Bine ai venit,
Vizitator
|
Ia sa vad ce versuri va plac voua...
Mie-mi plac astea... "Razboi in doi" Esti gandul meu bun Cand ma ascund in fum Si spun ca poate o sa am cu tine un final de drum Si spun ca daca ar pica totul Dac-as fi cu tine as sti c-am luat tot potul Esti haina care ma imbraca In momentu-n care toti ma lasa balta M-acoperi, ma-ntelegi, ma strangi, ma incalzesti Ma faci sa cred ca-n doi e mult mai greu sa pierzi Esti cea care totdeauna imi raspunde Cand cer intariri, cea care nu se-ascunde Cea care poate face soare atunci cand ploua Cea care poate sa ma duca intr-o era noua Esti bandajul care-l pun pe rana Cand sangerez la pamant lipsit de orice vlaga Ma faci sa ma ridic si sa ma scutur de tarana Sa strang din nou din dinti gata de-o noua lupta Pote gresesc, poate nu esti tu Poate m-amagesc sau poate nu Chiar daca sunt furtuni, ninsori, soare si ploi In orice razboi e mai usor in doi Esti camaradul meu cand eu atarn de-un fir de ata In acest razboi numit viata Cand inaintez cu greu cu vantu-n fata M-ajuti fara sa pui prea multe in balanta Esti glasul ce-l aud cand totu-u jur a tacut Cand totu-n jur a trecut Cand linile s-au tras Si s-au mai dat alte verdicte Alte sentinte Alte dorinte Calcand acelasi monoton esti as Locu-n care-ntotdeauna m-am intors Tu ma aduci la normal cand sunt intors pe dos Si poate n-o arat, dar mi-ar fi mult mai greu Dac-as ramane fara tine doar un simplu eu Esti zambetul meu dintr-o noapte neagra Cand dupa un apus lumina-i dusa toata Reusesti sa faci totul fara trucuri Chiar daca sunt tot eu cel care-ti da putine lucruri Pote gresesc, poate nu esti tu Poate m-amagesc sau poate nu Chiar daca sunt furtuni, ninsori, soare si ploi In orice razboi e mai usor in doi Praf pe drum Cand ma scutur imi spun Nu e nimeni sa m-adune cand sunt beat praf nu e nimeni sa ma-ndrume Orice razboi e mai usor in doi Nu-mi spune ca sentimentele au ruginit in noi Armurile au cazut si-acum ochii mari si goi, varsa ploi Sentimente patate de noroi se torn apoi Amintiri transformate-n strigoi Scrisori aruncate la gunoi, voi strange-n pumni ura Imi va urla gura, va tremura mana Asta-i razboiul meu cu lumea Iar tu vei fi doar una, intotdeauna Cand vor pica din cer si soarele si luna Bitzaaaaaaaa... |
|
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Ultima editare: by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
|
Tu,cititorule in stele-nalte,
De imi vei spune ca azi tre sa mor, Eu o sa spun ca asta nu se poate- Iubesc.Deci astazi sant nemuritor. |
|
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
|
Cateva poezii din cartea "Vitralii pe inima" care mi`au placut...
*Ruga* Fie`ti mila,Doamne de cuvintele-acestea izvorate din carnea mea de lacrimile ce nu pot sa curga si cresc in trupul meu ca pruncii saditi de samanta celui ce ma iubeste`n tacere. Cand imi voi pune capul pe piatra transforma`mi oasele in strune muzicale si ochii in luceferi albastri luminandu`mi calea Mai naste`ma o data pentru el! *xxx* (Asa se cheama poezia) Ai calcat apasat pe ochii mei,pe suflet,,pe cuvant si am simtit cum sub piciorul tau isi dau duhu`n dureri ultimii ani. Daca`ai sa ma cauti nu voi mai fi nici eu nici hartiile astea De`aici inainte voi mai srie de moarte dintotdeauna m`a dorit si stiu ca ea nu`mi va fi infidela *Atat mi`a ramas* Doar prostii viseaza ce nu pot avea de aceea nu vreau nimic pentru ca nu mai amnimic doar dispretul tau imbratisandu`mi fruntea. Imi servesti la dejun acelasi fel doarte exotic caruia nu stiu cum sa`i spun amestec de iubire si ura flambae si stau in dubii ce sa aleg mai intai pentru ca doar atat mi`a ramas Cam ciudate,dar imi plac! |
|
Cine priveste in exterior viseaza dar cine priveste in interior se trezeste...
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
|
Elena Farago
Catelusul schiop Eu am numai trei picioare, Si de-abia mă misc: top, top, Râd când mă-ntalnesc copiii, Si mă cheama "cuciu schiop". Fratii mei ceilalti se joaca Cu copiii toti, dar eu Nu pot alerga ca dansii, Ca sunt schiop si cad mereu! Si stau singur toata ziua Si plâng mult când mă gandesc Ca tot schiop voi fi de-acuma Si tot trist am să traiesc. Si când mă gandesc ce bine M-as juca si eu acum, Si-as latra si eu din poarta La copiii de pe drum!... Cat sunt de frumosi copiii Cei cuminti, si cat de mult Mi-ar placea să stau cu dansii, Să mă joc si să-i ascult! Dar copiii rai la suflet Sunt urâti, precum e-acel Care m-a schiopat pe mine, Si nu-i pot iubi de fel... M-a lovit din rautate Cu o piatra în picior, Si-am zacut, si-am plans atata, De credeam ca am să mor... Acum vine si-mi da zahar Si ar vrea să-mi fie bun, Si-as putea să-l musc odata De picior, să mă razbun, Dar il las asa, să vada Raul, că un biet catel Are inima mai buna Decât a avut-o el. |
|
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
|
"Intr-o zi cu ploaie
ai intrat in magazinul de suflete, le-ai gasit pe toate cu nasul lipit de geam plangand picaturi. ai scos din buzunar portofelul cu amagiri si l-ai intins peste tejghea: "un suflet, va rog!" "cum sa fie?" "iubitor, sincer, frumos, rabdator,intelegator, iertator..." "hei, stai asa... am ceva dar e cam prafuit nu mi-a mai cerut nimeni pana acum asa de mult"... si m-ai cumparat golind portofelul pana la fund. ai uitat sa-mi spui ca nu era pentru totdeauna! acum in piata trista un copil isi sterge ploaia de pe obraji castigandu-si existenta: "suflet de vanzare!" |
|
Sara
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
|
În dulcele stil clasic --Nichita Stanescu
Mã invelesc de frig intr-o speranta cum se-nveleste soba nou zidita în reliefuri de faianta cu focul pururi logodita. Nu pune mana peste mine daca-i vara cãci n-ai sã intelegi nimic stimata doamna-domnisoara din frig. Ci vino când nu merge nimeni când nu avem picioare, vino dar mai ales când voi fi orb, lumino. |
|
Sara
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
|
|
|
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
|
Cu ce-ai ramas din flacari?
Cu ce-ai rămas din flăcări, mai bun decât erai Când ai intrat în marea şi ultima-ncercare? Sfârşind cu tine însuţi eroica-nfruntare? Cu ce-ai rămas din toate? Ce-ai ars şi ce mai ai? Ce-ai limpezit în tine, din câte ce aveai? Ce-ai lepădat din toată zadarnica strânsură? Cât ai ales ce-i aur, cât ai lăsat ce-i zgură; Cât ai avut 'nainte; şi-acuma ce mai ai? Nu anii suferinţei urcaţi cu-atâta vai, Nici perii albi, nici plânsul, nici pierderile grele, Ci câtă-nţelepciune, şi tâlc ai scos din ele Aceasta-i întrebarea; ce-ai ars şi ce mai ai? Căci dacă tot acela te-ntorci precum erai, Când ai intrat în marea şi ultima-ncercare, Zadarnic-a fost jertfa şi chinurile-amare Nimic n-aveai 'nainte şi azi nimic nu ai! Traian Dorz |
|
Tot ce vreti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel...Matei 7:12
Doamne...ajuta-ma ca azi, sa fiu mai aproape de Tine decat ieri si maine (daca mai e o zi pentru mine) mai aproape decat azi! AMIN!
Ultima editare: by ihdsimmeu.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
|
TOAMNÃ
R.M.Rilke Cad frunzele, cad ca din departare, de parca vestejesc gradini în ceruri, cu gesturi de negare cad, de-a rândul. Iar noptile, cum cade greu pamântul din toate stelele, într-o însingurare. Noi toti cadem. Si mâna asta, iata. Cad Si totusi, este Unul care tine nespus de blând, pe mâini, caderea toata.
Atașamente:
|
|
Sara
Ultima editare: by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
|
-Emoţie de toamnă -
Nichita Stanescu A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Mă tem că n-am să te mai văd, uneori, că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori, că ai să te ascunzi într-un ochi străin, şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin. Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac, iau cuvintele şi le-nec în mare. Şuier luna şi o răsar şi o prefac într-o dragoste mare.
Atașamente:
|
|
Sara
Ultima editare: by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
|
Semn de întrebare
Căci Adevărul Lumii e strâns într-o cunună… Tot ce trăim în viaţă poate fi eroare, Iar adevărul nostru poate fi minciună. Ape de amar bem în zile bune… Orice întâmplare dă trepte şi testări; Ziua bună-i răul cu bucurii nebune, De nu cunoaştem Cartea, pierim în cugetări. Ne suntem captivi nouă prin necredinţa noastră; Omul a fost dat să-nveţe să discearnă! Clipa roz de viaţă, e de fapt albastră, Iară primăvara este mai mult toamnă. DEPRESIE e-un vultur menit a te opri, Când găsit-ai drumul care mult te spală În timpul cel puţin ce-a murdărit A FI, Ţinându-te departe de-a curăţirii şcoală. FRICA ţi-e duşmanul!… Şi nu viaţa grea, Ce a fost să-ţi fie pentru-a fi etern… Nu sluji deci fricii şi luptă-te cu ea Şi alungă răul în chipul cel mai ferm! Fiecare pas este încă-o treaptă Spre Împărăţia la care-ai fost chemat. Supune-te mustrării, căci Judecata-i dreaptă Şi nu te clătina când ştii ce-ai semănat. sursa: Revista literara Visul.... Multa sanatate si ....Doamne-ajuta! |
|
Tot ce vreti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel...Matei 7:12
Doamne...ajuta-ma ca azi, sa fiu mai aproape de Tine decat ieri si maine (daca mai e o zi pentru mine) mai aproape decat azi! AMIN!
Ultima editare: by ihdsimmeu.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
|
ISUS ÎN CELULA
de Radu Gyr Azi noapte Isus mi-a intrat în celulã. O, ce trist si ce'nalt pãrea Crist! Luna venea dupã El, în celulã si-L facea mai înalt si mai trist. Mâinile Lui pãreau crini pe morminte, ochii adânci ca niste pãduri. Luna-L bãtea cu argint pe vestminte argintându-I pe mâini vechi spãrturi. Uimit am sãrit de sub pãtura surã: - Doamne, de unde vii, din ce veac? Isus a dus lin un deget la gurã si mi-a fãcut semn ca sã tac. S'a asezat lângã mine pe rogojinã: - Pune-mi pe rãni mâna ta! Pe glezne-avea urme de cuie si ruginã parcã purtase lanturi cândva. Oftând si-a întins truditele oase pe rogojina mea cu libãrci. Prin somn lumina, dar zãbrelele groase lungeau pe zãpada Lui, vãrgi. Pãrea celula munte, pãrea cãpãtânã si misunau pãduchi si guzgani. Am simtit cum îmi cade capul pe mânã Si-am adormit o mie de ani... Când m-am trezit din afunda genunã, miroseau paiele a trandafiri. |
|
Sara
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
|
Un om prin lume trece. El nu e musulman.
Nici infidel nu este. Nu crede-n legi şi zei. Nu neagă, nu afirmă. Dar vezi în ochii săi Că nimenea nu este mai trist şi mai uman. Omar Khayam |
|
Pe lume sunt o mie de mii de oameni si fiecare e numai unul.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
|
Blandul pastor - de Traian Dorz
Odata L-am vazut trecand cu turma pe Pastorul bland mergea cu dansa la izvor blandul Pastor, blandul Pastor. Pe-o oaie ce cazuse jos a ridicat-o El duios si-a dus-o-n brate iubitor blandul Pastor, blandul Pastor. P-o alta care la pamant zacea cu piciorusul frant El o lega mangaietor blandul Pastor, blandul Pastor. El le-a iubit cu dor nespus si viata pentru oi Si-a pus si pentru mantuirea lor blandul Pastor, blandul pastor. - Dar mai tarziu L-am intalnit cu spini era impodobit intr-o multime de popor blandul Pastor, blandul Pastor. Cand l-am vazut, L-am intrebat cine-s cei ce L-au scuipat - A suspinat sfasietor blandul Pastor, blandul Pastor. Si mi-a raspuns indurerat: sunt cei ce M-au incununat sunt oile ce le-am fost lor blandul Pastor, blandul Pastor. Toti cei ce ma batjocoresc si cei ce Crucea-Mi pregatesc sunt cei la care iubitor Le-am fost Pastor, le-am fost Pastor. Tacu... si ochii Lui senini de lacrimi limpezi erau plini plangea de mila oilor blandul Pastor, blandul Pastor. Si-atuncea „oile”- au venit pe Cruce sus L-au rastignit El se ruga spre mila lor Blandul Pastor, blandul Pastor. Iata aici si varianta audio, in primul rand... Multa sanatate si...Doamne-ajuta! |
|
Tot ce vreti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel...Matei 7:12
Doamne...ajuta-ma ca azi, sa fiu mai aproape de Tine decat ieri si maine (daca mai e o zi pentru mine) mai aproape decat azi! AMIN!
Ultima editare: by ihdsimmeu.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
|
„ ZARI COLBUITE IN
URMA,GOANEI DINTR-UN CAL LEGAT!...” GAND Jumatate din vis pare aievea. Jumatate din vis pare desen. De spirit se leaga iubirea De cantec se leaga refren De calea cea lunga legata e clipa; Cand noaptea desculti, Se plimba prin trenuri… Si iarna-i prezentă în anotimpuri… Cand vantul te face sa tremuri… Si ziua-si aduna greoaie Uimirea pierduta-n tramvaie. CREION Creionul rupt sau ros de dinti, Cu vârful bont, de-abia lasand, O urma-n scrisul la parinti… Si hrana pentru cel flamand. STRAIN Smulge-mi trei scanduri, din gardul vecin. O curte-am să fac pe o strada. Cand poposeste la noi un strain, o curte stinghera să vada. si casa, trei tigle furate de vant. si oful sa-nsemne cuvant… O oală de lut fara toarta… Straine, ce vii ca sa pleci, pune-ti la curte o poarta! CAND Cand nu mai muşca piatra, genunchiul de copil… Si-i adormita-n vreme… visand la scoica marii… Cand talpi batatorite o-afunda în colb, umil, pe chipu-i impietrit, e semnul întrebarii. HE…HEI… Lucru făcut asteaptă repaus. Semne pe sens, marcate în haos… Marimile scurte nu-ncap printre clipe. Un hohot de ras vrea să planga, să tipe… Tot peste tot nu-nseamna mai plin. Viata pe moarte, o cupa de vin… Lemne-n copaci, Noapte de maci, Riul de gheată, Vantul din fată, He…hei… UN MĂR Un mar, de pe o creanga de-i căzut si prima fată ce va trece-l va musca, gustul semintei de pe limba fetei va durea, si-o alta samanta de dorul de pamint se va usca. Mlădita, simbure, codană, s-or minuna crescand, cu luna-n par, si-n sambure de fata, vor infrunzi minuni nascand… Cuvint de soare-n spre pamant, trecute clipe numarand… S-o cere bir pe ce n-a fost, de toate cate-or fi, rizind?... TRECERE Iarba m-ajunge si pietrele-aud. Vaca mă muge, taranii asud. Trec randuri de garduri, pe drum desfundat. Lemnele ard, Raspuns prescurtat. PAMANT BATATORIT Cu buturuga ori cu băt, mosneag cu-nvat si cu dezvăt… si barba aspra de fuior, cu dor de-al recelui izvor; pamant batatorit de pasi si iarba pitrocita-n dinti, cu vanturi tanguite inspre zari, si cu ecou de intrebari; se-abat din suflete spre guri, din care vor tisni fierbinti. DINTRE UNGHII DE TARANI Noaptea isi incepe treaba. Roti de tren în scartiit… Melcu-si poarta-n casa graba timpului de mult sosit. Caut „punguta cu doi bani”… Spulberata-n vint tarana dintre unghii de tarani… „- Sa-ti ghicesc, întinde mana!” imi sopteste-ncet batrana. SOTRONUL Sotronul pasilor cuminti, In colbul drumului din sat… Cuvinte-n ochi cu rugaminti, se-aud in gand nepronuntat; joc nascocit s-aduca ris,… mirari, dar totu-i stapanit, c-apoi sa cada intr-un plins. Al sufletului primenit. TREC Trec, si drumul sta pe ganduri. Goana dintr-un cal legat… Doi copaci si-aduna scanduri pentru podul desfundat. Oamenii, de după usi, isi ascut hirletele. Nu vor sa ramana pusi cum sunt puse cartile NOPTILE Cad in rapa noptile, clantanind din dinti la luna. Caru-si strange rotile, prevestind c-a fi furtuna. STAI, UMBRA! Hei! Da-i drumul mai omule! La strigat de luna nu urla cainii. Hei! Da-i drumul mai omule! Fructului tau ii lipsesc spinii. Stai, umbra, culoarea ta judecata de soare… Naframa de mama, agatata in gard… Apa, siroind necuvantatoare, unduirile tale ma dor si ma ard. RASPUNS Poposesc gandurile schiopatand in cuvinte. Libera-i mintea ca pasarile calatoare. Uitat e scancetul durerii de dinainte. Raspuns ne-a fost dat neavând întrebare, nefiind… descifrat. CALATORUL Ochi aruncati trecator, peste garduri. Inceputele flori ramase prin gari. Si marea, femeie plina de falduri. Calatorul ce vine, satul de plecari. Si bobul de grau, incoltit în fereastra… Cuvant expirat dar ramas ca idee. Atatea de tu-uri… si-un pic dumneavoastra. Plecati sunt tot timpul Cei ce vor sa mai steie. RUGAMINTE Scrie pe garduri de catină deasa cuvintele pasilor colbuiti de pe drum. Spune-le oamenilor o vorba-nteleasa. Scrie de lemnul din vatra, cu-amintire de scrum. Culege cuvinte ratacite-n copaci. Pe hirtia ce geme incrusteaza– ne vise. Scrie de graul, cu lacrimi de maci, cuvinte-n genunchi, rugatoare-a fi scrise… GANDURI Ganduri, sa renasca limpedele cerului, In fiecare zi. Ploaie, pe caldaram, se mai pierd uneori noptile. Da-mi, calule, taina ierbii, inainte de a o cosi! Zorile, tremurande, işi deschid portile. DANTUIND IN COLBUL ZARII De pamant se rusinează omul, cand il rascoleste… Talpi desculte-n aratura, nestrivind samanaa coapta. Aplecat, intr-un genunchi, mangaios cu el se-arata. Necuprinsul se aprinde… la-ntalnirea lor, tăcere… sunt legaţi cu funii groase, impletite strans de vreme. Impreună-s unul singur om de humă si-o muiere; dantuind in colbul zarii, ei pe nume-or sa se cheme. IARNA Atata ninge… si-i omat… sunt fulgii albi ca de zahar. Afar’-as sta, dar zau, ma-mbat si-oi adormi la noapte sub un car. OM Ochi de copil, marginind o gradina. Cal fara sea, peste drum desfundat. Om ratacind In ziua senina. Timp, fara timp limitat. GENUNCHIUL Copil fara fasa, cu genunchiul julit. Omul din paie, cu bratul scrintit LUMINA PASILOR Ni s-or plimba o viata-ntreaga, privirile in noi… ii ce-om afla, le-om spune altora sa inţeleagă lumina pasilor pe unde vor calca… SPRE UN RASPUNS Prea indraznet e-acela care, impunge-n aer, cu creionul ascutit; un punct al semnului de intrebare, spre un răspuns de multi rostit? E FIRESC Cine le arata drumul zorilor, cand se ivesc? Nucul, în frunzisul sau, nu ramane singur, cuc. Clipele ce vin mereu niciodata nu se duc. De-ai sa pleci desculti prin ploaie, e firesc. BULGARI DE TARANA Sufla vantu-n oala sparta… Cheama lupi infometati. Bulgari de tarana-n poarta De tarani desculti, calcati. MINUNE Te nasti: prin tarana scormonesti intiia data, apoi, privirea-ti cruda inca, da iama-n intrebari. Ecou de scancet vintul duce, cu tot cu lacrima-ti curata. Minune esti, tu colb cu ochi, ridica-te si zbori, si zbori! IN TIRG Hai în tirg sa vindem roua. De pe ea luam sudoare pentru palmele crapate. Iar cand afaraploua ne scaldam pe saturate; Cand perdeaua-ai trage ziua, Sa se schimbe pentru noapte si pe grau nu-l bate piua, sa-l prefaca in bucate. PRIMAVARA Pe drumul ce duce-n spate zori de zi si miez de noapte, Ganduri nerostite inca, doar din teama de privire… Bucalati copii, prin tarana, merg cu carul fara roate. Doi cocosi focosi, pe garduri, canta-n cor a lor iubire. Ochi caprui, prin frunza verde, trec tigancile cu salbe… Codrul poarta-n carca lui trei copii de prin vecini; sprijinite-n cozi de sape, stau de vorba două babe. Closca-i doar c-un singur pui, ceilalti scurma-n gard de spini. CALCAIUL TARANEI Pe calcaiul taraniei s-au crapat zorile. Ele nu gem, au doar roua, spre cantatul cocosilor. ZARI Pe crengi, cu soare spre zenit, mai creste umbra-n asteptari. Cu drum de viata colbuit si cu raspuns spre intrebari. Mereu se-ascund tacerile… Ca-s ragusite si timide… Si-n fiecare zi plecarile Pe negandite ne-or surprinde. MEREU INTREBARILOR Ca un cal ce necheaza si parca e liber ratacit… Undeva, pe drumuri cute-ale fruntilor, Atit de multe, ca mai în toate zilele. Numai si numai lacrima, cu prelins îndrăznet, Pe obraz de copil, pe obraz de barbat; Cu briciul bsrbierit cu silnicie uneori Si-n alte dăti, cu doruri de sarbatoare… Asa, ca un om totusi, prezent de fiecare data; Si cu rusinea raspunsului, de multe ori aflat, Sau dinainte stiut, ori uitat mereu intrebarilor. FLOARE-ALBASTRA Nu mai smulge floare-albastra, e cu cerul sora buna. Doi ochi, singuri, plimba zarea, cand afara e furtuna. Creasta de cocos de munte nu e alba ca zapada. Nici un leu nu-i miţă blanda, cand işi urmăreste prada. IAR PRIVIREA Nu impingi cu mana dealul, ca in marea inspumata sa-l scufunzi. Nici padurea verde, cu o barda, n-o cioplesti, bucata cu bucata. Iar privirea, pe din doua n-o desparţi, ca în ea să te afunzi. Tu, din noapte, pe furis, poarta zilei las-o descuiata. RATACITI Rataciti in asta lume, Cu tarana si cu glod, Dam cuvintelor un nume, Nelegandu-le cu-n nod. Mintea, spre minciuni Ne poarta,… Desi spunem adevaruri Si mai dam cu vina-n soarta,… Incercand sa umplem gauri. CALCAIUL TARANEI Pe calcaiul ţaranii s-au crăpat zorile. Ele nu gem, Au doar roua, Spre cantatul cocosilor. SPIN DE-ANINAT Culoare de trandafir Spre răsfăt al ochilor, Cu albastru-mprumutat Cerului, in atat de-nvat Si dezvat, cu suspin Al bietului spin de-aninat. JOCUL Jocul ochilor pierduti, Doritori de regasire. Fuga cailor cei iuti, Fara halta de oprire. Mingea soarelui-rasare E cantata de cocosi. Mintea, razletita-n zare, Nu e bine s-o descosi. LEMN DE VIOARA Lemn de vioara… ating atâtea degete… Si-n scutec cu scancet, Maimutarind mersul pe jos… Atata culoare ai-atata scumpete… Pe şine de metrou, tramvaie,… Drumul de dus si întors… FILOZOFIE DE CAFENEA „Baiete, o caldare” Si-om spune cuvinte… E-atata mirare, Imbracata-n vesminte. Adesea rataciri… Oameni si mese, cu naluciri… De cine le pese? Felinarul bostan Isi palpaie ochii, Iar batrinul motan se-ncurca in rochii. „Mananca, chelbosul din ochi te mananca… Ce vrea si slinosul? Le-as face o brinca.” „Mai adu, baiete, dar unsa cu miere!… Tare mi-e sete Si-as bea o tacere…” TIMP SI VANT PESTE CUVANT Cu miros de caprioare, vantul spala frunze-n lac. Doua pasari cantatoare se întreaba ce se-ntampla daca tac. Palma de taran, crapata, mangaie o floare-albastra. Sapa-i de pamant mancaa. ploaia bate în fereastra. Un mosneag, cu-n ghem de ani, il desira-n amintiri. Fara glasuri, doi castani se-nteleg… doar din fosniri. SPUSE Intră ciutura-n fantana si-i tot timpul insetata. Plinge salcia pletoasa, ca-i batrana si-i tot fata. Trag si florile la sorti, in ce casa vor intra. Scartaitul de la porti pare a-nsemna ceva. Stele-n frunti de cai, focosi, din copite scaparand… Spuse de batrani sfatosi, clipa vremii numarand. RASPUNS Poposesc gandurile schiopatand in cuvinte. Libera-i mintea ca pasarile calatoare. Uitat e scancetul durerii de dinainte. Raspunsul ne-a fost dat neavand intrebare. MASURA …cate zile nu trec, fara sa fi luat cu ele mirările! iar noptile panditoare, fara vederi largi, pipaind ascutit, clocesc in incubatorul de vise - ale omului intrebarile; ce puse cap la cap, ar putea masura timpul la infinit… RIUL SPELE Cade roua dimineata, Peste lemnele crapate. Doua maini isi spala fata. Scoala ziua de cu noapte. Ochi de muguri, frunza plange. Duse ganduri, pan-ajunge… Doi ciorchini de struguri copti, Gem în dosul unei porti. Si un mar, muscat de-o fata, Sta zbarcit sub o covata. Lapte-n stele, rosu-n maci, Riul spele…, cand tu taci… A IUBI IN ANOTIMPURI Mai trebuie lume sa se nasca Pentru a iubi în anotimpuri… Pentru ca oile să pasca, Mai trebuie sa fie campuri… O haina pentru-n om sarac, Facuta din bucati de sac. Papuci din lemn pentru copii Si carpe-n loc de jucarii… Iar cate-un om sa ceara-n strada Iubire multa-n loc de sfada. Copii mucosi crescuti la soare, Fac urme-n colbul din carare… IARNA Atata ninge… si-i omăt… Sunt fulgii albi ca de zahar. Afar-as sta, dar zau, ma-mbat Si-oi adormi la noapte sub un car. INTREABA PLOAIA Prin geamul spart, întreaba ploaia… Cum poate omul sa se-nchidă-n el, Cum poate tine-n piept vapaia Fara sa arda intr-un fel?… LUMINA PASILOR Ni s-or plimba o viata-ntreaga, Privirile in noi… si ce-om afla, Le-om spune altora să inteleaga Lumina pasilor pe unde vor calca… CANTEC Rana dealului în coasta E udata-adanc de ploi. Cioc de pasare maiastra, Adu cantecu-napoi! Prins in albia-i paraul Se strecoara în adancuri. Macul inroseste graul. Timpul naste alte timpuri… SPRE UN RĂSPUNS Prea indrăznet e-acela care, Impunge-n aer cu creionul ascutit, Un punct al semnului de intrebare, Spre un raspuns de multi rostit? MINUNE Te nasti: Prin tarana scormonesti intaia data, Apoi, privirea-ti cruda inca, Da iama-n intrebari. Ecou de scancet vantul duce, Cu tot cu lacrima-ti curata. Minune esti, tu colb cu ochi. Desfă-ti aripile si zbori! FATA GRAULUI Se-ntoarce grau-n mana de taran, O mama-l impreuna langa vatra. Pe masa, in ajun de noul an, O alta fata graul isi arata. ZARI Pe crengi, cu soare spre zenit, Mai creşte umbra-n asteptari. Cu drum de viata colbuit Si cu raspuns spre intrebari. Mereu se-ascund tacerile, Ca-s ragusite si timide… Si-n fiecare zi plecarile Pe negandite ne-or surprinde. OGLINDA Un ciob de-oglinda-ntr-o fantana A oglindit candva o fata… Acum, zareste o batrana Ce scoate apa cu-o galeata. RATACITI Rataciti in asta lume, Cu tarana si cu glod, Dam cuvintelor un nume, Nealegandu-le cu-n nod. Mintea spre minciuni ne poarta, Desi spunem adevaruri Si mai dam cu vina-n soarta… Incercand sa umplem gauri. DE CRACIUN Crengi din bradul de Craciun Stau ascunse sub zapada. Clipele de Mos – Ajun Se ajuta sanu cada. Foc din cetina aprinsa Incalzeste fulgi de nea. Lampa-n casa nu e stinsa, Sa o vada cineva. Doi colaci, cateva nuci, Plugusor, fara plavani… Cad, de-a busilea, doi prunci, Prin cutii de mucava… CALCAIUL TARANII Pe calcaiul taranii s-au crapat zorile. Ele nu gem, au doar roua spre cantatul cocosilor. TABLOU In sperla, se ascund de frig cartofii, Iar dupa soba mita toarce. La usa, langa prispa-s aruncati pantofii. Afara, vremea lacrimile-si stoarce. MAI CLAR Mai clar decat clarul de luna Ne e cuvantul aruncat printre dinti. Datul din cap, de ziua cea buna… Ni-s palmele adesea fierbinti. Ca racul cel fiert pe fetele noastre… Nimic nu mai este deja inceput. Un soare de vara pe fetele noastre Se vede si-acum din trecut. CACIULA Caciula mototolita Si stransa la piept Mai poarta în ea Taceri de-ntelept. UNGHERUL Ungherul fiecaruia e cotrobait. Ochii mai aprinsi nu vor arde de tot. Mai spre amiaza… garduri inecate de umbra. Carduri de pasari nu lasa ranita departarea. RATACIND Astept umbra sa m-ajunga, neglumind, ma tot urmeaza. Imi trag poala pe genunchi, nepunandu-ma cu vantul. Iar din pantecele zilei n-oi putea sa-mi fac o toba. Bajbaind printre cuvinte, murmura-voi rugi în gând. Si de-mi voi gasi privirea ratacind pe-alocuri goala, voi inchide-o intre file de rusine si de teama… NU MA DEZVELI Nu ma dezveli de ris, lacrima mea este-un fulg. Ce daca il smulgi… Vei auzi un falfait enorm. Petala de floare pastreaza inca miros. CLIPEI MARUNTE La stinga stau inimi cu gramada. Cu dreapta-i prezenta semnata. Sub talpi ni se frange zapada. Tare se aud pasii cadentati de armata. Sotronul pe strazi acum nu se joaca, Doar leapsa printre masini se-nfiripa… Felia de soare-i agatata-ntr-o craca, Iar clipei marunte-i mai creste-o aripa. CAUT Cand din val de vreme, piatra nu mai plange si e udă zarea de atit senin, caut fundul barcii fara de lopeti, Si-n causul mainii strang cu-nfrigurare amintirea dulce a unei dimineti. OI FI Caut tacerea s-o sparg, dar se-ndoaie. Si dau iar cu capul uitatului prag, facand-o de oaie. Oi face o turma -ntr-o viaţa de om, lovitele praguri… si mana oi da-o cu creanga de pom, din curtea cu garduri… LA RIND Muindu-si codru de paine, o bucatica pe-o singura noapte si-o alta lasata pe maine, doar cat sa-ncapa-ntr-o cana cu lapte. Si-i vor ramane doi mieji: unul al zilei si altul al noptii. Cati atunci vor fi treji, stand la rand, s-apuce doua portii? PRIN FERESTRE TOAMNA Cerul isi inmoaie, bucata de ziua albastra. La un loc, ori la altul, numai frunza galbena cazuta… Ochii prin ferestre zaresc astru cu astra-tr-o noapte, prima de după nefacuta nunta. SARUTUL MERELOR FURATE Sarutul merelor furate… Si scartaie un car doi plavani. Ocheadele spre poamele mai coapte… Se ratacea in noapte o satră de tigani… SALCAMUL Salcamul nu inteapă limba cantaretului din frunza… Atata rabdare, atata nemiscare, pentru atatea infrunziri… Doar cate o creanga odihnita in spuza, mai pleaca dupa cantul sperlei, cenuşei, ecou al scurtelor nedumeriri. E SEMNUL INTREBARII Cand nu mai musca piatra, genunchiul de copil,… si-i adormita-n vreme, visand la scoica marii, cand talpi batatorite, o-afunda-n jos, umil, pe chipul ce aşteapta e semnul intrebarii. CEASUL Ceasul toarce clipe-n casa, pasi marunti prin colbul zilei, haine timpului sa teasa negolind cutia milei. POETUL Ridicat in varf de mers, coltul vorbei cand sa dea, s-a impiedicat de-un vers ce l-a scris farasă vrea. TOAMNA Sub camasa sinii serii, salta in batai de vant. Rusinati, se scutur merii, dand cu merele-n pamant. TOAMNA I Rod de roua-n dimineti, peste frunze de gutui. Fir de iarba-ntre scaieţi… Dulce-n gustul amarui. TOAMNA II Mai plange frunza si se-ndoaie Cand vantul, zgribulit, in ploaie, incearca a o prinde-n ram, sa mai ramana doar un dram… CA IN FILMELE VECHI Ca în filmele vechi, Perechi neperechi, Palarii si joben, Cu trasuri si cu tren, Trotuarul ingust, Totul pare injust, Se arunca cu apa, Si cu coaja de ceapa, Ploua bulbuci, Cu cantari in uluci, In gari cu flasnete. Cu-amorezi si cu fete, Geamantane ce scapa, Cu-nceputuri sa-nceapa… *** paseste omule lutul framantat chiar de nu are ganduri salcamul isi asterne spinii la picioarele tale calcaiul tau nu striveste soarele s-a rostogolit de la rasarit la apus in goana copilului la sfatul batranilor ai plans odata cu ploaia ratacita-n uluce scrisoarea e atât de scurta cand nu esti alaturi de cel ce ti-a scris-o… *** la capul patului genunchii ti se-ntalnesc e ruga fierbinte cand geru-ti îngheata clampa, clanta, in afara usii soaptele de dincoace de ea se itesc printre flori la fereastra prispa-i intotdeauna a cainelui noaptea si nu-i obligatoriu sa urle el scheauna scancit la capătul zorilor cand doar o singura stea-i amintirea noptii… *** lipeste-ti obrajii de geamul gutuii cand iarna-i în toi si se apropie plug fara boi ca hahaiesc pe ulite copiii cainii nu le poarta pica mirosul colacului infrigurat incalzindu-se rumenindu-se cateva nuci incap intr-o traista a pasilor marunti de copil ii ride luna-n obraji iar sania-i fluiera cant inganat doar de vantul tanguit si-afumat de hogeaguri imblanite de omăt scanteind a stele aducatoare de noroc in somnul drumului in-nametit inzapezit se aud talancile si biciul pocnind a innoire minunea omului lasata de Domnul Dumnezeu atitora ce-I stiu ori nu existenta… Cu prietenie de suflet, Marcel Cepoi |
|
mi-astept umbra... tre` sa vina...
Ultima editare: by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
|