SUBIECT: Love Stories

Chat? Scuze, sunt noua aici. Cum fac asta?

Sorynuka uitate sus in partea dreapta scrie "Chat" dai click si se incarca chatul

In coltul din dreapta sus ...da click pe el.

Soryna cu ce mai mare placere daca vrei sa vb la orice ora putem vb Id meu este cip_10_poli daca vrei vb si la telefon nu ii problema tel ti-l dau pe prv dar nu cred ca mai este un secret pt nimeni
0740284462

Ma numesc Camelia si ma simt onorata ca va pot impartasi cum a fost viata mea si cum este acum..In anul 1989 in urma unei interventii chirurgicale am ramas in scaunul cu rotile...a urmat zile, noptii de lacrimi si de deznadejde! Un an de zile am fost intoarsa cu cearceaful, nimeni nu imi mai garanta ca o sa stau in sezut. Mama a fost langa mine, a dormit un an de zile pe scaun si m-a sustinut in programul de recuperare! Terminasem doar sapte clase si si dupa doi ani am mers la recuperare la Techirghiol...acolo am avut sansa sa reusesc sa stau in sezut si sa pot face clasa a opta!! Tot acolo l-am intalnit si pe George colegul meu care acum este sotul meu oficial din 27 septembrie 2009!! Am terminat clasa a opta si am mers mai departe la liceul de contabilitate...10 ani am pierdut legatura cu George!!Eu in acest timp mergeam la recuperare si scoala..toata copilaria mi-am petrecut-o prin spitale!!Dupa 10 ani m-a cautat George si am inceput sa fim foarte buni prietni, sa ne confesam sa ne incurajam si sa ne sustinem moral!! Anul trecut 2008 eu am apelat la Postul de Televiziune ACASA sa fiu ajutata sa merg in Mexic pentru un implant de celule stem!!Am reusit cu ajutorul oameniilor din toata tara si cu ajutorul postului de televiziune din orasul meu RTS si a multor firme si oamenii de aic sa strang banii si am ajuns pe 6 iunie in Mexic
Am facut implantul si am inceput sa misc catusi de putin piciorul drept!!George m-a ajutat si el cu banii!In iulie pe 11 ne-am vazut...nu ne vazusem de la 16 ani si deja noi doi eram indragostiti unul de celalalt dar ne era teama sa marturisim ce simtim!!Cu pasi marunti am intrat in relatie si in septembrie 2008 pe 20 ne-am mutat impreuna!!In noiembrie am mers din nou in Mexic pt un al doilea implant cu celule stem si a mers cu mine!!Este darul pe care mi la trimis Dumnezeu.Este un barbat iubitor, calm, atent la nevoile mele, este ingerasul meu si as dori ca toate femeile din toata lumea sa aiba un barbat ca al meu!!Anul asta am trecut prin greutati,,dar le-am trecut impreuna! Pe 27 septembrie 2009 ne-am casatorit civil si religios inaintea lui Dumnezeu!!
Am scris ceea ce am trait si sa va incurajez ca dragostea exista si in carucior si exista mult mai intensa decat la o persoana normala!!Va doresc la toti sa intalniti jumatatea si sa fiti fericiti!!EXISTA DRAGOSTE ..EXISTA DRAGOSTE!!

Felicitari Camelia !
Sa aveti o casnicie plina de impliniri , dragoste, intelegere si sprijin reciproc la bine si la mai putin bine !

Povestea lor, aici:
https://loverollson.wordpress.com/

Cine si-ar fi imaginat o asemenea iubire?

Ahmed si Fatima formeaza un cuplu, sunt casatoriti, desi amandoi sufera de un handicap dureros, ea nu are picioare, iar el nu are mainile. Chiar cu aceste probleme ei pot sa treaca peste greutatile vietii si sa isi vada de problemele lor ca niste oameni normali, dupa cum o sa vedeti in pozele de mai jos
Chiar daca sufera de aceste neajunsuri, ei se iubesc si vad lumea cu alti ochi, pentru asta, toata stima si respectul meu pentru ei, nu cred ca ar trebui sa ii catalogam intr-un fel anume ci doar sa ii privim ca pe niste oameni pur si simplu speciali

Am citit de curand despre o

frumoasa poveste de dragoste ajunsa la maturitate, si cred, demna de urmat pt. cei care traiesc in cadrul unei casnicii.
Luati-va timp si cititi pana la capat, merita:

Despre dragoste cu OVIDIU BOJOR

"Cred in tinerete fara batranete si in viata fara de moarte"

Este academician, farmacist de renume si autor a zeci de carti si tratate de fitoterapie. Alpinist incercat in Himalaya si iubitor al lumii plantelor in toata profunzimea ei, Ovidiu Bojor e si un exemplu de viata. Are aproape 87 de ani, un tonus de invidiat si-un zambet care incalzeste inimi. Secretul lui? O iubire mare cat soarele, veche de 52 de ani

"In dragoste, preludiile sunt totul"

- Se sopteste pe la colturi ca aveti o casnicie de invidiat. Domnule Bojor, povestiti-ne, va rugam, cum ati cunoscut-o pe sotia dvs. ?

- Ne-am cunoscut cand eram studenti, in trenul Bucuresti- Gheorghieni. Eram responsabil cu sportul, la Comitetul Sindical al Facultatii de Medicina din Bucuresti si organizasem o excursie, cu studenti si profesori, in Muntii Suhard, la schi. Plecaseram toti, cu un tren personal, de noapte. Nu erau multe locuri de dormit, asa ca in compartiment i-am lasat pe ceilalti sa doarma pe locurile de dedesubt, iar noi doi ne-am suit, ca niste alpinisti, tocmai... in plasa in care se puneau bagajele. Acolo, la inaltime, am povestit jumatate de noapte si am si adormit la un moment dat. Cand am ajuns insa la cabana, si toti au fost repartizati in camere, s-a dovedit ca eu am ramas fara pat. Asa ca fetele m-au luat in dormitorul lor. Eram eu si opt fete, ca un sultan cu opt cadane. Nu m-au lasat pana nu mi-au legat un turban pe cap, iar ele si-au legat cearsafuri albe. (rade) Atunci s-a nascut frumoasa poveste de dragoste dintre mine si Mioara. Ani de-a randul apoi am tot urcat pe culmi amandoi. Eu ma ocupam si cu cartarea muntilor. Plecam si, cate sase, sapte zile, nu intalneam picior de om. Jumatate din Carpati i-am facut impreuna.

- Ati implinit, nu de mult, 50 de ani de casnicie. Cum e dragostea la varsta asta?

- E o dragoste platonica, frumoasa, tandra si inteleapta. E o iubire foarte spiritualizata. Acum doi ani, am sarbatorit nunta de aur la Manastirea Pangarati, o cetate din secolul 14, din judetul Neamt. O prietena foarte buna de acolo, Iulia Barbu, care a vrut sa fie si nasa noastra, a organizat totul absolut minunat. Am avut 25 de invitati. S-a facut o slujba frumoasa, in biserica, si apoi am fost la masa. Au fost clipe extraordinare, care ne-au inaltat spiritual, ne-au facut sa continuam drumul nostru cu fruntea sus, cu bucurie si totdeauna cu fata la lumina. La varsta noastra, e mai important ca oricand sa mergi cu fata spre lumina, spre bucurie, spre Dumnezeu.

- Ati gasit in toti anii acestia reteta unei casnicii care sa nu schiopateze?

- Secretul sta ascuns in anii de dinainte de casnicie. Eu le recomand tuturor sa nu se aprinda la prima scanteie. Si sa fie prieteni - doi, trei,
patru ani inainte. Sa nu se arunce intr-o valtoare pasionala, din care nu se alege nimic. In anii acestia de prietenie, se verifica totul si se calmeaza toate conflictele: diferentele financiare, ca unul are mai multi bani, ca altul are mai putini, ca unul e mai cheltuitor, ca altul e mai dezordonat sau mai incapatanat, si asa mai departe. La fel si cu cele intelectuale si spirituale. Noi, inainte sa ne casatorim, ne-am si certat, ne-am si despartit, pana ce am lamurit absolut toate lucrurile intre noi. Eu eram o fire mai iute, un scorpion ardelean mai agresiv, ea era mai blanda, mai intelegatoare. Casatoria, sa stiti, nu rezolva asperitatile, ci le accentueaza. De aceea, cand intri in ea, iubirea ta trebuie sa fie limpede si curatata, nu tulbure si maloasa. Casnicia nu se face cu gandul ca unele lucruri se rezolva pe parcurs. Casnicia e un pas definitiv, care nu trebuie facut in pripa, ci cu seriozitate. Daca ai luat drumul asta, trebuie apoi sa-l urmezi cu devotament, concesie si intelegere permanenta pentru cel de langa tine. In epoca moderna, casniciile esueaza adesea, pentru ca s-au estompat foarte mult preludiile. Preludiul e foarte important in dragoste. Asteptarea e cea care face lucrurile sa creasca, le umple de mister si de farmec, le da greutate. Astepti, cu emotie, sa afli daca femeia pe care o placi va fi tandra sau jucausa, daca va sti sa te mangaie. Cand aveam 14 ani, am plecat la pescuit pe valea Bistritei si am poposit sa dormim la unul din cei unsprezece frati ai familiei Chirileanu (fratele cel mare a fost editorul operelor lui Ion Creanga). In seara aceea se adunasera acolo vanatori si pescari sa-l asculte pe scriitorul Mihail Sadoveanu.
Imi aduc si acum aminte cum povestea cu vocea lui groasa si leganata: "Mai, copii, maaaaai, sa stiti un luuuuucru: la pescuit, la vanatooooare si in draaagoste, preliminariile sunt totul!". (rade) Ai tras glontul, ai doborat caprioara! Actul sexual, in sine, reduce totul la nimic. Mai ales ca dupa aceea, in loc sa mai stea sa-si mangaie sotia, sa o copleseasca de afectiune, cei mai multi se intorc pe spate si sforaie.

- Totusi, de-a lungul unei casatorii, oamenii se schimba, nu mai traiesc emotia de la inceput, ca atunci cand si-au jurat credinta. Prietenia preliminara nu garanteaza mereu fericirea.

- Oamenii nu se schimba fundamental, ei raman aceiasi, ce se schimba sunt niste preocupari exterioare. Iar daca intr-adevar se schimba, raceala care apare e cel mai adesea din vina amandurora, ca n-au stiut cum sa hraneasca focul de la inceput si ca focul lor nu a avut si suport spiritual, in credinta. Oamenii ii acuza pe ceilalti ca s-au schimbat cand, de fapt, ei asa fusesera dintotdeauna, doar ca valvataia de la inceput i-a orbit. Si apoi se trezesc ca nu le mai place de cel pe care si l-au ales si incearca sa-l modifice dupa gustul lor. Asta e semnul ca lipseste iubirea adevarata. De aceea, repet, nu-i decat o solutie: deschideti bine ochii, inainte sa va legati la cap.

"Vibratia iubirii rezista si in moarte"

- Ce e de facut cand incep sa apara conflictele, cand intre soti intervin raceala si tradarea?

- Daca ai neglijat preludiul casatoriei, conflictele apar mai mult ca sigur! Noi, in 52 de ani de casnicie, nu ne-am certat niciodata! N-am avut nici un conflict. Stiu ca pare greu de crezut. Am functionat numai pe concesie si intelegere reciproca. Dar pot intelege ca se intampla la altii si ca viata devine atunci insuportabila. Eu sunt pentru separare, nu pentru divort! Tu mergi pe calea ta, eu merg pe calea mea. Dar nu cu scandal, nu cu certuri, nu cu suferinta. Astepti si cugeti in liniste si tihna, vorbesti totul cu calm, fara nervi, iar despartirea sa fie in luciditate. Apoi, daca se ajunge la tradare, e si mai trist. Libertatea e una, libertinajul e alta. Si libertinajul calca libertatea. De la tradare incep sa se strice toate. Se sfarma si increderea, si misterul, si
bucuria. Unii o fac pentru ca sunt inconstanti si in viata de zi cu zi, pentru ca se lasa foarte usor prada placerii si nu au suportul afectiunii spirituale, pentru ca sunt obisnuiti sa consume, nu sa daruiasca. Altii, pentru ca nu se potrivesc din punct de vedere sexual. Nu-i poti lua omului dorinta de mai bine, de o legatura mai stransa, de o intimitate mai profunda. Va cauta intotdeauna ceva mai adevarat, care sa-l implineasca mai adanc, care sa-i acopere golul pe care il are. Trebuie sa avem rabdare sa gasim pe cineva din acei 5% din oameni care gandesc la fel cu noi. In toata istoria civilizatiilor, oamenii nu au avansat prin gloata, prin turma, ci prin unicitate, prin singularitate. Apoi, nu suntem numai creier, nici doar spirit, nici doar trup. Suntem toate trei si avem nevoie in egala masura de toate trei. Fara una dintre ele, nu e intalnirea adevarata! Si va spun eu ca nu e minciuna, intalniri din astea chiar exista.

- Credeti ca e importanta potrivirea sexuala intre doi oameni?

- E foarte importanta! Face parte din natura umana. La toate animalele exista o perioada de rut, primavara sau toamna. Noi nu avem o asa perioada. Pentru ca noi, oamenii, dincolo de perpetuarea speciei, in lupta aceasta acerba pentru existenta, avem nevoie si de relaxare. Iar actul sexual e una din cele mai frumoase si mai depline desfatari. Dar sexualitatea nu e totul. Ca dovada ca atunci cand inaintezi in varsta si ea se stinge, ramane caldura acumulata a dragostei din toti anii de dinainte, e ca un cont in care ai facut economii. Raman tandretea, atingerile, mangaierile, luatul in brate si vibratia aceea profunda a unei iubiri care va rezista si in moarte. Pentru ca doua suflete care se iubesc se vor iubi la fel si dincolo. Viata adevarata nu e aici. Viata adevarata incepe de-abia dupa moarte. Iar eu sunt convins ca si acolo voi fi cu Mioara de mana.

- Ati avut, cu siguranta, si momente de cumpana. Cum mai poti pastra taina dragostei, cand viata te pune in situatii dificile?

- Daca trebuie sa treci un rau mare si involburat peste o punte foarte ingusta si il treci tinandu-te de mana cu celalalt, ajungi dincolo cu bine si ai cu cine sa te bucuri ca ai infruntat provocarea. Daca fiecare trece puntea singur, riscurile sunt si ele impartite. Se va simti fiecare lasat la greu, fiecare il va acuza pe celalalt, frustrarea va creste si o mare singuratate isi va face cuib intre ei. De dezamagire, vor impartasi tot mai putine lucruri, vor ajunge dincolo fiecare pe cont propriu, nu vor mai avea motiv sa se bucure si nici chef de vorba, o vreme vor mai merge poate alaturi, dar apoi fiecare va lua alt drum.
Si noi am avut foarte multe momente dificile de trecut. N-am fost o familie bogata. Tatal meu, desi fusese profesor de Stiinte Naturale (avusese doua catedre), a pierdut tot. Toata averea noastra a fost nationalizata. Socrul meu era mecanic pe locomotiva cu aburi. La inceput, de exemplu, cand Mioara era inca studenta, locuiam intr-un apartament din acela colectiv stalinist, alaturi de alte trei familii, cu baie comuna si toaleta comuna. Si am hotarat sa strangem bani, sa depunem la primarie, ca sa primim casa cu ajutorul statului. Au fost ani grei, in care ne-am rupt de la gura distractiile, placerile. Dar am ramas uniti, nu ne-am dezbinat. Mai tarziu, cand eu am devenit consilier si expert pentru dezvoltare industriala al Natiunilor Unite, in Katmandu, ca sa pot definitiva ultima faza a unui proiect de constructie a primei industrii farmaceutice pe baza de plante medicinale din flora nepaleza, a trebuit sa locuiesc acolo doi ani de zile. Baiatul meu era mic, avea 12 ani, nu puteam sa ma vad cu familia decat o luna pe an, cand ma vizitau ei acolo. Ne era foarte dor unuia de celalalt. Dar cand legatura spirituala e puternica, nici distanta nu te poate indeparta. Nu casnicia e grea, viata e grea! Si fiecare trebuie sa invete sa-si duca crucea. Efortul depus in viata asta nu ne coboara, ne face mai puternici, ne purifica, ne ajuta sa gasim in noi resurse continue, sa devenim mai buni, mai creativi. Totul e sa nu intri in starea de depresie, de deznadejde, de indiferenta. Sa suferi cu speranta, cu credinta, ca numai atunci suferinta are un folos. Exista si o ruga care mie imi e foarte draga:
"Doamne, fa din suferinta/ Pod de aur, pod inalt./ Fa din lacrima velinta/ Pentru un pat afund si cald./ Din lovirile nedrepte/ Faguri faca-se si vin./ Din cadere - scari si trepte/ Pentru un urcus alpin". Sa nu uitam ca viata noastra e un urcus pe munte. Cu cat urci mai sus, cu atat orizontul se largeste si cuprinzi din ce in ce mai mult.

"Dragostea este un miracol. Casnicia, nu"

- Exista gesturi care pot inalta o iubire si pot s-o coboare?

- Orice gest care izvoraste din dragoste, din adancul sufletului, ridica iubirea. O pietricica, o frunza, un avion de hartie pe care il daruiesti cu toata dragostea e impregnat de tine. Altminteri, poti darui cadouri scumpe, golite de orice semnificatie. Mi s-a intamplat de multe ori sa nu am bani, si cand coboram de pe munte, sa aduc o floricica mica, presata, sau o crenguta inflorita. Primavara, ii aduceam Mioarei liliac de munte. Liliacul de munte e destul de rar in muntii nostri. E mov si alb, mai mic decat cel obisnuit, infloreste cand inca e zapada, nu are frunze, apar doar florile, in schimb ii simti parfumul de la o suta de metri. La inceputul verii, ii aduceam rododendron inflorit. Mai tarziu, aparea ghintura cu flori albastre. Dragostea e un miracol lasat de Dumnezeu pe pamant. Dar casnicia nu e un miracol. O casnicie fericita e o armonie care se cladeste in fiecare an, caramida cu caramida. Trebuie continuata pana la ultima clipa a vietii. E o constructie, nu e o joaca. Nimic nu e dat de la sine.

"Lipiti-va de oameni bogati spiritual"

- Vorbeati la un moment dat de suportul spiritual. V-a ajutat credinta pe care o aveti amandoi in Dumnezeu?

- Credinta in viata vesnica e secretul oricarei iubiri si secretul tineretii la orice varsta.
Cred in tinerete fara batranete si viata fara de moarte! Cea mai importanta lectie pe care am invatat-o tine de intelegerea vietii ca o piramida in varful careia se afla Dumnezeu. Eu nu sunt religios, dar sunt foarte credincios. Crezul meu, spre stupefactia multora, se opreste brusc.
"Cred intr-Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute." Punct. De aici incolo incepe religia. Pe Dumnezeu l-am simtit de zeci de ori, la marile inaltimi, acolo unde nu eram decat eu, El, bolta instelata si linistea universului. L-am mai simtit cu adevarat aproape in Himalaya, la ultima mea expeditie, in 1985, cand urcam varful Ganesh Himal (7300 m), Muntele Sacru, Lacasul Zeilor. Am fost primul european caruia i s-a dat voie sa patrunda acolo. Am dormit in cort, la baza muntelui, la 5000 de metri. M-am trezit noaptea pe la ora doua, cerul era plin de stele si luna plina. La noi nu se vede asa ceva, cand luna e plina, stelele se estompeaza. Am luat aparatul, l-am pus pe trepied si am facut o fotografie lenta. Am lasat zece minute diafragma deschisa. Cand am developat-o, se vedea in ea tot universul: stelele care erau aproape de centrul obiectivului erau puncte, cele care erau aproape de margini iesisera raze. Am pierdut fotografia la o expozitie, dar o am vesnic in minte. Pentru ca atunci am inteles ce inseamna divinitatea, fuga aceasta dupa cunoastere si perfectiune. Pe masura ce ajungi mai aproape de Dumnezeu, si El mai face un pas inainte. Si devenirea ta e continua. Apuci o cale care nu se epuizeaza niciodata, te creeaza si te innoieste continuu. La fel e si in iubirea adevarata. Nu-l poti epuiza pe celalalt, decat daca vezi din el doar exteriorul, daca divinitatea din el ti-e indiferenta. Atunci cand pornesti impreuna la drum, descoperi in fiecare zi alte frumuseti, alte bucurii, alte valori, care nu te despart de celalalt, ci te unesc si mai tare. Peste flacara aia a dragostei de la inceput se adauga intelegerea, prietenia, iubirea. Exista trei mari virtuti: credinta, speranta, iubirea. Cand le ai pe toate, evoluezi spiritual alaturi de celalalt. Si atunci e splendid!
- Traim o epoca in care totul pare posibil, dar avem tot mai putine modele si suntem tot mai dezorientati. Poate de aceea si casniciile esueaza!
- Tinerii au nevoie de modele. Eu insumi am avut trei mentori, de la care am invatat lucruri esentiale. Primul a fost doctorul Victor Bojor, fratele tatalui meu, de la Gherla, Episcop de Cluj. Al doilea a fost parintele Suciu, de la Targu Mures, preot tanar si filosof, ajuns Episcop, a facut puscarie comunista si a fost asasinat in Sighetul Marmatiei. De la ei am inteles cat de important e sa-ti traiesti viata in vecinatatea lui Dumnezeu. Cat de important e sa nu uiti ca in spatele tuturor lucrurilor care ne inconjoara, in spatele tuturor fiintelor, se afla El.
Bucuria de-a trai n-are varsta.Ca cel mai important lucru e sa iubesti si ca bucuria nu vine decat prin iubire. "Dieu donne a ceux qui se donnent". Dumnezeu daruieste celor care se daruiesc! O vorba pe care o stiu de la monseniorul Ghika, cel de-al treilea mentor spiritual al meu. Cunostea opt limbi, stia biologie, chimie, medicina. Era dotat cu toate calitatile si virtutile si era foarte credincios. Eram surprins sa ascult de la el niste lucruri formidabile, despre sufletul plantelor, despre afectiunea lor, despre o spiritualitate care exista in natura, la orice nivel. Imi vorbea despre terapia florala, despre energiile plantelor si despre comunicarea spirituala intre floare si om, lucru pe care il intuise in vremea aceea doctorul Edward Bach, care instituise terapia florala. Oameni ca ei au dus lumea inainte. Trebuie sa intelegem ca nu mai avem prea mult timp pentru evolutie. Suntem pe buza prapastiei, lumea sta sa se prabuseasca moral, etic si spiritual. Lipiti-va de oameni bogati spiritual! Si ancorati-va in franghiile puternice ale iubirii si credintei, in valorile adevarate si neschimbatoare ale vietii.
Si nu mergeti chiar la marginea prapastiei, veti vedea de departe cum multi vor incepe sa cada. Salvarea nu mai e posibila acum prin evolutie liniara, ci prin evolutie geometrica. 3 si cu 3 fac 6. Dar 3x3 fac 9. Si 9x9 fac 81. Nu e suficient doar sa te aduni cu cei de o seama cu tine. Oamenii de bine trebuie sa se inmulteasca. Sa fie tot mai multi!

- Daca inchideti ochii cateva secunde, si va ganditi la iubirea pe care ati trait-o, ce imagine va vine in minte?

- O vad pe sotia mea, care e de o delicatete si de o finete deosebite. O vad tinandu-ma de mana, in vacantele noastre. Nu le-am intrerupt niciodata. Si anul acesta am fost la Vatra Dornei, am fost la Balcic si acum vom pleca la Malaga, in Spania. Ii vad gesturile ei de tandrete, grija pentru sanatatea mea, pentru ce pun in farfurie, ingrijorarea pentru excesele mele de scorpion, o vad cu cat drag ma tempereaza. Si ii vad lumina iubirii din ochi.

Sursa :https://www.formula-as.ro/2011/988/asul-de-inima-45/despre-dragoste-cu-ovidiu-bojor-14259

Australianul Nick Vujicic, în vârstă de 29 de ani, a devenit faimos în toată lumea pentru că, în ciuda faptului că nu are nici mâini, nici picioare, îşi trăieşte viaţa la maxim şi îi inspiră pe alţii să facă la fel. Cu câteva zile în urmă, bărbatul care îşi câştigă existenţa din discursuri motivaţionale, şi-a îndeplinit unul dintre visurile sale mai vechi: s-a căsătorit cu frumoasa Kanae Miyahara. Cei doi îşi petrec luna de miere în Hawaii.


sursa:https://www.realitatea.net/nick-vujicic-barbatul-fara-maini-si-picioare-s-a-casatorit-galerie-foto_914750.html

Salut ! Sunt nou pe Pro Stem Cell. Vad ca de peste 2 ani nu s-a scris pe acest subiect (din pacate) si as vrea sa va impartasesc si eu povestea mea de dragoste ce o am cu o fata care este in scaunul cu rotile si nu poate merge de mica de la un anisor din cauza unui vaccin si are gradul Grav 1 de handicap. Pe iubita mea o cheama Flory, este din Barlad si are 31 de ani (cam 3 luni diferenta de varsta intre noi) si ne desparte cam 300 km (distanta nu conteaza atunci cand iubesti cu adevarat)
Eu ma numesc Florin, am 32 de ani, sunt din Medgidia si am gradul de handicap Accentuat 2 definitiv (anul asta am reusit sa iau definitiv). Am din nastere mana stanga mai scurta si intr-o parte (dar ma folosesc de ea), rinichiul stang lipsa (uscat) si ficatul si splina marite. In fine asta e viata, sa trecem la povestea mea:
In 2012 din cauza unor relatii esuate in trecut in mare parte din cauza aspectului meu fizic (ele fiind normale), am zis sa caut o fata cu probleme (mai grave sau mai putin grave nu conta) si am dat peste un site Dizabillove.ro unde mi-am facut cont. Anul trecut am vazut ca nu s-a intamplat nimic mi-am dezactivat acel cont. Pe la sfarsitul lunii februarie 2013 mi-a cerut prietenia pe Messenger o fata (dupa nick-name) si i-am dat accept. Exact pe 13 martie 2013 pe la ora 23 ea a intrat in vorba cu mine si mi-a zis ca mi-a vazut profilul meu de pe acel site ( a avut si ea cont dar l-a sters ca nu a avut succes ca si mine) si ca i-ar place sa devenim amici sa vb. Din acea zii am inceput sa vorbim din ce in ce mai des si mai profund sa ne spuneam unul altuia ce aveam pe suflet. Ea tocmai ce iesise dintr-o relatie de 2 ani cu un baiat normal care a lasat-o cand si-a dat seama ca nu poate avea o relatie normala bineinteles fiind influentat si de familie care tot ii spunea sa o aduca la el, dar el ascunzand familiei defectul ei pana la urma a dovedit ca e las si a parasit-o. Eu aveam peste 4 ani de la ultima relatie care a durat vreo 3 luni. Am ascultat-o pe iubita si am sfatuit-o sa treaca mai departe ca viata e frumoasa si merita traita de oricine. Incet, incet am inceput sa ma indragostesc de ea si asta fara sa ne vedem la web ci doar prin simplul fapt citindu-i sufletul ei curat. I-am spus dupa un timp ca m-am indragostit de ea nebuneste si dupa multele mele insistente a acceptat sa ne vedem fata in fata adica dupa 3 luni de cand vorbisem prima oara. Nu va pot descrie in cuvinte sentimentul cand ne-am vazut fata in fata. Din pacate nu am putut sa petrecem impreuna decat cam 12 ore caci trebuia sa plec inapoi din motive familiale. Acele 12 ore au fost cele mai frumoase ore din viata mea, caci in afara de sex am facut cam tot ce face un cuplu de indragostiti la o intalnire. Din pacate aia a fost si singura vizita de pana acum de cand ne-am cunoscut. Noi de atunci vorbim non-stop la telefon si pe messenger, dar din cauza relatiei anterioare, ea inca nu a putut trece definitiv peste, caci a pus mult suflet si din cauza asta ea are uneori momente de raceala fata de mine, dar eu pentru ca o iubec enorm i-am spus ca o astept oricat are nevoie sa iasa din acele momente grele si o ajut cu ce pot sa treaca peste (nici ea nu stie ce e cu ea si isi tot cere scuze; asa imi spune). Noi ne-am spus unul altuia mai mult decat am spus fiecare apropiatilor sau familiilor fiecare in parte. Deci ne cunoastem unul pe celalalt foarte bine. Din pacate are cam 3 luni aproape de cand ea nu mai da nici un semn de viata nici la telefon nici online. Eu ii scriu mesaje pe telefon zilnic spunandu-i cat de mult inseamna pentru mine si cat de mult imi lipseste. Imi fac foarte multe griji caci o iubesc cum nu am putut iubii vreo fata pana acum si ea stie ca i-am declarat iubirea mea in sute de mesaje si minute vorbite impreuna ( bineinteles dragostea este reciproca caci ne-am spus reciproc cat de mult insemnam unul pentru celalalt). A mai avut ea perioade de absenta dar nu asa de lungi. Sper sa dea Dumnezeu sa fie bine si sa ii deschida inima sa vada cat de mult o iubesc caci ea este viata mea,iubirea mea si nu vreau sa renunt la ea pentru nimeni si pentru nimic in lume ! Sa dea Dumnezeu sa fie bine ! Eu sper in continuare la pisicuta mea ca isi va revenii si ca vom putea avea o frumoasa poveste de dragoste pana la sfarsitul vietii. Te iubesc Flory !!!
Sper ca nu v-am plictisit. Cam asta e povestea mea in mare. Va salut pe toti/toate si sa fiti iubiti/iubite !