de facut? Va multumesc si astept un raspuns.
Postat la
%b %05, %2012
Postat de
psiholog
Bună seara!
Situația în care vă aflați este extrem de delicată. Violența maritală nu are scuze și nu poate fi acceptată. Poate avea explicații, dar nu justificare. Poate soțul tău reacționează violent pentru că reactivează suferințe peste care nu a trecut, care pot avea sau nu legătură cu tine și atunci reacționează agresiv. Un cuvânt care i-a produs neplăcere se transformă în motiv și prilej de violență și jigniri. Faptul că gândiți că ați fi în stare să-l omorâți e semnalul că ați ajuns să spuneți că mai rău de atât nu se poate și poate duce la evenimete grave, pentru că demnitatea dvs este terfelită. Dacă soțul nu recunoaște motivele care-l duc spre violență, dacă nu face nimic în a vindeca ceea ce-l duce la violență, nu vă puteți aștepta la o schimbare ci la continuarea acestui comportament și să ai „surpriza” să aveți parte de agresiuni mai dese și mai grave. Puteți încerca și dumneavoastră să preîntâmpinați unele acțiuni ale soțului, însă aceasta nu este o soluție de lungă durată. Schimbarea comportamentulu i violent al soțului, iar dvs să deveniți și dvs mai asertivă, să deveniți mai „sfântă” și să vă recunoașteți greselile, poate fi un drum de urmat.Dacă nu doriți să vă separați atunci stați la o vorbă de taină împreună și redescoperiți ceea ce va făcut sa vă îndrăgostiți nebunește, cum spuneți. Întrebați-vă și răspundeți fără ocolișuri la întrebarea ce vă mai ține împreună. Vă sfătuiesc să faceți asta ajutați și îndrumați de un terapeut de familie pentru a evita noi prilejuri neplăcute și pentru a putea fi ghidați spre o comunicare eficientă în rezolvarea problemelor de cuplu și la o schimbare la nivel de comportament și de atitudine. Faptul că aveți un trecut frumos împreună în care v-ați respectat și apreciat pot să vă dea curajul și premiza de a vă redescoperi dragostea care a dus la întemeierea unei familii.
Postat la
%b %05, %2012
Postat de
psiholog
Bună seara!
Vă doresc să acționați în așa fel încât să aveți ceea ce vă doriți, dar dacă violența de orice natură continuă, mai bine vă creșteți copilul separat decât într-un astfel de mediu, deoarece un copil crește și se dezvoltă mai bine într-o familie separată decât într-o familie dezbinată, neechilibrată în care vede și aude injurii și violență

Postat la
%b %19, %2012
Postat de
arsenia
Orientare sexuala
Buna seara, Dl.Psiholog am 31 ani si am o problema de intimitate, si aceea ca nustiu ce se inampla cu corpul meu, nici nu vreau sa cred macar asta... adica ca sunt lezbiana, nu am avut nici o relatie sexuala cu nimeni pana acum dar ma simt foarte atrasa de femei. Ce se intampla cu mine? Nici nu vreau sa accept ideea ca as fi in stare de asa ceva..
Postat la
%b %31, %2012
Postat de
psiholog
orientare sexuală
Bună seara! In primul rand cred ca trebuie sa fii cat se poate de onesta cu tine, cu gandurile si cu tentatia ta sexuala fata de femei. Spui ca nu ai avut o relatie sexuala cu nimeni pana acum iar de ceva vreme esti atrasa de femei. Din punct de vedere psihologic ori fiziologic nu este absolut nimic neinregula cu corpul tau si cu tine ca personalitate. Demult orientarea sexuala spre persoane de acelasi sex nu mai este considerata o problema de sanatate mentala. Responsabilitat ea ta este aceea de a fi absolut onesta cu tine, cu motivele pentru care esti atrasa de femei, cu motivele pentru care nu ai avut o relatie sexuala pana la varsta asta. Dilema importanta pe care se pare ca o ai este aceea de ordin moral sau religios pentru ca ti se pare inacceptabil sa ai o relatie homosexuala. Daca vei afla prin diverse cai care este orientarea ta sexuala si te vei hotari sa o urmezi, iti doresc sa o faci in deplina responsabilitat e si maturitate. Tine de tine sa-ti rezolvi dilema de orientare sexuala, inca nu este o problema pentru ca nu ai cunoscut si fizic aceasta experienta. Ramane de vazut daca este doar o tentatie ori este cu adevarat vorba de o orientare psiho-sexuala spre homesexualitate . Vorbesc de o orientare psihica pentru homosexualitate si de una fizica, pentru ca nu intotdeauna ele converg. Nu ezita sa-mi scrii mai pe larg pe adresa de mail pentru a putea vorbi mai in adancime despre acest subiect cu o incarcatura psihica si se pare morala importanta si apasatoare. Iti multumesc pentru deschidere

Catalin Stanciu
www.oedip.eu

o765683042
Postat la
%b %29, %2012
Postat de
Andreea
Mi-e teama sa nu ma insele
4 ani am avut relatie cu un barbat casatorit, abia dupa primii 2 ani am aflat ca e insurat si apoi, din dragoste, din nu stiu ce motive am continuat sa ne intalnim pana la 4 ani cand am ajuns la concluzia ca e mai bine fiecare pe drumul lui. Acum 2 ani m-am casatorit cu alt tip, ne iubim, ne respectam, ne sustinem reciproc, de 3 luni locuim separat ptr ca lucreaza in alt oras si mereu stau cu frica atunci cand nu raspunde la telefon, ori mai e rece la telefon si ma gandesc ca poate are pe cineva. Simt cum mintea mea o ia razna si nu ma mai pot concentra asupra nimic. Ma tot gandesc si mi-e frica sa nu ajung in locul sotiei barbatului cu care am stat 4 ani, de aici si teama aceasta de a nu fi inselata, mai ales ca am descoperit cat de usor mint barbatii si ce teatru ieftin joaca.Va rog sa ma ajutati sa-mi gasesc linistea.

Adauga comentariu

Codul de securitate
Actualizează