Oauu, imi amintesc cum incercam sa inteleg atunci vestea ca nu voi mai putea merge...
Insotitorul este totul ptr tetraplegici, el trebuie in primul rand sa aiba rabdare, mila si intelegere... sa dea dovada de compasiune si sa mentina optmismul bolnavului cat poate de mult, sa se straduiasca sa invete sa schimbe sonda urinara, sa maseze zonele supuse presiunii, sa spele, hraneasca si sa imbrace un om/copil care este total neputincios, ce mai... dupa mine, acum in momentul de fata, insotitorul ma mentine in viata.
Multumesc lui Dumnezeu pentru ca m-a binecuvantat cu o sotie minunata, de omul bolnav lumea fuge, se ascunde, ochii care nu se vad se uita... in fine ca sa nu deviez de la subiect, in majoritatea cazurilor care necesita insotitor permanent, acesta este de obicei din familie, deci familia trebuie sa gaseasca resursele necesare si sa invete din experiente cum si ce trebuie facut mai bine pentru a ingriji pe cineva cu dragoste si intelegere... omul sanatos fiind cu capul, avand mintea lucida, devine bolnav si sufleteste, nu numai trupeste... devine egoist, fara rabdare, impulsiv, etc
Pentru ei, noi suntem ca niste copii mici care ne nastem a doua oara...