Iulian Serban campion mondial si european la paracanoeSerban Iulian, nascut in Bucuresti pe data de 25 02 1985, a inceput sa practice caiacul acum 12 ani si continua sa o faca si astazi, in ciuda handicapului sever. Povestea lui Iulian Serban, dublu campion mondial si european la paracanoe, la kaiac simplu, este una trista, insa, spre deosebire de multe altele, are happyend. In viata sunt intamplari care de multe ori impart totul in inainte si dupa, intamplari ce schimba brusc existenta unui om.

"Faptul ca iti pierzi un picior nu este un sfarsit de lume. Este greu, intr-adevar, sa treci peste asta, dar in esenta tu ramai acelasi om, cu aceleasi dorinte si idealuri", traseaza Iulian Serban inceputul discutiei. Mergem agale pe una dintre aleile Parcului Herastrau si cei cativa trecatori privesc curiosi spre muntele de om. Perechea de pantaloni scurti lasa la vedere in locul piciorului drept o proteza din titan, ce se pierde mult deasupra genunchiului si pe piciorul stang o cicatrice de jumatate de palma ce porneste de la glezna si se opreste sus, pe sold.

Kaiacistul nu pare deranjat de privirile curioase si isi continua pe acelasi ton linistit povestea. "Nu pot merge foarte mult pentru ca proteza imi mai face rani. Daca e, pot sa duc doua galeti de apa, dintr-o parte in alta, numai sa nu fie distanta foarte mare", spune el, in timp ce cauta din priviri o banca. Urmatoarea oprire a discutiei noastre.

Un final frumos si optimist care reduce totul la prezent, la un moment in care nu exista disperare sau resemnare, ci doar ambitie si pofta de a lupta cu viata. Mai mult, dupa ce a devenit cel mai bun kaiacist din lume in proba persoanelor cu dizabilitati, Iulian Serban si-a propus o alta tinta: powerlifting, proba cu care viseaza sa ajunga la Londra 2012.

"Sportul este viata mea. Sunt legitimat la Steaua si recent am castigat titlul mondial pentru persoane cu dizabilitati. [...] Am inteles ca in 2016, la Jocurile Olimpice, kaiacul pentru persoane cu dizabilitati va fi in program. Aceea este tinta mea. De aceea trag acum, pentru o medalie olimpica!"

"Tavalit" de tren

In urma cu un an, Iulian Serban devenea marea revelatie a kaiacului autohton. Sportivul bucurestean cucerea medalia de aur la Europene si la Mondiale la paracanoe, in proba de kaiac simplu pe 200 m. Ceea ce parea un foc de paie a devenit o certitudine in acest an, cand Iulian a batut iarasi tot ce a prins pe apa si si-a aparat cele doua titluri. O performanta uriasa scrisa pe urma unui accident petrecut in urma cu patru ani, in gara Busteni. "Nu stiam ca trenul stationeaza atat de putin in gara, am vrut sa il prind din mers, aveam telefonul intr-o mana, eram pe scara si nu am mai putut sa ma tin cum trebuie. Am cazut, am simtit o durere imensa, mi-am vazut piciorul drept de cealalta parte a sinei si am ramas constient pana a venit Salvarea", rememoreaza Iulian acele clipe. Vorbeste repede, detasat, de parca povesteste o intamplare traita de altcineva, si isi insoteste cuvintele cu gesturi largi si zambete.

7 luni in pat, in carje dupa un an

Detasarea nu vine din resemnare, ci din acceptarea faptului ca ceea ce s-a intamplat era scris sa se intample. "Cred in Dumnezeu, de aceea am vazut accidentul ca pe o incercare. Ceea ce s-a intamplat m-a adus pe drumul cel bun, pentru ca altfel sigur nu mai aveam treaba cu sportul, eram plecat pe afara sau lucram ca bodyguard", spune el. O incercare a insemnat pierderea piciorului drept, peste 20 de operatii pentru a putea purta proteza toti muschii zdrobiti la piciorul stang si sapte luni de stat in pat: "M-am ridicat intai in cadru, dupa un an am putut folosi carjele, dupa mai bine de un an si jumatate am putut pune proteza, insa la modul ca o purtam o ora si asteptam cateva zile sa treaca ranile". De unde a avut putere sa treaca peste ceea ce s-a intamplat? "Probabil ca asta e in firea omului, ori sa cada psihic, ori sa mearga mai departe. Eu sunt un optimist de fel, iar dorinta de a-mi continua viata, de a-mi face o noua viata a fost mai puternica", incearca Iulian sa gaseasca un raspuns.

"Satisfactie ca poti reusi si asa"

Dupa doi ani de la accident avea sa primeasca telefonul care urma sa il readuca in barca. Intai o intrebare, apoi un indemn, apoi timp de gandire si in februarie anul trecut revenea in cantonament la Snagov, in sportul pe care il practica de la 12 ani. "Mi-a fost foarte greu sa ma reapuc. In primele trei luni mi‑am facut de trei ori bagajele si le-am aruncat in masina sa plec, apoi mi-am zis sa mai incerc o data", spune el privind ganditor spre apele lacului Herastrau. La numai sase luni dupa intoarcerea in barca facea sa se auda imnul Romaniei la Europenele de la Trasona. Prima medalie de aur. "Zici ca este un vis. Vezi cate ai lasat in urma, cat ai muncit ca sa ajungi acolo, cat ai sperat. E bucurie multa si o satisfactie ca poti reusi chiar si asa". Timp de un an au mai urmat inca trei medalii de aur, doua la Mondiale si una la Europene. "Incep sa strang medalii. Mai aveam o punga de medalii de dinainte de accident, insa nu atat de valoroase", zambeste kaiacistul legitimat la CSA Steaua. Cel mai bun din lume la kaiac simplu 200 m in proba persoanelor cu dizabilitati, Iulian va putea concura la Jocurile Paralimpice din 2016, cand proba lui va fi inclusa in programul competitiei.

Si-a propus sa fie in primii sase la Londra

Insa cum pana la Rio mai sunt cinci ani, Iulian s-a gandit ca poate ajunge mai repede la Paralimpice, chiar anul viitor, la Londra. Astfel ca, in paralel cu paracanoe, s-a apucat de powerlifting. "Sezi pe banca si incerci sa impingi cu bratele o greutate cat mai mare. Pentru mine nu a fost o trecere dificila pentru ca la sala, cand fac forta pentru kaiac, imping constant 170-180 kg. Insa la categoria mea de greutate, 95-100 kg, ca sa iei aurul, cred ca trebuie sa ridici peste 200 kg", spune el. Chiar daca la inceputul lunii noiembrie, va participa, in Ungaria, la concursul care ii poate aduce biletul pentru Londra 2012, "Grasul", cum este poreclit, si-a trasat deja obiectivul pentru competitia din Albion: "Vreau sa vin in primii sase la Londra, cel putin. O sa vad cum ma simt si daca se poate face performanta in ambele sporturi, voi merge cu amandoua mai departe, daca nu, raman numai pe apa". O ambitie masurata in miile de kilometri parcursi pe apa de la Snagov si construita pe un crez personal: "Faptul ca iti pierzi un picior nu este un sfarsit de lume".

"Nu ma ascund in spatele hainelor"

Iulian se amuza cand copiii il striga "Robocop" si vrea sa faca cea mai mare captura de peste din Delta. Aflat in vacanta, Iulian Serban nu duce dorul cantonamentului si nici al kilometrilor facuti zilnic pe apa din baza de la Snagov. El isi ajuta fratele sa renoveze casa si se pregateste de o minivacanta in Delta.

Simti ca s-a schimbat ceva dupa ce ai devenit campion?

Da. Parca usile mi se deschid mai usor, lumea este mai atenta, mai amabila. Inainte, cand aveam o problema, alergam de ma saturam, acum se rezolva mult mai usor.

Te deranjeaza felul in care te priveste lumea pe strada?

Nu, pentru ca ma gandesc ca se uita asa din curiozitate. Nu am ascuns faptul ca port proteza, am acceptat acest lucru. Oamenii, in general, ascund protezele, nu se plimba in pantaloni scurti ca mine, poate de aceea sunt si privirile celorlalti. Cateodata, dar nu stau sa ma gandesc prea mult la asta. Uite, de exemplu, copiii ma striga "Robocop". Imi place, chiar ma amuza asta. Nu imi place sa ma ascund in spatele hainelor.

Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit?

Sa ma apuc de sport!

Planuri de viitor?

Sa imi mentin titlurile castigate, sa fiu sanatos si sa ajung sa particip la anul la Paralimpicele de la Londra.

Ce faci in timpul liber?

Imi place sa pescuiesc. Ajung cam rar sa fac asta, dar ma linisteste, ma relaxeaza.

Proteza de 37.000 de euro

Iulian poarta cea mai performanta proteza din Europa, cei de la firma OrtoProfil ajutandu-l in ceea ce inseamna intretinerea ei. "Siliconul care trebuie bagat pe picior se schimba anual sau chiar de doua ori pe an, si asta costa cam 40 de milioane. La doi ani proteza este dusa in Austria, la revizie, i se schimba cilindrul hidarulic, uleiul, absolut tot, si asta costa foarte mult. Numai o pereche de acumulatori costa 60 de milioane", spune el. El poarta proteza in permanenta, insa in momentul in care intra in ambarcatiunea de concurs renunta la ea.

Iulian si cele patru medalii de aur

  • CE 2010 Trasona: "A fost crunt, pentru ca nu ma antrenasem deloc pe barca de concurs, care este mai lata, iar tehnica se schimba automat. Am imprumutat o barca acolo si ma simteam dezavantajat, aveam impresia ca nu am echilibru in ea".
  • CM 2010, Poznan: "A fost prima cursa in care am vazut stele verzi. Am plecat mai slab, pe la jumatatea distantei eram inainte cu o jumatate de barca si pe final nu imi mai simteam bratele si nici padela, iar francezul ataca puternic din spate, daca mai erau 20 de metri, ma depasea".
  • CE 2011: "La Belgrad am mers pentru prima data cu barca mea, inscriptionata cu tricolorul, am fost foarte mandru de mine. E o medalie speciala".
  • CM 2011 "La Szeged am stat doar o zi. Am tras, am castigat si am plecat".

Galerie foto

Iulian Serban kaiac1 Iulian Serban kaiac2 Iulian Serban kaiac3 Iulian Serban kaiac4

Iulian Serban kaiac5 Iulian Serban kaiac6 Iulian Serban kaiac7 Iulian Serban kaiac8

Adauga comentariu

Codul de securitate
Actualizează