SUBIECT: Sa intelegem problemele dizabilitatii

Incerc sa aplic/postez aici Emisiunea de pe Realitatea TV, difuzata vineri 28 iunie 2013, intre orele 21 si 22.50 intitulata "Priveste copilul si nu dizbilitatea"




Cred eu ca de aici, privind acesta emisiune vom intelege mai bine problemele dizabilitatii in general si avem ce discuta pe subiect.

Acesta ar fi menirea si logica acestui Forum ProStemCell.ro

O consideram foarte utila.

Hop și eu că sunt un om printre atâția!...
Cu dizabilitatea mea de zi cu zi, pe care după un timp uit să mi-o mai conștientizez...
Acum este cu totul altfel, dar dacă m-ai fi întrebat cu mulți ani în urmă, ți-aș fi răspuns, înghițindu-mi lacrimile și suspinând din toți ”rărunchii.”
Este foarte dureros atunci când copil fiind îți porți dizabilitatea cu tine zi și noapte; te doare când vrei să alergi, când vrei să te joci jocurile copilăriei și nu ai posibilitatea, nu te lasă fizicul tău cu dureroasele-i probleme. Eu am capacitatea pe care am obținut-o cu trecerea anilor, să mă resemnez și să merg mai departe, însă copiilor trebuie să li se întindă o mână plină de dragoste, de omenie, o ”mână” de care să se poată sprijini, pentru a trece mai ușor, mai dulce, peste durerile lor atât de profunde și marcante.

Eu cred ca una din primele probleme mari cu care se confrunta copilul cu dizabilitate fizica este accesul la scoala ,in clasa 0 (zero).
Adica copilul daca se deplaseaza cu ajuorul scaunului cu rotile nu are rampa de acces in scoala , in clasa .
Asta ar fi problema vizibila .
Dar cea mai importanta problema ar fi REFUZUL DE A-L PRIMII IN SCOALA pe motiv ca invatatoarea nu se poate concentra pe el, ca ceilalti copii vor fi deranjati, ca parintii vor doar copii de "elita".
E mare minune daca fiecare copil cu probleme ,dizabilitate fizica ar reusii sa sa inscrie la cea mai apropiata scoala raportat domicililui .

S-au vazut in ultimul timp Proteste ale parintilor... cerand sa fie izolat copilul X .

Sau cum invingem mila parintilor care avand un astfel de copil ar prefera sa-l patreze acasa pentru ca inca nu e pregatit pentru scoala ?!

De aici incepe marea problema a parintilor . Cum evitam Scolile Internat ?

Am gasit pe TVH
Oameni aproape invizibili


Comunitatea persoanelor cu handicap constituie uneori aproape un univers paralel cu cel al existenţei cotidiene a celor care se consideră oameni obişnuiţi. De multe ori, însă, dizabilităţile locomotorii sau senzoriale sunt depăşite de un palier de inteligenţă cu mult peste medie şi sunt asociate cu o putere de muncă şi o tenacitate ieşite din comun.

Aceşti oameni îşi doresc cu încăpăţânare să fie priviţi ca membri activi ai societăţii şi să fie trataţi şi răsplătiţi ca atare. Societatea contemporană trebuie să îşi intensifice eforturile spre deschiderea căilor de punere în valoare a calităţilor lor.

Sunt multe de făcut din punct de vedere legislativ, pe plan social sau pe cel al dotărilor din viaţa cotidiană care să îi apropie pe oamenii cu dizabilităţi de facilităţile oferite restului societăţii. Ni se întâmplă de prea puţine ori să fim atenţi la oamenii pe lângă care trecem în fiecare zi şi să ne pese.

"Oameni aproape invizibili" este o emisiune despre cei mai curajoşi dintre noi care, înfruntându-şi destinul, vor să-şi cunoască drepturile şi să urmeze calea cea mai dreaptă. Oameni atinşi de un handicap sever sau cu probleme grave de sănătate încearcă să îi obişnuiască pe cei din jur cu ideea că au propriul lor loc într-o societatea "surdă şi oarbă".

Emisiunea va rezolva probleme de viaţă, de legislaţie, administrative, va depăşi bariere prin implicare şi semnale clare transmise autorităţilor.

Cele mai multe dintre poveştile oamenilor noştri... aproape invizibili vor avea continuitate şi vor aduce soluţii pentru ca în cele din urmă să devenim reperul celor care au cea mai mare nevoie de ajutor: persoanele cu dizabilităţi şi probleme de integrare.

15 Octombrie 2013
Ziua Internaţională a Nevăzătorilor:
În România trăiesc peste 3.200 de copii şi 106.588 adulţi cu handicap vizual.




În România trăiesc 3.200 de copii şi 106.588 adulţi cu handicap vizual, conform unei statistici publicate la 30 iunie de către Direcţia Generală pentru Protecţia Persoanelor cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. Dintre aceştia, 1.116 copii şi 54.559 adulţi sunt încadraţi la gradul 'grav' de handicap.



Asociaţia Nevăzătorilor din România este o organizaţie nonguvernamentală naţională, recunoscută de utilitate publică. Aceasta reprezintă interesele nevăzătorilor la nivelul întregii ţări, fiind recunoscută ca organizaţie naţională reprezentativă a nevăzătorilor atât de către autorităţile publice române, cât şi de către organizaţiile internaţionale ale nevăzătorilor; este membră a Uniunii Europene a Nevăzătorilor, a Uniunii Mondiale a Nevăzătorilor, a Consiliului Naţional al Dizabilităţii şi, implicit, a Forumului European al Dizabilităţii. Asociaţia cuprinde circa 80.000 de membri, persoane încadrate în categoriile de handicap vizuale grav, accentuat şi mediu.
După anul 1990, Conferinţele Naţionale (Adunările Generale) ale organizaţiei şi ale filialelor sale s-au ţinut cu regularitate, o dată la cinci ani. În cadrul acestor conferinţe, s-au ales organele de conducere ale filialelor şi ale Consiliului Director Naţional. Numărul de filiale a crescut de la 16 la 30, sporind totodată reţeaua sucursalelor şi a cluburilor, precum şi cifra personalului salariat.
Asociaţia Nevăzătorilor din România a încheiat parteneriate cu diverse instituţii din ţară şi străinătate, printre care: Ministerul Educaţiei pentru tipărirea de manuale şcolare în braille, pentru întreaga ţară, în tipografia de specialitate a Asociaţiei, singura din România care are capacitatea de a produce tiraje mari în scriere braille; Ministerul Culturii şi Agenţia Fondului Cultural Naţional, în vederea susţinerii publicaţiilor în braille; Societatea Română de Radiodifuziune care, din 1992, a inclus în programele sale emisiuni cu subiecte referitoare la viaţa deficienţilor de vedere; Uniunea Scriitorilor din România pentru imprimarea audio a valorilor literaturii române în formate specifice nevăzătorilor.
***

Ziua Internaţională a Nevăzătorilor a fost instituită de Organizaţia Europeană pentru Bunăstarea Nevăzătorilor în 1993, la Varşovia (Polonia). Marcarea acestei zile a generalizat sărbătorirea la nivel mondial a 'Zilei bastonului alb', instituită de preşedintele american Lyndon Johnson, în 1964.

Bastonul alb este un instrument necesar persoanelor fără vedere şi, totodată, un simbol al independenţei. De secole nevăzătorii foloseau bastonul numai ca instrument ajutător în călătorii. Abia în secolul al XX-lea, în perioada dintre cele două războaie mondiale, el a fost promovat ca simbol pentru a avertiza lumea că purtătorul este nevăzător, începând din Europa şi apoi răspândindu-se în America de Nord.
James Biggs, un fotograf englez din Bristol, susţine că el a inventat bastonul alb, în 1921. În urma unui accident care l-a costat vederea, artistul a hotărât să-şi vopsească bastonul în alb pentru a fi văzut mai uşor de către şoferi. Nu au trecut zece ani şi bastonul alb şi-a făcut prezenţa în societate.

În februarie 1931, Guilly d'Herbemont a lansat o mişcare naţională privind folosirea bastonului alb de către nevăzătorii francezi. Campania fiind mediatizată pe larg în ziarele englezeşti, ea a fost adoptată şi de Marea Britanie. Acţiunea a fost sponsorizată de Cluburile 'Rotary'.

Introducerea bastonului alb în America de Nord i se atribuie Clubului Internaţional 'Lions'. În 1930, un membru al clubului George A. Bonham a realizat că bastonul negru nu este prea bine văzut de şoferi. Clubul 'Lions' a decis să vopsească bastonul în alb pentru a fi cât mai vizibil pentru conducătorii auto.
În 1931, clubul a început un program naţional, în SUA, de promovare a utilizării bastonului alb de către nevăzători. În anii '20-'30, nevăzătorii mergeau ţinând bastonul diagonal în faţa lor într-o poziţie fixă. Dar atunci când veteranii orbi din Al Doilea Război Mondial s-au întors în America, forma şi modul de utilizare a bastonului alb au fost iarăşi schimbate, în încercarea de a-i ajuta pe veterani să se reîntoarcă la o viaţă activă.
Pe la începutul anilor 1960, mai multe organizaţii statale şi agenţii de readaptare, care ofereau servicii nevăzătorilor şi celor cu deficienţe de vedere, au făcut presiuni asupra Congresului american pentru a desemna ziua de 15 octombrie a fiecărui an ca 'Ziua bastonului alb' în toate statele din SUA. Pe 6 octombrie 1964, Congresul SUA a emis Rezoluţia HR 753, prin care îl autoriza pe preşedintele SUA să proclame ziua de 15 octombrie a fiecărui an ca fiind 'Ziua bastonului alb'.

În 2011, preşedintele american Barack Obama a numit această zi şi 'Blind Americans Equality Day'. Ulterior, de ajutorul acestui 'prieten fidel' au putut beneficia nevăzători din lumea întreagă.

În România, primul Club 'Lions' a fost înfiinţat în 1990. AGERPRES / (Horia Plugaru, Daniela Dumitrescu)

Izolaţi printre noi: Handicapul şcolii româneşti

Dascăli care nu sunt suficient pregătiţi - nici profesional, nici sufleteşte - să îi integreze printre ceilalţi copii. Infrastructură şcolara concepută doar pentru elevii... normali. Cu asta se confruntă copilul cu dizabilităţi care vrea să meargă la o şcoală de masă. Povestea educaţiei din România, văzută prin ochii unui copil cu cerinţe speciale, am aflat-o de la Anabella. Pentru ea, şcoala arată altfel din scaunul cu rotile!

17 Martie 2014,
- See more at: https://stiri.tvr.ro/izolati-printre-noi-handicapul-scolii-romanesti_41795.html#sthash.5C09y3cD.dpuf


Profesorii învaţă după ureche cum să procedeze cu un elev cu cerinţe speciale. În şcolile normale, copiii cu dizabilităţi sunt consideraţi o problemă. Şi de dascăli, dar şi de părinţii celorlalţi copii.
Nu există o programă şcolară adaptată sau cursuri de formare specializate. ONG-urile au decis să meargă din şcoală în şcoală şi să vorbească dascălilor despre accesul acestor copii la educaţie.

Adela Chirică este mama unui băieţel de 7 ani diagnosticat cu Sindromul Dravet, o formă extrem de gravă de epilepsie. Nici la grădiniţă nu l-au acceptat.

Aşa că Adela a încercat să le explice dascălilor ce bariere a trebuit să depăşească. Iar unii profesori au povestit ce experienţe au avut cu asftel de elevi.

- See more at: https://stiri.tvr.ro/de-ce-bariere-se-lovesc-la-scoala-copiii-cu-dizabilitati-si-cum-ii-pot-ajuta-dascalii_40842.html#sthash.cdwXDp9D.dpuf


De fapt noi in Romania avem o mare ,mare problema .

Nu vrem sa acceptam ca in Romania, ca peste tot in lume sunt copii cu dizabilitati multiple.

Un copil care se depleseaza cu ajutorul caruciorului nu este cu nimic mai prejos decat ceilalti copii. Are dreptul dar mai ales este obligat sa mearga la scoala.

Daca are un handicap neuro-motor, merge greu,cu dificultate sau vorbeste greoi asta nu inseama ca nu are capacitatea de a invata.

Ce daca are handicap ? De multe ori invata mult mai bine decat ceilalti.

Nici macar nu pretind un regim preferential.

Aceptarea trebuie sa fie reciproca .

Ciresaru nu a avut sansa sa invete la scoala din satul lui. Asta se intampla in urma cu 40 de ani.

Acum se poate , iar profesorii care pretind ca fac ceva in plus pentru copii cu dizabilitati MINT.

Ar trebuii sa fie norma obligatorie. Si asta doar de dragul normalitatii.

Joi 11 Septembrie 2014

Din pacate , Televiziunea Romana a scos din Grila de program aceasta emisiune "Oameni ca noi".

Emisiunea era programa in fiecare zi de miercuri la ora 15 si 30 de minute.

Este adevarat ca emisiunea poate fi imbunatatita, in sensul ca ar putea sa fie realizata de Fundatii si O.N.G.uri .

De ce trebuie ca Victor Ponta să ajungă nevăzător și surdo-mut

Nu e bine să te bucuri de răul altuia și este departe de mine acest gând. Trebuie subliniat din primul rând acest lucru. Mă bucur că premierul Victor Ponta are o deficiență locomotorie, dar nu mă bucură asta pentru că are omul o dificultate, ci pentru că în final poate să simtă pe pielea lui cum este să fii cetățean de mâna a doua. Pentru că așa sunt tratați concitadinii noștri care au o dizabilitate.



Un zâmbet înțelegător pe stradă nu ajută, la fel cum nu încurcă o privire urâtă și o distanțare de parcă handicapul respectiv ar fi contagios. Nu li se mai spune "handicapați", pentru că termenul a căpătat conotația peiorativă de jignire. Și cu asta considerăm că le-am îmbunătățit situația. Este ca și cum dacă le spunem "copii rromi" în loc de "copii "țigani" le-am îmbunătăți într-un fel situația. Acei copii rămân la fel de discriminați, se radicalizează anti-social și ajung să reflecte exact stereotipiile pe care ne așteptam să le facă peste 10-20 de ani.

O atitudine ușor favorabilă pentru câteva secunde este necesară dar nu și suficientă. Este ca și cum dai un like pe facebook și apoi te lauzi că ai sprijinit o campanie online care viza de fapt strângerea de fonduri sau de semnături. Persoanele cu dizabilități sunt din start cetățeni de mâna a doua în țara în care plătesc aceleași taxe ca noi. Ideea că are un handicap echivalează în capul multora cu ideea că acei oameni cerșesc ceva. Nu cerșesc nimic, ba chiar au un drept pe care statul li-l refuză: dreptul la o viață normală. Sună a slogan lipsit de conținut, dar are un conținut: viața normală este o viață în care ei să nu aibă obstacole inutile și injuste.

Persoanele cu deficiențe locomotorii, care merg în scaun cu rotile trebuie să își împartă mereu orașul între:
1. puținele locuri accesibile pe roți
2. multiplele locuri în care dau de scări și nu pot avansa

La fel și cu persoanele cu deficiențe de vedere sau auditive. Unele primării pun la mișto niște plastice pe asfalt pe care cei care "văd" cu bastonul pe asfalt să le utilizeze. Dar sunt puse aiurea, discontinuu și nu sunt întreținute de-a lungul anilor. Platformele de acces există doar în anumite locuri și nu prea.

Premierul se deplasează greu acum, dar fiind premier are în jurul lui o mână de SPP-iști, o droaie de asistenți și grămezi de lingușitori gata oricând să intre după el la pisoar ca să i-o scuture, poate așa îi captează benevolența și ciupesc și ei o funcție, un contract pe bani publici, ceva de ciuguleală. Poate acum premierul realizează cât de dificil este unora dintre noi să se deplaseze. S-ar așeza într-un scaun cu rotile Victor Ponta? Nu. Și nu pentru că nu ar da bine la imagine, ci pentru că știe că nu s-ar putea deplasa liber.

Are destui consilieri de imagine plătiți gras, dar care emit strategii proaste. De o cretinozitate de-a dreptul paroxistică mi s-a părut strategia cu adusul copilului la guvern. Să fiți filmat domnule premier pe scări, cum abia vă târâiți pe scări în cârje și cu copilul cu un skateboard la subraț, împușcăm sigur multe puncte la capitolul milă și empatie. A fost exact ca într-un film polițist bun: dovezile evidente sunt contrafăcute. Strategia de imagine a fost proastă deoarece era prea "in your face" (un termen pe care orice trepăduș care consiliază ar trebui să îl știe dacă a studiat Marketing). Bănuiesc că acei consilieri nu au studiat Marketing și nu știau cum și când se folosește - și mai ales când NU se folosește - schema "in your face". Adică, au vrut să pară atât de evident, încât efectul a fost invers: orice babă din Văscăuți care trăiește din ajutorul de la CAP de 2 lei s-a prins că imaginea aia a fost o făcătură menită să stârnească mila publică și să atingă o coardă sensibilă.

Îi dau eu premierului o strategie bună. Să o ia la pas (mă rog, la roată) cu scaunul cu rotile prin București, sau prin Pecica (că tot a fost acolo pentru deschiderea unui segmentuț micuț de autostradă) și să vadă pe pielea lui cum se poate mișca un om în scaun cu rotile. Asta ar fi o strategie de imagine reușită, cu atingere a corzii sensibile a alegătoarelor, cu reponsabilitate socială, cu impact maxim în rângul persoanelor cu dizabilități locomotorii. Mai bine așa, decât să comande o lectică de maharajah (cum probabil urmează, dacă l-au rupt de realitate consilierii lu' pește).

Să se ducă cu mașina la orice supermarket sau hypermarket și să vadă cum toți meltenii cu număr de Dolj și cruciulițe pe parbiz parchează pe locul cu semnul de handicap. Cum toți taximetriștii în șlapi, bermude, tricou polo cu gulerul ridicat, lanț la gât asortat cu brățara, unghie netăiată și ochelari de soare puși pe creștetul capului parchează și ei pe locul cu semnul de handicap. Să stea lângă locul de parcare și să o aștepte pe fițoasa corporatistă dată cu fard peste cearcăne care a parcat pe locul cu handicap pentru că e aproape de intrare și era grăbită deși nu are nimic de făcut după cumpărături. Așa ceva ar fi de impact, domnule prim-ministru! Vă dați seama ce șoc ar avea prost-crescutul care iese cu căruciorul din magazin și îl vede lângă mașina lui pe premierul care îl mustră de față cu 7 televiziuni de ce a parcat pe locul cu semnul de handicap? Asta ar avea impact MULT mai mare decât aducerea bietului copchil la guvern. Părea smuls de la locul de joacă, de nici nu a avut timp să ducă skate-ul în casă.

Din păcate pentru premier, piciorul i se va vindeca repede și nu va avea timp să atragă simpatia electoratului cu dizabilități locomotorii. Dovedește faptul că nu a înțeles cum poate fructifica această perioadă. Ar trebuie să se ducă la DNA, dar în scaun cu rotile și să pară descumpănit în fața treptelor de acolo, deoarece nu există o platformă pe care să urce.

Ar demonstra faptul că persoanele cu dizabilități nu sunt niște cerșetori, ci niște oameni care au o problemă (permanentă sau temporară) și ar trebui să primească un sprijin. Ar fi bine să facă o conferință la sediul unei asociații a persoanelor cu dizabilități. Să spună cu gura lui că oamenii nu cer un ajutor, dar ar trebui să primească din partea statului un sprijin. Să vă dau exemplul lui Iulian Crăciun, poate cel mai de succes om cu dizabilitate locomotorie din România. Să-mi fie cu iertare dacă mai este altcineva, dar este singurul pe care îl știu. Există suficiente joburi care pot fi făcute de oameni care nu pot merge, vedea sau auzi. Măcar acum premierul înțelege cum e, dar... sigur va uita. Are o șansă și o ratează magistral, ba chiar dă chix (a propos de afișarea ostentativă a plodului cu skate). Altă șansă nu va avea, decât dacă mai are accidente de pe urma cărora ar rămâne temporar nevăzător sau surdo-mut.

Ca un epilog: revoltați-vă dacă nu vedeți undeva platforme de acces pentru oameni în scaun cu rotile sau diverse forme de a-i ajuta pe cei care nu văd sau nu aud. Nu știi ce accident poți avea și ajungi fără picioare, orb sau surd. Abia atunci vei realiza că pe interior tu ești tot tu, doar că pe exterior ai devenit brusc un cetățean de mâna a doua. Premierul este acum un cetățean de mâna a doua și nu a înțeles nimic din asta.

Sursa

EDUCAŢIE INCLUZIVĂ.INFO



10 SCHIMBĂRI PE CARE PROFESORII LE POT FACE LA CLASĂ PENTRU A FACILITA INCLUZIUNEA COPIILOR CU DIZABILITĂȚI
Pentru ca toți elevii să poată avea acces la experiența învățării, profesorii trebuie să fie pregătiți pentru DIFERENȚELE existente în ceea ce privește abilitățile elevilor și modul lor de învățare. În acest sens, există o tehnică numită ”diferențierea”.

Diferențierea presupune schimbări.Schimbările pot avea loc sub numeroase și diferite forme în clasă, în funcție de nevoile elevilor, nivelul de cunoștințe al profesorului și de sprijinul venit din partea personalului de sprijin sau al părinților.Mare sau mică, orice schimbare poate face diferența în felul în care copiii cu nevoi educaționale speciale/dizabilități sunt incluși.

Iată 10 schimbări usoare pe care le puteți face pentru a facilita incluziunea:

1.TIMPUL

Schimbați momentul zilei la care era planificată o anumită activitate, durata acesteia sau frecvența. Observați efectele.

2.SPAȚIUL

Schimbați aranjamentul în clasă, aprindeți/stingeți luminile, închideți/deschideți ușa sau geamurile. Schimbați spațiul de lucru sau chiar încăperea pentru anumite activități (mergeți în bibliotecă sau chiar afară). Observați efectele.

3.METODA

Schimbați modul de predare. Folosiți grafice, muzică, cărți, materiale video, postere. Stați în fața sau în spatele clasei. Lăsații pe elevi să stea în bănci, pe bănci sau pe jos (în funcție de amenajare) la anumite activități. Observați efectele.

4.MATERIALE

Puneți-i pe elevi să-și creeze propriile materiale folosind creioane, markere, acuarele, plastelină, laptop-uri sau tablete, stickere etc. Observați efectele.

5.TEMA

Schimbați tema care trebuie realizată în scris, în realizarea acesteia în desen, arte plasice, muzică sau teatru. Puneți-i să-și creeze postere/planșe sau prezentări power point. Observați efectele.

6.CANTITATEA

Schimbați numărul de întrebări, lungimea temei, cantitatea temei. Observați efectele.

7.GRUPĂRILE Schimbați modul în care elevii își desfășoară activitatea în timpul lecției. Pot lucra pe perechi, în grupuri sau independent. Poate elevul CES sa lucreze în grup, în pereche cu un alt elev sau cu profesorul de sprijin/părintele? Observați efectele.

8.NOTAREA

Schimbați temporar sau nu modalitatea de notare în raport cu așteptările dvs. Ridicați cu un nivel nota sau scădeți-o în funcție de abilitățile elevilor/elevului. Observați efectele.

9.PROFESORUL

Da! Schimbati profesorul! J Solicitați sprijinul unui psihopedagog să predea o anumită lecție, unui profesor de sprijin, directorului, părintelui sau chiar unui elev. Observați efectele.

10.RESURSE

Schimbați resursele utilizate pentru activitățile la clasă. Căutați noi manuale auxiliare, website-uri, comunități de profesori și experți online care dau exemple de materiale. Orice idee mică poate genera o schimbare mare. Solicitați sprijinul părinților. Observați efectele.

Descriere imagine

10 IDEI PENTRU PROFESORII DIN ŞCOLILE DE MASĂ
Prin colaborare şi efort bine direcţionat, toţi elevii pot participa activ la clasă

1.Promovează socializarea

Identifică cât mai multe ocazii să aşezi împreună (în bancă, în grupuri) elevi tipici cu elevi cu dizabilităţi.

2.Fă cunoscute planurile lecţiilor

Nu eşti singur! Atunci când faci cunoscute planurile lecţiilor, profesorul de sprijin poate modifica conţinutul pentru a corespunde nevoilor elevului cu dizabilităţi.

3.Vorbeşte direct cu elevii

Rezistă tentaţiei de a vorbi cu elevul cu dizabilităţi prin intermediul profesorului de sprijin sau al părintelui însoţitor. Transmite direct elevului laudele, explicaţiile şi întrebările, chair dacă aparent nu primiţi un feed-back clar.

4.Variază metodele de predare

Creează o experienţă activă de învăţare pentru TOŢI elevii. Organizează grupuri colaborative de învăţare şi încurajează parteneriatul la teme şi proiecte. Foloseşte mai multe materiale resursă aplicând modele de lucru în grup sau bazate pe experimente. Permite elevilor să-şi demonstreze cunoştinţele într-o varietate de moduri.

5.Cunoaşte-ţi elevii

Salută elevii când intră în clasă, cât mai mult posibil individual. Salutul individual le oferă abilităţi sociale şi de comunicare şi îi pune în situaţia de a intra într-un „contract formal” de comunicare. Întreabă elevii despre activităţi generale de acasă, despre animalele lor sau despre viaţa lor socială.

6.Pune întrebări de conţinut zilnic

Atunci când elevii răspund la întrebări de conţinut, ei pun în practică abilităţi de socializare şi comunicare, învăţând totodată conţinutul spontan.Evaluarea ta informală, precum şi observaţiile rezultate din acest mecanism pot fi extrem de utile pentru adaptarea curriculumului elevului cu dizabilităţi.

7.Stabileşte zilnic obiective de învăţare

Lucrează cu Profesorul de Sprijin şi alte persoane resursă (psiholog, psihopedagog, părinte) pentru a clarifica obiectivele de învăţare. Verifică dacă elevul cu dizabilităţi lucrează în direcţia obiectivelor stabilite. Evaluează cunoţtinţele elevului cu dizabilităţi obiectiv, indiferent de nivelul abilităţilor sale.

8.Aşteaptă-te la succes

Trebuie să ai aşteptări ca TOŢI elevii să înveţe şi să participe la clasă. Transmite clar ce aşteptări ai elevilor. Ajustează solicitările sau temele pentru a se plia pe abilităţile elevilor.

9.Vorbeşte despre ideile şi sentimentele tale

Exprimă-ţi temerile şi opiniile. Reformulează îngrijorări de genul: „Nu cred că locul acestui elev este în şcoala asta”, astfel: „Cum îi pot preda eficient acestui elev lecţia de adunare?”

10.Tratează elevii în mod egal

Evită promovarea stereotipurilor şi a prejudecăţilor în rândul elevilor. Fii liantul dintre ei, explică lucrurile ce li se pot părea diferite, încurajează colaborarea şi recompensează atitudinile pozitive faţă de elevii vulnerabili.

Într-o țară europeană și creștină, există educatori și părinți care încă mai văd în copiii cu dizabilități pericole sociale

Oficial, în școli se predă Religia, iar neoficial, discriminarea și ura
Mă revoltă că educatori care spun ”mi-e scârbă de tine”, ”ești un monstru” activează în școli în care Religia este materie de studiu obligatorie, pentru care s-a făcut îndelung lobby.
Că sunt colegi de cancelarie cu profesorii de religie care nu iau nicio atitudine, deși cunosc situația. Care nu îndrăznesc să spună în public că e imoral comportamentul acestor profesori.
În ce țară trăim? Într-una duplicitară, evident, cu dublu limbaj:

Unul care susține creștinismul tolerant, iar celălalt care acceptă tratamentele discriminatorii;
unul care spune sus și tare că cea mai de preț comoară sunt copiii, altul care spune, mai în șoaptă, ”da, dar nu și copiii altora și în niciun caz cei anormali care ne fac de rușine”.

Despre Mădălina Turza

Faptul că este mama unei fetițe cu sindrom Down o ajută să știe exact care sunt nevoile unui copil cu dizabilități și cele ale părinților acestor copii.

A pus bazele Coaliției ”O singură voce pentru dizabilitate” și a reușit performanța de a construi o campanie puternică de advocacy, care a culminat cu finalizarea demersului de redactare a proiectului de lege privind protecția și promovarea drepturilor copiilor cu dizabilități.

Adică o viață mai bună pentru 80.000 de copii cu dizabilități și pentru părinții acestora, care doresc o schimbare de substanță în viața lor.

A consemnat Daniela Palade Teodorescu

Ionuț Chisăliță, la Ministerul Muncii! Pentru binele persoanelor cu dizabilități!



Senatorul Ionuț Chisăliță continuă demersurile pentru a oferi persoanelor cu dizabilități o viață mai bună, așa cum promitea în campania electorală. Parlamentarul a purtat discuții în acest sens cu ministrul Muncii.

Cărășeanul Ionuț Chisăliță, senator al României din decembrie anul trecut, își îndreaptă atenția spre persoanele cu dizabilități. El însuși este în scaun cu rotile în urma unui accident de circulație, așa că înțelege cu atât mai mult situația în care se află aceste persoane.

În campania electorală, Chisăliță promitea că, dacă va ajunge în Parlamentul României, va lupta pentru ca persoanele cu dizabilități să aibă o viață mai bună. Un pas în acest sens a fost făcut recent. Senatorul cărășean s-a întâlnit cu ministrul Muncii, Olguța Vasilescu.

„Am discutat despre: creșterea indemnizației persoanelor cu dizabilităţi, creșterea plafonului pentru cumpărarea unui scaun rulant, creșterea plafonului pentru pachetul de servicii acordat prin CAS persoanelor cu dizabilităţi. M-am bucurat să constat interesul și atenția doamnei ministru față de aceste probleme care sunt deja în lucru la Ministerul Muncii, urmând ca în scurt timp ele să fie și rezolvate!”, susține Ionuț Chisăliță.

De Ioana Toma în 14 februarie 2017, ora 11:02 AM

Ionuț Chisăliță, la Ministerul Muncii! Pentru binele persoanelor cu dizabilități!

Tehnologie inovativă pentru persoanele cu dizabilități de vedere

Oamenii folosesc văzul pentru a accesa aproximativ 90 % din informaţiile de care au nevoie pentru a se deplasa în condiţii de siguranţă şi pentru a se orienta în spaţiu. În cazul persoanelor cu deficienţe vizuale, mobilitatea şi orientarea pot fi extrem de anevoioase. Acestea folosesc percepţiile şi un proces cognitiv complex pentru a-şi desfăşura activităţile cotidiene, pentru a socializa şi pentru a se bucura de mediu şi de cultură.

În ultimii ani, cercetătorii au dezvoltat tehnologii care să ajute persoanele cu dizabilităţi de vedere, luând în calcul toate elementele de accesibilitate, siguranţă, confort şi de comunicativitatea mediului înconjurător. Noile tehnologii au produs schimbări la toate nivelurile societăţii şi au influenţat profund activităţile din instituţiile de stat, inclusiv din sfera reabilitării, educaţiei şi incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi.

Conducerea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Dizabilităţi, împreună cu Consilierul personal al Ministrului Muncii, Domnul Mihai Tomescu, au testat miercuri, 14 iunie a.c., un covor inteligent (Loges Vet Evolution – L.V.E.) care asigură orientarea individuală a persoanelor cu dizabilităţi de vedere în spaţiul înconjurător, permiţând acestora să perceapă constant direcţia şi localizarea în spaţiu a traseelor.

Sistemul este inovativ şi constă în instalarea unei pardoseli tactilo-plantare puternic orientativă, cu ajutorul unei tehnologii informatice care permite emiterea punctuală şi continuă de informaţii spaţiale vocalizate. L.V.E. oferă informaţii vocale despre mediul înconjurător, rapid şi în punctual de contact cu pardoseala, permiţând utilizatorului să fie informat corect şi în mod analitic despre mediul înconjurător. Această tehnologie oferă o autonomie şi o siguranţă mare de mişcare persoanelor cu dificultăţi de vedere, elementele modulare ale covorului fiind dotate cu caneluri special concepute care să evidenţieze forma, spaţierea şi înălţimea.

Persoanele cu deficienţe de vedere şi nevăzătorii sunt ajutate astfel să ajungă la destinaţie folosind în mod activ informaţiile tactile primite de la L.V.E. prin încălţăminte şi bastonul electronic special. O antenă amplasată pe toată lungimea covorului tactil trimite către cască şi telefonul mobil al utilizatorului un semnal prin Bluetooth oferind vocal informaţii despre covor şi spaţiul înconjurător.

Președintele ANPD, Adrian Vlad Chiotan, a declarat că instituția pe care o coordonează are ca scop protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, cât și combaterea excluziunii, iar pentru acest deziderat este nevoie de utilizarea unor soluții inteligente și tehnologii inovative.



Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități (ANPD)

București, 16 iunie 2017

Incluziune România – Federaţia organizaţiilor persoanelor cu dizabilităţi intelectuale – 25 de ani de la înfiinţare

Președintele Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități (ANPD), Adrian Vlad Chiotan, împreună cu Directorul General ANPD, Anna-Maria Neagoe, şi cu Consilierul Ministrului Muncii şi Justiţiei Sociale, Mihai Tomescu, au participat miercuri, 7 iunie a.c., la evenimentul ocazionat de aniversarea a 25 de ani de la înfiinţarea Incluziune România – Federaţia organizaţiilor persoanelor cu dizabilităţi intelectuale. Preşedintele Federaţiei, Emanuela Leampar, a prezentat activitatea acesteia, de la înfiinţare şi până în prezent, organizaţia reprezentând interesele şi drepturile persoanelor cu dizabilităţi intelectuale în relaţia cu instituţiile guvernamentale şi cu organizaţiile internaţionale.

La festivitate au mai fost prezente organizaţiile membre ale federaţiei şi cele cu care aceasta colaborează.



Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități (ANPD)

București, 12 iunie 2017

Astazi va scriu o marturisire.

Gasim prieteni sau fost colegi prin intermediul Facebookului.

Si primesc un telefon de la un fost coleg de scoala profesionala. ...
..............
Ce mai stii de X, de Y etc,etc.???

Un fost coleg croitor, dupa restructurari si somaj a reusit sa se angajeze la Santierul Naval Braila. Munca grea.

Colegul meu suferea de epilepsie.

A avut nesansa sa faca o criza de epilepsie afladu-se pe o schela.

A cazut, a MURIT, Si au ramas doi copii orfani.

Iata ce inseamna dorinta de a muncii a unei persoane cu diazibilitate !!!

Cat de cruda este viata !

eputatul Tamara Ciofu cere dotarea maternităților cu aparatură care să identifice problemele de vedere ale nou-născuților

eputatul social-democrat Tamara Ciofu solicită Ministerului Sănătății să doteze toate maternitățile din țară cu aparatură medicală pentru diagnosticarea deficiențelor de văz și auz la nou-născuți.



Ciofu a declarat, duminică, de Ziua Mondială a Nevăzătorilor, că România înregistrează "o recrudescență a bolii oculare și, în special, a cecității, a orbirii".

"Am făcut un demers către Ministerul Sănătății și aștept un răspuns pentru introducerea de aparatură în toate maternitățile din țară care să depisteze precoce atât surditatea congenitală, cât și cecitatea congenitală. În acest fel, sperăm să preîntâmpina și pentru a preveni la timp aceste probleme", a afirmat ea.

Parlamentarul botoșănean a organizat, duminică, împreună cu Asociația Nevăzătorilor, o acțiune publică în cadrul căreia persoanele cu deficiențe de vedere au socializat, au jucat șah sau table, cu rolul de a atrage atenția comunității asupra nevoii de integrare socială a nevăzătorilor.

AGERPRES/(A — autor: Cristian Lupașcu, editor: Florin Marin)