SUBIECT: Vorbe, ganduri, trairi...

STEPHEN HAWKING: 10 SFATURI DE VIAȚĂ



Oricât de grea ar fi viaţa, există un lucru pe care îl putem face fără să ne coste nimic: să privim cerul în loc să tot privim în jos…

Am observat că până şi cei care spun că totul este predestinat şi că nu putem schimba nimic se uită în stânga şi-n dreapta înainte să treacă strada.

Cel mai mare duşman al cunoaşterii nu este ignoranţa, ci iluzia cunoaşterii.

Inteligenţa este abilitatea de a te adapta la schimbare.

Contează dacă pur şi simplu nu te dai bătut.

Suntem doar o rasă avansată de maimuţe pe o planetă neînsemnată a unei stele extrem de obişnuite. Dar noi putem înţelege Universul. Asta ne face ceva foarte special.

Orice lucru contează, atât timp cât nu renunţi la el.

Oamenii tăcuţi au cele mai zgomotoase minţi.

Data viitoare când cineva îţi reproşează că ai comis o greşeală, spune-i că s-ar putea să fie un lucru bun. Fără imperfecţiune, noi doi nu am exista.

Unu, aminteşte-ţi să priveşti spre stele, nu în jos, la picioare. Doi, nu renunţa niciodată la muncă. Munca îţi oferă un scop şi viaţa este goală fără ea. Trei, dacă eşti îndeajuns de norocos şi îţi găseşti iubirea vieţii, aminteşte-ţi că este acolo şi nu renunţa la ea.

Stephen Hawking
(8 ianuarie 1942 – 14 martie 2018)

DATORIA PROSTITUATEI

Nu stiu cine este geniul care a scris... dar este excelentă si merită citită !!!

În august, într-un oraş mic, cade o ploaie torenţială şi face ca pentru câteva zile oraşul să pară pustiu. Era ceva timp de când criza a afectat acest loc, toți aveau datorii şi trăiau pe baza creditelor.

Din fericire, vine un milionar burduşit cu bani și intră în singurul hotel, mic, al locului, cere o cameră, pune o hârtie de 100 de euro pe masa recepţiei și se duce să vadă camerele.

Seful hotelului ia bancnota şi fuge să-şi plătească datoriile la macelar. Acesta ia bancnota şi fuge să-şi plătească datoria la crescătorul de porci.

În acest moment, acesta pleacă să plătească ceea ce datorează furnizorului de hrană pentru animale. Proprietarul morii ia bancnota in zbor şi fuge să-şi lichideze datoria la Maria, prostituata pe care o lunga perioada de timp nu o plătise, caci deh, in vremuri de criza pana si ea oferea servicii pe credit...Prostituata cu bancnota în mână se duce la Micul Hotel, unde şi-a adus clienţii in ultimele dați şi nu platise încă, şi ii da bancnota proprietarului hotelului.
În acel moment, milionarul care s-a uitat la camere pana sa vina Maria, spune că nu ii place niciuna, ia bancnota şi pleacă.

"Nimeni nu a câştigat niciun ban, dar acum tot oraşul trăieşte fără datorii şi priveşte viitorul cu încredere"!!!

Morala:
Dacă banii circulă în economia locală, criza s-a terminat.

Consuma mai mult din magazinele şi pieţele mici.
- încetează cu vorbăria!
- consuma ceea ce produc prietenii tai si tara ta!!!
- dacă prietenul tău are o microîntreprindere, cumpără!
- dacă prietenul tău vinde haine, cumpără!
- dacă prietenul tău vinde pantofi, cumpără!
- dacă prietenul tău vinde patiserie, cumpără!
- dacă prietena ta face manichiura... Du-o pe mama ta!
- dacă prietenul tău e contabil, du-te să te sfătuiască !!!
- dacă prietenul meu ar fi proprietarul unui restaurant... Tu ce crezi? Eu aş mânca acolo!
- dacă un prieten de-al meu ar avea o brutărie, acolo as merge!
- dacă un prieten de-al meu ar avea un magazin, din acela as cumpăra!

Data viitoare când intri într-o mare patiserie, adu-ţi aminte de prietenul tău, de sora, vărul, unchiul care vinde plăcinte, prăjituri, şi care sunt de asemenea, delicioase.

La sfârşitul zilei, cei mai mulţi bani sunt strânși de marile corporaţii şi ce crezi? Pleacă din ţară! Dar când cumperi de la un antreprenor, o mică sau medie companie sau de la prietenii tăi, îi ajuţi pe ei, toţi câştigăm daca ne alăturăm economiei noastre.

Să sprijinim spiritul antreprenorial...
Să sustinem consumul local....
Să sprijinim producţia naţională...

“Renunță la oamenii care nu sunt pregătiți să te iubească.
Acesta este cel mai greu lucru pe care va trebui să-l faci vreodată în viața ta și va fi și cel mai important lucru.
Nu mai purta conversații dificile cu oameni care nu vor să se schimbe.
Încetează să te mai afișezi pentru oameni care nu au niciun interes în prezența ta.
Știu că instinctul tău este să faci tot ce poți pentru a câștiga aprecierea celor din jur, dar este un impuls care îți fură timpul, energia, sănătatea mentală și fizică.
Când începi să lupți pentru o viață cu bucurie, interes și angajament, nu toată lumea va fi gata să te urmeze în acel loc.
Asta nu înseamnă că trebuie să schimbi cine ești, înseamnă că trebuie să renunți la oamenii care nu sunt pregătiți să fie cu tine.
Dacă ești exclus, insultat, uitat sau ignorat de oamenii cărora le acorzi timpul tău, nu îți faci o favoare continuând să le oferi energia ta și viața ta.
Adevărul este că nu ești pentru toată lumea și nu toată lumea este pentru tine.
Iată ce face să fie atât de special când găsești oameni cu care ai prietenia sau dragostea pe măsură.
Vei ști cât de prețios este pentru că ai experimentat ceea ce nu este.
Există miliarde de oameni pe această planetă și mulți dintre ei îi vei găsi la nivelul tău de interes și angajament.
Poate dacă nu mai apari, nu te vor căuta.
Poate dacă încetezi să încerci, relația se termină.
Poate dacă nu mai trimiți mesaje, telefonul tău va rămâne întunecat săptămâni întregi.
Asta nu înseamnă că ai stricat relația, înseamnă că singurul lucru care o ținea era energia pe care doar tu ai dat-o ca să o păstrezi.
Asta nu e iubire, e atașament.
Este oferirea unei șanse celor care nu merită!
Meriți mult mai mult.
Cel mai valoros lucru pe care îl ai în viața ta este timpul și energia ta, deoarece ambele sunt limitate.
Oamenii și lucrurile cărora le oferi timpul și energia ta, îți vor defini existența.
Când realizezi asta începi să înțelegi de ce ești atât de nerăbdător când petreci timp cu oameni, activități sau spații care nu ți se potrivesc și nu ar trebui să fie lângă tine.
Vei începe să realizezi că cel mai important lucru pe care îl poți face pentru tine și pentru toți cei din jurul tău, este să îți protejezi energia mai înverșunată decât orice altceva.
Fă din viața ta un paradis sigur, în care doar oamenii "compatibili" cu tine au voie.
Nu ești responsabil pentru salvarea nimănui.
Nu e responsabilitatea ta să-i convingi să se îmbunătățească.
Nu e treaba ta să exiști pentru oameni și să le dai viața ta!
Meriți prietenii adevărate, angajamente adevărate, și dragoste deplină cu oameni sănătoși, prosperi.
Decizând să te distanțezi de oamenii dăunători, îți va oferi dragostea, stima, fericirea și protecția pe care o meriți.”

"Sfatul meu pentru alte persoane cu dizabilităţi ar fi: concentraţi-vă pe lucrurile pe care dizabilitatea nu vă împiedică să le faceţi bine şi nu regretaţi lucrurile care interferează cu ea. Nu fiţi la fel de dizabilitaţi în spirit, precum în trup"( Stephen Hawking).

Romică Negoiţă Facebook / 12 iunie 2022

..."Cu mai bine de jumătate de mileniu în urmă, într-un mic orăşel din Germania de astăzi trăia o familie cu 18 copii, care îşi ducea cu greu zilele din cauza lipsurilor de tot felul. Doi dintre copii, cu nume asemănătoare, dar şi cu înclinaţii similare (spre pictură), Albert şi Albrecht, dormeau în acelaşi pat şi, seară de seară, îşi făceau planuri despre cum vor face şi ei ceva pentru familia lor. Însă le era greu să ajute şi, după îndelungi discuţii, au decis să tragă la sorţi – unul din el va merge în mină să lucreze la cărbuni, pentru a-l putea susţine pe celălalt să meargă la şcoală. Apoi, după patru ani, se va întoarce şi vor schimba rolurile.
Într-o duminică, după ce au ieşit de la biserică, cu ochii în lacrimi, dar plini de dorinţa de a realiza ceva, au lăsat sorţii să decidă pentru ei; Albert s-a dus în mină, iar Albrecht şi-a luat viitorul în mână şi a plecat la o şcoală de pictură.
Întâmplarea face ca, în scurt timp, desenele şi gravurile lui Albrecht să fie bine văzute, iar el să devină renumit pentru ceea ce făcea. După câţiva ani, s-a întors acasă, în mijlocul familiei, iar la cina ce s-a dat în cinstea lui a dorit să rostească un toast pentru Albert, mulţumindu-i, dezvăluind planul lor şi dorinţa ca el să meargă acum la studii. Albert, cu lacrimi în ochi, ţinându-şi mâinile aproape de obrazul drept, a refuzat, spunând că e mult prea târziu pentru el. Cei patru 4 ani de muncă în mină i-au strivit oasele de la fiecare deget cel puţin o dată, iar artrita de care suferea din cauza muncii grele i-a afectat aşa mult mâna dreaptă, încât nu mai putea ţine nici paharul pentru a închina cu familia. Cu siguranţă nu mai putea începe să ţină în mâini pensula sau creionul, să facă linii delicate pe pânză sau pe hârtie…
Pentru a-i aduce un omagiu fratelui său, Albrecht i-a pictat lui Albert mâinile muncite, cu palmele şi degetele subţiri îndreptate spre cer, denumindu-şi opera Mâini, iar în conştiinţa lumii această lucrare este cunoscută ca fiind Mâini în rugăciune. E bine să ne amintim, atunci când vedem două mâini împreunate, că nimeni nu reuşeşte singur în viaţă şi că, pentru ca o mână să vadă lumina, alta stă în mină, tot aşa cum, probabil, cuvântul durere vine de la Dürer…
Şi dacă există oameni care iubesc mâinile altora, este pentru că ei ştiu că nici un sacrificiu nu este prea mare atunci când iubirea stă la baza zidirii lumii, la fel ca şi mâinile care clădesc, mângâie, modelează, luminează. Cei care ne iubesc mâinile sunt cei care se sacrifică pentru ca netrăirea lor să fie parte din viaţa şi bucuria noastră. Cei care ne ţin de mână şi se bucură de mâinile noastre nu fac altceva decât să ne iubească şi să ne ocrotească sufletul. Să îi iubim ca pe sfinţi şi să îi pomenim zilnic, pentru că în spatele fiecărui Dürer stă câte o durere…"

Henry Ford: cele mai motivaționale fraze pe care le-ai citit vreodată



Henry Ford este fondatorul industriei americane de autovehicule. S-a născut la 30 iulie 1863. Atunci când a împlinit 16 ani, a fugit de acasă și a început să muncească. Ambițiile și perseverența sa i-au adus succesul, la care visează orice antreprenor.

1.Eșecurile sunt un motiv și o motivație de a începe totul de la început, dar cu mai multă minte.

2.Dacă există un secret al succesului, probabil constă în capacitatea de a accepta punctul de vedere al altei persoane și de privi lucrurile din perspectiva sa.

3.Indiferent dacă crezi că vei obține succes sau nu crezi că vei obține succes, vei avea dreptate.

4.Impedimentele sunt lucrurile înfricoșătoare care apar atunci când încetezi să-ți mai vezi scopul.

5.Crede că ești capabil de ceva și crede că ești incapabil de ceva și vei avea dreptate în ambele cazuri.

6.Dacă vei tăia tu lemnele, te vei încălzi cu ele de două ori.

7.Mulți își califică jobul drept o luptă pe care trebuie s-o termine cât mai repede. Viața nu este o stație, ci o călătorie. Cel ce crede că s-a oprit, de fapt, degradează.

8.Cel mai mare avantaj al capitalului nu constă în a face mai mulți bani, ci în a face bani pentru îmbunătățirea calității vieții.

9. Cel mai bun prieten este cel care ne ajută să exprimăm tot ce avem mai bun în suflet.

10.Am făcut prea multe pentru a speria bucuriile vieții.

11.Angajatorul nu vă dă bani, angajatorul doar îi repartizează. Salariul îl oferă întotdeauna clientul.

12.Bine că oamenii nu înțeleg cum funcționează băncile și sistemele similare de finanțare, altfel mâine ar începe o revoluție.

13.Dacă omul are mult entuziasm, el va putea realiza orice. Entuziasmul este fundamentul progresului.

14.Un lucru foarte măreț este capacitatea de a ne menține creierul tânăr.

15.Nu banii schimbă omul, ei doar îi scot masca. Dacă omul este egoist sau lacom, banii vor arăta asta.

16. Când crezi că toată lumea este împotriva ta, amintește-ți că avioanele decolează împotriva vântului!

Eu sunt Luli

Eu sunt Luli

Spectacolul, realizat în cadrul proiectului LIBER SĂ DECID derulat de Centrul de Resurse Juridice, prezintă o poveste documentată pe baza unor fapte reale, cu accent pe istoria recentă a României privind evoluția legislativă în materia respectării drepturilor persoanelor cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale.

Cum ar fi viața noastră dacă nu am fi lăsați să luăm decizii? În România, aproape o sută de mii de oameni sunt puși sub interdicție judecătorească, aflați în „moarte civilă”: unul dintre ei e Luli, o tânără cu dizabilitate intelectuală, instituționalizată de la naștere. Din centru în centru, din mână în mână, Luli supraviețuiește. O identitate amprentată de ce dictează ceilalți – cine este, de fapt, Luli?