SUBIECT: Push Girls - Reality Show

Alex, multumesc de indicatii, am inteles acum . Nu am luat seama ca au si subtitrare.
Avem de invatat in orice domeniu si eu sunt deschisa pt. asta.

Asa cum am promis, punem la dispozitia dvs inca un episod. Din aceasta seara, puteti viziona episodul 5.
Vizionare placuta.

Pentru Sara:
Cu multa placere. Nicio problema, se mai intampla. Asa cum spuneai, trebuie sa fim deschisi la dialog si sa acceptam lucrurile noi, dar si provocarile mai mult sau mai putin dure din timpul existentei noastre. Chiar daca viata este o lupta continua si nu invingem mereu, secretul consta in a avea incredere in noi, in a ne cunoaste cu adevarat, iar ca sa putem merge mai departe trebuie sa nu ne dam batuti niciodata cu adevarat.

alex_wishmaster a scris:
Ce ne-am face fara voi, dragii nostri dragi "eroi"

Ei... nici chiar eroi...

Seara aceasta aduce episodul 6.
Vizionare placuta.

Multumesc mult pt. ca ne postati episoade traduse . Le astept totdeauna cu nerabdare.
Multa ravna in continuare in munca pe care o faceti pt. noi.
Inca o data MULTUMESC !

Cu placere, Sara. Inca o data, si noi iti multumim pentru aprecieri.

Si pentru ca tot suntem la capitolul “traduceri”, in aceasta seara avem traducerea unui mic interviu cu Chelsie Hill, cea de-a cincea protagonista a serialului “Push Girls”.

Chelsie Hill isi propune sa schimbe lumea incetul cu incetul

Chelsie Hill intotdeauna si-a dorit sa fie dansatoare profesionista. A inceput sa dansese de cand avea trei ani, iar in cei patru ani de liceu si-a format propria trupa de dans. Insa totul s-a schimbat in ultimul an de liceu cand a plecat de la o petrecere cu un prieten care consumase alcool.
Masina lor s-a izbit de un copac, iar Chelsie, acum in varsta de 20 de ani, a ramas paralizata de la mijloc in jos. Ea n-a lasat accidentul s-o doboare. Isi foloseste experientele pentru a-i ajuta pe altii si pentru a-i invata pe adolescenti despre pericolele sofatului sub influenta bauturilor alcoolice. Chelsie chiar danseaza si este singura persoana in scaun rulant din trupa sa de dansatori. De curand, am stat de vorba cu Chelsie – care este protagonista in reality-show-ul „Push Girls” difuzat de Sundance Channel – despre viata ei, obiectivele si mesajul ei pentru ceilalti.

Impreuna cu tatal tau ai pus bazele unei extraordinare organizatii de caritate – Walk and Roll Foundation. Ce anume transmite, ce anume face fundatia?
Walk and Roll Foundation este o idee care mi-a incoltit in minte, in timp ce ma aflam in spital, la cateva saptamani dupa accident. Intr-o seara, am stat de vorba cu tatal meu si ne-am gandit: „De ce sa nu facem ceva pentru oamenii care trec prin ceea ce trec si eu?” Ajutam oamenii cu leziuni medulare – de exemplu, oferim scaune cu rotile fetelor care nu-si permit unul – si invatam adolescentii pentru a face alegeri responsabile cand vine vorba despre alcool si condusul masinii.

Ce le spui celor care gandesc ca sofatul sub influenta alcoolului nu e cine stie ce lucru?
Acest lucru mi s-a intamplat mie. Toti spun: „Este doar un drum scurt spre casa” sau „Conduc mai bine cand sunt baut. Sunt mai concentrat”. Insa acesti oameni, pur si simplu, isi testeaza norocul. Nu vreau doar sa sperii oamenii. Vreau sa-i si inspir. Vreau sa le arat ca viata continua si dupa ce se intampla asa ceva. Inca dansez. Fac parte dintr-o trupa de dans si sunt singura persoana in scaun rulant.

In ce fel ti-ai schimbat opiniile despre viata, de cand ai avut accidentul?
Am invatat sa apreciez cu adevarat lucrurile marunte si sa nu mai cred orice. La absolvire, nu am putut sta alaturi de clasa mea, ca sa-mi intorc ciucurele (In mediul academic american exista traditia ca in timpul ceremoniei primirii diplomelor, proaspetii absolventi sa-si mute ciucurii de la chipiu de la dreapta la stanga simbolizand astfel trecerea de la statutul de candidat la cel de absolvent – n. tr.). Nu am putut sta in picioare ca sa imbratisez pe cineva. Chestii de genul acesta nu par cine stie ce mare lucru, dar cand nu le poti face, inseamna totul.

Care este singurul lucru pe care l-ai accepta sau care simti ca-l apreciezi mai mult dupa tot ce ti s-a intamplat?
(Râde): Tocurile inalte! Unul dintre cele mai frumoase momente dupa accident, a fost cand am primit prima pereche de incaltaminte cu toc inalt si m-am simtit din nou o femeie.

Faci atatea lucruri uimitoare, chiar in acest moment. Unde te vezi peste zece ani? Care sunt unele dintre obiectivele tale si cum s-au schimbat acestea dupa accident?
Inainte, scopul meu era sa devin o dansatoare profesionista. Acum, scopul meu este sa educ oamenii cu privire la consumul de bauturi alcoolice si cat de grav este sa conduci sub influenta acestora. Chiar acum, lucrez cu Project Walk, o organizatie nonprofit care are in California de Sud un centru de recuperare pentru persoanele cu TVM. Imi doresc ca intr-o zi sa deschid si sa conduc un astfel de centru in orasul meu natal, Monterey. De asemenea, sper ca in zece ani sa am o relatie stabila cu cineva care sa ma accepte pentru ceea ce sunt si, de fapt, sa accepte ca ma aflu intr-un scaun rulant.

Sursa: https://act.mtv.com/posts/chelsie-hill-push-girls-walk-and-roll-interview/

Gata si episodul 7.

Vizionare placuta.

Multumim...

Referitor la celulele stem si la cercetarea lor la Centrul de Cercetare Reeve-Irvine de catre Doctorul Oswald Steward, exista AICI un "material" util adresat celor interesati de subiect

Cu multa placere, Daniel.

Sunt momente in care traducerea si adaptarea unui episod implica o sursa externa de informatii, iar acestea sunt articolele aparute in presa vremii. Pentru a intelege mai bine firul povestii celor cinci protagoniste Push Girls, documentam o serie de articole pro si contra, articole care ni se par extrem de importante si utile pentru redarea cat mai fidela a realitatii serialului. De aceea, uneori avansam mai greu in munca noastra, insa rezultatul poate fi privit si din alt punct de vedere: daca citim si ce au scris altii avem o viziune mai clara asupra caracterelor fiecarei protagoniste. Iata de ce, inaintea episodului opt, care va fi finalizat in curand, va oferim o astfel de traducere.

Sa te adaptezi din mers

Pentru Tiphany Adams, totul se derula intr-o „stare de vis”. Din cine stie ce motiv, era inconjurata de 50 de ursuleti din plus, zeci de baloane si o gradina de flori. In realitate, se trezise dintr-un cosmar, care dura de aproape o luna, intr-o camera de spital care fusese impodobita cu duiosie.
La 17 ani, liceeana de la Tokay High School fusese tinuta 28 de zile intr-o coma indusa, in urma unei tragedii care aproape o costase viata. Tiphany se confrunta cu o noua existenta.
De atunci, se straduieste sa fie optimista.
„Bratul stang era complet distrus”, povesteste ea, reamintindu-si cumplita constientizare a realitatii, care a insotit-o de la jumatatea lunii noiembrie 2000. „A fost nevoie sa-mi elimine o parte din intestine. Puteam sa ma uit in propriul abdomen. Pur si simplu nu intelegeam de ce picioarele mele erau atat de amortite si de ce simteam furnicaturi.”
„Imi amintesc ca eram intr-un fel de vis. Il cautam tot timpul pe tatal meu.”
Dan Adams se afla acolo. Alaturi de el, erau si alti membri ai familiei, nelipsiti in perioada de veghe plina de neliniste care a urmat acelui fatal 11 octombrie 2000, ziua accidentului petrecut pe Autostrada 12. Dintre toti cei implicati, doar Tiphany a supravietuit.
In ziua in care a asezat-o in scaunul cu rotile, tatal, pe care ea il numise „Domnul Mama”, a dus-o la ultimul etaj al Centrului Medical Santa Clara Valley, din San Jose.
Privind in zare, Dan Adams i-a spus ca nu va mai putea merge niciodata, apoi a continuat: „Daca ar exista o modalitate in lumea asta prin care sa schimb locul cu tine, as facea-o.” „Am inceput sa urlu”, povesteste Tiphany. „Paralizata? Cand ai 17 ani, nu vrei sa te gandesti la asemenea lucruri.”
In urma acelui accident, maduva spinarii i-a fost sectionata. In prezent, neclintita, aduce la cunostinta milioanelor de oameni povestea ei si stilul de viata adoptat. Tiphany, acum in varsta de 28 de ani, este una dintre cele patru „Push Girls”, din reality-show-ul difuzat de Sundance Channel.
„Intr-adevar, trecem peste necazuri, obstacole si limite”, marturiseste. „Militam pentru iubire. Militam una pentru cealalta.”
In 14 episoade, a cate 30 de minute, Tiphany Adams, Auti Angel, Mia Schaikewith, Angela Rockwood si Chelsie Hill vor face cunoscuta viata lor de zi cu zi, povestind cum au reusit sa-si depaseasca tragediile personale.
„Povestile noastre se regasesc in alte situatii asemanatoare”, spune Tiphany. „Oamenii care se simt neajutorati, pur si simplu se uita la noi, ii inspiram si le dam curaj sa mearga mai departe.”
Medicii nu au crezut ca Tiphany va supravietui traumatismului devastator. Cu toate acestea, ea s-a recuperat extraordinar, s-a intors acasa de Craciun si a absolvit liceul alaturi de colegii de clasa, opt luni mai tarziu.
„Trebuie sa fi fost propria ei tarie de caracter”, a spus Dan Adams (53 de ani), „un tata mandru”. „Este important ca lumea vede ca nu ti se intampla ceva rau, ca nu te-ai prabusit si ca nu stai inchis in casa sa-ti plangi de mila. Trebuie sa iesi in lume si sa iei viata in piept.”

„Totul s-a facut negru”

Pentru familia Adams, totul a fost o tragica ironie.
Trei adolescenti au murit in acel octombrie 2000, in urma unui accident provocat de un sofer aflat in stare de ebrietate care a condus cu peste 200 km/h pe Autostrada 12, la est de Interstatala 5. Atunci, Tiphany a fost declarata decedata la locul accidentului.
Un membru al echipei de prim-ajutor, a auzit-o scotand un sunet slab. Au descarcerat-o dintre resturile masinii si a fost dusa cu elicopterul la Spitalul General din San Joaquin. Dupa o operatie care a durat opt ore, a fost transferata la Centrul Santa Clara Valley, care este specializat in tratarea traumatismelor medulare. Pe parcursul a 15 ore si jumatate, a fost supusa unor operatii la abdomen, spate si bratul stang. Abia mai tarziu i s-au observat si cei 17 dinti ciobiti.
„Tot ce-mi amintesc este ca eram in masina, pe bancheta din spate”, a spus Tiphany. „Apoi, totul a devenit negru.”
Intr-unul dintre episoadele „Push Girls”, la 15 octombrie 2011, familia Adams a vizitat locul accidentului pentru prima oara. Tiphany venise acasa, din Los Angeles, pentru a participa la reuniunea de zece ani de la absolvirea liceului. (Este vorba despre episodul 8, n.tr.)
„A fost foarte emotionant. A fost foarte miscator. Tatal meu a spus: «Sa spunem o rugaciune pentru celelalte victime.» Nu sta in firea lui sa faca asa ceva. A fost foarte miscator. Foarte tragic, dar foarte frumos.”
Dan Adams, lucreaza la service-ul „Don’s Body Repair”, in Stockton, si timp de zece ani a ocolit locul accidentului. „In ziua aceea, l-am sunat pe tatal meu si plangeam atat de rau incat nici nu mai puteam vorbi… A fost destul de emotionant sa revenim in acel loc.”
Perseverenta in recuperarea lui Tiphany, a fost sustinuta de familia numeroasa, formata din 80 de membri, care a facut toate eforturile pentru a-i fi alaturi la spital.
„Oh, Doamne, da”, a spus ea referindu-se la impactul pe care l-a avut familia asupra recuperarii sale, si pe care medicii si asistentele din San Jose au caracterizat-o ca fiind absolut incredibila. „Acesta ar putea fi motivul pentru care m-am recuperat atat de repede. Chiar asa.”

Traind viata la maxim

Tiphany Adams s-a nascut in Manteca, dar a crescut in Lodi. Dupa divortul parintilor, ea si sora ei, Katie, au fost crescute de tatal lor. Tiphany avea atunci 8 ani, iar sora ei 7.
„Multumesc lui Dumnezeu pentru tata. El a fost Domnul Mama. Am fost un copil foarte norocos. El m-a dus la cursele de masini si m-a invatat sa vanez cu un pistol cu bile. M-a incurajat foarte mult.”
Despre Judi Adams, mama ei vitrega, Tiphany spune ca este „o femeie extraordinara care in multe situatii i-a tinut uniti si a sustinut fiecare decizie.” Asigurarea de sanatate a lui Judi Adams, prin intermediul angajatorului ei, Old Republic Title Co., a ajutat la plata facturilor medicale – o suma formata din sapte cifre.
Desi a vrut sa continue scoala acasa, Tiphany s-a reintors in Tokay in ianuarie 2001, chiar daca se simtea stanjenita ca se afla intr-un scaun rulant.
Externata din spital, la 20 decembrie 2000, a inceput sa conduca din nou masina din iulie 2001 si s-a mutat in propriul apartament la 19 ani.
Dupa ce a studiat psihologia copilului la Delta College, a fost educatoare pentru copii prescolari, a facut un curs de manichiura, dar a lucrat si ca instructor de fitness. La University of the Pacific, a urmat un curs despre impactul drogurilor si procesele sociale si culturale pe care le implica acestea, curs initiat de „Profesorul George” Feicht, un om cu un caracter deosebit. Drept urmare, Tiphany a reusit sa-si depaseasca problema alcoolului si dependenta de Vicodin.
Tiphany Adams s-a implicat in modeling, iar in 2008 a plecat in Los Angeles pentru a continua o relatie care ulteiror a devenit abuziva. In a treia zi de la sosirea ei in oras, a cunoscut-o pe Angela Rockwood si s-a alaturat cercului ei de prieteni. Ulterior, acest cerc a constituit geneza serialului „Push Girls”.
„Vrem sa aratam lumii ca suntem pline de entuziasm si energie. Suntem femei active si trebuie sa aratam acest lucru intr-un spectacol”, spune Tiphany.
Ea a declarat pentru Sundance – al carui proprietar este actorul Robert Redford –, ca este locul perfect pentru „Push Girls”: „Viziunea acestuia este de a lasa ca totul sa fie neprelucrat, natural si real.”
Optimista, entuziasta si directa, Tiphany are acum o iubita si discuta deschis despre sexualitatea sa. De-a lungul timpului, a avut diferite joburi si in prezent vorbeste in public pe teme care implica deficientele fizice, alcoolul, condusul autovehiculelor si relatiile abuzive.
La 28 mai, ea si celelalte „Push Girls” au inceput o campanie promotionala in New York: „Simt nevoia sa fiu o persoana care sa ofere speranta in viata. Trebuie sa privesti la ceea ce ai. Nu stii ce aduce ziua de maine. Este foarte important sa accepti prezentul dintr-o perspectiva plina de iubire si recunostinta. Trebuie sa oferi iubire ca sa primesti iubire.”
„Trei vieti s-au pierdut, iar eu am avut un sentiment de vinovatie ca am supravietuit. Nu am vrut ca cineva sa ma vada ca-mi plang de mila. M-am rugat foarte mult si am stiut ca voiam sa fac ceva extraordinar cu acest dar care este viata mea.”
„Vreau sa evoluez din ce in ce mai mult si daca acest lucru pare imposibil, eu il voi face sa fie posibil.”

Sursa: https://www.recordnet.com/apps/pbcs.dll/article?AID=/20120603/A_LIFE/206020305

Asa cum am promis, episodul 8.
Vizionare placuta!

Cuvintele nu pot exprima recunostinta pe care o simt. O sa spun doar: Multumesc!

Cu multa placere, Daniel.

Celor care ne urmaresc, in aceasta seara le oferim episodul 9.
Vizionare placuta.

Revenim, de aceasta data cu intarziere, dar si cu doua episoade: episodul 10 si episodul 11.
Vizionare placuta!

Merci

Gata si episodul 12.
Vizionare placuta.