SUBIECT: Versuri preferate

Pana cand?

"Ai atatea de spus si continui sa nu spui nimic.
Ai atatea de facut si continui sa nu faci nimic.
Ai atatea de schimbat si totusi tu nu schimbi nimic.
Ai atata frumusete in tine si o tii inca ascunsa.
Ai atata putere si continui sa fii slab.
Pana cand mai astepti sa se intample o minune si tu sa nu faci nimic?
Pana cand mai astepti sa treaca astazi si sa vina maine ca tu sa faci ceva?
Pana cand mai poti sa nu fii fericit?
Pana cand ai sa te compatimesti?"


Mirabela Bardacut-Ai curaj sa ai curaj



Camd

"Cand vrei sa vezi prin timpul ce desparte
Și nu mai poți strabate de desiș,
Inchide ochii și-ai sa vezi departe
Ce nu mai poți vedea cu ei deschiși.

Cand vrei sa fii de departari aproape
Și nu mai poți, oricat ți-ar fi de greu,
Te departeaza și mai mult de toate,
Ca departarea apropie mereu. "

Virgil Carianopol - Cand

Invata-ma sa-ţi fiu pe plac,
Cand sa vorbesc şi cand sa tac,
Sa te ascult cand tu imi ceri,
Sa fiu atent la gesturi şi pareri.

Invata-ma şi haina cum sa port,
La gat, cravatei cum sa-i fac un nod,
Cum sa ma-ncalţ, cum sa pasesc
Pe drumurile care inca, serpuiesc.

Invata-ma sa te aştept tarziu,
Fruntea, în palme sa îţi ţiu
Cand imi adormi în braţe obosita,
Iar gura ţi se-nchide nevorbita.

Invata-ma cum sa visez cuminte
Cand lumea-n jurul meu ma minte,
Cand ploua şi e frig, şi este zloata,
Cand frunza pică galbena şi moarta.

Invata-ma sa rad doar pentru tine
Şi sa te bucur, să ne fie bine.
Să nu ştiu ce-i uratul, ce e ura,
Să rad manzeşte şi cu toata gura.

Invata-ma sa-ţi perii parul dimineaţa,
Sa iţi alung din suflet vantul, ceata.
Cat lapte in cafea să pun
Şi cat sa ung felia cu magiun.

Invata-ma sa fiu şi răbdător
Cand vreau an patul tau sa ma strecor,
Cand doar instinctul ma indeamna
Şi uit ce dragostea, cu-adevărat, înseamna.

Invata-ma sa inţeleg femeia,
Arata-mi unde isi ascunde cheia
Cu care-n suflet sa-i patrund.
Invata-ma cum esti, cum sunt…

Eduard Zalle

Doar în fașă
M-am învelit singur.
Am așteptat atât de mult...
Numele mi-a fost citit și strigat când s-a deschis catalogul.
Oamenii mă mai cheamă din când...
Eu îmi uit de multe ori privirea ce scurtează depărtarea...
Aproape-mi sunt pașii nepășiți încă...
Doar în fașă am fost învelit prima oară...
Întotdeauna mă învelesc singur.
Cleopi

Purtam in noi istorii si povesti
* de Lili Trif

Purtam in noi istorii si povesti
Si-n suflet rest de aripi ingeresti,
In fiecare om e o poveste
Si orice suflet ne aduce-o veste…

Purtam in noi iubiri neintelese
Din departari venim; carari alese
Noi cautam prin viata cu ardoare
Distanta-ntre Pamant si Cer ne doare.

Purtam pe buze o tacere-absurda
Si-o teama care suflete inunda,
Teama de-a nu iubi fara iubire,
Teama de-a nu gresi fara de stire.

Purtam in noi povestea noastra-ntreaga
Lasam adesea sufletul s-aleaga,
El face-alegerile chibzuite
In el finalurile-s fericite.

In fiecare suflet e-o poveste
Odat’ ca niciodata si mai este,
S-ascuti e greu, sa povestesti e trist,
Sunt o poveste... asadar exist!

Nevoia de simplu

Avem nevoie doar de lucruri simple,
Ne complicam aiurea si absurd,
Nu mai lasam nimic sa se intample
Si sufletul ni-l vrem si mut si surd.

Din vorbe dam trecutului nuante
Cu frica de-a trai in mod normal
Si-n focul mortii aruncam sperante
Si doar spre moarte drumul ni-i real.

Paradoxal, privim spre mai departe,
Intoarcerii nu-i dam nicicum un rost
Desi ni-i dat sa stim ca orice moarte
Redefineste pe "va fi" prin ce "a fost".

Avem in noi puterea de-a alege,
Sa fim reali, sa nu ne complicam,
Sa nu mintim facand minciuna lege
Iubirea s-o traim, sa n-o mimam.

Ne nastem cu insemnul omeniei,
Cu drumul drept, direct, pecetluit,
Dar ne lasam prea mult robiti mandriei
Calcand in contra sensului sortit.

In fuga spre himere aratate
De gandul tras de altii in abis,
prapastia arata ca se poate
Sa facem precum spus-am si-am promis.

Avem nevoie doar de lucruri simple
Pana acum ne-am complicat voit,
De-acum stiut e tot ce-o sa se-ntample,
E scris, e zis, e doar de implinit.

Daniel-Dumitru Darie

Insomnii


Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum te lauzi la toţi sfinţii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu părinţii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
N-asculta de toţi zurliii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu iubita.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum susţii în gura mare,
Moaie-ţi tocul în cerneală
Şi-nainte de culcare

Dă-i în scris poruncă morţii,
Când şi-o ascuţi pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Şi să lase-n viaţă calul.

Spiridon Popescu - Doamne, dacă-mi eşti prieten