ramona-ciobanuNumele meu e Ramona Ciobanu. Pana acum ceva timp eram o fata ca oricare alta, chiar si ca tine cea/cel ce citesti aceste randuri. Eram o persoana normala, aveam un serviciu care-mi ocupa mare parte din timp dar aveam timp si sa merg la cinema, sa citesc o carte care-mi place, sa ma uit la televizor sau sa rasfoiesc o revista, aveam prieteni cu care ieseam din cand in cand sa bem o cafea sau sa ne distram sambata seara, aveam un iubit, eram ca si tine.

Imi amintesc ca mi se intampla atunci sa vad oameni cu probleme, sa ma uit si sa ma gandesc cu compasiune la ei fara sa banuiesc o clipa ce se ascunde in spatele unei astfel de ''neputinte'',ce implica, ce complexa si dura este o astfel de situatie, dar sa-mi continui drumul pentru ca aveam atatea de facut (un program incarcat la serviciu) si probabil ca ma gandeam: "MIE NU MI SE POATE INTAMPLA!". Fara sa vrei gandesti asa si fara sa fi un om rau sau nici macar insensibil, poate ti s-a intamplat si tie. Dar iata cum am ajuns eu sa vad ca nu-i chiar asa.

M-am nascut in Tirgu-Jiu si de cand am terminat facultatea locuiesc in Bucuresti. Am terminat ASE-ul, m-am angajat si inca patru ani am muncit ca si economist pana cand am reusit sa ajung la un punct al carierei mele pe care-l consideram satisfacator atat ca salariu cat si ca functie (sef-contabil) in cel ce urma sa devina cel mai luxox hotel din Bucuresti.

In preajma Pastilor m-am dus acasa, la Targu-Jiu in vederea petrecerii sarbatorilor cu familia asa cum faceam in fiecare an. Duminica, in prima zi de Pasti, am hotarat sa mergem la Tismana, o manastire in apropierea orasului sa aprindem lumanari si sa ne rugam pentru binele nostru. Nu am mai ajuns la manastire pentru ca la jumatatea drumului un nefericit accident avea sa-mi schimbe toata viata. Intr-o fractiune de secunda toate visele si toate planurile de viitor, viata mea asa cum o stiam eu a luat o intorsatura cum nu mi-am imaginat vreodata. Sunt momente in viata cand iti merge mai rau si momente in care prinzi avant si esti increzator in puterile tale, dar cand totul se naruie, cand teama, disperarea si durerea iau locul vietii tale si a familiei tale e nevoie de multa putere de a trece o astfel de cumpana... asa a fost pentru mine acea zi, care mi-a luat totul si mi-a dat totul... dreptul la viata.

Am fost transportata de urgenta la Bucuresti, la spitalul Bagdasar-Arseni unde diagnosticul pus de medicii neuro-chirurgi avea sa fie crunt: traumatism vertebro-medular-cervical la nivel C5-C6 cu lezarea grava a maduvei spinarii. Dupa 3 zile am fost operata, vertebrele au fost puse la loc si fixate cu o placuta metalica. Au urmat 3 luni grele de recuperare in cadrul spitalului, luni in care am incercat sa ma obisnuiesc cu ideea ca 99% din lucrurile pe care le faceam nu aveam sa le mai fac poate niciodata pentru faptul ca de la gat in jos nu puteam sa SIMT si sa MISC nimic: TETRAPLEGIE. Nu m-am obisnuit cu ideea. Si nu ma voi resemna. Nu se termina aici. Aici INCEPE.

Am facut recuperare in fiecare zi, fie acas , fie in spitale, fie in sanatoriile din tara si am reusit sa recuperez o parte din brate si putin echilibru in statul in sezut. Apar modificari de putere, de miscare. Lucrurile evolueaza. Nimic nu ramane la fel. Intrucat in tara am fost peste tot unde am gasit potrivit pentru acest tip de trauma am inceput sa caut variante de terapii si clinici de recuperare si-n afara tarii, in urma discutiilor cu persoane aflate in aceeasi situatie ca si mine si cu medicii am gasit o clinica in Franta care practica terapia prin laser (laserpunctura). Am fost de 5 ori dar costurile iesirii din tara si al urmarii unor astfel de tratamente la astfel de clinici imi depaseste familia financiar.

Astfel ca varianta cea mai "accesibila" si constanta a ramas recuperarea facuta de mine cu specialisti acasa. Vin trei terapeuti de specializari diferite pe zi si munca este asidua, cam 8 ore pe zi..

Si asta fac de cativa ani, fara intrerupere... Am increderea ca intr-o zi ma voi bucura iarasi de viata si de faptul ca voi pleca pe picioarele mele si voi manca si ma voi imbraca fara niciun ajutor.

Nu mi-am pierdut speranta, sunt optimista si sper cu suportul celor care vor sa ma ajute nu voi mai avea nevoie de ajutorul in permanenta a doua persoane: mama si un tert ajutor. Mi-e greu sa-ntind o mana si sa cer cand am fost obisnuita sa muncesc pentru tot ce-am avut dar costurile sunt peste puterile si veniturile noastre si sustinute ani in sir ne-au epuizat toate resursele proprii astfel ca acum orice ajutor ma poate duce mai aproape de visul meu: de a ma ridica din scaunul cu rotile in care sunt tintuita momentan si din patul in care nu pot face nicio miscare fara ajutor.

Orice ajutor ma poate duce mai aproape de a-mi indeplini singurul vis pe care-l am acum: DE A MERGE DIN NOU!

Pentru Donatii

  • Ciobanu Ramona Elena
  • Raiffeisen Bank-SMB
  • cod SWIFT RZBRROBU
  • RON: RO14 RZBR 0000 0600 0890 6196
  • EURO: RO30 RZBR 0000 0600 0890 6199

Se poate dona si folosind sistemul de plata online PayPal

Mai multe detalii, aici: http://www.getramonawalking.com

Adauga comentariu

Codul de securitate
Actualizează