Psihoterapie si Consiliere psihologica

Orice abatere de la normal a formei corpului care tulbura cresterea si dezvoltarea armonioasa, modificand aspectul lui exterior, reduce aptitudinile individului si puterea de adaptare a organismului la conditiile de mediu, simultan cu diminuarea capacitatii de munca, se numeste deficienta fizica.

Scopul recuperarii consta, pe de o parte, in valorificarea la maximum a posibilitatilor individului cu dizabilitati, iar pe de alta parte, functiile psihice nealterate trebuie sa fie antrenate incat sa poata prelua activitatea functiilor afectate in vederea formarii unor abilitati si comportamente care sa-i permita persoanei o integrare optima in viata profesionala si sociala.

Recuperarea prin psihoterapie contribuie la refacerea psihica si psihologica. Desi nu inlatura dizabilitatea, actioneaza pozitiv asupra spiritului si personalitatii, inlatura personalitatea si negativismul, activeaza motivatia si pulsiunile, devenind un factor energizant al implicarii subiectului in procesul recuperarii. In principiu, psihoterapia devine credibila atunci cand prin intermediul ei se reuseste sa se inlature starile psihice conflictuale, sentimentele de inferioritate, unele insusiri negative ale personalitatii, in general, si se consolideaza trasaturile pozitive cu motivatii superioare pentru activitate.

  • Ce este psihoterapia, cum o putem defini?

Psihoterapia este o forma de ajutor pe care il pot primi oamenii care au probleme pe care nu le mai pot rezolva singuri.

Psihoterapia poate fi descrisa si astfel: este o forma de tratament psihologic care are loc in cadrul si pe baza unei relatii interpersonale intre client sau pacient si terapeut.

Psihoterapia este intalnirea dintre doi oameni, din care unul are o problema iar celalalt nu se teme de problema primului.

Cui se adreseaza psihoterapia? Psihoterapia se adreseaza oamenilor care vor sa se cunoasca mai bine pe ei insisi, care trec printr-o situatie stresanta de viata, care au pierdut pe cineva drag, care nu se adapteaza la locul de munca, care nu se simt confortabil in familie, care nu reusesc sa-si atinga scopurile propuse, care nu au o viata sociala adecvata, care nu dorm noaptea si nu stiu de ce.

  • Ce isi propune psihoterapia sa realizeze? In ce constau rezultatele unei psihoterapii?

Un raspuns scurt si la obiect ar fi acela dat de FRP: "Obiectivele unui astfel de tratament sunt de a ameliora sau elimina simptomele, de a facilita modificarea tiparelor comportamentale, a atitudinilor si relationarilor perturbate, si favorizarea procesului de maturizare, de dezvoltare si a starii de bine, fizica si mentala a persoanei."

In cele din urma, nu conteaza atat de mult ceea ce va ofera psihoterapia, ci ceea ce sunteti dispusi sa luati dumneavoastra din psihoterapie.

  • Ce NU poate face - si nici nu isi propune sa faca - o psihoterapie:

1) sa vindece unele boli grave, cum ar fi schizofrenia sau retardul mintal, si nici bolile cu substrat organic (date de afectarea certa a unei parti din creier), cum ar fi tumorile cerebrale, accidentele vasculare cerebrale, infectiile cerebrale, tulburarile psihice date de folosirea unor droguri etc.
2) sa schimbe comportamentul si modul de a fi a membrilor familiei din care provine sau din care face parte clientul;
3) sa schimbe contextul familial, social, economic si politic al celui aflat in suferinta din cauza acestui context;
4) sa schimbe pe de-antregul personalitatea unui om;
5) sa creasca nivelul de inteligenta;

  • Aici puteti pune intrebari, legate de problemele voastre, iar psihologul nostru va raspunde la ele!
  • Puteti adauga intrebarile sub forma de comentarii!

Comentarii 

Postat la
%b %05, %2011
Postat de
BRUNETA
Buna ziua
Problema mea este urmatoarea...In tr-o noapte ma uitam la tv si deodata m-a luat o caldura foarte intensa in picioare si s-a ridicat in tot corpul chiar si in limba si dinti. Apoi au inceput sa-mi amorteasca mainile si picioarele..est e o amorteala combinata cu arsuri in corp, care este mai intensa pe partea dreapta apoi am ramas blocata...nu ii spuneam mamei mele decat sa sune mai repede la salvare. Stateam cu ochii larg deschisi si priveam rapid in toate partile. O auzeam pe mama cand vorbea dar eu ii raspundeam doar cu icnete. Respiram foarte repede si vorbitul imi era tulburat. La urgenta au spus ca nu au ce sa-mi faca si sa ma duc la un psihiatru. Acele simptome le am de 45 de ore. Ar fi normal ca o criza de atac de panica sa dureze atat de mult? De cand s-au manifestat aceste stari, plang intr-una si ma gandesc doar la moarte.
Postat la
%b %05, %2011
Postat de
psiholog
Raspuns
Este posibil sa treci printr-o perioada de anxietate, insotita de stari de depresie, ganduri negative, ganduri legate de moarte, neliniste si tensiune interioara, suferinta, tahicardie, insomnii, paloare si alte manifestari neurovegetative (asa cum sunt cele prin care ai trecut).
Atacurile de panica nu dureaza o perioada asa de indelungata 45 de ore cum mentionai. Exista episoade de intesitate intre 10 si 30 de minute, dar ele pot reveni ciclic. Ceea ce persista in situatia ta este starea de anxietate si depresie. Te afli intr-o situatie care necesita consultarea un medic psihiatru, pentru a afla mai multe detalii si pentru stabilirea unui diagnostic precis, pentru a putea fi stabilite cauzele care au dus la situatia data si stabilirea unui tratament – daca este cazul medicamentos si de consiliere. Nu intotdeauna este necesar un tratament medicamentos, insa consultarea medicului este absolut necesara
Postat la
%b %05, %2011
Postat de
psiholog
Raspuns
Este indicat sa faci si anumite analize pentru a vedea daca poate fi o conexiune intre ceea ce ti se intampla (ca si manifestari neurovegetative )si lipsa unor minerale sau substante din organism. Este cunoscut ca un deficit de calciu, magneziu poate genera anumite reactii ale corpului asematoare cu ale tale.
Postat la
%b %05, %2011
Postat de
BRUNETA
Merci
In primul rand multumesc pentru raspuns. Am fost la urgenta de doua ori si nimeni nu mi-a facut nici o analiza (traim in Romnaia) si nici macar nu mi s-a recomandat sa fac vreo analiza. Nu stiu unde ar trebui sa ma duc...Acum am inceput un tratament cu magne B6, D3, calciu, laptisor de matca, polen si tinctura de valeriana. Ma simt mai bine dar cand imi amintesc de vreo durere de-a mea, ma apuca iar caldurile in tot corpul, amorteala si arsuri. Luni am intalnire cu psihologul...da ca nu da randament, o sa ma duc si la psihiatru.
Postat la
%b %05, %2011
Postat de
psiholog
Buna
Ai facut o alegere buna, atat cu inceputul unei consilieri cat si cu tratamentul pe baza de vitamine! Sa nu te astepti sa se rezolve lucrurile dupa o sedinta! O sa-ti fie in timp mai bine si sa nu te ingrijorezi prea tare. Ai incredere in specialistul la care mergi si ai incredere in tine. Daca e nevoie de altceva, vei fi indrumata. Curaj si incredere!
Postat la
%b %05, %2011
Postat de
chrisss
Atac de panica
sufar de atacuri de panica si vreau sa spun ca este cel mai oribil sentiment pe care l-am trait. Primul atac l-am avut acum doua luni si de atunci simt ca nu mai vreau sa traiesc asa. Traiesc cu o frica permanenta, practic mi-e frica sa traiesc si ma gandesc ca decat sa traiesc asa, mai bine nu traiesc. Am momente cand mi-e bine, dar in momentele alea e inevitabil sa nu ma gandesc ca o sa apara iar teroare panicii si uite asa intru din nou in acea stare. Tot ce imi doresc este sa scap de asta, pentru ca e un sentiment care ma domina si nu stiu cum sa il inving si sunt ingrozita de faptul ca o sa raman asa toata viata mea. As face orice sa fiu cum eram inainte, sa fiu un om normal! Simt ca ma distrug cu fiecare clipa ce trece, traiesc un calvar si daca exista ceva care ma poate face la fel cum am fost odata, vreau sa stiu ce sau cine este acel ceva. De doua luni citesc intr-una forumuri si bloguri si de toate si nu ma ajuta nimic. Ce as putea sa fac? Multumesc
Postat la
%b %05, %2011
Postat de
chrisss
Panica...
Am uitat sa spun ca mi-am facut de nenumarate ori analizele amanuntite si nu am nimic; starea pe care o traiesc nu are rost sa o descriu pentru ca stiu sigur ca este atac de panica, stiu ca dureaza 5-10 minute in care toata starea asta devine mai intensa, insa si dupa ce trece sunt intr-o stare permanenta foarte urata. Nu pot sa ma bucur de nimic, sunt total nefericita. Nu am fost la psiholog pentru ca nu imi permit, dar daca puteti sa imi recomandati pe cineva sau ceva care chiar ma poate ajuta, as fi mai mult decat recunoscatoare. Sunt din Timisoara. Multumesc
Postat la
%b %11, %2011
Postat de
psiholog
răspuns - atac de panică
Bună ziua Cris!

Îți voi oferi 10 sfaturi, un decalog, care să te ajute în timpul atacurilor de panică:

1. stările din timpul atacului de panică nu reprezintă decât exacerbarea unor reacții normale la stres, asta chiar dacă te simți îngrozită sau ai un sentiment de irealitate.
2. deși trăiești aceste stări nu înseamnă că ești foarte bolnavă. Acestea sunt neplăcute, te sperie, dar asta nu înseamnă că sunt periculoase.
3. în ciuda intensității trebuie să le lași să se deruleze, încercarea de a le reprima nu fac altceva decât să le accentueze. Într-o oarecare măsură este ca și în cazul nisipurilor mișcătoare, cu cât te zbați mai mult, cu atât vei fi înghițită. În timpul atacului de panică trebuie să inspiri adâncu li să expiri adânc, spunându-ți că stările astea proste se vor sfârși.
4. dacă te prind pe stradă, de exemplu, să te sprijini pe un zid sau să cauți un loc mai retras.
5. nu adăuga la starea ta ceea ce ai spus, că ești diferită, că nu ești ca și ceilalți, că nu ești normală sau orice alte gânduri negative. Dacă accepți situația ca atare, de ceea ce te temi cel mai tare, nu se va întâmpla.
6. Nu trebuie să te gândești că se întâmplă ceva îngrozitor ci să-ți canalizezi gândurile pe aspecte pozitive și să-ți repeți: Nu voi cădea, nu voi leșina, nu voi muri, nu-mi voi pierde controlul, etc
7. trebuie să acorzi timp fricii tale, să nu abandonezi...
8. Privește aceste situații anxioase, de teamă ca pe niște prilejuri de a învăța să deții autocontrolul, să-și exersezi autocontrolul.
9. O metodă bună este aceea de ați distrage atenția de la senzațiile neplăcute. Cum să faci asta? Privește în jurul tău (depinde pe unde te ”găsesc” atacurile de panică), la clădiri, la oameni, la lucrurile din încăpere, etc.
10. Când atacul de panică se produce, relaxează-ți corpul, inspira profund și expira prelung, lasă lucrurile să-și urmeze cursul
Postat la
%b %17, %2011
Postat de
eugen
incredere
buna seara. numele meu este eugen si nu am prea multa incredere in mine. desi cei din jurul meu imi zic ca nu am motive sa nu am incredere in mine, asta nu ma ajuta prea mult si o pun pe seama prieteniei, ca asa sunt prietenii, incurajeaza, etc. ce pot sa fac ca sa am mai multa incredere? multumesc!
Postat la
%b %18, %2011
Postat de
psiholog
Cum să-ți construiești încrederea în tine!
Bună Eugen!

Nu îți vom spune ce înseamnă neîncrederea pentru că o șimți pe pielea ta, dar o să încercăm să te îndrumăm spre pașii mărunți pe care să începi să-i faci pe drumul stimei de sine.
Cu ce să începi pentru a avea loc o schimbare? Trebuie să te debarasezi de o stare de spirit negativă și de comportamente neadecvate pentru tine. Să îți însusești anumite principii simple, pe care le vom enumera, apoi să treci la metode concrete pentru diverse situații din viață.
Să fii motivat și decis să faci o schimbare, să știi ce vrei și în ce măsură, chiar dacă pământul îți pare desțelenit și greu de lucrat. Orice început are greutatea lui, dar de cele mai multe ori, gradul de dificultate este mai mare în închipuirea noastră decât în realitate.
Voința pentru a te schimba este, la rândul ei foarte importantă. Dacă nu ai încredere în tine, de teama eșecului nu faci și nu încerci nimic. Asta îți poate creea un confort înșelător. Va trebui să riști iar proiectele tale, planurile tale ar putea să fie o reusită. Dacă alegi să rămâi așa cum ești, nu vei scăpa niciodată de teama asta, dimpotriva ea, poate duce în timp la o anxietate generalizată în toate planurile vieții psiho-sociale, la o fobie sociala, la o retragere în carapacea bine consolidată, la teama de a vorbi, tendința de a evita contactele sociale, profesionale etc. Dacă alegi schimbarea poți fi sigur că va veni ziua când toată teama asta se va diminua.
Chiar dacă greșești nu e nimic rău și degradant în asta. Acordă-ți dreptul de a fi imperfect, de a face greșeli. Nimeni nu poate reuși totul în același timp. Și nu uita, erorile vechi sunt erori trecute! Mâine este o nouă zi! Acceptă-ți greselile și punctele slabe. Este nefiresc să nu avem puncte vulnerabile.
Postat la
%b %18, %2011
Postat de
psiholog
CONTINUARE - Cum să-ți construiești încrederea în tine!
Identifică punctele tari ale tale, ale personalității tale, aptitudinile etc. Concentrează-te asupra calităților și nu asupra defectelor iar imaginea de sine se va îmbunătății. Dacă vei înceta să oferi combustibil tendințelor negative, lipsa de încrederea va scădea. Cu siguranță că ai reușite în viață, lucruri de care să fii mândru. Reamintește-le! Într-un fel, fă un inventar al calităților, nu fii doar negativist, evită să dai conotații defavorabile – modul ăsta îți va permite să ieși din cercul vicios în care ești închis. Acceptă-te și nu-ți lăsa nefolosite resursele pe care le ai.
Mulțumim că ne-ai întrebat, și că, prin asta, ai dovedit că ai încredere în noi – așa cum și prietenii tăi au încredere în tine și nu o fac fără motiv. Învață să-i crezi și să fi mai indulgent cu tine!

Cătălin Stanciu
Postat la
%b %21, %2011
Postat de
Cătălin Stanciu
Sărbători binecuvântate!
Vă doresc Sărbători binecuvântate și un an nou mai bun!

Adauga comentariu

Codul de securitate
Actualizează