SUBIECT: Protectia persoanelor cu dizabilitati

SUA ne-au pus la zid pentru modul in care tratam persoanele cu dizabilitati: Cum se scuza ministrul Muncii

Ministrul Muncii, Rovana Plumb, spune, comentand Raportul Departamentului de Stat potrivit caruia discriminarea persoanelor cu dizabilitati a fost in continuare o problema in 2014, ca Guvernul a acordat atentie acestei categorii, dar ca "mai sunt multe de facut" si si-ar fi dorit sa faca mai mult.



Intrebata, vineri, cum comenteaza raportul Departamentului de Stat al SUA, potrivit caruia persoanele cu dizabilitati se confrunta in continuare cu discriminarea autoritatilor si a societatii, Rovana Plumb a spus ca fiecare dintre categoriile defavorizate reprezinta o prioritate.

"Mai sunt multe de facut. Pot sa va spun ca din punct de vedere al guvernarii am acordat atentie acestei zone a persoanelor cu dizabilitati. Timp de sase ani indemnizatia persoanelor cu dizabilitati nu a fost majorata. Am majorat si am crescut cu 16% indemnizatia persoanelor cu dizabilitati si, totodata, am majorat indemnizatia insotitorilor persoanelor cu dizabilitati. Ceea ce mai avem de facut, intr-adevar, este sa putem sa mergem pe dezinstitutionalizare, pe incluziunea si integrarea sociala in cadrul comunitatilor persoanelor cu dizabilitati", a declarat ministrul Muncii.

Intrebata daca este multumita de ceea ce s-a facut pana acum la acest capitol, Rovana Plumb a spus ca si-ar fi dorit sa faca mai multe.

"De fiecare data s-au stabilit anumite prioritati, pe termen scurt, pe termen lung. Atat copiilor, cat si persoanelor adulte care in momentul de fata sunt in aceste centre ale statului, in centrele speciale de protectie, trebuie sa le fie acordata o atentie sporita si, in acest sens, ne-am angajat ca vom merge pe dezinstitutionalizare. Sigur ca sunt foarte multe lucruri de facut. Le-am ordonat de asa natura incat sa prioritizam multe dintre masurile pe care le-am luat, care au venit sa repare dezastrul impactului provocat de masurile de austeritate.

Pentru copii, pentru adulti, pentru tineri avem o prioritate a guvernarii, care o reprezinta tinerii. (...) Sigur ca mai avem multe de facut, insa in ceea ce priveste Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, cresterea economica, care este mai mult decat sustenabila, este o crestere economica sanatoasa, a permis luarea masurilor sociale care au venit in sprijinul categoriilor care aveau nevoie de ajutorul statului", a mai sustinut Rovana Plumb.

In Raportul Departamentului de Stat american privind "Practici in materie de drepturile omului" se arata ca in Romania Guvernul nu a aplicat legea in intregime, iar discriminarea persoanelor cu dizabilitati a fost, in continuare, o problema in 2014.

"In multe cazuri, persoanele cu dizabilitati se confrunta cu discriminarea autoritatilor si a societatii. Conform unui raport elaborat de Agentia pentru Drepturi Fundamentale a UE (ADF), publicat in iunie 2012, doar 1% dintre persoanele cu dizabilitati mintale aveau un loc de munca. Raportul ADF indica, de asemenea, ca persoanele cu dizabilitati mintale din institutii, in special copiii, sunt victimele diverselor forme de intimidare, hartuire si abuz.

Conform unui studiu finantat din fonduri UE si publicat in 2012, 87% dintre respondenti considerau discriminarea (in sensul larg al cuvantului) una dintre marile probleme cu care se confrunta persoanele cu dizabilitati. Legea prevede asigurarea de posibilitati de acces pentru persoanele cu dizabilitati in cladiri si in transportul public.

Desi numarul cladirilor cu facilitati construite special pentru persoanele cu dizabilitati a continuat sa creasca pe parcursul anului, el a ramas in continuare insuficient iar pentru persoanele cu dizabilitati a fost extrem de dificil sa strabata strazile din orase sau sa aiba acces in cladirile publice", se mai precizeaza in Raportul Departamentul de Stat american.

In document, care foloseste statistici ale Ministerului Muncii, se arata ca in Romania la sfarsitul lunii martie 2014 erau inregistrate 715.201 de persoane cu dizabilitati, dintre care doar 29.184 aveau loc de munca, iar la sfarsitul lunii iunie existau 387 de institutii publice de asistenta sociala pentru adultii cu dizabilitati, coordonate de Ministerul Muncii. Conform statisticilor oficiale ale DPC, la sfarsitul lunii martie existau 61.720 de copii cu dizabilitati.

In raportul Departamentului de Stat al SUA se mai arata ca intre octombrie 2013 si martie 2014, pe baza unor protocoale scrise, incheiate cu Ministerul Muncii si cu Ministerul Sanatatii, reprezentanti ai Centrului pentru Resurse Juridice (CRJ) au facut vizite neanuntate la centre publice si private destinate copiilor cu dizabilitati.

In urma vizitelor, CRJ a identificat o serie de incalcari ale unora dintre drepturile pacientilor si ale legii. CRJ a constatat ca nu exista proceduri eficiente de inregistrare si solutionare a plangerilor si ca abuzul verbal si fizic al copiilor, sedarea, limitarea excesiva a miscarii, lipsa igienei, conditiile neadecvate, lipsa ingrijirii medicale si lipsa accesului la educatie sunt probleme des intalnite, mai arata raportul.

Mai multe aici

CONSTANȚA. Peste 500 de copii cu dizabilități NU încasează alocații!

Situaţie revoltătoare la Constanţa! Aproape 500 de elevi cu dizabilităţi nu primesc o alocaţie lunară de 750 de lei pentru hrană, îmbrăcăminte şi rechizite. Motivul este incredibil: de la începutul anului, părinţii nu au fost anunţaţi de autorităţi că au dreptul la aceşti bani. Şi mai grav este că alocaţia nu se mai poate acorda retroactiv.

VIEO

754 de lei este suma pe care ar fi trebuit să o primească de la 1 ianuarie 2015 elevii cu dizabilități integrați în sistemul de învățământ obișnuit, nu în cel special.

Suntem aproape de sfârșitul anului, dar acești bani nu au ajuns încă la copiii cu dizabilități. Revoltător este că fondurile există, dar părinții au aflat că au dreptul la ele de la alți părinți, de pe Internet.

De mai bine de două luni, câțiva părinți ai căror copii ar fi putut primi aceste sume au bătut în zadar la ușile instituțiilor care ar fi trebuit fie să îi înștiințeze de aceste drepturi, fie să îi ajute să le obțină.

Părinții spun că au fost plimbați între instituții. Au mers mai întâi la Primărie, de acolo au fost trimiși la Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională și de acolo la Direcția pentru Protecția Copilului. Reprezentanții DGASPC spun că din punct de vedere legal nu au cum să îi ajute pe părinți să intre în posesia alocației, dar că au luat inițiativa de a aduce la aceeași masă toate instutuțiile responsabile pentru a rezolva această problemă.

"Noi am organizat o serie de întâlniri la inițiativa Consiliului Județean, întâlniri împreună cu reprezentanții Centrului Județean de Resurse și ai Inspectoratului Școlar Județean Constanța", a declarat Roxana Onea, purtătorul de cuvânt al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului.

Singura instituție care are o evidență exactă a numărului de copii cu dizabilități integrați în sistemul de învățământ în baza certificatelor de orientare școlară este Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională. Lista cu cei aproape 500 de copii a ajuns abia acum, după zece luni, la Inspectoratul Școlar Județean, care o va înainta către Consiliul Județean Constanța, care va aloca fondurile necesare acordării acestor alocații.

Inspectorul general al ISJ Constanța, Gabriela Bucovală spune că sursa de finanțare a fost stabilită printr-un ordin al ministrului Educației.

"Aceste alocații, așa cum prevede și ordinul 5036, se asigură din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat prin bugetele locale ale Consiliilor Județene. Inspectoratul nu dispune de astfel de sume", a precizat Gabriela Bucovală, inspectorul-general al ISJ Constanța.

În cel mai fericit caz, cei aproape 500 de copiii cu dizabilități vor putea beneficia de aceste sume lunare începând din octombrie. Banii pe care ar fi trebuit să îi primească până acum, adică peste 7.500 de lei, fiecare elev, sunt pierduți din cauza lipsei de comunicare dintre instituțiile statului.

Iata o situatie de-a dreptul revoltatoare.

Vezi, in acest context spun ca televiziunile sunt nebune si anacronice.

De ce n-am auzit pe Gadea, Rares Bogdan, Cosmin Preliceanu, ORCAN, etc, etc. sa urle pe 10 voci , ce cretine autoriotati avem?

Respectul pentru telespectator.

Domeniul protectiei consumatorilor are un numar de urgenta destinat persoanelor cu dizabilitati

”Lansam un numar de urgenta pentru persoanele cu dizabilitati - 0219615- in domeniul protectiei consumatorilor, cu titlu gratuit, ca toate persoanele cu dizabilitati, care au o problema din perspectiva protectiei consumatorilor, sa poata beneficia de sprijin si consiliere.



Incepand din acest an, lansam o campanie destinata consumatorului vulnerabil intitulata “Si eu sunt cetatean European si am drepturi!”, a declarat Sorin Mierlea - Presedinte "InfoCons" - Asociatia Nationala pentru Protectia Consumatorilor, in cadrul Conferintei Nationale “O Romanie accesibila intr-o Europa fara bariere”.

Povești de succes în țara umilinței pentru persoanele cu dizabilități

În lume, peste 65 de milioane de oameni sunt imobilizaţi în scaunul cu rotile. Cam 1% din populaţia planetei. Sunt persoane cu nevoi speciale, care, la noi, sunt aprope total ignorate de stat, în cazul în care nu sunt umilite de-a dreptul. Autorităţile n-au nici măcar o evidenţă clară a celor care nu pot să meargă - sunt câteva zeci de mii sau poate chiar 200.000. Deşi legea spune clar că trebuie să li se asigure căi de acces în toate instituţiile publice, prea puţini s-au preocupat de asta. La Iaşi, de exemplu, rampele de acces fie lipsesc, fie sunt făcute în bătaie de joc şi sunt de nefolosit. În ultimii doi ani, în toată țara au fost date doar cinci amenzi pentru lipsa rampelor.

Rampele umilinței la instituțiile publice

Ciprian Vizitiu are 31 de ani. Acum 11 ani, un accident la locul de muncă l-a ţintuit în scaunul cu rotile pentru toată viaţă. Lucra atunci la o firmă de telecomunicaţii şi a căzut de pe un stâlp pe care monta cabluri. Fiecare zi pentru el este un chin. Instituţiile publice în care ar trebui să aibă acces toată lumea nu sunt dotate corespunzător cu rampe de acces. De exemplu, ar vrea să meargă la Ateneul Tătăraşi, însă intrarea în clădire e aproape imposibilă.

„Trebuie să aibă undeva la 8 grade înclinare, rampa are undeva la 45 şi ca să fie totul complet are şi o gresie de interior care lunecă şi uscată, umedă devine total inaccesibilă. Nu-şi au rostul. Sunt făcute ca să fie făcute acolo”, spune el.

În schimb, la Casa de Cultură a Studenţilor, unde Ciprian participă la antrenamentele de tir cu arcul, trebuie să urce zece trepte ca să intre în clădire.

„De fiecare dată când vin ori la spectacol, ori la antrenament tot la fel se întâmplă. Trebuie să coboare colegii ca să mă ajute să ajung la antrenament. Eu unul lupt pentru independenţă şi sunt pus în postura de a apela la ajutorul mai multor persoane”, spune Ciprian Vizitiu.

Conducerea instituţiei spune, însă, că situaţia se va rezolva până la sfârşitul anului. Au primit 80.000 de lei de la ministrul Tineretului şi Sportului, bani special pentru asta.

„Eu pun pe seama proiectantului, nu a prevăzut din anii 90 când s-au început lucrările şi o astfel de rampă pentru persoanele cu dizabilităţi. Până la sfârşitul anului vor fi amplasate două elevatoare”, spune Gabriel Harabagiu, directorul Casei de Cultură a Studenţilor Iaşi.

Instituţiile publice nu sunt singurele locuri unde persoanele în scaun cu rotile au accesul îngrădit. O treime din mijloacele de transport în comun din Iaşi nu sunt doate cu rampe de acces. De multe ori, bunăvoinţa celorlalţi pasageri este singura şansă de a urca.

Iar şanse ca situaţia să se îmbunătăţească nu sunt.

„Costul unor astfel de modificări şi omologarea vagonului presupun investiţii prea mari şi care nu şi-ar arăta rentabilitatea”, spune Adrian Mihai, purtătorul de cuvânt al RATP Iaşi.

„Având în vedere că nu ai acces îţi îngrădeşte în primul rând independenţa, libera mişcare şi tot timpul ai nevoie de ajutor ca să ajungi într-un anumit punct sau într-o instituţie”, spune Ciprian Vizitiu.

Potrivit legii, toate instituţiile de interes public ar trebui să aibă rampă de acces. Altfel riscă amenzi de până la 5.000 de lei. Până acum însă, Agenţia pentu Plăţi şi Inspecţie Socială Iaşi nu a dat nicio sancţiune.

Condamnați să stea în casă

Nelu Tudose este de zece ani în scaun cu rotile. Avea 33 de ani când a cazut pe scări, în timpul serviciului. Era electrician și se ocupa de instalații de înaltă tensiune. Atunci a vazut cât de neprietenos este Bucureştiul pentru cei care nu pot să meargă singuri. Bordurile și mașinile parcate pe trotuar sunt primele piedici.

„De exemplu aici, bordura este bine făcută, distanţa este foarte mică, dar bolidul este destul de mare şi atunci nu mai poţi urca pe trotuar. Pe acolo pe unde mi-a lăsat loc nu pot să urc bordura aceea”, spune el.

De cele mai multe ori, nu are de ales.

„Găsesc o cădere mai uşoară decât 20 de cm şi mă arunc uşor pe 2 roţi. Am învăţat asta, să merg pe două roţi. Să cobor o treaptă cel puţin”, spune el.

Obstacole îi pun nu doar oamenii din jur, ci și instituțiile statului. În multe dintre ele, Nelu nu poate să intre.

„Sunt excepţii doar la cei care au avut cât de cât tangenţă cu un om în căruţ şi probabil că i-a fost ceva mai apropiat că altfel... în rest... dacă şi atrag atenţia se uită urât la mine”, spune Nelu Tudose.

La primăria sectorului 3, bărbatul nu are acces. Nu există rampe, iar angajații se bâlbâie în fața scaunului cu rotile și a camerei de luat vederi.

- Există o rampă care se montează aici când este cazul.

- Aici există o rampă?

- Din câte ştiu eu, există o rampă, dacă nu cumva suntem în proces de achiziţionare a ei. Mă întorc imediat!

- Nu e un lift care să coboare mai jos?

- Din câte cunosc eu, există.

- Unde?

- Există, însă trebuie să întrebăm pe colegul meu care se ocupă de aşa ceva.

Colegul doamnei are însă o altă variantă.

„Cred că în două săptămâni de zile se va rezolva problema. Acum nu, după cum vedeţi, nu avem o rampă de acces pentru persoanele cu dizabilităţi”, spune acesta.

Şi la Casa de Căsătorii din sectorul 3, cei în scaun cu rotile sunt obligaţi să rămână la poartă.

„Pe lângă faptul că e o pantă foarte abruptă, e şi cu piatră cubică. Putem încerca, dar roţile mici din faţă vor intra între pietre şi nu reuşesc. Vii pe burtă”, spune Nelu Tudose.

Legea spune că toate instituțiile statului trebuie să aibă rampe pentru persoanele cu dizabilități locomotorii. Nu oricum, ci din material antiderapant și cu o inclinație de cel mult 12 grade. În realitate, aproape o treime nu permit accesul.

„Politica noastră nu este neapărat de sancţiuni. Am înţeles care sunt greutăţile, dar am constatat că în ultima perioadă există o colaborare mai bună între noi, mergând pe această idee, de colaborare, de consiliere şi mai puţin de a aplica amenzi”, spune Adrian Toader, directorul general al Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială (ANIPS).

Bunăvoința Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială, instituția care controlează prezența sau absența rampelor, se vede și în numărul de amenzi aplicate. Anul acesta, doar două, deși au fost peste 60 de sesizări. Anul trecut au fost date trei amenzi, în valoare totală de 16.000 de lei.

Pedepsele sunt mici sau chiar deloc. Iar în aceste condiții, șefii de instituții amână cât pot investițiile pentru perosoanele cu dizabilități.

O viață normală, în scaun cu rotile

În România, zeci de mii de oameni se pot deplasa doar cu ajutorul scaunului rulant. Însă doar 200 dintre ei reuşesc să iasă frecvent din casă, estimează organizaţiile neguvernamentale. Marius Stratulat este unul dintre învingătorii care au refuzat să rămână prizonierii propriei case. Are o afacere, face sport şi găseşte puterea de a-i învăţa şi pe alţii că handicapul fizic nu este o condamnare.

În 2011, la 24 ani, Marius a fost victima unui accident grav. Într-o secundă, un şofer neatent l-a trimis de pe motocicletă direct în scaunul cu rotile. După ce a depăşit şocul, a vrut să îşi organizeze viaţa cât mai firesc. Primul pas: ieşirea în oraş. Oraşul se dovedeşte, însă, aproape inaccesibil pentru oamenii care au aceeaşi problemă cu Marius. Şi nici restul bucureştenilor nu par să-i vadă sau să le înţeleagă nevoile.

„Dacă nu ne văd foarte des, nu conştientizează că şi noi ieşim din casă, că practicăm sport sau că avem un job sau că mergem la cumpărături într-un supermarket unde parcarea e în majoritatea timpului ocupată de persoane valide. Sunt bordurile foarte înalte, trotuarele inaccesibile, şi atunci persoanele cu dizabilităţi preferă să stea în casă”, spune Marius Stratulat.

Este exact ceea ce Marius şi-a propus să schimbe. Ca să aibă destul timp, a renunţat la firma de instalaţii pe care o conducea înainte de accident şi s-a reprofilat. Acum administrează o companie care distribuie dispozitive medicale şi plănuieşte să angajeze doar persoane cu dizabilităţi.

„Am decis sa mă apuc de dispozitive medicale, să îmi ajut prietenii în sensul ăsta pentru că sunt utilizator de dispozitive medicale şi ştiu ce ar trebui pentru o persoană cu nevoi speciale”, spune el.

Ca să poată oferi ajutor specializat, Marius urmează cursurile Facultăţii de Psihologie, iar în paralel conduce şi o asociaţie neguvernamentală. În puţinul timp liber care îi rămâne, face sport.

„Nu m-am complăcut în situaţia de a sta în casă, de a deveni dependent de cineva sau de ceva pentru că eram activ şi înainte şi am văzut la alte persoane că pot. M-am uitat pe internet, am văzut ce sporturi găsesc adaptat pentru persoanele cu dizabilităţi şi am început cu baschetul, pot să spun că la anul sperăm şi noi să avem o întreagă echipă de baschet. Până atunci ne chinuim să cumpărăm nişte scaune de baschet. Costă în jur de 7.000 de euro un scaun de baschet”, spune el.

A încercat să joace şi tenis de masă, a făcut ceva alpinism în sală şi înot. Dar la tir cu arcul a fost vicecampion naţional, iar acum visează să ajungă la olimpiadă.

„E un sport mai liniştit, tir cu arcul, e mai relaxant şi mai relaxat, e uşor de practicat de o persoană în scaunul rulant”, spune el.

„Atunci când vrei să socializezi, vrei să ieşi din casă, vrei să faci un sport, vrei să ieşi din monotonia asta a telecomenzii ori a televizorului ori să faci ceva care te-ar putea duce și la Jocurile Olimpice, nu știu dacă vom reuşi, dar în momentul ăsta chiar avem şanse”, spune Doru Danileț, antrenor.

Şanse de reuşită, şanse la o viaţă normal, şanse de care mulţi dintre cei care se văd în scaun cu rotile uită. Doar 3% dintre persoanele cu dizabilităţi locomotorii fac sport, arată statisticile.

Mona si Dan a scris:
Cu VIDEO aici Romania, tara umilintei pentru persoanele cu dizabilitati

Tot pe aceasta tema, alte doua articole interesante:

Cum să facem o Românie mai bună pentru Persoanele cu Dizabilități?

În urma unei întrevederi avute cu un grup de inițiativă a persoanelor cu dizabilități, format din Andrei Matiș, Ilinca Rotariu și Csaba Szollosi, Filiala PSRO Cluj a remarcat cu stupoare problemele grave pe care autoritățile, societatea pare că refuză să le gestioneze, să le rezolve. Sunt probleme începând de la accesibilitate și terminând cu cerințele fiziologice. Există probleme atât pe orizontală, cât și pe verticală.

Reprezentanții persoanelor cu dizabilități din Cluj-Napoca au expus trei probleme esențiale, dar sub nicio formă limitative. Este necesar să se repete faptul că problemele cu care se confruntă acești oameni sunt mult prea multe pentru a putea fi discutate și aduse în vedere în cadrul unei singure întrevederi. Din acest motiv, s-a considerat oportună o continuitate a întâlnirilor și a discuțiilor, indiferent de cadru și formă, cu scopul precis de a identifica toate problemele de ordin social, sanitar, juridic, pe care persoanele cu dizabilități le întâmpină.

Accesibilitatea urbană

”Tema accesibilității este o temă mare, începând de la accesul fizic, rampe de acces, elevatoare, platforme pentru utilizatorii de fotolii rulante sau pentru persoanele nevăzătoare, la accesul și adaptarea instituțiilor la un nivel de limbaj Braille, sau pentru persoanele hipo-acustice, asigurarea de interpreți de limbaj mimico-gestual.” spune Andrei Matiș.

Aceste lucruri au rădăcini adânci înfipte în legislația deficitară și lacunară, nepregătită și neadaptată în mod real persoanelor cu dizabilități. Este nevoie urgentă de o analiză atentă a Legii 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cea care stă la baza multora dintre problemele care au fost expuse în cadrul acestei întrevederi.



Csaba Szollosi a prezentat câteva poze făcute la zonele de acces ale unor instuții publice, pentru a arăta deficiențele cu privire la accesibilitatea persoanelor cu dizabilități. ”Aceasta este intrarea de la Tribunalul Cluj... fără clanță. Aceasta este rampa de la Tribunalul Cluj, care dă într-o treaptă. Iar aceasta, este insulta insultelor, o rampă cu o înclinație de 45 grade. (...) Doi Jandarmi s-au chinuit să mă urce pe rampă în sus... Aceasta este o problemă!” spune Csaba Szollosi.

Cu privire la accesibilitate, s-au discutat diferențele față de țările dezvoltate, cum sunt Franța sau Germania, unde ”după câteva zile, am uitat de scaunul rulant, nu mai aveam nicio grijă dacă să îmi aleg obiectivele după accesibilitate pentru că mă obișnuisem cu ideea că orice aș fi vrut să vizitez, cu siguranță exista o soluție pentru a ajunge acolo.” spune Ilinca, o persoană cu dizabilități care a constituit Asociația Raluca-Ilinca. Această asociație avea rolul de a ajuta persoanele cu dizabilități, reușind să deschidă și o clinică de recuperare medicală. Momentan, Asociația Raluca-Ilinca a fost nevoită să își închidă porțile, dar Ilinca merge mai departe și dezvoltă proiecte de terapie prin teatru alături de Asociația Personart.

Dreptul la sănătate și recuperare medicală

Conform Legii 448/2006, persoanele cu dizabilități au dreptul la recuperare medicală și la asistență. ”Din punct de vedere legal, aceasta se poate realiza o dată la șase luni, într-o instituție medicală de profil, dar din păcate, nu există instituții medicale cu profil specializat” susține Andrei Matiș.

Trebuie să se facă o paranteză aici pentru a se scoate în evidență carențele generale ale sistemului de sănătate public, începând de la medici și până la spitalele aflate într-o stare deplorabilă, în general cauzată de sub-finanțate. Piramida lui Maslow este cea care pune sănătatea pe primul loc, la bază. Avem nevoie de sănătate și de un sistem aerisit, curat și integrat care să ne permită să accesăm următoarele nivele din cadrul piramidei.

Dreptul la mobilitate, transport și incluziune socială

Din anul 2006, firmele de Taxi sunt obligate să aibă o mașină pregătită și adaptată pentru transportul persoanelor cu dizabilități. În termen de șase luni de la data primirii autorizației de funcționare au această obligație. ”O să fie un concert în seara aceasta și o să fim foarte curioși câte taxiuri vor fi disponibile, sau cât de dispuși vor fi taximetriștii să ne transporte spre domiciliu?” se întreabă Csaba Szollosi.

De asemenea, sunt prevăzute și amenzi pentru companiile de taxi care nu respectă această prevedere, respectiv care nu își adaptează o mașină pentru transportul persoanelor cu dizabilități. Cuantumul amenzii este de 3.000 lei. Autoritățile publice au obligația conform acestei legi de a se asigura de buna îndeplinire a legii.

”Trăim într-un oraș de 5 stele și nu avem nicio mașină de taxi adaptată pentru persoanele cu dizabilități.” spune Csaba Szollosi. ”Sunt convins că dacă s-ar face cum se procedează în Austria, unde sunt fundații și organizații care scot persoanele cu dizabilități în oraș, la o prăjitură sau la un suc, societatea ne va percepe. Și astfel, socializând, rezolvăm și diferitele probleme pe care le întâmpinăm.” continuă el.

Semnalul de alarmă tras de persoanele cu dizabilități pentru autorități

În cadrul Conferinței de Presă Săptămânale a Filialei PSRO Cluj, a fost invitat domnul Andrei Matiș, o persoană cu dizabilitate locomotorie. Cuvintele pe care le-a rostit acesta în cadrul conferinței trebuie să fie un semnal de alarmă pentru autorități, o trezire din letargie a acelor persoane care gândesc doar în regie proprie și pentru care lumea din afara bulei lor nu contează, nu există. Andrei Matiș este doar unul. Dar el a trăit o viață cu dizabilitatea locomotorie, având-o pe mama sa și pe frații săi drept ajutor pe întreg parcursul vieții. Știe ce înseamnă toate neajunsurile și toate greșelile din sistem. Intenția sa, extrem de lăudabilă, este de a schimba ceva, de a ridica un semn de întrebare forurilor superioare, acelor persoane care construiesc o rampă pentru persoanele cu nevoi speciale la un unghi de 60 grade sau un lift închis cu o cheie care nu se mai găsește. Pentru că și ei sunt oameni, și ei sunt pregătiți să fie integrați în societate, să muncească, să parcurgă ciclurile educaționale, este absolut necesar ca sistemul de învățământ, medical, politic și social să înceapă să facă ceva în această privință.

Eu cred cu toata convingerea ca lipsa accesibilitatii pentru persoanele cu dizabilitati in Romania deja este rea voiinta si rautate grosolana.!

Plus ca nu se respecta legea.
Ce ?!, in tara asta avem doar pompieri ?!

Consiliul de monitorizare a implementării Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi

Legea pentru înfiinţarea Consiliului de monitorizare a implementării Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi a fost adoptată.

Senatul a adoptat luni, în calitate de Cameră legislativă decizională, cu 102 voturi "pentru" şi două abţineri, propunerea legislativă prin care se înfiinţează Consiliul de monitorizare a implementării Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi.

Potrivit expunerii de motive a propunerii legislative, consiliul se înfiinţează ca autoritate administrativă autonomă sub control parlamentar şi vizează promovarea, protecţia şi monitorizarea implementării convenţiei, respectarea drepturilor garantate prin aceasta şi, în special, supravegherea furnizării serviciilor medicale şi sociale.

Activitatea consiliului vizează cu precădere situaţia din entităţile publice sau private care furnizează persoanelor cu dizabilităţi serviciile precizate.

Între atribuţiile consiliului de monitorizare se numără efectuarea de recomandări cu privire la respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi aflate în instituţii de stat sau private destinate să le servească, verificarea legalităţii prezenţei lor în aceste instituţii, sesizarea organelor judiciare când există indicii că încălcarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi a fost făcută prin fapte de natură penală. Totodată, se poate face plângere împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată.

De asemenea, consiliul mai poate sesiza autoritatea competentă legal să dispună sancţiuni disciplinare sau contravenţionale ori să suspende, să retragă sau să anuleze acreditarea instituţiilor care găzduiesc persoanele cu dizabilităţi şi poate facilita implicarea şi participarea pe deplin a societăţii civile la procesul de monitorizare pe care îl organizează.

Potrivit propunerii legislative, consiliul de monitorizare este condus de un preşedinte şi un vicepreşedinte numiţi de Senat cu avizul Comisiei pentru drepturile omului, la propunerea organizaţiilor neguvernamentale care desfăşoară programe de apărare a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi şi a organizaţiilor neguvernamentale care reprezintă persoanele cu dizabilităţi.

România tratează mai bine REFUGIAȚII MUSULMANI decât cetăţenii români cu PROBLEME MEDICALE GRAVE

Statul român a oferit, anul trecut, 540 de lei pe lună fiecărui refugiat, iar persoanelor cu handicap grav doar 234 lei, potrivit datelor Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. Puse una lângă alta, aceste cifre expun o discrepanţă gravă în sistemul de asistenţă socială din România. Practic, cetatenii români cu probleme medicale sau dizabilităţi grave primesc de la stat un ajutor financiar care este pe jumătate din cât plăteşte statul pentru un refugiat.

'În perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2015, din bugetul MMFPSPV s-au acordat ajutoare pentru persoanele care au dobândit statutul de refugiat sau au dobândit protecţie subsidiară acordată de statul român în cuantum de 540 lei/lună. Ajutoarele se acordă pentru maximum nouă luni, cu posibilitatea prelungirii pentru cel mult trei luni, fără obligativitatea rambursării', a spus ministerul, potrivit Agerpres.

Sumele totale plătite, în valoare de 997.920 lei, au fost mai mici cu 364.500 lei (26,8%) decât în perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2014, iar numărul mediu lunar de beneficiari a crescut de la 278 la 313 persoane.

În ceea ce priveşte persoanele cu handicap, având în vedere că de la 1 ianuarie 2015 cuantumurile acestor beneficii s-au majorat cu 16%, indemnizaţia lunară, indiferent de venituri, a fost de 234 lei pentru adultul cu handicap grav, respectiv de 193 lei pentru adultul cu handicap accentuat.

Bugetul personal complementar lunar, indiferent de venituri, a fost de 106 lei pentru adultul cu handicap grav, de 79 lei pentru adultul cu handicap accentuat şi 39 lei pentru adultul cu handicap mediu.

Însoţitorii adulţilor cu handicap vizual grav au primit o indemnizaţie în cuantum lunar de 636 lei în perioada 1 ianuarie - 30 iunie 2014, de 672 lei în perioada 1 iulie - 31 decembrie 2014, de 724 lei în perioada 1 ianuarie - 30 iunie 2015 şi de 777 lei începând cu 30 iunie 2015.

'Pentru persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA se acordă o indemnizaţie lunară de hrană. În perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2015 au beneficiat de indemnizaţie 9.292 persoane, din care 9.046 adulţi, în cuantum de 13 lei/zi, şi 246 copii, în cuantum de 11 lei/zi, pentru care au fost cheltuiţi cumulat 33.108.895 lei.

Comparativ cu perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2014, numărul de beneficiari a crescut cu 537 persoane (6,1%), iar sumele au crescut cu 2.087.728 lei (6,7%).

Pentru 172 de copii cu handicap tip HIV/SIDA (număr mediu lunar) s-au plătit în perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2015 alocaţii de hrană în valoare de 499.897 lei, în cuantum de 11 lei/zi. Faţă de perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2014, numărul de beneficiari a scăzut cu 7 persoane (3,9%), iar sumele au crescut cu 4.273 lei (0,9%)', mai arată ministerul.
via

Eu cred ca aceasta protectie pentru emigranti vine pe principiul ca este bine sa avem imagine buna pentru europeni. Imaginea fascinanta a Romaniei.
Ce se intampla cu cetateanul roman nu prea mai conteaza. Oricum au emigrat 4 milioane de romani, restul Dumnezeu cu mila !

P.S., NU iutati ! Indemnizatia pentru persoana cu dizabilitati a fost instituita pentru ca era un criteriul minim, dar obligatoriu pentru o tara ce doreste sa adere la Uniunea Europeana.

Persoanele cu handicap locomotor ar putea beneficia de un scuter electric special

Persoanele cu handicap locomotor grav ar putea beneficia gratuit, la cerere, de un scuter electric special.



Deputații PNL Cristian Constantin Roman şi Claudia Boghicevici sunt cei care au inițiat acest proiect de lege, potrivit agerpres.ro.

Astfel, potrivit unui comunicat de presă, proiectul de act normativ prevede că pentru a beneficia de acest mijloc de locomoţie persoanele îndreptăţite vor trebui să adreseze o cerere, însoţită de actul de identitate şi cel doveditor pentru încadrarea în gradul de handicap, la Casa de Asigurări de Sănătate, cererea urmând a fi soluţionată în maxim 30 de zile. Costurile scuterului electric vor fi suportate integral din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, prin Casa de Asigurări de Sănătate de care aparţine asiguratul.

‘Un grad mai mare de autonomie şi independenţă are efecte pozitive asupra imaginii de sine a persoanei în cauză, diversifică gama de activităţi ce pot fi desfăşurate, facilitează accesul la educaţie, creşte şansele integrării pe piaţa muncii şi îi permite acesteia să participe activ la viaţa socială’, susţine deputatul Cristian Constantin Roman.

El precizează că iniţiativa s-a născut ca urmare a unei audienţe acordate unei persoane cu dizabilităţi, care reclama tocmai un astfel de ajutor.

Scuterul electric pentru mobilitate poate fi comparat ca utilitate cu scaunul cu rotile, dar are avantajul că poate fi manevrat mai simplu, fără efort fizic, inclusiv de către persoanele tetraplegice, asigurând independenţă atât în interiorul locuinţei, în instituţii, magazine, cât şi pe stradă.

Persoana cu handicap locomotor grav va avea dreptul să depună un nou dosar în vederea acordării unui nou scuter pentru mobilitate după un interval de cinci ani de la data soluţionării ultimei cereri.

‘Eu am acordat maximă atenţie acestor categorii de semeni ai noştri, inclusiv prin angajarea la cabinetul parlamentar a unui consilier cu dizabilităţi. Demersul făcut de mine i-a făcut să mi se adreseze cu încredere şi iată că acest proiect de lege este o consecinţă firească a dialogului iniţiat’, a mai adăugat Roman, potrivit comunicatului.
via

In urma cu un an de zile, probabil si mai mult am votat aici pe Forum sa nu mai facem comentarii, sa discutam partinic , fara politica. Si incerc sa ma abtin.

Insa sunt total surprins de o realitate.
Partidul National Liberal prin parlamentarii lor alesi sunt atenti si incearca sa ajute concret persoanele cu dizabilitati. Nu prin a le mituii, a le aburii. Pur si simplu concep legi.
Colega noastra Daniela Tontch ne-a invitat sa aducem O SUTA DE MII de semnaturi si sa presam parlamentarii sa ne majoreze indemnizatia. Nu s-au strans decat vreo 20 de mii de semnaturi. Si totusi cei de la Partidul National Liberal au preluat cererea noastra si au initiat aceasta lege.
In urma cu vreo 20 de ani tot Liberalii au fost cei care au spus ca avem nevoie de protectie speciala prin legi.
Cinste lor !!

Sunt colegul si prietenul vostru pe acest Forum Prostemcell ;

Am si eu o curiozitate, vreau sa cunosc parerile voastre. Asadar , in Senat exista aceasta propunene de majorarea a indemnizatiiei pentru persoana cu dizabilitati pana la nivelui salariului minim pe economie pentru persoanele incadrate in gradul grav;
Jumate din salariul minim pentru persoanele cu dizabilitate accentuata si un sfert din salariul mimim pe economie pentru persoanele cu dizabilitate medie sau usoara.

Eu va intreb astfel;
Oare daca Organizatia noastra Prostemcell ar propune Parlamentului sa modifice Legea 448/2006 astfel incat sa se renunte la unele facilitati ale legii ?

Si anume transportul gratuit in limita celor 12 calatorii cu trenul sau auto ?
Acces gratuit la spectacole si manifestari sportive sau artistice.

Imi amintesc propunerea noastra din urma cu vreo 10 ani unde ne exprimam dorinta sa ne acorde contra valoarea acestor calatorii urmand ca fiecare persoana sa-si cheltuie cum doreste acesti bani.

Cum am putea sa obtinem aceasta majorare ?

Atentie, este doar o opinie pe care o am eu. Voi ce parere aveti ??!

Mona si Dan a scris:
Cu speranta si rabdare

Persoane cu dizabilități au ieșit în stradă pentru a atrage atenția că legea nu se respectă

În România, drepturile persoanelor cu dizabilităţi sunt respectate doar pe hârtie. Asta au vrut să semnaleze cei 100 de oameni care au mărşăluit prin Bucureşti în scaune cu rotile. Statisticile arată că în ţara noastră sunt cel puţin 35.000 de persoane dependente de scaunele rulante, pentru care deplasarea pe trotuar, folosirea transportului public şi accesul în magazine şi instituţii oficiale sunt în foarte multe cazuri imposibile.

Legea impune rampe de acces, locuri de parcare rezervate şi facilităţi de intrare în magazine şi instituţii. Dar cel mai adesea legea este ignorată, constată zi de zi Daniela Tontsch.

„Accesul cu scaunul rulant este o aventură destinată eşecului, pentru că nu de puţine ori, acolo unde sunt spaţii amenajate corespunzător se întâmplă să fie ori o maşină parcată, ori o masă aparţinând unei terase. Cel mai trist, este faptul că nu se aplică sancţiuni dacă aceste legi nu sunt aplicate. Iar cei care suferă suntem noi, persoanele cu dizabilităţi”, spune Daniela Tontsch.

O sută de oameni, în aceeaşi situaţie cu Daniela, au avut totuşi curajul să iasă în stradă pentru a-şi cere drepturile.

„De fiecare dată suntem tentați să-i marginalizăm și să-i vedem ca o paria a societății. Ei bine, astăzi vreau să fiu alături de cei care suferă”, spune un voluntar.

Oficial, România are 35.000 de persoane cu dizabilităţi motorii. Potrivit organizaţiilor neguvernamentale, numărul e de fapt mult mai mare. Iar autorităţile par indiferente la încălcarea drepturilor lor.

„Din păcate, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu dizabilităţi nu are atribuţii de control în implementarea acestor standarde şi de aici dificultateta de a trage la răspundere pentru lipsa de aceste standarde de accesibilitate”, declară Florin Georgescu, consilier Autoritatea Națională pentru Persoanele cu dizabilităţi.

Marşul din Capitală face parte din campania cu numele „Nu sunt invizibil”, din cadrul primului forum destinat persoanelor cu dizabilităţi.
via