Bine ai venit, Vizitator
Username: Password:

SUBIECT: Esti talentat?

Rasp: Re:Esti talentat? #23241

Stiu ca esti dinamovist... cred ca-ti salta inima cand ii vezi pe baieti, ce inceput au! Nu le mai am cu fotbalul dar fara sa vreau mai ascult stiti si din sport! ;) Multa sanatate si... Doamne-ajuta!
  • ihdsimmeu
  • Avatarul lui ihdsimmeu
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Ţarcurile au premers lagarelor! Iubesc libertatea!
  • Posts: 3639
  • Thank you received: 558
  • Karma: 17
Tot ce vreti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel...Matei 7:12
Doamne...ajuta-ma ca azi, sa fiu mai aproape de Tine decat ieri si maine (daca mai e o zi pentru mine) mai aproape decat azi! AMIN!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Probabil, încerc să aflu de la cititori... #28420

POATE-AR FI VARĂ-N TOAMNA MEA
Poate-ar fi vară-n toamna mea.
Mă uit dinspre zări… aripele-mi sunt prea largi
și nu mai pot zbura…
Gândurile mele cascade…
Când faci primii pași durerea-i departe.
O pleoapă ascunde secunda.
Cum aș mai putea râde în hohot când
plânsu-mi ascuns își mai caută și acum umbra?...
Doar un călcâi așternut lângă genunchi…
Mâna-mi calmă dă perdeaua sufletului meu, într-o parte…
Am venit într-o vară și parcă toamna nu era atât de departe…
Pentru pașii mei târșâiți, cu ecoul de-atunci, în gândul de-acum.

Ps. Nu mă întreba cititorule drag, unde mi-e sufletul,
când inima mea aleargă în fiecare zi să mă aflu.
Cleopi
Omule.jpg
  • cleopi
  • Avatarul lui cleopi
  • Deconectat
  • Elite Member
  • prietenia nu are varsta, sex, ori culoare
  • Posts: 307
  • Thank you received: 88
  • Karma: 5
pasii mei au umbra mea...
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Probabil, încerc să aflu de la cititori... #40352

Mesaj pentru Preafericiți:

Nu suntem handicapați,
Nu stăm să frecăm mentă.
Facem eforturi
Să ne elevăm
Și nu ne plângem
Că suntem în condiții dificile.
Noi nu cerșim cu handicapul la vedere,
Să facem avere,
Și nici nu ne place să vă holbați la noi
Ca la extratereștrii când ieșim în lume.

Noi nu suntem leneși
Și nici lași, luptăm,
Nu facem eforturi ca să obținem de la voi ajutoare.
A voastră e vina că noi nu ne putem emancipa
Că ne discriminați de-mi sare voma.
Să îmi bag p**a de-o să găsiți
O persoană cu dizabilități făcând rău cuiva!

Noi suntem marginalizați de la naștere,
Zi de zi, arătați cu degetul și evitați
De orice nătărău sau curvă, fără discernământ!

Avem părinți eroi care se luptă pentru noi,
Muncesc în grabă toată ziua
Și un lucru e sigur:
Ni se cultivă dorința de a reuși-n viață...
... cu ajutorul lor,
Fiindcă a lor iubire sufocantă
Nu percepe că noi putem
Să ne descurcăm în junglă și fără ei.

Ne confruntăm cu legi noi
Date de boi,
Pentru integrarea persoanelor cu dizabilități.
Rampe, lifturi,
Tramvaie sau taxiuri accesibile,
Toate par povești, promisiuni deșarte.
Preafericiții nu le implementează
Ci dansează cu noi un vals amețitor,
În bătaie de joc!

Mă piș pe curvele preanefericite!
Și nu-i normal
Ca noi să fim discriminați și de voi.
P**a noastră vă caută cu lumânarea!
Și nu-i normal
Să fim privați și de acest drog.
Parcă-n ciuda noastră,
Vă vedem cum vă lingeți în gură ostentativ pe stradă.
E la modă la cei ”sănătoși” să fie toleranți,
Dar nu fac nimic să ne integreze
În societate, în sexualitate, în administrație
Sau pe piața muncii.
Vă putem trimite la dracu pe toți, fain frumos!

Dacă suntem cu dizabilități
Și poate arătăm ca dracu
Nu înseamnă că suntem ruda săracă.
Deci nu mai aruncați cu bani în noi
Pe stradă, filarmonică, teatru sau la bar
Că nu suntem maneliști, morți-mătii de infecțioși!

Mesaj pentru Preafericiți:
Noi nu putem fi ca voi, dar voi ca noi da!

Zeloșii prostestanți formează cârnați în ușă,
"Lumina" lor să o împărtășească.
Oameni în suferință vă cad pradă, rând pe rând.
N-avem nevoie de trufia voastră
Și nici de principiile discriminatorii pe care le vindeți..
Băga-mi-aș p**a în "lumina" voastră de căcat
Și-n curvele, pardon, fetele din bisericile porcăite.
Socializarea cu fanatici
Dăunează grav sănătății.

Putem face facultăți
Și să dăm pe cărți ultimul ban
Că să nu fim vreodată gunoieri.
Să avem un scop în viață ca tot omul civilizat.
Putem vorbi trei limbi și putem să vă conducem,
Dar voi trăiți doar în aparențe, preafrumoșilor.

Forțăm uși închise,
Trăim cu vise nepermise
Și ne dorim să muncim,
Dar pumnul în gură ni-l băgați:
Prejudecăți și dogme,
Legi, boi și smintiți în cale stau!

Bagă la cap repede,
Crede-ne,
Noi nu suntem legume,
Ne respectăm, ne rezolvăm singuri problemele
Și nu suntem o specie inferioară.

Javrele și curvele
În Parlament și-n Biserică vă satisfac,
Rând pe rând sau în grup?
Iar noi, avem rolul să vă inhalăm beșinile,
Spectatori la teatrul vostru de catifea.
Da' pe dracu! Decapitarea!

Mulți dintre noi,
Victimele societății,
Trăim în scârbă
Și e adevărat că suntem praf și pulbere psihic,
Căci e mai ușor să menții sub călcâi o minoritate fără vlagă.
Banii pentru integrarea noastră socială de la UE
Dispar în pile și p**de,
În campanii diafane
Și asociații inactive
Care au rolul să dezbine...

Cu voi fac sex în draci
Fufele și pițipoancele,
Cu noi-și exersează abilitățile:
Sucitul minților, vorbele amăgitoare,
Flirturi în gol,
Rămânem doar futuți la cap.
Când e vorba de ceva pe bune,
Ca dracu de tămâie se feresc de noi.
D-avem boașe și cerem o muie,
Printre lacrimi de feline
Aflăm că sunt actrițe:
"Vai de mine! Noi suntem amici,
Te iubesc ca pe un frate"
Să vă f*tă dracu-n gură d-așa ”surori” !

Mesaj pentru Preafericiți:
Noi nu putem fi ca voi, dar voi ca noi da!

Vănzătorii de himere vânează
Bani-n plus de pe pielea noastră:
Alifii sau ceaiuri, suplimente sau pietre magice,
Religii, culte sau in-culte,
Consumerism existențial pentru oameni slabi.
Toți pretind că vin-n ajutor.
În mormânt ajungi de le dai crezare șarlatanilor.
Voi ar trebui să fiți victimele din "Pădurea spânzuraților"!

Iar acum, pe final, vă spun că
Adevărata subspecie sunteți voi, paria,
Cei ce faceți copii cu handicap,
Prin tomberoane, după colțuri, în ghetouri.
Vă treziți cu copii peste noapte, terminați
De mizerile ce le băgați în voi:
Droguri, alcool sau fum.
Pentru alocații, voi faceți legume,
Din prostie v-o trageți pe bandă rulantă.
Și generați suferință-n lume.
Educația lor este ultima grijă.
Sunteți criminali cu mască de oameni.
Vă ascundeți copiii în casă,
Izolați la TV,
Rușinea vă roade dacă-i scoateți-n lume,
Îi țineți departe de societate, de lumină.
Maneliști și țigani împuțiți ce fiți,
Ar trebui să fiți eradicați
Fără drept de revocare.

Sunt inofensiv,
Dar gândul meu e criminal...

Sunt inofensiv,
Dar gândul meu e criminal...

Vă mulțumesc pentru lectură.
Sursa
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Conectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15983
  • Thank you received: 5141
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Probabil, încerc să aflu de la cititori... #40367

Mesajul acestei poezii este disperarea.
Nu stiu cati oameni o citesc si mai ales o inteleg.

Fara indoiala aceasta este realitatea. Exista o prapastie uriasa, o incapacitate generala in a intelege problemele persoanelor cu dizabilitati.

Daca mesajul poeziei este prea dur exista riscul de a fi catalogat drept o prostie.

Da, este adevarat ca legislatia nu ne este prea favorabila daca vorbim despre accesibilitate si posibilitatea de a muncii.

Cat despre cei care ne privesc cu eroare si dispret , eu nu spun altceva decat ca aceii privitori imi provoaca mila.

Noi, nu vom schimba niciodata lumea.

Candva, am privit insistent o persoana care se benocla la mine. M-am uitat in ochii ei cu o asemenea expresia a fetei mele, incat am vazut ca se topeste in propia ei prostie.

Mai mult decat atat ce pot face ? :(
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6066
  • Thank you received: 728
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Probabil, încerc să aflu de la cititori... #44648

Ea scrie din scaunul cu rotile, culege greu textele si se ajuta doar cu un deget, si acela bolnav, cu care apasa pe tastatura.

1134.jpg


Autor: Ileana Gafton Dragoș

Poeta Dana Camelia Dascălu impresionează cu versurile sale, ea scrie din scaunul cu rotile, culege greu textele și se ajută doar cu un deget, și acela bolnav, cu care apasă pe tastatură. Versurile ei te cutremură, vin din interiorul unei ființe care suferă de tetrapareză spastică și diabet, diabetul îi complică boala și îi accentuează suferința. Deși are zile când este aproape inconștientă, ea scrie, versurile îi dansează în minte ca niște fluturi prinși în menghina vieții. Povestea acestei scriitoare este cutremurătoare, cu atât mai mult cu cât ea își duce zielele într-un spital de nebuni, deși ea nu suferă de boli psihice. Cu toate acestea este nevoită să-și ducă zilele până la capăt într-un loc și mai bolnav.

Să vrei să faci și să nu poți

O cunosc pe Dana Dascălu de mai bine de 20 de ani. Și atunci era în scaun cu rotile, bolnavă, dar cu speranță de viață mai mare. În toți acești ani, ea nu a renunțat să scrie. În urmă cu 15 ani m-a anunțat că este foarte fericită pentru că a primit o mașină de scris. I-am recomandat să-și adune toate versurile și încet, încet să le scrie la mașină. Așa s-a adunat primul volum de versuri „Împrumută-mă cu timp”. Titlul acestei lucrări literare vine din interiorul scriitoarei și se transformă în țipătul durerii care iese la suprafață. Cunoscând destinul acestei poete nu poți decât să te cutremuri și să ridici pălăria în fața unei persoane speciale, cu dizabilități grave.
Volumul „Împrumută-mă cu timp” vede lumina tiparului la Editura LUMEN din Iași, a fost îngrijit de poetul Marin Constantin, de editorul dr. Costin Diaconescu, director al Editurii CD Press și viceprteședinte al Uniunii Editorilor din România, și de Cosmin Pleșa, director executiv al Asociației Culturale ATIPIK. Poeziile în carte sunt însoțite de imagini ce aparțin pictorului Gheorghe Aștileanu.
Despre poeziile ei, Dana Dascălu ne-a declarat: “Este ceva copleșitor să vrei să faci și să nu poți. Am peste 400 de poezii. Poezia mă salvează și-mi dă putere ca să trăiesc. Cum? Vedeți și dumneavoastră, greu, foarte greu.”

De 30 de ani în căminul de nebuni

Despre viața pe care o duce, Dana Dascălu ne-a povestit: “M-au dezamăgit oamenii care mi-au promis că mă ajută și nu m-au ajutat. Am o soră care nu vrea să știe de mine. După ce a murit tatăl meu a avut pretenții doar la bunuri. De 30 de ani stau la Centrul de Bolnavi Psihic Cronic. Nu am pensie, nu am din ce trăi și o duc foarte greu. Nu cerșesc nimic. Dacă omul vrea să mă ajute, să mă ajute. Nu e atât de ușor să scrii o poezie, să culegi textul la computer și, cel mai greu este să ajungi la computer. După atâția ani, tot în căminul ăla trăiesc. Acolo am să mor, printre nebuni. Eu o să mor cu inspirația în cap. Sunt foarte supărată că nu mă promovează nimeni. Am primit doar 30 de cărți și nu am primit nici măcar o brumă de bani pe ele. Sunt și mai supărată de faptul că unii oameni se folosesc de mine. E urât să folosești un om ca imagine doar pentru interesele tale. Din această cauză sunt foarte dezamăgită și nu mai am chef de viață. Cheful îți vine realizând ceva. Ce mi s-a întâmplat m-a dezamăgit atât de tare încât simt că nu mai pot, simt că parcă pleacă viața din mine și mă doare atât de tare faptul că și pe mine m-au tras în piept. Mi-a rămas doar poezia care mă alină și care vine și ea atunci când vrea ea.”

“Între stări”

Reîntâlnindu-mă cu Daniela, sâmbătă, 27 mai 2017, la Adunarea Generală a Asociației Distroficilor Muscular din România, la Vâlcele, am fost foarte impresionată când am constatat că starea ei de sănătate s-a agravat. Avea un însoțitor care împingea scaunul cu rotile în care era așezată. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să îmi arate cartea de poezii și să îmi spună că a scris o poezie recentă, pe care i-a dictat-o însoțitorului ca să o aștearnă pe hârtie. M-a rugat să am răbadare și să ascult să-mi citească poezia intitiulată “Între stări”. Deși a început să vorbească tot mai greu din cauza bolii, ea nu s-a lăsat până nu a citit poezia de la cap la coadă. Redăm prima strofă: “Înfometată de o stâncă / Mă văd căzând pe-o buturugă / Tot cerul cade într-o parte / Dar caut loc pentru a mă naște”.
Versurile, poeta și întregul cadru în care a avut loc acest act poetic a fost unul cutremurător. În jurul nostru se aflau aproape 100 de persoane în scaun cu rotile care își împărtășeau durerea. Am încercat să întind mâna în semn de salut, dar mi-am retras-o imediat deoarece majoritatea nu puteau să ridice mâna. Dana Dascălu mă urmărea atentă din căruciorul ei și îmi vorbea cu privirea. Am revenit și a dorit să îmi vorbească în continuare despre poeziile ei.

“Mor cu poezia de gât”

Pentru că simte că zilele ei sunt numărate, Dana Camelia Dascălu m-a rugat să îi promit că îi voi scrie un articol în care să vorbesc despre ea și despre poeziile ei. I-am promis și, ca atare, mă țin de promisiune. Mai mult, am să apelez și la alte forme de promovare pentru ca această poetă talentată, dar suferindă, să fie cunoscută. Despre scris și poezie, autoarea a vrut să menționeze: “Mor cu poezia de gât, deși nu prea îmi mai vine să împărtășesc din bucuria mea scriitoricească și hârtiei. Apoi îmi vine să spun și altora despre scrisul meu. Se scrie greu, cu sentiment. Poezia mea are toate formele: de la agonie la decepție; de la tulburare la liniște; de la durere la fericire. Sunt poezii pentru suflet. Atât! Dacă cineva crede că sufletul nu trebuie luat în seamă, se înșeală. Eu scriu despre toate sentimentele. Pentru mine poezia este un mod de descătușare, de a încerca să fug din lumea asta în altă lume. Am zile întregi în care sunt devastată. Cred că am să trec în lumea cealaltă în timp ce fluturii poeziei o să-mi treacă din stomac într-o altă dimensiune.”

Forța poeziei

Conf. univ. dr. Octavian Jighirgiu a consemnat pe ultima copertă a cărții “„Împrumută-mă cu timp” următoarele cuvinte: “Citindu-i poeziile Danei Dascălu, am senzația că uneori sensul cuvintelor se abstractizează, modificându-și miza semantică: “Am ajuns să cred într-o liniște ce desprate timpul vârtej într-o mare cascadă de vise”. Iar când “liniștea”, “timpul vârtej” și “cascada de vise” poartă cu sine alte înțelesuri decât cele proprii, forța poeziei devine una de neegalat. Despre “cuvintele-vehicule pentru idei”, le vorbesc deseori la cursuri studenților mei, dar rostul acestei afirmații își găsește în poezia Danei Dascălu, o formă de întrupare și mai spectaculaosă: Emoția!
Aceasta este poate principala provocare a noului volum de versuri pe care îl lansează acum talenatata autoare. Parcurgându-i poemele, am ajuns deseori la adevărate exerciții empatice, identificând starea de incubație a sentimentului ce precede creația.”
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6066
  • Thank you received: 728
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Probabil, încerc să aflu de la cititori... #46649

Poetă în scaunul cu rotile. Georgiana Andrițoiu lansează „Zborul cuvintelor“

O lansare de carte specială va avea loc astăzi, de la ora 18,00, la Muzeul Județean de Istorie. Georgiana Andreea Andriţoiu, în vârsta de 26 de ani, își va lansa cartea de poezii „Zborul cuvintelor“. Tânăra poetă suferă de amiotrofie musculară spinală finală, o boală rară care-i afectează muşchii. De 17 ani este imobilizată în scaunul cu rotile. În ciuda problemelor dificile cu care se confruntă, Georgiana visează și a reușit să-și aștearnă gândurile în versuri.

poeta-scaun-rotile-1-150x150.jpg


„Volumul cuprinde 77 de poezii și câteva imagini sugestive. Sunt poezii despre suflet, despre sentimente, despre mamă, despre cum poți să-ți revii din căderi, despre iertare, despre respect, despre calitățile umane, despre dragoste și despre tot ceea ce trăiește în noi ca și amintiri, iubiri și simțăminte. Imaginile sunt realizate de doi prieteni din Cluj și Timișoara. Este vorba de Mihai Tămaș și Alina Deac. Sunt lucrări grafice, realizate cu creionul“, ne povestește Georgiana.

poeta-scaun-rotile-2-150x150.jpg


„Simțeam nevoia să vorbesc și să comunic“

Volumul de poezii este, pentru Georgiana, un vis devenit realitate. Georgiana le mulțumește celor care au ajutat-o ca această carte să vadă lumina tiparului: „Această carte este un vis devenit realitate. A fost o bucurie să încerc să creez emoție prin intermediul poeziilor. M-a ajutat să-mi eliberez sufletul de poverile pe care le-am trăit și să încerc să-i ajut și ceilalți să-și descopere interiorul și să privească cu încredere și optimism în vedere. În legătură cu editarea și tipografierea cărții, m-a ajutat domnul viceprimar Adrian Tudor“.

Nu mai poate să meargă de la vârsta de opt ani

Georgiana nu mai poate să meargă de la vârsta de opt ani. Atunci, boala a început să se agraveze dintr-o dată. „Boala este din naştere, dar a început să se manifeste mai târziu, după ce am plecat în picioare. La un an şi jumătate am mers în picioare şi atunci mergeam ce mergeam şi picam. În plus. Nu piteam să aleg. Atunci a văzut mama că aveam probleme de sănătate şi a început să meargă cu mine în spitalele de recuperare. Diagnosticul mi-a fost pus pe la vârsta de doi ani şi ceva. Am putut să merg până la opt ani, după care boala a avansat foarte rapid. Am mers cu cadru, în genunchi şi apoi nu am mai mers. De la vârsta de nouă ani nu am mai putut să merg. Tot sistemul muscular este slăbit de la un nerv din măduva coloanei. Este o problemă de lipsă a unei gene. Este o boală rară. În România, din câte cunosc, sunt peste 80 de cazuri de acest fel care fac parte dintr-un pe Facebook. Sunt trei tipuri: tipul I este foarte grav, iar speranţa de viaţa este de până la 12 ani, tipul II la care speranţa de viaţă este de 33-35 de ani, la care mă încadrez şi eu, iar la tipul la III bolnavii se pot deplasa, cu un ajutor“, ne povestește Georgiana.

A absolvit două facultăți

Georgiana a absolvit două facultăţi: Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii „Constantin Brâncuşi“ din Târgu Jiu şi Facultatea de Matematică-Informatică de la Universitatea „Valahia“ din Târgovişte. În plus, a absolvit şi master în domeniul economic. Cu toate acestea, nu a putut să se angajeze. „Eu beneficiez de o pensie de invaliditate şi în cazul în care m-aş angaja cu carte de muncă mi s-ar tăia pensia. Îmi doresc să lucrez, dar printr-o altă formă, pentru că am nevoie de venituri mai mari, deoarece costurile cu boala sunt destul de însemnate: trebuie să primesc un supliment de vitamine, bateria de la căruciorul electric mobil cu care mă deplasez trebuie înlocuită la o anumită perioadă şi nu se decontează de Casa de Asigurări“, ne spune Georgiana.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6066
  • Thank you received: 728
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Ultima editare: by Mona si Dan.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Prin accesarea acestui site, ești de acord cu faptul că folosim cookies .