robert-gingiuMa numesc Gingiu Magdalena si am 24 ani, sunt mama unui baietel de 4 ani si 8 luni.

Viata mea s-a schimbat odata cu venirea pe lume a copilului meu. Mi l-am dorit foarte mult, a fost o bucurie imensa atunci cand am aflat ca sunt insarcinata, este o bucurie pe care nu o poti descrie in cuvinte ci doar atunci cand simti prima bataie a inimioarei lui, primele miscari, venirea pe lume a lui, prima imbratisare, primul alaptat, primul gungurit, primii pasi, dar aceasta bucurie nu a durat prea mult.

Cand a venit Robert pe lume am zis ca in sfarsit sunt o femeie implinita, dar nu a fost asa viata si soarta avea sa fie dura cu noi, cu toate astea nu am dat inapoi si nu voi da niciodata indiferent cat de greu imi va fi si orice s-ar intampla.

Robert s-a nascut la termen, sanatos, s-a dezvoltat conform varstei, la varsta de 11 luni a facut primii pasi, era o bucurie imensa ca in sfarsit imi vad copilul mergand dar aceasta bucurie avea sa se spulbere mult prea repede pentru o varsta mult prea frageda.

La 11 luni si jumatate Robert a facut o viroza, o gripa obisnuita, am fost la medic i-a administrat tratament, totul parea sa fie bine, pana cand intr-o zi fericirea si bucuria de a-mi vedea copilul mergand avea sa se spulbere, nu aveam sa stiu ca voi avea o asa durere mare.

La varsta de 1 an medicul de familie ne-a chemat la vaccin, lui Robert nu-i trecuse raceala, d-na doctor stia, am confirmat si eu acest lucru, cu toate astea tot i-a adminisrat vaccinul (antipolio), spunandu-mi ca stie dumneaei mai bine ce face, nu cunosteam prea multe despre acest vaccin si nici ce reactii poate sa aiba pentru ca nu ne informase nimeni.

Dupa administrarea vaccinului Robert a facut febra 2 zile, a inceput sa fie din ce in ce mai moale forta musculara incepuse sa se slabeasca, cand ne-am dat seama ca ceva este in neregula am plecat de urgenta la Bucuresti, acolo avea sa ne dea cumplita veste caci copilul meu paralizase din cauza vaccinului, am simtit ca imi fuge pamantul de sub picioare, parca cineva mi-ar fi luat o bucata din mine si am inceput sa-mi pun intrebari, de ce eu, cu ce am gresit de Dumnezeu mi-a dat o asa durere.

N-am intors cu rezultatul si m-am dus cu el la medicul de familie care imi nenorocise copilul pe toata viata, dupa ce i-am spus ce sa intamplat, pasiva a raspuns ca asta este, se mai intampla. Nu ne-a ajutat cu absolut nimic si nici eu nu i-am putut face nimic pentru ca banii care ii aveam se cheltuiau prin spitale, tratamente, sedinte de recuperare, foarte multi bani cheltuiti.

De parca nu ar fi fost deajuns, tatal copilului, nici nu-l pot numi asa, a decis sa ne paraseasca. Stateam foarte mult timp plecata de acasa cu copilul la centrele de recuperare pentru ca voiam sa-mi fac copilul bine. Este cumplit de greu sa lupti de unul singur si nu cred ca exista vre-un parinte pe lumea aceasta care sa doreasca sa i se intample ceva rau copilului sau.

Am luptat, lupt si voi lupta in continuare indiferent cat de greu imi va fi, cu toate acestea, el nu a inteles ce este bine pentru copilul sau, asa ca am luat hotararea sa divortam.

De 3 ani mergem continuu la centrele de recuperare, dar din pacate progrese prea mari nu s-au vazut, incepusem sa-mi pierd speranta de a-mi mai vedea copilul vreodata mergand, pana cand intr-o zi speranta a inceput sa reapara.

Am auzit de implanturi cu celule stem, am inceput sa ma informez, gasind o clinica din China, dar costul era destul de mare si anume 20.000 de dolari, am fost la casa de asigurari de sanatate dar dansii nu au vrut sa ne ajute asa ca am pierdut programarea, am incercat sa strang banii, dar nu am reusit sa adun foarte multi, cu toate usile inchise de autoritati si nici macar o mana de ajutor, s-a mai spulberat inca o speranta. Tot nu m-am lasat invinsa de imprejurari si am continuat sa lupt cu toate ca daca nu ai bani degeaba lupti, dar speranta moare ultima.

Acum o luna de zile norocul avea sa ne surada din nou, un medic din Romania s-a oferit sa ne ajute pentru a-i gasi lui Robert o clinica, care sa ne poata ajuta. Am gasit o clinica din Germania XCell-Center, am luat legatura cu medici de acolo dar acestia au spus ca nu pot da un verdict pana cand nu vor vedea toate analizele medicale ale lui Robert, le-am trimis acolo si am asteptat o luna de zile pentru a primi rezultatul.

Dar Dumnezeu a vrut ca a doua zi de Pasti sa ne aprinda lumina de bucurie in suflet, am primit confirmarea, in sfarsit cineva ne da o speranta, bucuria de a-mi vedea copilul din nou mergand, Robert este acceptat pentru implantul cu celule stem. Este o bucurie mare pentru mine, ca in sfarsit am o speranta, dar sper ca aceasta bucurie sa nu se spulbere asa cum toate celelalte, pentru ca aceasta interventie costa 10.590 euro, o suma mult prea mare pentru mine, dar nu si imposibila, pentru ca singurul venit pe care il am este de 550 lei plus alocatia copilului iar acesti banuti abia imi ajung pentru sedintele de recuperare.

De aceea fac apel la toti oameni cu suflet care pot sa-l ajute pe Robert sa fie un copil normal, asa cum a fost el plin de viata si energic. Este cumplit de greu si de dureros sa-ti vezi copilul neputincios, mai ales cand stiu ca nu l-am nascut asa.

Cu o floare se face primavara, cu orice banut primit din partea cititorilor dumneavoastra cu suflet mare, care ii pot readuce lui Robert bucuria de a merge din nou.

Este singura dorinta pe care o am in suflet, sa-mi vad copilul din nou mergand.

Sper ca strigatul meu de ajutor sa fie auzit si speram din inima ca vom strange acesti bani si Robert se va face bine.

Va doresc multa sanatate, dumneavoastra si tuturor cititorilor, care ne vor intinde o mana de ajutor.

"Dumnezeu sa va binecuvanteze!"

Pentru a face donatii, puteti folosi datele de mai jos:

  • Nume: Cimpeanu Magdalena
  • Cont: RO66 CECE C001 9462 6340 9411

Contact:

  • E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
  • Telefon: 0763834992

Comentarii 

Postat la
%b %14, %2011
Postat de
mirela varga
stiu prin ce treci.
si eu o fetita cu sindrom rett de 7ani.si eu la fel ca si tine mam bucurat mult de primul copil si asteptam fiecare cilpa o analizam si doream sa o vad mergand.la 6luni si noi iam facut fetitei vaccinul antipoli,dupa care a unceput sai fie rau cu febra mare si numai punea in greutate.in momentul vaccinului fetita era bolnava avea bronsita spastica si era in tratament foarte puternic cu antibiotice,si a zis medicu ca nu conteaza ca tuseste daca nu face diaree si febra nu conteaza poate sai faca vaccinu.si din momentul ala au inceput problemele dar in cazul nostru nimeni nu nea spus cai fata asa de la vaccin.am citit si eu despre diagnosticul pus sindrom rett,si intadevar este sindrom rett,dar dac nui faceam atunci vaccinu ala poate fata nu era asa grav nui accelera boala.avea o forma mai usoara de boala.aste viata si romania.dumneze u sa va dea putere de lupta.

Adauga comentariu

Codul de securitate
Actualizează