Verticalizarea
Pentru multi TVM-isti problema verticalizarii este una din principalele metode de recuperare a lor.Toti pacientii sunt incurajati sa se ridice in picioare pentru urmatoarele motive:
1. Prevenirea contracturilor ce se pot dezvolta la nivelul membrelor inferioare
2. Minimalizarea dezvoltarii osteoporozei la nivelul oaselor lungi, prin aceasta reducandu-se riscul aparitiei fracturilor pe os patologic
3. Stimularea circulatiei
4. Reducerea spasticitatii
5. Imbunatatirea functiei renale
Cei mai multi pacienti cu leziuni intre T1 si T9 sunt capabili sa mearga intre bare paralele, folosind un mers leganat si pot progresa spre mersul in carje sau cu orteze, dar doar pentru exercitii. Acolo unde terenul este inadecvat pentru folosirea fotoliului rulant, si exista o inalta motivatie din partea pacientului, paraplegicii cu leziuni intre T6 si T9 pot invata un mers leganat cu carje, ce poate fi functional la domiciliu, dar acestea sunt exceptii rare.
Pacientii cu leziuni intre C5 si C8 pot folosi un cadru de verticalizare (sau pot sta intre bare paralele, iar cei cu leziuni mai inalte pot folosi masa de verticalizare. Ortostatismul fara ajutor intre bare paralele sau spalier ajuta la reantrenarea sensibilitatii posturale, chiar si pentru pacientii cu leziuni cervicale joase, pentru pacientii care isi folosesc toti muschii inervati ai bratelor si trunchiului pentru a-si mentine echilibrul. Este de aceea si un exercitiu excelent si pentru pacientii care nu vor fi capabili sa mearga.
Din cauza pierderii reflexelor posturale si de echilibru, mai jos de nivelul leziunii, o noua sensibilitate posturala trebuie dezvoltata in pozitia verticala. Multi pacienti au suficienta forta pentru a-si mentine echilibrul in ortostatism, fara sa se poata ridica ei insisi. Probleme vasomotorii pot sa apara ocazional in ortostatism. Daca este necesar, se poate aplica un corset care sa previna “baltirea” sangelui in vasele splanhnice. Lesinul apare mai ales la pacientii inalti si slabi
In functie de nivelul leziunii, pacientul poate ramane in picioare intre 2 si 5-10 minute in prima zi. O crestere gradata a duratei este importanta pentru a permite circulatiei sa se adapteze, cu un minim de efecte nedorite.
Initial este mai bine ca pacientul sa se ridice de mai multe ori pentru perioade scurte de timp, decat sa se ridice o singura data pentru o perioada mai lunga. Schimbarea pozitiei stimuleaza sistemul vascular si promoveaza stabilirea mai rapida a ajustarilor vasomotorii.
Celor care cunosc acest sistem de recuperare, ii invit sa posteze modul lor de a se ridica in picioare, cu sau fara sprijin din exterior.