SUBIECT: Biografii de vedete

Smokie

Povestea trupei Smokie incepe in 1965, cand Chris Norman, alaturi de prietenii sai de la scoala, Alan Silson si Terry Uttley, a alcatuit prima sa trupa. Cand au terminat scoala au inceput sa calatoreasca in Yorkshire si in alte parti ale Angliei, cantand live sub numele Essence, in cluburi si pub-uri, alaturi de tobosarul Ron Kelley.

In 1968 si-au schimbat numele in The Elizabethans, accesta fiind si anul in care au realizat primele lor inregistrari demo alaturi de managerul Mark Jordan.

Doi ani mai tarziu, semneaza un contract cu RCA si sub numele Kindness lanseaza primul lor single, ''Lindy Lou/Light of love''. In 1971 Dave Eager devine noul manager al trupei. Trimit din nou inregistrari demo la diverse companii de discuri, pentru ca in februarie 1972 sa lanseze trei single-uri prin intermediul DECCA: ''Let the good times roll'', ''Oh yeah'' si ''Make it better''.

Alaturi de Peter Noon, fost vocalist la Herman's Hermits Kindness, efectueaza turnee ca trupa de acompaniament, moment in care Bill Hurley ii vede cantand, ei semnand contractul cu noul manager in 1973. In acelasi an, Ron Kelley paraseste formatia, iar Pete Spencer, un prieten din scoala al lui Chris, Alan si Terry, li se alatura. Ulterior, Bill Hurley organizeaza o intalnire cu Nicky Chinn si Mike Chapman, unul dintre cele mai cunoscute cupluri de compozitori de la acea vreme, care sunt placut impresionati de abilitatile muzicale ale trupei.

Este semnat un nou contract, Kindness isi schimba numele in Smokey, iar mai tarziu in Smokie pentru a evita confuzia cu numele cantaretului Smokey Robinson.



La inceputul lui 1975 apare primul single si album omonim, ''Pass it around'' lansat de RAK records, pentru ca in iulie acelasi an trupa sa cunoasca succesul international cu piesa ''If you think you know how to love me'' de pe albumul ''Changing all the time'' aparut ulterior. Este prima aparitie a formatiei in topurile englezesti, iar popularitatea lor este in crestere in intreaga Europa.

Smokie - I'LL MEET YOU AT MIDNIGHT

Intre 1975 si 1982 Smokie lanseaza 23 de single-uri, care devin toate piese de succes, cum ar fi ''Don't play your Rock'n'Roll to me'' (1975), ''I'll meet you at midnight'' (1976), ''Living next door to Alice'' (1976), ''Lay back in the arms of someone'' (1977), ''It's your life'' (1977), ''Needles and pins'' (1977), ''For a few dollars more'' (1978), ''Oh Carol'' (1978), ''Mexican girl'' (1978), ''Do to me'' (1979), ''Run to me'' (1980), ''San Francisco Bay'' (1981) si 9 albume: ''Pass it around'' (1975), ''Changing all the time'' (1975), ''Midnight Café'' (1976), ''Bright lights and back alleys'' (1977), ''The Montreux-Album'' (1978), ''The other side of the road'' (1979), ''Solid ground'' (1981), ''Strangers in paradise'' (1982), ''Midnight delight'' (1982).

Smokie - Living Next Door To Alice
Smokie - Needles and Pins 1977
Smokie - For A Few Dollars More

In 1977 inregistreaza back-ground-ul pentru albumul lui Donovan intitulat chiar ''Donovan'', pentru ca in 1983 sa faca acelasi lucru pentru Agnetha Fältskog (blonda din ABBA) pe albumul sau, ''Wrap your arms around me''. In 1978 Chris Norman inregistreaza un duet cu Suzi Quatro, numit ''Stumblin' in''/''A stranger with you'', care ajunge si el in topurile americane pentru prima data.

Tot in 1978 Chris si Pete scriu si produc hit-ul single ''Head over heels in love'' pentru prietenul lor Kevin Keegan, jucator de fotbal. In 1982 Smokie se desparte, Chris Norman optand pentru cariera solo si lansand albumul ''Rock away your teardrops'', precum si primul single, ''Hey Baby'', pe piata muzicala germana.



Chris Norman & Suzi Quatro - Stumblin' In

Un an mai tarziu, Chris canta din nou live cu prietenii sai de la Smokie, in cadrul unui mare concert de binefacere pentru victimele incendiului de pe stadionul Bradford, alaturi de multi alti muzicieni din zona Yorkshire. Smokie se simte atat de bine cantand din nou ca o formatie, incat decid sa reinceapa turneele impreuna. Dar dupa trei ani, in 1986, Chris paraseste definitiv formatia, acesta fiind si anul consacrarii sale ca artist solo pe plan international.

Smokie - Lay Back In The Arms Of Someone

Norman le-a oferit solutia colegilor de la Smokie de a-l inlocui cu prietenul sau, Alan Barton, iar acesta a fost cooptat in trupa, componenta devenind: Alan Barton — solist vocal/chitara, Terry Uttley — voce/chitara bas, Alan Silson — voce/chitara, Martin Bullard — clape si Steve Pinnell — tobe/percutie.

In noua formula, ei lanseaza, in 1989, albumul ''Boulevard Of Broken Dreams'', care a ajuns pe primul loc in top 10 in Norvegia, timp de 10 saptamani. Trupa a concertat in mod continuu pe tot parcursul anului in Scandinavia, Germania, Austria, Irlanda si Australia, culminand cu un turneu in Marea Britanie.
Smokie - Boulevard of Broken Dreams

In 1990 lanseaza ''Whose Are These Boots?'', un album cu piese originale, moderne, pe care si-au pus amprenta toti membrii trupei. Urmeaza in 1992 albumul ''Chasing Shadows''. Trupa efectueaza un turneu in Europa, Scandinavia si Africa de Sud si un nou video live. Un an mai tarziu, apare ''Burnin' Ambition'', album care a avut mare succes in Germania. 1994 a adus in atentia fanilor albumul ''Celebration'', cu hit-uri vechi si mai noi.

Smokie - In The Middle Of A Lonely Dream

In 1995, Alan Silson, Terry Uttley si Alan Barton sunt victime ale unui accident rutier, in timp ce se deplasau spre aeroportul din Dusseldorf. Silson si Uttley au suferit rani mai putin grave, dar Alan Barton, dupa cinci zile la terapie intensiva, a murit. A fost un moment de mare criza pentru trupa, pentru ca pierdusera nu doar un muzician talentat, dar si un prieten drag.

Dupa o perioada, trupa l-a ales pe Mike Craft drept noul frontman Smokie. In 1996 s-a alaturat trupei Mick McConnell. Apar albumele ''The World And Elsewhere'' (1995), ''Light A Candle'' (1996). Smokie pleaca in turneu in Germania, unde se bucura de mare succes. Pentru albumul de Craciun, ''Light A Candle',' au pregatit mai multe turnee de promovare.

Smokie - Light A Candle

In 1997 au sustinut concerte in SUA si in capitala mondiala a muzicii, Nashville. Ei au inceput sa lucreze cu producatorul Barry Beckett pentru realizarea unui nou album. Barry a fost impresionat de talentele muzicale si vocale ale trupei, astfel nascandu-se albumul ''Wild Horses'' (1998).



In perioada 1998-1999 Smokie a efectuat turnee in Europa, Rusia, Africa de Sud, cu ''Wild Horses'', apoi un turneu in Danemarca, Suedia, trupa ajungand la vanzari de peste 90.000 de exemplare in Suedia si primind Discul de platina. Smokie a ajuns cu turneul si in zone in care nu mai fusese pana atunci - Ulan Bator (Mongolia), Montevideo (Uruguay), Malta, Beijing (China).

In 2000 au lansat albumul ''Uncovered'', urmat un an mai tarziu de ''Uncovered Too''. Dupa trei ani de pauza discografica, in 2004, Sokie a lansat ''On The Wire''.

Smokie - Love On A Wire

In prezent, Smokie este alcatuita din Terry Uttley - chitara bas si voce, Mike Craft - voce si chitara, Mick McCornell - chitara si voce, Martin Bullard - clape si Steve Pinnell - baterist.

Trupa a venit pentru prima oara in Romania in 1983, intr-un concert memorabil la Sala Polivalenta din Bucuresti. De atunci, britanicii au mai sustinut multe concerte la Bucuresti sau in alte orase din tara noastra, in 13 octombrie 2014 urmand sa urce pe scena Salii Palatului, alaturi de Bonnie Tyler.

Smokie Bucuresti 2014

Smokie a fost catalogata drept cea mai buna trupa live din Europa. Piesa ''Living Next Door To Alice'' a inregistrat vanzari de peste zece milioane de exemplare la nivel mondial. Trupa a avut 13 piese in Top 20 in anii '70 si a vandut, pana in prezent, peste 30 de milioane de discuri, albume si single-uri la nivel mondial.

Spice Girls

La mijlocul anilor '90, cand industria muzicala era invadata de trupe de baieti ca 'N Sync si Backstreet Boys, doi manageri inspirati au hotarat sa infiinteze o formatie de fete.

In 1994, managerii Bob Herbert si fiul sau, Chris, le-au cooptat in trupa Spice Girls pe Geri Halliwell, Victoria Adams, Melanie Brown, Emma Bunton si Melanie Chisholm. Cele cinci fete au format una dintre cele mai cunoscute trupe britanice feminine.

Spice Girls a atras atentia producatorului Simon Fuller. Cu ajutorul acestuia, pana la sfarsitul verii, fetele au semnat un contract, peste Ocean, cu Virgin Records. Din acest moment pana in vara anului 1996, formatia a compus si a inregistrat piese pentru albumul lor de debut.



La 8 iulie 1996, Spice Girls a lansat primul single, intitulat ''Wannabe'', in Regatul Unit. Videoclipul acestuia, regizat de Johan Camitz si filmat in aprilie, la St. Pancras Chambers din Londra, a fost difuzat masiv de canalele TV de muzica. In iulie 1996, fetele au acordat primul interviu din cariera lor, publicatiei de profil ''Music Week''. Interviul a avut loc la sediul Virgin Records din Londra. In articol, Paul Gorman a scris: ''Tocmai cand baietii credeau ca dominau muzica pop, o formatie numai de fete a aparut cu destul curaj sa concureze cu acestia''.

Spice Girls - Say You'll Be There

Piesa a intrat in topul britanic pe locul 3, iar in a doua saptamana s-a clasat pe primul loc si a stat pe aceasta pozitie timp de sapte saptamani. Piesa s-a dovedit a fi un hit mondial clasandu-se pe prima pozitie in 31 de tari. ''Wannabe'' nu numai ca a devenit cel mai bine vandut single de debut al tuturor timpurilor al unei formatii de fete, dar a fost de asemenea un bun ajutor in prezentarea fetelor pe piata muzicala din Statele Unite, debutand pe locul 11. La acea vreme, acesta fusese cel mai mare debut al unui artist britanic in Statele Unite, doborand recordul detinut de Beatles cu piesa ''I Want to Hold Your Hand''. Single-ul ''Wannabe'' a ajuns pe locul 1, patru saptamani mai tarziu, in Billboard Hot 100.

In noiembrie 1996, Spice Girls au lansat primul lor album intitulat ''Spice'' in Europa. Succesul albumului a fost neasteptat de mare, iar interesul pentru formatie fiind comparat cu cel pentru trupa Beatles.

Spice Girls - Viva Forever

Grupul s-a incadrat in genul pop-dance, cu influente din muzica Madonnei si cu accente de rock alternativ feminin. Deviza Spice Girls era "Good times all the time".

Primele trei albume au avut vanzari de peste 55 de milioane de discuri. Astfel, Spice Girls a devenit trupa de fete cu cele mai mari vanzari incasate, in intreaga lume. Comenzile pentru primele lor albume au fost uimitor de multe, astfel de record nemaifiind vazut decat in perioada in care canta formatia Beatles. Primul lor album, intitulat ''Spice'', s-a vandut in peste 23 de milioane de exemplare in intreaga lume, devenind cel mai bine vandut album al unei formatii exclusiv feminina din lume. Succesul lor international are la baza recordul de vanzari si recordurile obtinute prin slagare precum ''Wannabe''.

Spice Girls – Stop

In 1996, fiecare membra a formatiei a primit o porecla din partea revistei "Top of the Pops Magazine". Mai tarziu, poreclele au fost preluate oficial de catre trupa. Geri Halliwell a devenit "Sexy Spice", iar mai apoi "Ginger Spice", Melanie Brown era "Scary Spice", Victoria Adams - "Posh Spice", Melanie Chisholm - "Sporty Spice", iar Emma Bunton era "Baby Spice".

Dupa un val de mediatizare, trupa a lansat single-urile ''Say You'll Be There'' si ''2 Become 1'' in octombrie si, respectiv, decembrie. Cele doua piese au continuat vanzarile remarcabile ale fetelor, atingand locul 1 in mai multe topuri internationale. Aceste single-uri au intarit ideea ca Spice Girls este cea mai de succes trupa pop din lume.



Ultimul single lansat pe albumul ''Spice'' a fost o piesa-dubla, pe prima parte a casetei audio fiind ''Mama'', iar pe cea de-a doua ''Who Do You Think You Are'', care, de asemenea, au aparut pe prima pozitie in clasamente. La premiile BRIT din 1997, Spice Girls au interpretat piesa ''Who Do You Think You Are'' in deschidere cu Geri Haliwell imbracata cu o rochie cu steagul Regatului Unit, facand ca aceasta tinuta sa fie una dintre cele mai cunoscute din istoria pop.

Spice Girls - Who Do You Think You Are

Spice Girls – Mama

In noiembrie 1997, Spice Girls au lansat al doilea lor album intitulat ''Spiceworld''. Dupa lansarea acestui album, a aparut single-ul ''Spice Up Your Life''. Acesta s-a vandut in peste 7 milioane de exemplare in doua saptamani creand astfel un nou record. ''Spiceworld'' a fost bine primit, fiind comercializat in peste 10 milioane de exemplare in Europa, Canada si Statele Unite. Spice Girls a ramas cea mai bine vanduta formatie a anilor 1997 si 1998. Alte single-uri ale albumului au fost ''Too Much'', ''Stop'' si ''Viva Forever''.



Spice Girls - Too Much

In iunie 1997, fetele au inceput sa filmeze primul lor film intitulat ''Spiceworld: The Movie'' regizat de Bob Spiers. Acest film a fost realizat cu scopul de a aduce un stil hazliu trupei, fiind strans legat de albumul ''Spiceworld''. Continutul filmului a fost pe aceeasi unda cu filme cum ar fi ''A Hard Day's Night'' creat de Beatles pentru promovarea albumului cu acelasi nume in anii '60. Filmul a vrut sa arate starea de spirit a fetelor. In rolurile principale au fost o serie de vedete cum ar fi Roger Moore, Elton John, Jennifer Saunders, Richard E. Grant si Meat Loaf. Lansat in luna decembrie a anului 1997, filmul a strans 30 milioane dolari in SUA, 11 milioane de lire in Regatul Unit si peste 70 milioane de dolari in intreaga lume.

Spice Girls – Stop

La finele anului 1998, Spice Girls s-au imbarcat pentru un turneu in Europa si America de Nord. Turneul, care s-a numit ''Spiceworld Tour'', a debutat in Dublin, Irlanda pe 24 februarie 1998 inainte sa se intoarca in Regatul Unit pe Stadionul Wembley si pe stadionul din Birmingham al NEC. In acelasi an, Spice Girls au fost invitate sa interpreteze piesa ''How Does It Feel'' (To Be on Top of the World), imnul reprezentativei de fotbal a Angliei pentru Campionatul Mondial de Fotbal din 1998.

Spice Girls - How Does It Feel To Be On Top Of The World

In mai 1998, Geri a parasit grupul, lansand in anul urmator un album solo, "Schizophonic". Acesta nu s-a bucurat de succesul pe care Geri l-a obtinut alaturi de Spice Girls. Plecarea lui Haliwell din formatie a socat fanii si a devenit una dintre cele mai cunoscute stiri ale anului.

In America, fetele au continuat sa inregistreze un nou material, lansand astfel piesa ''Goodbye''. Melodia a ajuns pe prima pozitie, in Regatul Unit, in ziua de Craciun. Single-ul ''Goodbye'' a devenit una dintre cele mai de succes piese in Canada, unde s-a clasat pe primul loc timp de 16 saptamani.



Spice Girls s-au reintors in studio, in luna august a anului 1999, pentru a inregistra cel de-al treilea album. La acest material discografic s-a lucrat mai serios decat la cele precedente si a fost creat de producatori americani cunoscuti precum Rodney Jerkins, Jimmy Jam si Terry Lewis.

In decembrie 1999, formatia a facut un turneu in Regatul Unit, numit ''Christmas in Spaceworld'', la Londra si Manchester.

Spice Girls s-au reintors, in 2000, la Premiile BRIT, unde au castigat la categoria "Cel Mai Bun Rezultat Muzical". In noiembrie 2000, formatia a lansat albumul ''Forever''. Stilul acestui album era indreptat mai mult indreptat spre genul R&B.

Principalul single de pe albumul ''Forever'' a fost pe prima parte a casetei audio intitulata ''Holler'' si pe a doua single-ul intitulat ''Let Love Lead The Way'', care s-a bucurat de un succes considerabil - devenind cel de-al noualea single al formatiei ce s-a clasat pe prima pozitie in Regatul Unit.

Spice Girls – Holler

Spice Girls - Let Love Lead The Way

In 2001, formatia a anuntat ca va lua o pauza si ca se vor axa mai mult pe carierele lor solo. Totusi, o despartire oficiala a Spice Girls nu a fost niciodata anuntata.
Pe 28 iunie 2007, cele cinci artiste s-au reintors in grup, pentru a face un turneu de reintregire, realizand si un album cu piesele cele mai cunoscute, intitulat ''Greatest Hits''. Turneul a inceput in Vancouver pe 2 decembrie 2007. Regizorul Bob Smeaton a creat un documentar pe tema reintoarcerii, intitulat ''Spice Girls: Giving You Everything'', care a rulat pe canalul australian de televiziune Fox8 si la BBC One in Regatul Unit.

The Return Of The Spice Girls (2007-2008)

In martie 2008, Melanie C si Emma au fost invitate la Capital Awards, unde Spice Girls au primit premiul Idol. Pe 3 iunie 2008, Emma, Geri si Melanie B au fost invitate la editia din 2008 a Glamour Awards, unde Spice Girls au fost premiate cu premiul ''Formatia Anului''.

Membrele trupei Spice Girls s-au intalnit, in 2012, din nou, pentru o cina festiva de Craciun, dupa cum a declarat Emma Bunton pentru revista britanica Hello!.
"In fiecare an, Victoria organizeaza o cina traditionala chiar inainte de Craciun (...) Copiilor le place sa fie impreuna si se simt atat de bine, ceea ce este minunat pentru noi. Baiatul meu Tate are aceeasi varsta cu Harper (fiica familiei Beckham)", spunea atunci Emma.



Tot in 2012, ele au sustinut un show la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Londra.



Vanzarile albumelor Spice Girls sunt estimate la peste 55 de milioane de discuri, pana in februarie 2000 vanzand 37 de milioane de exemplare ale albumelor si 18,2 miloane de exemplare ale single-urilor.

Formatia a primit patru premii BRIT Awards, trei premii American Music Awards, trei premii American Music Awards, trei premii MTV Europe Music Awards, un premiu MTV Video Music Awards si un premiu World Music Awards.

Michael Bolton s-a nascut la 26 februarie 1953, la New Haven, Connecticut, SUA Pe numele sau adevarat Michael Bolotin, este cunoscut mai ales pentru baladele sale si pentru vocea lui distincta.

La sfarsitul anilor '70 el a cantat intr-o formatie hard rock numita Blackjak in care mai canta si chitaristul formatiei KISS, Bruce Kulick. Trupa chiar a fost intr-un turneu cu Ozzy Osbourne. Cu toate ca in 1983 incepe sa produca pentru alti artisti, in mod ironic Bolton debuteaza cu un cover dupa Otis Redding, "(Sittin' On) The Dock Of The Bay".

Michael Bolton - (Sittin' On) The Dock of the Bay

Printre artistii pentru care a produs cantece se numara Barbra Streisand, KISS, Kenny Rogers sau Kenny G. Ca artist solo el a cantat impreuna cu Placido Domingo, Luciano Pavarotti, Ray Charles si BB King.

Luciano Pavarotti feat. Michael Bolton - Vesti La Giubba

MICHAEL BOLTON feat RAY CHARLES - GEORGIA IN MY MIND

Michael Bolton a avut cel mai mare succes din cariera abia dupa varsta de 30 de ani, cu toate ca a inceput sa cante de la 15 ani. Printre hiturile sale se numara "How Am I Supposed to Live Without You", "When a Man Loves a Woman", "Said I Loved You... But I Lied" sau "Can I Touch You There".





Pe 21 mai 2005, Michael Bolton a concertat in Romania, la Sala Palatului din Bucuresti. Se pare ca s-a simtit foarte bine in tara noastra pentru ca pe 28 iunie 2009 a revenit in acelasi loc pentru un show despre care presa a avut doar cuvinte de lauda. Spectacolul de la Sala Palatului s-a incheiat cu hit-ul "How Am I Supposed To Live Without You", cantat de Bolton impreuna cu fanii sai.

Michael Bolton - Missing You Now

"Muzica este, intr-un fel, fundalul vietilor noastre. Daca te uiti la un film si acorzi atentie coloanei sonore, vei observa cat de importanta este aceasta pentru film si cum ii face pe oameni sa simta scenele. In viata este tot asa. Oamenii isi amintesc o multime de lucruri cu ajutorul muzicii. Ceea ce vad in public sunt doua-trei generatii de persoane care au ascultat cantecele astea in timp ce si-au crescut familiile. Vad tinerii, adolescentii care le asculta acum acasa, in masina, la cumparaturi, la radio si muzica devine coloana sonora a cresterii si dezvoltarii lor. Sunt afectati de muzica ta cat timp sunt adolescenti si peste 10 ani, sunt curiosi sa vada cum mai suna live, sa reasculte piesele. Sunt foarte norocos si vad ca muzica are o putere a ei. Daca este magie, nu stiu. Cred ca o simtim ca fiind magica. Ar trebui sa fie inaltatoare intr-un fel, sa le reaminteasca oamenilor de anumite perioade importante din vietile lor si apoi urca nivelul energiei din camera. Job-ul meu este sa ma asigur ca acea energie continua sa creasca. Sa cant dintr-un loc care ma umple de energie, care ma implineste si sa fac ca asta sa treaca dincolo de microfon, sa ajunga la spectatori...Da, cred ca poti spune ca este magie. Nu stiu daca ma pot numi insa magician, sunt un muzician si sunt elemente magice in muzica", declara Michael Bolton intr-un interviu acordat unui post de radio din Romania.

Hit-ul lui Bolton ''A Time for Letting Go'' este inclus pe coloana sonora a filmului "Sleeping With The Enemy", cu Julia Roberts in rolul principal.



Tot in 2009, Michael Bolton a lansat albumul "One World, One Love". Inregistrat pe o perioada de doi ani, materialul a fost scris si produs de artist si include piese in stilul inconfundabil Bolton, cantece de dragoste si versuri sensibile. Pe "One World, One Love" se regasesc colaborari cu Ne-Yo (The Best) si Lady GaGa (Murder My Heart).



La scrierea pieselor de pe album, Michael Bolton a colaborat cu nume importante din industria muzicala, printre care Ryan Tedder (OneRepublic), Kara Dioguardi (membra in juriul concursului American Idol), RedOne sau The Jam.


In 2009, Michael Bolton a fost invitat sa cante la Zilele Craiovei, iar in 2010 a sustinut un concert in fata Cazinoului din Constanta. Cu acel prilej a promovat in Romania albumul "One World One Love". Concertul de la Constanta s-a numit "Murder My Heart", melodie compusa de Bolton impreuna cu Lady Gaga.

Michael Bolton - Murder My Heart

El a revenit in Romania in 2013, cand a mai sustinut un concert la Sala Palatului.

Michael Bolton - Soul Provider - Bucharest 2013

Michael Bolton are in palmares doua premii Grammy, sase trofee American Music Awards, vanzand peste 53 de milioane de albume de-a lungul carierei.

Frederic Chopin

La 17 octombrie se implinesc 165 de ani de la moartea pianistului si compozitorului Frederic Chopin, cel care a fost, fara indoiala, cel mai mare pianist al timpurilor sale.

Muzica lui pura si sobra il fac ''frate'' spiritual cu compozitorii Mozart, Schubert si Bellini. Stilul sau s-a format incepand din 1830, iar singurele influente cu adevarat profunde au venit din muzica poloneza si din cea a lui J.S. Bach. L-a iubit pe Mozart, l-a impresionat Beethoven, dar mai presus de orice l-a admirat pe Bach. Cu foarte putine exceptii, intreaga opera a lui Chopin este destinata pianului: poloneze, mazurci, preludii, nocturne, studii, balade, sonate etc.



Pianistul si compozitorul Frederic Chopin s-a nascut la 1 martie 1810, la Zelazowa-Wola, langa Varsovia, ca fiu al profesorului francez Nicolas Chopin, stabilit la Varsovia, si al Justynei Krzyzanowska.
Copil inteligent, cu un dezvoltat simt al umorului, Chopin compune la sapte ani o "Poloneza" si un "Mars militar". Prima lui auditie publica are loc la varsta de opt ani (cu un concert de Gyrowetz) si il face sa fie apreciat, ca interpret, cu cuvintele "geniu muzical". Apare aceeasi admiratie exagerata precum cea din jurul lui Mozart copil.

Studiaza armonia, contrapunctul si compozitia cu J. Elsner, directorul Conservatorului din Varsovia. In ce priveste pianul, nu mai are practic nimic de invatat, tot - sau aproape tot ce stie - datorandu-se studiului personal. Din aceasta perioada dateaza: "Variatiunile pe o arie germana" (1824), "Rondo" op.I (1826), "Variatiunile pentru flaut si pian pe o tema Rossini" (1826).



Din saloanele Varsoviei reputatia lui Chopin se extinde rapid, iar cele doua concerte sustinute la Viena, in 1829, se bucura de un succes triumfal.

In anul 1827, apar "Variatiunile" op.2 pe o tema din ''Don Juan'', care, publicate la Viena trei ani mai tarziu, i-au inspirat lui Schumann faimosul articol "Jos palaria, domnilor, un geniu!".

Primul sau mare concert public a avut loc la Varsovia la 17 martie 1830, la Teatrul National. Al doilea concert marcheaza triumful "Concertului in fa minor" si al "Rondoului Krakowiak". Ultimul concert in Polonia are loc la 11 octombrie 1830, cu prima auditie a "Concertului in mi minor". In 1830, Chopin paraseste Polonia pentru "o calatorie de studiu" (Dresda, Praga, Viena, München, Stuttgart). Paraseste definitiv Polonia la 2 noiembrie 1830.



Ajuns la Paris, decide, in 1831, sa se stabileasca aici definitiv. Primul sau concert parizian il sustine in 1832. Inalta societate a capitalei franceze este dispusa sa-i plateasca regeste lectiile, iar Chopin se multumeste cu acest gen de viata care-i asigura venituri confortabile. Ca urmare, in intreaga sa cariera el nu sustine decat aproximativ 30 de concerte. Chopin termina si publica, intre 1832-1834, cele douasprezece "Studii" op.10, dedicate lui Liszt, sase "Nocturne" op.9 si op.15, "Variatiunile" pe o tema de Ludovic Halevy, "Je vends des scapulaires" op.12, "Marea fantezie pe arii poloneze" op. 13, "Rondo Krakoviak" op. 14, "Rondo in mi benol major" op. 16, "Patru mazurci" op.17, "Marele vals in si bemol major" op. 18 si "Bolero in do major" op.19, compus la Varsovia pe o propunere ritmica din "Muta din Portici" de Auber si publicat de aceasta data sub titlul "Amintiri din Andaluzia".



Prin compozitorul maghiar Franz Liszt, face cunostinta cu scriitoarea franceza George Sand in 1836. Prima intalnire intre Chopin si George Sand s-a soldat cu impresii mai degraba negative. In vara lui 1839, cei doi incep o legatura care va dura noua ani.

La 26 aprilie 1841, sustine un concert stralucitor si modern la Pleyel, urmat de altele. In 1842, compune "Balada a IV-a" iar, in anul urmator, apar doua mazurci op. 56 si doua nocturne op.55, editate in 1844. In 1846, revine la muzica pentru camera cu "Sonata pentru violoncel si pian" op. 65 si compune, de asemenea, nocturnele din opus 62.

La Nohant, langa Chateauroux, Chopin ii intalneste adesea pe compozitorul Franz Liszt, pictorul Eugene Delacroix, scriitorul Honoré de Balzac, fizicianul Jean Arago, istoricul Edgar Quinet. Aici, compune o mare parte din lucrarile sale. Dupa instalarea la Paris, calatoreste putin, facand scurte sederi in Germania (unde-i intalneste pe Mendelssohn si pe Schumann) si un sejur la Londra.

In 1848, sustine ultimul sau concert de la Paris si, in acelasi an, o eleva a sa, Jane Stirling, care-si doreste sa-i devina sotie, ii organizeaza lui Chopin un turneu de concerte in Anglia (Londra, Manchester, Glasgow, Edinbourgh).



In 1849, epuizat de o mai veche boala de plamani, Frederic Chopin moare, in noaptea de 16/17 octombrie. Funeraliile s-au tinut pe 30 octombrie, deoarece, intre timp, potrivit dorintei sale, a fost organizata audierea "Requiem"-ului compozitorului Wolfgang Amadeus Mozart. A fost inmormantat la Pere-Lachaise, iar inima sa a fost dusa in Biserica Sfanta-Cruce din Varsovia.

Leonard Cohen

La 21 septembrie 1934, s-a nascut poetul, prozatorul si muzicianul Leonard Cohen, in suburbia Westmount a Montrealului.

La varsta de 13 ani a inceput sa cante la chitara, interpretand diferite piese, creații proprii, in cafenelele din oras. A studiat limba engleza la Universitatea McGill.

Prima carte de poezie, "Let Us Compare Mythologies", a fost publicata la 22 de ani si a fost urmata de alte doua volume. Cele doua romane publicate, "The Favorite Game" (1963) si "Beautiful Losers" (1966), l-au propulsat in atenția mass-media. Judy Collins, nume de top al folk-ului anilor '60, a inregistrat o versiune a piesei "Suzanne", care a ajuns rapid un hit. Solista i-a propus lui Cohen sa o urmeze in turnee si astfel debutul lui a avut loc in vara anului 1967, la "The Newport Folk Festival".



Au urmat doua concerte cu casa inchisa la New York si o apariție la CBS Network, unde artistul si-a interpretat cantecele si si-a recitat poeziile. Leonard Cohen a semnat un contract cu studioul de inregistrari Columbia si in 1968 a lansat primul album, "The Songs of Leonard Cohen", devenit hit folk si care i-a asigurat un renume inegalabil printre cantareți si textieri. Deloc surprinzator, melodiile sale au urcat pe cele mai inalte poziții de top si au cucerit atenția publicului larg. In al doilea an de la apariție, "The Songs of Leonard Cohen" s-a vandut in 100.000 de copii.

Urmatoarea lansare - "Songs From a Room" (1969) - se caracterizeaza printr-un stil melancolic specific denumirii sale. Cateva piese din aceasta colecție, "Bird on a Wire" si "The Story of Isaac", rivalizeaza cu succesul inregistrat de "Suzanne".



A treia producție, "Songs of Love and Hate" (1971), demonstreaza o oarecare lipsa de interes in ciuda creațiilor apreciate de fani: "Joan of Arc" si "Famous Blue Raincoat". In 1973, a lansat "Leonard Cohen: Live Songs". In acelasi an, melodiile sale au fost folosite in piesa de teatru "Sisters of Mercy", produsa de Gene Lesser, subiectul ei avand la baza viața cantarețului. Nici albumul "New Skin for Old Ceremony" din 1974 nu s-a lasat mai prejos. Cantecele sale sunt triste si melancolice, insa remarcabile prin jocurile de cuvinte. Columbia Records a lansat "The Best of Leonard Cohen" in 1975. Apare, in 1977, "Death of a Ladies' Man", fiind urmat de albumele "Recent Songs" (1979) si "Various Positions" (1985). "I'm Your Man" (1988) beneficiaza de apariția, cu un an inainte, a colecției "Famous Blue Raincoat" interpretata de Jennifer Warnes, o serie de piese senzaționale prezentate de o voce atractiva.



Artistul isi promoveaza cu adevarat imaginea prin "I'm Your Man", incluzand secvențe comice, mai degraba umor negru, care au modificat intr-o oarecare masura aspectul pesimist al muzicii lui. Patru ani mai tarziu lanseaza "The Future" iar, in 2001, "Ten New Songs". In octombrie 2004, lanseaza albumul "Dear Heather" pentru realizarea caruia a colaborat cu artista Anjani Thomas.

La sfarsitul lui martie 2009, Cohen a lansat albumul "Live in London", care conține 25 de piese din spectacolul susținut in 2008 pe faimosul stadion londonez O2 Arena. De la "Suzanne" la "Dance Me To The End of Love" si "Hallelujah", "Live in London" conține piesele memorabile care i-au adus interpretului reputația legendara de care se bucura astazi. Compozițiile sale au fost interpretate de nume faimoase — Judy Collins, U2, REM, Sting, Nick Cave, Rufus Wainwright si Johnny Cash, fiecare "cover" fiind o incercare fascinanta de a-i ințelege mai indeaproape creativitatea enigmatica. La inceputul anului 2012, lanseaza albumul "Old Ideas". La 22 septembrie 2014, va aparea cel de-al treisprezecelea album de studio semnat de Leonard Cohen, intitulat ''Popular Problems'' si publicat la casa de discuri Columbia.

A fost inclus in Muzeul Muzicienilor Celebri din Canada, iar din 2006, face parte si din Muzeul Compozitorilor Celebri Canadieni. Anul 2008 a insemnat includerea artistului in Muzeul Celebritaților Rock n Roll din Cleveland, Ohio. In 2003, a primit Ordinul Canadei, care reprezinta cea mai importanta distincție oferita de statul canadian unui civil.



Artistul a concertat de trei ori in Romania, cel mai recent eveniment live marca Leonard Cohen avand loc la 23 septembrie 2012. Concertul a cuprins melodii consacrate din repertoriul sau precum "In My Secret Life", "Everybody Knows", "Waiting for the Miracle", "Sisters of Mercy" dar si piese recente, precum "Going Home", "Darkness", "Amen", "Come Healing" sau "Different Sides". Prima parte a serii s-a incheiat cu melodia "Ring the Bells" pe acordurile careia artistul a prezentat si trupa alaturi de care a cantat pe scena. "Tower of Song" a fost piesa care a deschis partea a doua a recitalulului Leonard Cohen.



Primit cu aplauze, artistul-poet a adus pe scena din Piața Constituției alte melodii asteptate cu nerabdare printre care "Suzanne", "Heart with No Companion", "I'm Your Man", "Hallelujah", "Coming Back to You", "Alexandra Leaving" sau "The Gypsy's Wife". Piesa "Take This Waltz", cantata la finalul spectacolului, a fost primita cu ropote de aplauze. Bucurestiul a fost singurul oras din Europa de Est inclus in turneul artistului.

Adriano Celentano

Adriano Celentano s-a nascut la 6 ianuarie 1938 si a crescut in Milano. N-a terminat scoala generala, ci a avut diferite ocupatii, inclusiv cea de ceasornicar. In aceeasi perioada a inceput sa fie interesat de muzica, in special de rock'n'roll pe care, la fel ca multi alti tineri italieni, a inceput sa o cunoasca in 1955, odata cu ajungerea in Italia a filmului ''Blackboard Jungle''. Pe coloana sonora a acestuia e un cantec intitulat "Rock Around the Clock", interpretat de un cantaret, pe atunci necunoscut inca in Italia, Bill Haley, acompaniat de formatia sa The Comets, iar Celentano a ramas impresionat, hotarand sa devina cantaret de rock'n'roll.



In anii '50, Celentano este influentat de Boogie Woogie si rock'n'roll care provine din Statele Unite ale Americii. In 1956 el incepe sa cante cu prima sa trupa rock numita Rock Boys si formata din Giorgio Gaber, Enzo Jannacci si Luigi Tenco. Cu melodia "Ciao ti diro" au cantat la mai multe festivaluri, inclusiv la San Remo. Nu au castigat, dar au reusit sa puna in miscare muzica pop italiana. In acea perioada, Celentano colaboreaza si cu alti artisti, printre care cea mai de succes este cea cu Mina.



Melodia "Vorrei sapere perche" este primul sau succes comercial. In 1959, el apare de asemenea intr-un film pentru prima data in "Il ragazzo del juke caserta". Anul urmator il vedem in "La Dolce Vita" in regia lui Federico Fellini.



In 1964 se casatoreste cu cantareata si actrita Claudia Mori, iar in 1965 fondeaza compania lui de productie Clan Celentano. Prima lansare este albumul "Stai lontana da me" scris de Burt Bacharach si Mogol. Cu aceasta piesa el intra in festivalul Cantagiro. Din cauza unui picior fracturat nu poate canta piesa, dar castiga oricum.



Lanseaza albumul "Non mi dir" care este un succes comercial si artistic. O cariera internationala este amanata din cauza ca refuza o invitatie la Hollywood. In 1966 revine la San Remo, cu "Il ragazzo della via Gluck", un cantec vechi din cartierul sau.





Muzica lui Celentano este foarte diversificata. De la rock, la cabaret si chiar disco. Una dintre cele mai ciudate piese o inregistreaza in anii '70 — "Prisencolinensinainciusol". In 1973 participa din nou la festivalul de la San Remo, dar pierde in finala din cauza unei crize de gastrita. Celentano face o pauza de inregistrari pana la sfarsitul anilor '70.



In 1982 a publicat autobiografia "Il paradiso e un cavallo bianco che non suda mai". Intre 1987 si 1990 exista o pauza in productie, pe care o intrerupe cu albumul "Il re degli ignoranti", in 1991. Se presupune ca din cauza unor probleme cu drepturile de autor, albumul este retras dupa numai o saptamana din magazine.



Succesul lui Celentano este in scadere in anii '90 si ar fi nevoie de vechea sa prietena Mina sa-l aduca inapoi pe scena. Albumul lor in duet "Mina Celentano", cu versuri de Mogol si muzica de Gianni Bella, este un succes imens.





Celentano scoate apoi albumul "Io non so parlar d'amore" care se vinde in peste doua milioane de copii. ''Esco di rado e parlo ancora meno" e un alt album din 2000 scos in colaborare cu Ivano Fossati si Nada.

In 2005, Celentano incepe un show de televiziune numit "Rockpolitik". In 2006, el acorda un interviu pentru Rai Tre pentru Fabio Fazio show TV "Che Tempo Che Fa". In 2007, el inregistreaza albumul "Dormi amore — La situazione non e buona" — impreuna cu echipa Mogol / Gianni Bella. Incepe de asemenea, un show TV numit "La situazione del mia sorella non e buona", cu referire la situatia Terrei. In 2008, Rai Uno prezinta un show special numit "Buon compleanno Adriano", cand acesta a implinit 70 de ani. In acelasi an, dupa 14 ani de absenta, Celentano reia din nou turneele.



In Italia a vandut milioane de discuri si a aparut in numeroase show-uri TV si filme. In ceea ce priveste filmele, a fost de asemenea un creator al genului comic, cu mersul sau caracteristic si expresiile sale faciale. In general, filmele lui au avut succes la public; in anii '70 si partial in anii '80, era regele incasarilor in Italia, in filmele cu buget redus. Ca actor, cel mai mare suces a fost "Serafino" (1968), regizat de Pietro Germi.



In calitate de regizor de film, le-a distribuit in special pe Ornella Muti, Eleonora Giorgi si pe sotia sa, Claudia Mori. El si Claudia au trei copii: Rosita, Rosalinda (cunoscuta pentru rolul sau din filmul lui Mel Gibson "The Passion of the Christ") si Giacomo, care este gazda mai multor show-uri tv italiene.
De-a lungul carierei a scos 40 de albume: 29 albume de studio, 3 albume live si 8 compilatii. Cel mai cunoscut cantec al sau este "Azzurro", cu versuri de Paolo Conte, lansat in 1968 si preluat de multi muzicieni de atunci. A vandut peste 70 de milioane de albume.



A jucat in peste 30 de filme, intre care: ''La dolce vita'' (1960), ''Il monaco di Monza'' (1963), ''Super rapina a Milano'' (1965), ''Serafino'' (1968), ''L'emigrante'' (1973), ''The Five Days aka Le Cinque Giornate'' (1973), ''Yuppi du'' (1974), ''Bluff — storia di truffe e di imbroglioni'' (1976), ''L'altra metŕ del cielo'' (1977), ''Mani di velluto'' (1979), ''Sabato, domenica e venerde'' (1980), ''Bingo Bongo'' (1982), ''Grand Hotel Excelsior'' (1982), ''Sing Sing'' (1983), ''Jackpot'' (1991).

Tina Turner la 75 de ani

Anna Mae Bullock (cunoscuta sub numele de scena Tina Turner) s-a nascut la 26 noiembrie 1939, in oraselul Nut Bush din statul american Tennessee.



Tatal sau era fermier. Revistele, muzica si filmele ce ajungeau in Nut Bush au facut-o pe Anna sa viseze inca de la o varsta frageda la o viata in lumea din afara orasului natal. Cand a implinit 17 ani, sora sa, Alline, i-a facut o surpriza ducand-o la unul dintre cele mai cunoscute localuri din St Louis, Club Manhattan. In acea seara, invitati erau the Kings of Rhythm.

Solistul era nimeni altul decat Ike Turner. Un nou capitol din viata celei ce acum este cunoscuta sub numele Tina Turner avea sa inceapa. La varsta de 20 de ani, Anna era principala vocalista a trupei Kings of Rhythm si inregistra alaturi de Ike piesa ''A Fool In Love'', care a ajuns un hit in topurile din Statele Unite. Ike si Anna se muta in California, despartindu-se de Kings of Rhythm. Este momentul pentru o schimbare, astfel ca Anna isi schimba numele, devenind Tina Turner.



In 1962, Ike a cerut-o pe Tina de sotie, iar doua zile mai tarziu s-au casatorit in Mexic, la Tijuana. Intra in scena Phil Spector, unul dintre cei mai buni producatori ai momentului, care avusese in ultimii ani mai mult de 20 de hituri inregistrate de formatii precum The Crystals, The Ronettes sau The Righteous Brothers. Phil isi dorea sa lucreze cu Tina pentru a inregistra piesa ''River Deep, Mountain High''.
Ike nu a fost de acord pentru ca el nu era implicat in acest proiect, dar Phil l-a asigurat ca pe coperta discului va aparea titulatura ''Ike and Tina Turner''.



In Marea Britanie piesa atinge pozitia 3 in topurile pop. Succesul le aduce noi fani in Europa, dar si noi prieteni, printre care se numara si membrii trupei Rolling Stones, care ii invita sa cante in deschiderea noului lor turneu din toamna acelui an.

La 34 de ani, Tina primeste un rol in filmul ''Tommy'', un film muzical rock, dupa un scenariu scris de trupa The Who. Desi rolul nu este important, personajul ''Acid Queen'' ii aduce o noua prietena, in persoana actritei Ann-Margaret. In iulie 1976, in urma neintelegerilor repetate, Tina il paraseste pe Ike pentru totdeauna si ia o pauza de un an.

La 37 de ani decide ca ceea ce isi doreste in continuare este sa cante. In vara lui '81 totul era pregatit. Trei showuri la Hotel Ritz au fost suficiente pentru a fi remarcata de Rod Stewart, care o invita sa cante alaturi de el piesa ''Hot Legs''.



Tina Turner era relansata. Nu mai era doar un star al anilor '60, ci si unul al anilor '80. Apoi canta in deschiderea celor de la Rolling Stones si alaturi de Mick Jagger interpreteaza piesa ''Honky Tonk Woman''. In decembrie 1983 melodia "Let's stay together" se afla pe locul 5 in topul britanic. Discul ''Private Dancer'' a fost dus la Capitol Records in aprilie 1984.

Urmatorul single a fost ''What's Love Got To Do With It?'', urmat de ''Private Dancer''. Tina isi dorea acum sa faca mai mult decat muzica, astfel ca, atunci cand regizorul australian George Miller a sunat-o pentru a-i propune un rol in cea de-a treia serie a filmului ''Mad Max — Beyond The Thunderdome'', il accepta. In aceeasi zi, in timpul unei sesiuni de autografe, primeste un telefon care o anunta ca noul ei single, ''What's Love Got To Do With It?'' este pe locul 1.

Era pentru prima data in 25 de ani cand Tina ajungea in fruntea clasamentelor. Și pentru a incheia ziua complet, Tina primeste un al treilea telefon in acea zi, de la revista Rolling Stone, pentru a aparea pe coperta urmatorului numar. Albumul ''Private Dancer'' s-a vandut in peste 10 milioane exemplare in toata lumea si contine 4 super hituri: ''Let's Stay Together'', ''What's Love Got To Do With It?'', ''Better Be Good To Me'' si ''Private Dancer''. La opt ani de la despartirea de Ike, Tina era in top.



La varsta de 44 de ani, joaca alaturi de Mel Gibson in blockbuster-ul ''Mad Max: Beyond The Thunderdome''. In 1985 castiga doua trofee la Galele Premiilor Muzicale Americane, iar dupa spectacol, alaturi de multi alti interpreti ai momentului, inregistreaza piesa ''We Are The World'', pentru a ajuta poporul etiopian.
O luna mai tarziu aveau sa urmeze trei premii mult mai importante: Premiul Grammy pentru cea mai buna interpreta pop (''What's Love Got To Do With It?''), Premiul Grammy pentru cea mai buna interpreta rock (''Better Be Good To Me'') si Premiul pentru cea mai buna inregistrare (''What's Love Got To Do With It?'').

In mai putin de un an, Tina a ajuns sa nu mai fie cunoscuta ca sotia lui Ike Turner, ci ''unul dintre cel mai iubiti artisti ai anilor '80''. Dupa succesul avut cu ''Private Dancer'', munca abia incepea pentru Tina, pentru ca urmatorul album a aparut in 1986, ''Break Every Rule'', si i-a mai adus doua hituri — ''Two People'' si ''What You Get Is What You See'', urmat de un an de promovare cu aparitii TV, filmari de videoclipuri si un nou turneu. Anul 1986 este si anul aparitiei cartii autobiografice intitulata ''Eu, Tina'', ce avea sa faca subiectul unui film de succes cativa ani mai tarziu.

In 1989, lanseaza un nou album, cel de-al treilea, considerat un succes la scurt timp de la aparitie, pe care sunt incluse hiturile ''Simply the Best'', ''I Don't Wanna Lose You'' si ''Steamy Windows''. Vanzarile albumului le depasesc pe cele ale LP-ului de debut, iar concertele din cadrul turneului de promovare se tin cu casa inchisa, fiind unul dintre cele mai mari turnee europene ale tuturor timpurilor.





In septembrie 1991, apare prima compilatie cu cele mai mari hituri ale sale, ''Simply the Best'', ce ajunge pe primul loc la vanzari in 12 tari. In 1993, apare un nou single, ''I Don't Wanna Fight'', ce ii aduce doua nominalizari la premiile Grammy si pozitii fruntase in clasamentele din toata lumea. Tot in acelasi an apare si filmul biografic de mare succes ''What's Love Got To Do With It?'', in care rolurile principale le detin Angela Bassett si Laurence Fishburne. Filmul este nominalizat la premiile Oscar.

In 1994, Tina se muta in Elvetia si decide ca are nevoie de un an de pauza dupa atat de multa munca. Revine pe scena muzicala cu un nou succes in 1995. Hitul ''Goldeneye'' este scris de Bono si The Edge, membri ai grupului U2, si este extras pe single din coloana sonora a primului film din noua serie James Bond, ce il are in rolul principal pe Pierce Brosnan.

In urma succesului se pregatesc inregistrarile unui nou album pentru care lucreaza cu faimosul producator Trevor Horn. Pet Shop Boys si Sheryl Crow se numara printre compozitorii ce au scris melodii pentru noul album. ''Wildest Dreams'' apare in aprilie 1996, fiind precedat de single-ul ''Whatever You Want''. In vara aceluiasi an urmeaza un nou turneu european.

In anul 1996, Tina Turner a figurat in topurile americane cu doua discuri single: "Missing You" si "In Your Wildest Dreams". La sfarsitul anilor '90, Tina Turner a lansat multe duete de mare succes. Unul dintre ele, cu Eros Ramazotti, ''Cose Della Vita / Can't stop thinking of you'', a aparut pe albumul ''Best of'' al artistului italian, in 1997. A mai cantat in duet cu Sting si cu Antonio Banderas, iar cantecele sunt incluse pe acelasi album de mare succes, "Wildest Dreams". In concerte a facut duete memorabile cu alta mare artista — Cher.





In 1999, la implinirea varstei de 60 de ani, Tina e declarata vedeta cu cele mai sexy picioare, devansand-o pe top-modelul Cindy Crawford. In ciuda succesului, Tina face un anunt soc: nu va mai sustine concerte pe marile scene ale lumii. Astfel ca, in ultimul turneu intreprins s-au vandut bilete in valoare de peste 80 de milioane de dolari, ceea ce reprezinta o performanta pentru cele 118 show-uri tinute. Ultimul spectacol sustinut de Tina Turner a avut loc in Anaheim, la 30 de mile sud de Los Angeles, la 6 decembrie 2000, in fata a peste 18.000 de persoane. Concertul reprezinta finalul unui capitol important al uneia dintre cele mai interesante povesti din istoria rock'n'roll-ului, la 44 de ani de la primul show al divei.
Albumul ''Twenty Four Seven'' a fost lansat dupa aparitia Tinei in spectacolul ''VH-1's Divas'' in anul 1999. Inregistrarile au durat numai cateva luni, pentru ca albumul sa poata fi lansat inainte de finalul anului, pentru a marca 25 de ani de cariera solo. Una dintre cele mai noi realizari ale sale este contributia cu o melodie la coloana sonora a filmului de desene animate ''Brother Bear'', aparut pe piata la sfarsitul lunii octombrie 2003. Melodia se numeste ''Great Spirits'' si este prima piesa ce se aude in film.

Pentru Tina, cariera sa inseamna foarte multa munca si stres, dar adora sa munceasca fara intrerupere. Tina este de parere ca ''varsta nu este altceva decat un numar'' si ca nu va pune punct carierei sale muzicale decat atunci cand se va simti cu adevarat batrana. Isi doreste sa inregistreze noi melodii si sa joace in multe filme. Și, desi este foarte hotarata in ceea ce priveste cariera sa, a decis ca, la un moment dat, sa lase totul deoparte si sa se dedice buddhism-ului care i-a adus putere.

In ianuarie 2005, Tina incepe un turneu in Statele Unite si in Canada. Albumul sau, "All the Best", s-a vandut in peste 25.000 de exemplare numai in Belgia, ceea ce i-a adus un Disc de aur.

In 2008, se reintoarce pe scena. La 68 de ani, Tina canta alaturi de Beyoncé la editia cu numarul 50 a Annual Grammy Awards. In acelasi an, Tina a sustinut un concert in Rusia si a efectuat un turneu in Kansas, dar a avut un concert si la Caesar's Place in Las Vegas, alaturi de vechea si buna sa prietena, Cher.



In 2008-2009, Tina Tuner a efectuat un grandios turneu in America de Nord si in Europa.

Un an mai tarziu, a participat la Swiss Award, unde a primit un trofeu. In 2012, a fost prezenta la Viena, unde a cantat, iar in 2013, s-a recasatorit cu producatorul muzical german Erwin Bach, in cadrul unei ceremonii discrete, organizata pe malul Lacului Zurich, in localitatea Küsnacht din Elvetia.