SUBIECT: Stiri politice

Politica ne omoară

Curaj găină, că te tai!

Principalele partide politice şi-au făcut analizele rezultatelor obţinute la alegerile locale. Îmi place să cred că aceste analize au fost mult mai argumentate şi mai aproape de realitate în “cerc restrâns”, în “cadru organizat”, decât ceea ce s-a făcut public, ba chiar şi decât ceea ce a ajuns în presă prin “surse”. Dar, mă rog, nu vă luaţi după mine, căci aşa sunt eu, o fire mereu optimistă. Oricum, este pentru prima oară când după nişte alegeri, fie ele şi locale, s-a tras o linie şi public s-au asumat nişte răspunderi. Mai mult, la toate cele trei mari partide au fost şi tăieri de capete. “Desigur, pe plan local”, doar alegerile au fost locale, nu? Nici un cap de la centru nu a căzut, nimeni din conducerea centrală sau din echipele de campanie electorală nu a fost găsit dând cu oiştea în gard. Nici una din echipele sau societăţile de consultanţă nu a fost găsită responsabilă. Un pic ciudat, dar perfect românesc. Dincolo de toate acestea însă câteva chestiuni ar trebui menţionate şi reţinute ca descriptori ai actualei realităţi politice a României. Mai întâi, se cuvine să constatăm că partidele mici, care sunt departe de pragul de 5%, au obţinut un număr mic de consilieri locali şi doar răzleţ, pe ici, pe colea, câte doi-trei consilieri judeţeni şi niscaiva primari care, probabil, în timp vor fi obligaţi de situaţii să se reorienteze. O a doua observaţie se referă la reducerea drastică a numărului de consilieri locali (se pare că nici unul judeţean) şi de primari independenţi. Excepţia cea mai izbitoare şi care va constitui încă multă vreme subiect de analize, dar şi sursă de îngrijorare, este victoria lui Sorin Oprescu la Primăria generală a Bucureştilor. În sfârşit, o a treia concluzie se impune: guvernarea locală în România este sensibil echilibrat împărtăşită între marii PSD, PD-L, PNL şi UDMR, al patrulea actor semnificativ. Consecinţă directă, probabil, şi a noutăţii acestui scrutin, anume alegerea prin vot direct a preşedinţilor consiliilor judeţene, este irumperea, pur şi simplu, la ordinea zilei a descentralizării adiministrative. Subiectul fierbe de multă vreme. Dar, reflexele noastre centraliste, teama liderilor de la Bucureşti de a nu-şi pierde din putere, şi frica dibaci cultivată, ca nu cumva ungurii din Harghita şi Covasna să-şi ia teritoriile în spinare şi să plece cu ele în Ungaria, au întârziat nepermis un proces firesc, unul din principiile de dezvoltare în Uniunea Europeană. O anume teamă se vede şi acum, chiar în discursul lui Emil Boc, preşedintele PD-L, care pronunţându-se pentru descentralizare şi autonomie, simte nevoia să adauge imediat formularea (aparţinând, de fapt, preşedintelui Băsescu) similitudinii gradului de autonomie din Covasna şi Vaslui sau Harghita şi Tulcea. Vom avea, spun unii, 41 de state mai mici într-unul singur. Păi, dacă statul acela “singur”, adică România, rămâne intact, cu atribuţii şi independenţă similare oricărui alt stat membru al UE, oare ce îi doare pe aceşti temători?

Să mai abordăm şi un alt set de probleme. Să analizăm puţin cum privesc cele trei partide politice mari, de pe promontoriul locului ocupat la locale, spre formele de relief mult mai complicate şi mai înalte ale alegerilor parlamentare. Desigur, atunci când îşi privesc poziţiile ocupate acum, formaţiunile politice au criterii diferite de raportare. Unii (PD-L) se compară cu rezultatul localelor din 2004 şi observă că şi-au dublat performanţele şi că au câştigat aproape un milion de voturi, alţii (PSD), constată cu bucurie, că raportându-se strict la rezultatele de azi, au câştigat cel mai mare număr de consilieri locali, de primari şi de preşedinţi de consilii judeţene, în pofida unui rezultat slab la europarlamentarele de anul trecut. În sfârşit, PNL observă cu o satisfacţie nedisimulată, dar şi îndreptăţită, că deşi s-a confruntat cu diverse conjuncturi ostile, a obţinut maximumul istoric din perioada post-decembristă. Această situaţie îndreptăţeşte atât PSD, cât şi PD-L, să spere că vor obţine în toamnă un scor care să le permită să solicite formarea guvernului. Chiar şi PNL este îndrituit să nădăjduiască şi să-şi elaboreze strategii în acest sens (depinde cât vor fi ele de inteligente şi ca atare de eficiente) să câştige cele mai multe colegii uninominale de parlamentari. Până aici, totul este logic şi în ordine. De aici încolo însă încep problemele. Până la alegerile locale, de exemplu, PSD şi PNL dădeau de înţeles că vor forma, mai mult ca sigur, o alianţă, o coaliţie, pentru o majoritate parlamentară care să poată degaja un guvern stabil. Desigur, împreună cu UDMR. Cu atât mai mult cu cât, se pare, adversitatea politică cea mai acută a UDMR este vizavi de PD-L. Acum, PSD se gândeşte în primul rând la un guvern propriu. Adică, în alianţă cu PC. Deşi performanţele conservatorilor la alegerile locale din 2008 nu ating nici jumătatea celor din 2004, importanţa partidului fondat de Dan Voiculescu este mult mai mare. Asta şi datorită faptului că Dan Voiculescu însuşi s-a activat în politică şi este un oponent cu care nu prea te poţi juca. Cred că, dincolo de toate păcatele, reale sau doar puse în cârca lui, “Felix”, cum îl alintă unii, este un politician care a fost subevaluat. Apoi, PC este important şi pentru impresionanta sa forţă mediatică. Această forţă nu poate neapărat ridica un partid, dar poate coborî adversarul. Critica, virulentă uneori, luarea în băşcălie alteori, ducerea în derizoriu, zeflemeaua etc., la care sunt supuşi, zilnic aproape, atât liderii pedelişti, dar mai ales preşedintele Băsescu, nu au cum să nu lase urme. Ele erodează. Uneori ca vânturile nisipul, alteori ca viiturile în urma unei ploi torenţiale de vară. Din acest punct de vedere, dacă, să zicem în 2004, PSD s-a păcălit rău prin formarea Uniunii Naţionale PSD+PUR, tocmai pentru că puterea mediatică a Antenelor a fost


folosită mai ales de adversari politici (vezi, de exemplu, campania pentru locale), acum PSD a făcut o mişcare pragmatică prin Alianţa PSD+PC. Indiferent că ea este sau nu înregistrată la tribunal. Nu contează acest lucru. Dăunător la PSD ar putea fi altceva. Mai întâi, iluzia unora că ar putea alcătui singuri guvernul. Apoi, readucerea unor figuri de miniştri compromişi pentru şapte mandate, ca posibili viitori ministeriabili. Şi, nu în ultimul rând, nonşalanţa cu care unii vor să se dispenseze de lideri cu o imagine bună, tocmai acolo unde PSD stă prost: în rândul intelectualilor, al tinerilor şi în medii politice externe. E greu să faci o analiză despre PSD, fără să iei în considerare că acest partid a căpătat, chiar în virtutea experienţei sale, un soi de autosuficienţă. Aproape tot timpul a crezut că-şi este suficient sieşi şi ca atare, că este suficient şi ţării. Niciodată, în politica de alianţe, parteneriatele egale nu au fost o prioritate în FSN, FDSN, PDSR, PSD.

Poziţia PD-L pare a fi şi mai inflexibilă. N-am auzit liderii acestui partid, cu atât mai puţin pe Emil Boc, să solicite (nu am zis să cerşească) votul populaţiei. Nu, ei făceau nişte declaraţii atât de categorice, atât de tranşante, de parcă ar fi avut deja în tolbă aceste voturi care li se cuveneau neîndoielnic, chiar şi pentru simplul fapt că sunt sprijiniţi de Traian Băsescu. Sondajele i-au derutat. Mai mereu 35-40% dintre subiecţii intervievaţi spuneau că dacă duminica următoare ar avea loc alegerile ar vota cu PD, apoi PD-L. Şi poate că ar fi votat. Dar, numai dacă s-ar fi dus la vot, ceea ce nu s-a întâmplat. Siguranţa de sine a unor lideri PD-L, că vor câştiga zdrobitor alegerile, era atât de mare încât cetăţeanul şi-a zis aşa: “Păi, dacă oricum câştigă, de ce să mai merg eu la vot? N-are rost.” (chiar iubitorii de Liviu Negoiţă, din sectorul III al capitalei, nu au ieşit la vot decât în proporţie foarte redusă). PD-L are şanse de a-şi mări procentajul la parlamentare doar în condiţiile în care va reuşi să-şi mobilizeze în proporţie mai mare electoratul urban, dacă Traian Băsescu nu mai scade în preferinţele alegătorilor, iar PD-L va şti să arate că nu trăieşte doar din asocierea cu preşedintele ţării şi în sfârşit, dacă vor înceta să mai fie prea radicali şi exclusivişti. PD-L nu este formaţiunea unică, pură, neafectată de nici un fel de probleme, singura deţinătoare a soluţiilor salvatoare pentru români, iar toate celelalte partide sunt ticăloşite, roase de morbul corupţiei. Nu cred că afirmaţia lui Liviu Negoiţă, unul din cei mai credibili şi mai simpatizaţi lideri pedelişti, care preferă izolarea PD-L, unei asocieri cu vreun partid din “coaliţia 322”, adică PSD, PNL, PC, UDMR, PRM, este productivă în perspectiva unei guvernări pe care PD-L şi-o doreşte. Poziţia lui Radu Berceanu este mult mai înţeleaptă, este una normală. El spune că “nici o alianţă, nici măcar cea cu PSD”, nu este exclusă după alegerile parlamentare. Pentru binele său, dar şi pentru binele general şi normalitatea scenei politice, PD-L nu trebuie să se lase izolat şi cu atât mai puţin să se autoizoleze.

PNL ar putea fi un fel de copil teribil al alegerilor parlamentare din acest an. A obţinut un scor nesperat de bun la locale. Va organiza alegerile (asta echivalează cu avantajele jocului pe terenul propriu din fotbal). Va avea la îndemână, în mod firesc, toate instrumentele care sunt la dispoziţia unui partid aflat la guvernare. În sfârşit, va avea (împreună cu PSD şi UDMR) cel mai greu cuvânt de spus la desemnarea colegiilor uninominale, ceea ce poate influenţa într-o anumită măsură rezultatul alegerilor parlamentare. Dacă liderii liberali vor înţelege că succesiunea pentru fotoliul de preşedinte al PNL nu este încă deschisă, dacă vor cădea de acord că, acum, prioritatea nu este evidenţierea individualităţii, a magnitudinii fiecăruia, ci “forţa colectivităţii” şi dacă PNL va şti să se folosească de poziţia sa strategică pe câmpul românesc de forţe politice, neînchizând ermetic (şi bezmetic) nici o poartă de dialog, şansele sale ar putea creşte surprinzător. PNL are un negociator abil, pe Bogdan Olteanu, mai ales pe filiera cu PSD. Dar, asta nu este suficient. Mai ales că tânărului, inteligentului şi ambiţiosului politician liberal îi place mult şi miştocăreala, nu doar ironia. Domnul Olteanu spune, de exemplu, că “majoritatea şi premierul se stabilesc de către cetăţeni, prin vot, şi nu de găştile de la Cotroceni...” Ce să spun, expresia de gaşcă, cu referire la Instituţia Preşedintelui, este exact ceea ce se poate aştepta din gura preşedintelui Camerei Deputaţilor din aceeaşi ţară. Apoi, domnul Olteanu nu ne păcăleşte când ne spune că premierul României este stabilit de către cetăţeni. Eu unul aş prefera să ne alegem primul ministru, dar nu, el este desemnat de către preşedinte şi votat de către Parlament. În multe, dacă nu majoritatea cazurilor, premierul este rezultatul înţelegerilor, compromisurilor, alianţelor dintre partide. Nu e nimic rău în asta. Dar, revenind la liberali, ei ar putea, cred, juca un rol foarte serios în alcătuirea viitoarei majorităţi parlamentare şi guvernamentale. Ei ar trebui însă să fie cei mai preocupaţi să-şi caute (desigur, nu cu surle şi trâmbiţe) persoane-personalităţi eligibile pentru diverse portofolii ministeriale, pentru că în câteva cazuri (Remeş, Cioroianu, Chioariu, Adomniţei) prea au dat-o în bară. Asta i-a şi costat câteva procente bune la alegeri. Oricum, campania pentru parlamentare a început deja. Va fi o adevărată încercare pentru toate partidele politice. Pentru prima oară, vom avea uninominale (e adevărat, într-o formă absolut originală!) la parlamentare. Fiecare dintre partide va trebui să se prezinte cu câte 465 de personalităţi de primă mărime sau măcar de figuri onorabile. Cum vom alege, aşa ne vom aşterne.

Iosif Boda
sursa: https://www.geb.ro/

Stiu ca multa lume il injura, dar...

25 Septembrie, 2008 (19:25) | Primii pasi | de Cristian Pătrăşconiu
Revista European Voice: Daniel Morar, se numara printre finaliştii pentru premiul “Europeanul Anului”, fiind nominalizat la categoria “Inspiraţia anului”, “pentru că a ridicat
lupta anticorupţie la un nivel înalt”. Contracandidatii sai: George Soros, “pentru că a susţinut drepturile şi reintegrarea romilor în Europa”, Lyn Evans, coordonatorul generatorului de particule din Geneva şi Katrine Camilleri, director adjunct al serviciului de refugiaţi din Malta.
Votul pentru Europeanul Anului 2008 este deschis online, începând cu joi, 25 septembrie şi poate fi accesat la adresa:
https://www.europeanvoice.com/page/evawards-user-vote/788.aspx.
Gala decernării premiilor va avea loc pe 2 decembrie în Palatul Bursei din Bruxelles, evenimentul stind sub înaltul patronaj al premierului belgian Yves Leterme.
Votati si dati mai departe acest mesaj, cu tot cu sugestia din titlu!

Politica si societatea civila

Până acum, politicul a ignorat societatea civilă. Cele două părţi au fost mai tot timpul în conflict şi asta nu din vina societăţii civile. Mulţi ani, PNL a clamat că este „amicul” societăţii civile, apropierea dintre cele două părţi fiind opera unei singure persoane: Mona Muscă. Şi Sorin Ilieşiu, vicepreşedintele Alianţei Civice a făcut eforturi pentru a apropia cele două părţi, intrând pentru asta chiar în PNL. Şi Mona Muscă şi Sorin Ilieşiu s-au despărţit de acest partid, din raţiuni diferite şi odată cu aceasta, dragostea dintre cele două părţi a luat sfârşit. Ambii politicieni au pus pe masa PNL şi a Parlamentului, de mai bine de patru ani, vestita lege a Lustraţiei.

La presiunile aliaţilor din PSD, PNL a ţinut legea sub preş timp de patru ani şi nu dă semne că s-ar grăbi să o trimită spre dezbaterea plenului Camerei Deputaţilor. Recent, Coaliţia pentru o Guvernare Curată le-a cerut politicienilor sa semneze un “Pact cu Statul de Drept”, un document în trei puncte prin care politicienii s-ar angaja să respecte o seamă de solicitări ale Uniunii Europene legate de lupta anti-corupţie. Niciun partid, în afară de PDL, nu s-a arătat interesat de asumarea acestui Pact.

Zilele acestea, alte câteva ONG-uri au cerut partidelor să includă, până la 14 noiembrie, în programele lor de guvernare, zece măsuri pentru întărirea societăţii civile, printre care promovarea dialogului civic sau finanţarea publică a sectorului ONG. Cele 10 măsuri pe care partidele sunt invitate să le includă în programele lor de guvernare sunt:
- întărirea democraţiei participative,
- combaterea extremismului,
- susţinerea economiei sociale,
- promovarea bunei guvernări şi a dialogului civic,
- susţinerea subsidiarităţii şi descentralizarea serviciilor publice de interes general,
- prioritatea absolută acordată educaţiei şi dezvoltării durabile,
- adoptarea unei legislaţii coerente privind finanţarea publică a sectorului ONG,
- îmbunătăţirea sistemului 2%,
- modificarea criteriilor de acordare a statutului de utilitate publică a fundaţiilor,
- înfiinţarea unei structuri independente pentru asistenţă pentru dezvoltare internaţională.

PDL este gata să studieze şi aceste propuneri, chiar dacă termenul propus de ONG-uri este foarte strâns. În opinia noastră, partidele politice trebuie să înceapă să colaboreze mult mai strâns cu sectorul ONG, pentru a fi mai aproape de agenda publică, pentru a înţelege mai bine nevoile cetăţenilor.

Gabriel Răsvan Toader

Politica noastra cea de toate zilele


Sectiune dedicata alesilor nostri, cei de toate zilele cu bune sau cu rele.

Marti, Barack Hussein Obama a jurat pe Biblie in noua sa functie, de presedinte al Statelor Unite. Cel de-al 44-lea lider de la Casa Alba si primul afro-american care va conduce SUA va trebui sa rasplateasca asteptarile celor care spera ca va repune rapid America pe picioare dupa opt ani dificili alaturi de Bush.

"Am vrut sa devin presedinte pentru voi" scria Obama ficelor sale.

Asteptat cu multa nerabdare de toata lumea pentru scoaterea din criza financiaro-economica generalizata, noul presedinte al americii se instaleaza oficial la Casa Alba. Toti se asteapta de la "efectul Obama" sa scurteze durata recesiunii economice globale prin "generarea increderii" populatiei.

In luna aprilie presedintele Obama este asteptat in Europa pentru un summit international contra crizei si o reuniune la NATO. Mai toate declaratiile sefilor de stat Europeni sunt favorabile si pline de optimism, exceptii facand unii lideri politici printre care si Putin care declara ca: "Cele mai mari deceptii se nasc din marile sperante".

Pentru a nuanta acest eveniment The Times, cotidianul sud-african a comentat plecarea presedintelui Bush ca: "Lumea va zice la revedere unui om care a fost descris ca unul dintre cei mai rai presedinti americani".


https://www.barackobama.com/index.php

In urma cu 150 de ani, pe 24 ianuarie, sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza, Tara Romaneasca s-a unit oficial cu Moldova.

Pe 24 ianuarie 1859 romanii si-au dat mainile si au dansat pentru prima data '' Hora Unirii ”.

Mai multe detalii aici.

Liderii PSD au luat in discutie elaborarea unei initiative legislative pentru ca ziua de 24 ianuarie, care marcheaza Unirea Principatelor Romane, sa fie declarata sarbatoare legala, a declarat, pentru Antena3, deputatul Aura Vasile. Urmeaza ca proiectul de Lege sa fie depus la Parlament dupa elaborare, iar social democratii estimeaza ca va trece usor prin cele doua Camere Legilastive.

Guvernul a aprobat bugetul pe 2009: Pensiile cresc cu 5%, Educatia va primi 6% din PIB

Guvernul a aprobat joi bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale pe anul 2009, a declarat premierul Emil Boc. Bugetul este construit pe urmatorii indicatori macroeconomici: crestere economica - 2,5%, deficit bugetar - 2%, rata inflatiei - 5%, PIB - 144,7 miliarde euro. Ministrul Finantelor, Gheorghe Pogea, a anuntat majorarea CAS cu 3,3%, fara a mentiona insa daca aceasta priveste doar angajatorii sau si salariatii.

Guvernul a adoptat in sedinta de joi si setul de masuri pentru sustinerea cresterii economice si reducerea efectelor crizei, potrivit primului ministru Emil Boc.

Planul Guvernului de combatere a crizei economice (premierul Emil Boc):

* Din punct de vedere al componentei economice, am alocat 20% buget pentru investitia publica masiva in infrastructura
* Achitarea datoriilor guvenamentale va fi prioritara. Fara achitarea datoriilor restante economia se blocheaza
* Neimpozitarea profitului reinvestit, incepand cu 2010. Impactul bugetar al acestei masuri se ridica la 3,44 miliarde lei, respectiv 0,59% din PIB
* Posibilitatea compensarii TVA-ului de recuperat cu TVA-ul de platit sau cu alte impozite datorate bugetului de stat si in lunile ulterioare lunii in care s-au depus cererile de restituire, precum si dupa expirarea termenului legal de 45 de zile
* Capitalizarea CEC si Exim Bank
* Infiintarea fondului de contragarantare pentru IMM-uri
* Continuarea si extinderea programului Rabla
* Includerea in bugetul general a veniturilor proprii ale agentiilor sau institutiilor
* Pensie minima de 350 de lei in doua transe: prima majorare se va aplica de la 1 mai iar cea de a doua din 1 octombrie
* Compensarea cu 90% a medicamentelor pentru pensionari cu pensie mai mica de 600 de lei. Acesti bani vin din taxa pe viciu
* Pentru veniturile din somaj tehnic, pe o perioada de trei luni nu se platesc la bugetul de stat contributiile de asigurari sociale

Principalii indicatori macroeconomici ai bugetului:

* crestere economica - 2,5%
* deficit - 2%
* rata inflatiei - 5%
* PIB - 144,7 miliarde euro
* Buget - 56,1 miliarde euro
* Salariile si pensiile se vor majora cu rata inflatiei - 5%, in doua etape: 3% de la 1 mai si 2% de la 1 octombrie
* In sistemul bugetar, in acest an nu vom putea acorda prime. Orele libere se vor compensa si nu vor fi platite
* Vom reduce cheltuilile de personal cu 20%. Obiectivul guvernului este de a strange cureaua acolo unde se poate
* Cheltuielile de personal au fost scapate de sub control in Romania
* Toti bugetarii vor avea o majorare a salariilor de 5%
* Bugetul Educatiei va fi de 6% din PIB
* La profesori, totul depinde de procesul de reforma din educatie, de restructurarea domeniului.
* E posibil sa se acorde unele sporuri pentru performanta in educatie, conditionat de realizarea unei reforme autentice

Vicepremierul Dan Nica:

* investitiile in drumuri judetene si comunale se apropie de un miliard de lei noi
* pentru alimentari cu apa, canalizare vom investi 470 milioane lei
* Dificultatea alcatuirii acestui buget a constat in acoperirea datoriilor lasate de fostul Guvern
* Guvernul Tariceanu a atras foarte putine fonduri europene
* A existat o evaziune fiscala de 28 de miliarde de lei numai din TVA

Ministrul Finantelor, Gheorghe Pogea

* CAS se vor majora cu 3,3%
* Deficitul bugetar va fi de 5,2% din PIB in 2008, dupa ultimele calcule
* Deficitul excesiv al Romaniei nu a avut neaparat treaba cu criza
* Veniturile publice au fost
supraestimate
* Consecinta externa - reducerea ratingului suveran. Efecte - consecinte negative asupra costurilor aferente finantarii externe
* Am prevazut pentru 2009 o majorare a cheltuielilor cu dobanzile semnificativa
* Aceste fapte au condus la erodarea increderii investitorilor straini
* Politica fiscal-bugetara are in vedere mentinerea atractivitatii Romaniei pentru investitorii straini, chiar in conditii de criza
* Datoria publica guvernamentala a crescut cu 16,4 miliarde lei, ca urmare a finantarii unui deficit dublu decat cel prognozat
* Daca nu suntem atenti la politica salariala, vor fi probleme
* Suntem obligati sa asiguram o consolidare bugetara pana la un deficit de 2%
* Resursele se aloca pe proiecte cu efect multiplicator, nu pe masini, obiecte de inventar sau alte elemente care maresc deficitul
* Imprumuturile vor finanta doar investitiile, iar veniturile curente doar cheltuielile
* Cheltuielile bugetare vor fi de 51 de miliarde euro, din care 10 miliarde se aloca pentru investitii
* Cheltuielile obligatorii pentru asistenta sociala, pensii, cotizatii la UE reprezinta 18,7 miliarde euro
* Romania va avea puterea, aplicand acest buget, sa iasa din aceasta criza
* Plata TVA nu se va face la emiterea facturii

Pensiile cresc cu 5%

Pentru pensionarii din sistemul public, in 2009 va exista o crestere de 5%, in doua transe, respectiv 3% in luna aprilie si 2% in luna octombrie, ceea ce duce la o crestere a punctului de pensie de 42-45%, au precizat sursele citate.

Potrivit surselor, se va ajunge la o pensie minima de 300 de lei, in luna aprilie, si de 400 de lei, in octombrie.

CEle

Bugetul Educatiei, 6% din PIB

Bugetul Ministerul Educatiei a fost stabilit de Guvern, in sedinta de joi, la 6% din PIB, au declarat surse oficiale.

Surse politice anuntasera anterior ca bugetul Ministerului Educatiei pe 2009 va fi mai mare de 5% din PIB, insa nu este sigur ca se va ajunge la nivelul de 6% din PIB prevazut de lege, masura convenita, miercuri noaptea, liderii coalitiei reuniti la Palatul Victoria.

Potrivit surselor citate, initial, Guvernul luase in calcul o alocare de 4% din PIB pentru educatie.

In urma discutiilor de miercuri noaptea, din coalitie, s-a convenit ca Ministerul Educatiei sa beneficieze, in 2009, de un buget de peste 5% din PIB, chiar apropiat de un procent de 6%.

Sursele citate au mentionat ca profesorii vor beneficia in 2009 si de sporuri salariale, dar acestea vor fi, insa, conditionate de reforma in sistem si performanta profesionala.

Accizele la tutun si alcool, majorate in 2009 la nivelul la care trebuiau ridicate pana in 2012

Ministrul Finantelor, Gheorghe Pogea, a confirmat joi ca masurile pentru ajustarea veniturilor au in devansarea accizelor la tutun si alcool.

Aceste decizii vor fi operate prin modificarea Codului Fiscal, care va avea loc in trimestrul I.

Anterior, surse politice citate de Mediafax declarau ca accizele la tutun si alcool ar urma sa fie majorate in perioada urmatoare la nivelul la care, conform calendarului convenit de Romania cu Comisia Europeana, trebuiau ridicate pana in 2012.

Varianta de crestere a accizelor pentru produsele de utilitate, precum combustibil si gaze, nu este luata in calcul, au adaugat sursele citate.

Sursa: HotNews.ro

Sondaj CCSB

Primul Tur:
Traian Basescu - 48%
Sorin Oprescu - 24%
Mircea Geoana - 13%
Vadim Tudor – 5%
Calin Popescu Tariceanu - 5%

Finale la toamna:
Traian Basescu – Mircea Geoana : 62% - 38%
Traian Basescu – Calin Popescu Tariceanu : 74% - 26%
Traian Basescu – Sorin Oprescu : 56% - 44%
Traian Basescu – Mircea Geoana : 62% - 38%

Alegeri europarlamentare:
PD-L – 39%
PSD+PC – 36%
PNL – 14%
UDMR – 6%

Sondajul are o eroare tolerată de 3%

Ce declara Basescu astazi:

Ce declara Basescu in urma cu patru ani:

''Hai la tepe in Piata Victoriei!'', ''Arde-i la vot!'', ''Arde-i pe corupti!'', ''Nu pot ei fura cat puteti voi vota'', etc.

Acum a ''muscat'' Adrian Nastase in dosarele "Matusa Tamara" si "Zambaccian 2". Mi se pare mie sau Basescu gandeste altfel dupa 4 ani de lupta cu sitemul ticalosit?

Pentru ca tot se spune ca romanii se pricep cel mai bine la politica si fotbal, mi-am zis sa dezmortesc acest topic. Deci pentru ca am rezolvat-o cu fotbalul, mai ramane sa vedem cum e cu politica? Continui (as putea sa spun, tot atat de bine, dupa atata timp de inactivitate pe acest topic, ca incep ) cu articolul lui Val Valcu: Regele, bufonul și țiganul:
Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

Din nou despre finanţarea bisericii. Urmează primul recensămînt cu atei? Partea I

Asociaţia Secular-Umanistă din România (ASUR) publică o propunere de politică publică pentru finanţarea cultelor religioase. Prima parte a textului, de expunere a situaţiei actuale, e relativ cunoscută, după numeroasele scandaluri pe tema asta: avem un mecanism oficial de finanţare proporţională a bisericilor, dar peste care vin decizii abuzive ale guvernului şi autorităţilor locale de împroprietărire a bisericii majoritare, două exemple flagrante fiind terenul de construcţie al Catedralei Mîntuirii Neamului (sau Banului, cum spun maliţioşii) şi clădirea fostului Parlament.

Însă ASUR propune sistemul german, în care contribuţia pentru culte e colectată de stat în numele acestora, iar cei care nu doresc să o plătească nu trebuie decît să renunţe la apartenenţa la vreun cult. Interesantă este argumentaţia în favoarea acestui sistem:
Din punct de vedere legislativ si demografic, situaţia religioasă din România este similară celei din Germania:

1. Nu există o Biserică de Stat
“În România nu există religie de stat” (Legea Cultelor; L 489/2006, art. 9)
2. Cultele au statut de utilitate publică
Legea Cultelor; L 489/2006, art. 8
3. Există o relativă omogenitate religioasă
86% din populaţie se declară de religie Ortodoxă
Astfel, pe lîngă faptul că statul ar încasa un comision pentru colectarea contribuţiei, acest sistem ar mai avea şi avantajele clasice ale secularizării (absenţa ingerinţelor reciproce dintre politic şi religios, transparenţă etc.) plus avantajul, a cărui nevoie se resimte brutal în România, de a obliga cultele să fie mai responsabile faţă de enoriaşi.

Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

Din nu stiu ce motive nu am reusit sa postez si a doua parte dar va puteti duce la articolul din Vox publica Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

Inca un articol care scoate in evidenta lucruri care nu se fac: Un popor calcat in picioare, cu o conducere (ca nu biserica in sine e vinovata) a Bisericii Ortodoxe, careia ar trebui sa-i crape obrazul de rusine...Tot repet: Sa ne mai miram de ce am ajuns in halul in care am ajuns?
Sursa: Vox publica
Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

2012 - Anul Canarului
Întrebat, în martie, ce îl surprinde la umanitatea secolului XXI, al 14-lea Dalai Lama, cel mai cunoscut tulku (reîncarnat), a răspuns jurnaliştilor: "Oamenii îşi sacrifică sănătatea, ca să facă bani. După care îşi cheltuie banii, ca să-şi recupereze sănătatea. Sunt atât de îngrijoraţi de viitor, încât nu se pot bucura de prezent. Rezultatul e că nu trăiesc nici in prezent, nici în viitor. Trăiesc de parcă nu vor muri niciodată şi mor de parcă n-ar fi trăit niciodată".

Vieţuim, monitorizaţi, într-o lume împărţită în zone verzi şi zone roşii, în care ni se distribuie binele şi răul cu sufertaşul, ca la cantina săracilor. Primim indicaţii preţioase şi bilete de trecere, suntem avertizaţi din timp ce trebuie să iubim şi ce trebuie să urâm, nişte minţi uscate ne trasează viitorul în linii precise, ca să nu mai fim nevoiţi să ne batem capul cu noi înşine. De ce ne-am revolta? Trăim în cea mai bună dintre lumile posibile. Popoarele nu pot fi dizolvate şi înlocuite cu altele. Contăm, deci. Precum canarii în minele de cărbune. Câtă vreme ciripim mulţumiţi, cei care trebăluiesc prin galerii sunt în siguranţă. Primim grăunţe şi entertainment. Primim atâtea veşti proaste cât să facem coadă la anestezie, să ne bulucim în Second Life. Virtualul devine noua religie, în care Dumnezeu Atotştiutorul e cel mai performant motor de căutare.

Ce ne aşteaptă? "Speraţi la ce e mai bine, dar pregătiţi-vă pentru ce e mai rău", ne încurajează tulku.

Există soluţie? Nu ştiu. Dar, dacă într-o bună dimineaţă - când ne vom trezi din nou în colivie, liniştiţi că lumea noastră e (de)finită şi că suntem în siguranţă - rupem gratiile, vom fi mai aproape de noi cu o bătaie de aripă.
Sursa: Gandul.info
Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

Cât înţelege America Iranul? Cât să se împuşte singură în picior
America pare uneori condusă de cercetaşi (copiii ăia inimoşi, puşi mereu pe fapte bune, care şi-o caută cu lumânarea). SUA au deschis, la începutul lunii trecute, după 30 de ani, o ambasadă... virtuală la Tehran. Doamna secretar de Stat Hillary Clinton, o distinsă catastrofă a diplomaţiei, nu s-a dezminţit nici de data asta. În entuziasmul său peripatetic (circulă pe tot globul, fără odihnă, fără rezultate, dar pe bani mulţi) a declarat că, graţie iscusitei găselniţe, cele două popoare vor putea comunica "deschis şi fără frică". Merită citată pe larg: "Întrucât Statele Unite şi Iranul nu au relaţii diplomatice, am ratat oportunităţi importante de a comunica cu voi, cetăţenii Iranului. Dar astăzi putem folosi noile tehnologii, pentru a ne reuni şi a promova o mai bună înţelegere între ţările noastre şi între cetăţeni. Din acest motiv am înfiinţat această ambasadă virtuală". Din două una: ori discută cu cetăţenii peste capul autorităţilor, ori discută ţările între ele şi pentru asta tot clasica masă verde a tratativelor e soluţia.

"O mai bună înţelegere"? Dar când a fost ea bună? La sfârşitul lui 1978, când consilierul preşedintelui Carter, Zbigniew Brzezinski, îl asigura pe Şahinşah de tot spijinul, împlinind proverbul iranian că promisiunile au valoare doar pentru cei ce cred în ele?

Înţelegere? Americanii nu i-au înţeles niciodată pe iranieni. Nici atunci când l-au sprijinit pe Mohammad Reza Pahlavi. Exportul de democraţie s-a limitat la instruirea de către CIA a Savak-ului (cel mai teribil organism de represiune internă şi de cenzură, până la cele, mai subtile, născocite de revoluţia islamică). Importul de progres - (investiţiile imense şi de multe ori nesăbuite) - rugineşte sub nisipul deşertului. Un mare gazetar polonez, Ryszard Kapuscinski, nota de la faţa locului istorii halucinante: "(...) Şahul a făcut achiziţii de miliarde în toată lumea şi vapoare din toate continentele se îndreaptă spre Iran, pline cu mărfuri. Dar, când ajung în Golf, constată că Iranul n-are porturi (lucru pe care Şahul nu-l ştia). Adică porturi sunt, dar mici şi vechi, incapabile de a primi asemenea încărcături. Câteva sute de vapoare rămân pe mare, aşteptându-şi rândul, adesea câte o jumătate de an (...) Treptat, vapoarele sunt descărcate cum-necum, dar pe urmă se dovedeşte că Iranul n-are depozite (lucru pe care Şahul nu-l ştia)... Toate mărfurile importate trebuie duse în interiorul ţării, dar atunci se observă că Iranul n-are mijloace de transport (lucru pe care Şahul nu-l ştia)... În Iran nu există şoferi (lucru pe care Şahul nu-l ştia). După multe dezbateri, se hotărăşte să trimită la Seul avioane, ca să aducă de acolo soferi sud-coreeni (...) Dar şoferii, învăţând câteva cuvinte în persană, au aflat repede că lor li se plăteşte cu jumătate mai puţin decât şoferilor iranieni. Supăraţi, lasă camioanele în plata Domnului şi se întorc în Coreea. Maşinile astea, astăzi inutilizabile, zac în deşert, pe drumul de la Bander Abbas spre Tehran, acoperite de nisip (...) Când mergi astăzi de la Shiraz la Isfahan, într-un loc lângă şosea, pe partea dreaptă, în plin deşert, zac sute de elicoptere (...) Câmpuri întregi de tunuri părăsite se pot vedea lângă Qom, alte sute de tancuri, părăsite, lângă Avhaz..." Din 1982, când The New York Times Book Review, decreta observaţiile lui Kapuscinski drept "indispensabile pentru înţelegerea" istoriei contemporane a Iranului, realităţile s-au schimbat mult.

Revoluţia islamică şi-a adus pe val profitorii ei. Dar nu pe toţii odată, cum sunt ei poziţionaţi astăzi la conductele de petrol. Ayatollahul Khomeini - cel care în 1979 a reuşit să unească clerul cu bazarul (o forţă căreia nu-i poate sta nimic înainte), sub sloganul "Na sharghi na gharbi, jomhuri-ye eslami!" (Nici est, nici vest, republică islamică!) - după ce a ajuns Ghid Suprem, a mâncat tot orez cu iaurt. A stat departe de Tronul Păunului, într-o cămăruţă "mobilată" cu o saltea, dar plină cu cărţi. Când nu inventa lozinci mobilizatoare sau nu punea etichete de neşters, Khomeini era poet (un poet mistic foarte interesant). De pe vremea aşa-numitei crize a ostatecilor, când relaţiile diplomatice ale USA cu Iranul s-au rupt definitiv, datează lozincile anti-americane şi sintagma "Marele Satan" cu care e gratulată America. ("Micul Satan" e, văzut de la Tehran, Israelul). Era perioada în care, ca după victoria oricărei revoluţii, au urmat judecăţile sumare şi asasinatele. Câteva sute de tineri au ocupat - din noeimbrie 1979, până în ianuarie 1981, ambasada Statelor Unite, cerând extradarea Sahului (fusese primit să-şi trateze concerul într-un spital din New York). Între timp Şahul a fost poftit politicos afară din America, a fost nevoit să rătăcească scurtă vreme prin Panama, după care s-a refugiat în Egipt, la preşedintele Anwar El-Sadat, singurul care a avut curajul să-l primească, ba i-a organizat chiar uneralii nationale în iulie 1980. Criza ostaticilor a continuat, fără obiect, pănă când Ronald Reagan s-a instalat la Casa Albă. În câteva minute după ceremonie, ostatecii au fost eliberaţi. Însă nimeni nu s-a mai ostenit de atunci să reconstruiască relaţiile diplomatice. Liderii americani care s-au succedat, culminând cu juniorul Bush, au construit şi ei lozinci anti-iraniene. Între timp, regimul teocratic de la Tehran s-a încuscrit cu cine a putut. Cum va face şi acum, ca să minimizeze efectului noului val de sancţiuni economice. Lumea e mare, iar Rusia şi China (ca să invocăm doar două state care se văd de la mare distanţă) îi aşteaptă cu braţele deschise.

N-am să mă opresc la poveştile legate de armele atomice, de închiderea strâmtorii Hormuz. Poate altădată, pe larg. Când o vom informa pe doamna Clinton că n-a introdus domnia sa "noile tehnologii" în Iran - majoritatea clericilor au bloguri şi mai nou facebook-uri.

Regimul ayatollahilor, corupt şi el până în măduva oaselor, monitorizează foarte atent exportul de petrol şi gaze naturale (de acolo vin averile uriaşe ale tuturor, nu din lectura Coranului). Prin vara lui 2010, au răspuns la ameninţările cu înăsprirea sancţiunilor internaţionale atrăgând atenţia că oricum, după 30 de de ani de embargouri, nu prea mai au dolari, aşa că s-ar putea să fixeze preţul barilului în riali (moneda naţională) sau în euro. Asta înseamnă că Statele Unite, care au tipărit de curând 7 trilioane de USD, se pot întoarce liniştite în comuna primitivă. Pe de altă parte, Uniunea Europeană - "încurajată" fiind de peste Ocean să oprească orice negoţ energetic cu Iranul - e cadoul primit de Rusia din partea americanilor!

Doamna Clinton veghează însă cu străşnicie netul. Când, la alegerile din 2009, pe străzile Tehranului mureau oameni strigând "Dictatori tamaeh, na shah na amameh!" (Dictaturile s-au terminat! Nici Coroană, nici Turban!), domnia sa se dădea politically corectă, iar preşedintele Obama lingea îngheţată, departe de lumea dezlănţuită. După ce, în fine, s-au dezmeticit, tot n-au priceput nimic. Revoluţia Verde a opoziţiei iraniene nu e deloc o mişcare pro-democraţie occidentală (ea insăşi la mare ananghie, în actuala formulă). Oamenii încearcă, pur şi simplu, să reformeze regimul corupt al ayatollahilor şi să-şi câştige drepturile civile. Apariţia la orizont a unui duşman comun e mană cerească pentru slujitorii teocraţiei ca să exalte puternicul naţionalism persan, conservându-şi, în felul acesta, privilegiile.

Apropo, până la ora când mă pregătesc să pun puncte de suspensie acestui text, pe pagina întâi a Ambasadei Virtuale a SUA în Iran tronează un foarte interesant material de deschidere, despre Hanuka...
Sursa: Gandul.info
Multa sanatate si... Doamne-ajuta!