Manevrarea caruciorului rulant de catre pacientul paraplegic sau tetraplegic

Fotoliul rulant reprezinta un mijloc ce participa, in diverse moduri, la recuperarea pacientului. Alegerea lui este un act complex care necesita numeroase cunostinte, atat tehnice cat si psihologice din partea diversilor membri ai echipei de recuperare. Obisnuirea cu fotoliul rulant necesita un antrenament si o invatare care va trebui gandita de pacient, de anturajul lui si de echipa de recuperare.

Functiile scaunului rulant sunt primordiale de-a lungul reeducarii functionale. De la accident si pana la reintrarea in viata din afara spitalului, pacientii trebuie sa parcurga un drum lung, sa traiasca o succesiune de etape atat ca tratament fizic, cat si psihologic, in care fotoliul rulant joaca un rol esential.

Tocmai de aceea, ca o concluzie, fotoliul rulant trebuie sa aiba cel putin patru calitati: securitate, confort, manevrabilitate, estetica.

Manevrele care trebuiesc invatate de un pacient paraplegic ce se foloseste de un fotoliu rulant sunt :

• I. Urcarea si coborarea unei borduri;
• II. Echilibrarea pe rotile posterioare;
• III. Saritura cu scaunul in lateral;
• IV. Urcarea si coborarea treptelor;
• V. Introducerea fotoliului rulant intr-o masina.

Aceasta actiune poate fi indeplinita de pacientii care au o priza functionala a mainilor, acestia fiind cei cu leziuni la nivelul T1 sau mai jos.

Urcarea unei borduri

• Se inclina scaunul pe rotile din spate;
• Se impinge scaunul inainte, pana cand rotile din fata ajung deasupra bordurii, apoi scaunul este lasat incet jos;
• Pacientul se apleaca spre anterior si impinge cu putere inainte, pentru a urca pe trotuar rotile din spate ale fotoliului rulant.

Daca pacientul este incapabil sa incline scaunul pe rotile posterioare, el trebuie sa loveasca bordura cu rotile din fata pana cand acestea ajung deasupra bordurii. Aceasta manevra implica mai putin capacitatea de echilibrare a pacientului. Pacientii cu leziuni la nivelul C7-8 pot urca bordurile in acest fel.

Coborarea unei borduri

Cu spatele la bordura, pacientul se apleaca in fata si impinge incet scaunul inapoi, pana cand rotile din spate si apoi cele din fata trec peste bordura.

Echilibrul si miscarile pe rotile posterioare sunt folositoare pentru a facilita deplasarea pe suprafete rugoase, ca: iarba, nisip, pietris si de asemenea sunt folositoare pentru a urca trepte sau borduri. aceasta tehnica este lipsita de pericol numai pentru pacientii cu o prehensiune buna (leziuni la T1 sau mai jos). Exista mai multe manevre implicate:

• Aplecarea scaunului pe rotile din spate;
• Echilibrarea scaunului pe rotile din spate;
• Miscarea si intoarcerea scaunului pe rotile din spate.

Terapeutul

Terapeutul sta intotdeauna in spatele scaunului, cu una din coapse situata anterior, gata oricand sa sprijine scaunul atunci cand exista pericolul pierderii controlului (fig. 10.7d).

Asistenta terapeutului consta in inclinarea scaunului prin impingerea in jos a manerelor acestuia, si gasirea punctului de echilibru prin impingeri in toate directiile.

Contactul mainilor terapeutului cu scaunul trebuie sa fie foarte fin, intervenind doar atunci cand pacientul pierde controlul. Trebuie sa permita intelegerea de catre pacient a fiecarei miscari ce poate sa apara, astfel incat pacientul sa se familiarizeze cu senzatia de echilibru pe scaun.

Precautii: Mainile terapeutului trebuie sa ramana pe manerele scaunului pana cand pacientul capata controlul complet, caci pacientul poate foarte usor sa cada pe spate si sa se loveasca. Este nevoie de mult exercitiu pana cand pacientul este capabil sa-si pastreze echilibrul fara sprijinul terapeutului.

Actiunea pacientului

Inclinarea scaunului pe rotile din spate

• Pacientul plaseaza mainile pe roti aproximativ la “ora 10’, tinand cauciucurile;
• Extinde usor capul si impinge rotile spre spate (fig. 10.7a);
• Impinge inainte cu forta si rotile din fata se vor ridica. Inaltimea la care se ridica rotile depinde de forta cu care pacientul impinge (fig.10.7b).

Echilibrarea pe rotile posterioare

Punctul de echilibru este gasit prin rularea rotilor inainte si inapoi, folosind capul si umerii pentru a contrabalansa. Cand scaunul se balanseaza spre anterior, se imping rotile inainte, si cand scaunul se balanseaza spre posterior, se imping rotile spre spate. Controlul este usor cand mainile prind jantele, si nu rotile (fig. 10.7c).

Miscarea si intoarcerea pe rotile posterioare

Odata ce echilibrarea este invatata, nu este dificil pentru pacient sa invete sa se deplaseza pe rotile din spate. Tehnica este aceeasi ca si atunci cand rotile din fata sunt pe sol.

III. Saritura cu scaunul in lateral

Aceasta manevra este folositoare la intoarcerea scaunului in cadrul unei usi dintr-un pasaj ingust.

• Se aplica franele;
• Pacientul se apleaca anterior;
• Se apuca cel mai inalt punct al ramelor rotilor;
• Se ridica sezutul de pe scaun;
• Se ridica rapid rotile in sus si in lateral inainte ca sezutul sa revina pe scaun.

IV. Urcarea si coborarea treptelor

Pentru a urca si cobora scari, fiecare treapta trebuie sa fie destul de larga ca sa permita asezarea centrului de greutate al rotilor. In mod normal, inaltimea treptelor nu este un factor de limitare. Aceasta activitate poate fi efectuata doar de catre pacientii care au invatat toate celelalte manevre in fotoliul rulant, si care pot sa-si asume riscul impus de aceasta procedura.

Urcarea treptelor

Actiunea terapeutului

Terapeutul poate acorda asistenta folosind una din urmatoarele metode:

• Terapeutul sta in spatele pacientului tinand cu o mana manerul scaunului si cu cealalta balustrada, pentru stabilizarea proprie cat si a pacientului.

Terapeutul sta intr-o parte a pacientului si controleaza rasucirea scaunului tinand de o roata, in timp ce pacientul isi modifica pozitia bratelor pentru a impinge scaunul spre urmatoarea treapta (fig. 10.8b). Aceasta metoda implica o asistenta continua, care poate fi acordata de membrii familiei, pentru a spori mobilitatea pacientului.

Actiunea pacientului

• Cu scaunul apropiat de balustrada, si rotile din spate indreptate spre trepte, intinde bratul drept inapoi si apuca balustrada (fig. 10.9a);
• Se apleaca inapoi si se echilibreaza pe rotile din spate;
• Apuca cu mana stanga cadrul rotii din dreapta cat mai jos posibil;
• Isi flecteaza bratele pe rand si urca treptele (fig. 10.9b);
• Tine strans roata din dreapta cu mana stanga, in timp ce mana dreapta aluneca in sus de-a lungul balustradei;
• Muta mana stanga in jos pe roata.

Coborarea scarilor

Metoda 1

• Se aseaza scaunul in apropierea balustradei;
• Cu mana stanga se apuca balustrada aproximativ la inaltimea umarului;
• Cu mana dreapta se apuca in cel mai inalt punct roata din dreapta;
• Pacientul se apleaca inainte, permitand fotoliului sa ruleze in spate, controland deplasarea cu mana dreapta (fig. 10.10);
• cand scaunul coboara o treapta, pacientul isi verticalizeaza trunchiul, inainte de a repete punctul 4. pentru a cobora pe urmatoarea treapta (pedalele trebuie ridicate deasupra treptei superioare cand scaunul coboara);
• Mana stanga aluneca gradat pe balustrada in timpul coborarii. Exista o tendinta a scaunului de a se rasuci in timpul coborarii.

Metoda 2

Acei pacienti care sunt in acelasi timp indemanatici si puternici, pot sa coboare scarile in acest mod, cand balustrada este in dreapta:

• Cu mana stanga apuca balustrada, tinand antebratul lipit de piept;
• Pacientul roteaza trunchiul superior si apuca balustrada cu mana dreapta (fig. 10.11a);
• Isi apleaca trunchiul pe balustrada lasandu-si greutatea asupra acesteia – trebuie sa aibe grija sa nu cada din scaun;
• In succesiune rapida, lasa intai o roata a scaunului sa coboare, apoi pe cealalta. scaunul se rasuceste in timpul acestei manevre, si este dificil de stabilizat cu o singura roata pe o treapta (fig. 10.11b & c).

In fiecare metoda, terapeutul sta in spatele scaunului, controlandu-i coborarea atat cat este necesar.

Coborarea treptelor de inaltime mica in scaunul cu rotile

Se ridica scaunul pe rotile din spate si se coboara scaunul ca atunci cand se coboara de pe o bordura. Se opreste scaunul in dreptul fiecarei trepte pentru a asigura un control continuu (fig. 10.12).

V. Introducerea fotoliului rulant in masina

Actiunea pacientului:

• Muta scaunul soferului in spate atat cat este posibil si il lasa pe spate;
• Cu rotile din spate inspre portiera, scaunul este ridicat pe rotile din fata;
• Se sprijina spatarul scaunului pe portiera deschisa;
• Se scoate roata stanga;
• Se rasuceste scaunul si se scoate roata dreapta;
• Se intoarce scaunul cu fata spre masina;
• Cu mana dreapta se apuca din fata sezutul fotoliului rulant, si cu mana stanga se apuca spatarul.

Pacientul se apleaca pe spate si ridica fotoliul trecandu-l prin fata sa si peste umarul stang pana il aseaza pe bancheta din spate.

Se inverseaza procedura pentru a scoate scaunul din masina.

Introducerea in masina a unui fotoliu rulant fara roti detasabile

Pacientii pot sa introduca fotoliul rulant in masina prin portiera din dreapta – fata, si sa-l aseze in fata sau lateral de scaunul masinii, care trebuie ajustat corespunzator.

Metoda 1

• Pacientul intra in masina prin usa din dreapta – fata;
• Pliaza scaunul si ii elibereaza franele;
• Ridica si introduce rotile din fata ale scaunului in masina;
• Se muta pe scaunul soferului;
• Introduce scaunul in masina.

Metoda 2

Alternativ, dupa punctul 2. de la metoda 1:

• Se muta pe scaunul soferului;
• Se apleaca peste scaunul pasagerului si ridica fotoliul rulant de rotile din spate;
• Trage scaunul in masina.

Eficienta fiecarei metode depinde in mare masura de capacitate fizica a pacientului, si cea mai buna solutie poate fi gasita prin incercari succesive. Pentru a scoate scaunul din masina, procedura este inversata. Este mai usor de impins scaunul afara cand rotile din spate sunt in dreptul portierei.Unele masini pot fi modificate, cu o portiera glisanta in partea pasagerului si o macara pentru a ridica fotoliul rulant.

Transportul

Pacientii paraplegici si cei tetraplegici isi pot conduce propriile masini adaptate, toate comenzile fiind manuale. Un pacient cu leziuni inalte, la C6, fara forta in triceps, poate conduce o masina cu transmisie automatica. Adaptarile pentru nevoile speciale ale pacientilor, de exemplu pentru pacientii cu leziuni incomplete, sunt individualizate. Exista un simplu sistem prin care un pacient cu paralizie a membrelor inferioare si a unui membru superior, poate conduce o masina.

In mai multe sectii de recuperare pentru pacientii cu leziuni spinale dispun de facilitati pentru evaluarea si dezvoltarea abilitatii de a sofa.

Pentru pacientii care pot sofa, dar au dificultati la transfer, exista adaptari speciale la nivelul partii din fata a automobilului, ca rampe sau pante, ce permit accesul pacientului in fotoliu rulant, in interiorul automobilului.

Nota editorului: Acest articol nu este destinat sa ofere sfaturi medicale, diagnostic sau tratament.