SUBIECT: Când scaunul rulant nu stă în calea pasiunii pentru sport

Adi Cherecheș – când scaunul rulant nu stă în calea pasiunii pentru sport

Schiul l-a făcut să iubească din nou iarna

Pe pârtia de schi, Adi Cherecheș este o apariție inedită, cel puțin în România. Stă în șezut, pe un singur schi, cu două stabilizatoare în mâini, care au două schiuri micuțe în capete. Cum se poate? “Oamenii se miră – ce caut eu aici?”, spune Adi. Pentru privitori, este ceva nou – o persoană cu dizabilități locomotorii care practică schiul.



“Până la baza pârtiei mă deplasez în scaun rulant și abia acolo mă urc pe monoschi. Apoi sunt uimiți să vadă cum cobor pe pârtie. Am avut și persoane care mi-au spus în față felicitări, pe alții i-am auzit comentând că nu au mai văzut așa ceva, că este frumos”. Simplul fapt că oamenii îl văd pe Adi Cherecheș pe pârtie le arată, și celor în scaun rulant și celor fără, că se poate.



“De când schiez, am început să iubesc din nou iarna. Pentru noi, cei în scaun rulant, iarna înseamnă să stăm mai mult acasă. Drumurile nu sunt curățate și lipsa de accesibilitate se simte și mai tare în majoritatea locurilor”, mărturisește el.



Schiul l-a învățat în Austria, trimis de Fundația Motivation România, unde și lucrează. A avut noroc de un instructor foarte bun, specializat și de pârtii complet accesibilizate pentru persoanele cu dizabilități locomotorii. Sunt instructori specializați acolo, unii dintre ei, la rândul lor, în scaun rulant. Speră să fie și în România în curând astfel de pârtii. În România, merge să schieze la Cavrnic. “Încercăm acum să aducem schiul în România. Avem un monoschi aici, la Satu Mare și vrem să învețe cât mai multă lume”, spune Adi.



În primele zile, a tot căzut, ceva perfect normal. Din brațe își ține echilibrul și tot din brațe inițiază virajul, apoi din corp. “Sunt practic trei schiuri”, explică el. Adi ne dă mai multe detalii, pentru oricine este curios cum se poate. Cu teleschiul este cel mai ușor de urcat. În partea din față, monoschiul are o chingă care se agață de teleschi. Sus, chinga se desface și pornește coborârea. Așa este proiectat monoschiulteleschiul, să poți merge singur, fără ajutor.



După ce s-au întors din Austria, le-a arătat și altor persoane cu dizabilități locomotorii cum se schiază. Toată lumea s-a bucurat. “Prima dată mă așezam eu în monoschi, le arătam ce să facă, făceam o coborâre, apoi încercau ei”, spune Adi.



A fost în Austria cu instructorul lui de caiac, Ionuț Stancovici, care este și instructor de schi. El a fost cel care l-a motivat să facă și schi. “Voi ce faceți în timpul iernii?”, l-a întrebat vara, când mergeau la caiac. Ionuț Stancovici este fost sportiv de performanță, actual antrenor.



Caiacul este sportul unde persoanele cu dizabilități se simt la fel de libere



Adi a descoperit caiacul în 2018. Ionuț Stancovici văzuse filmulețe cu persoane din armata americană, care au ajuns în scaun rulant. Spuneau acolo, în filme, că singurul sport unde se simt la fel de liberi este caiacul. Ionuț s-a întrebat: de ce să nu practice caiac și în România persoanele cu dizabilități? Și a vrut să înțeleagă mai bine ce fac persoanele cu dizabilități în România. La Motivation a găsit ceea ce căuta și le-a propus să lucreze împreună.



Ionuț a început antrenamentele pentru persoane cu dizabilități locomotorii pentru prima oară în bazin, alături de un medic specializat în recuperare. Acolo au învățat noțiunile de bază și au văzut dacă au nevoie de adaptări pentru caiac. Adi, de pildă, a avut nevoie. “Nu stau bine cu echilibrul și, dacă vâslesc, îmi este mai greu să mi-l țin. Mi-am făcut eu o adaptare, un suport în partea din stânga. Am o scolioză și, dacă mă înclin, nu pot să revin. Sunt și legat de caiac, așa mi l-am făcut, dacă mă răstorn, am o siguranță, o desfac și mă ridică vesta la suprafață.”



A evoluat foarte repede cu caiacul. Îi și place mult, este unul din sporturile pe care le face cu cea mai mare plăcere. A început la bazin, a mers apoi pe lac și a ajuns chiar și pe Someș. Urma să meargă și pe un râu de munte, o adevărată provocare pentru oricine, nu doar pentru persoanele cu dizabilități. A venit însă pandemia și au mai amânat un pic planurile. “Râul de munte este caiac extrem, este ceva aparte”, spune Adi, care abia așteaptă să încerce.



Nu este singurul care face asta în zonă. Mai mult, anul acesta, au inaugurat un ponton la lac, adaptat persoanelor cu dizabilități. Așteaptă pe oricine din țară care își dorește să încerce caiacul.



O viață sănătoasă înseamnă să faci sport și sportul înseamnă prevenirea escarelor



Lista pasiunilor și sporturilor pe care le practică Adi Cherecheș este impresionantă. Participă la maraton, alături de colegii de la Motivation. Trage și cu arcul. Este modest: “Sunt la nivel de amator, dar este bine să încerci. Găsești un hobby și faci tot posibilul să-l practici cât de des”. Weekendurile sunt active. Dacă nu merge la caiac, merge la alergare pe dig, merge cu hand bike-ul sau face alte activități. “Mai ales vara, nu prea stau. Nu există timp liber”, râde el. Îi place foarte tare și să pescuiască. Îi place să încerce tot felul de lucruri. Nu spune niciodată nu la ceva nou. Dacă îi place, continuă, dacă nu, nu.



“O viață sănătoasă înseamnă să faci sport. Dacă ai o poziție corectă în scaun rulant, mănânci cum trebuie, te hidratezi cum trebuie, faci și sport, poți să previi escarele foarte bine. Pe mine asta mă ajută, plus o pernă pentru reducerea presiunii”.



De ce spune asta? Escarele i-au dat mari bătăi de cap lui Adi. Prima escară a avut-o devreme – în clasa a patra. Atunci a început să aibă probleme. Nu a fost deloc ușor. Stătea într-un scaun rulant nepotrivit pentru el, iar poziția era incorectă. Nimeni nu știa atunci să îl îndrume.



Pe lângă faptul că nu mai putea fi activ, nu mai putea face lucrurile care îi aduceau bucurie, complicațiile pe parte medicală au fost mari. A avut nevoie de operație, chiar de la primele escare. Pentru că au fost multe, de multe ori. Au fost perioade de luni întregi în care a stat în casă. O dată, una dintre escare a ajuns la os.



În ultimii ani, de când lucrează la Motivation, a aflat foarte multe lucruri despre escare, informații la care, în mod normal, nu avea cu ușurință acces. “Nu știam de poziția corectă, de scaunul rulant corespunzător, de reducerea presiunii”, spune el.



A văzut escare care s-au complicat foarte tare. “Sunt persoane în scaun rulant care nu știu ce sunt escarele până nu se confruntă cu ele. Când le spunem că se poate muri din cauza lor, erau uimiți. Este important să ajungem la ei înainte, să îi învățăm să prevină. Încerc să le spun din experiența mea ce să facă, cum să prevină escarele”, povestește el.



Este important cum iei startul – copilăria



Adi Cherecheș a ajuns în scaun rulant când era copil. Avea doar 5 ani. Se juca în curtea blocului cu copiii și a sărit de pe o masă de tenis. A căzut în picioare și nu s-a lovit. De a doua zi, însă, nu a mai putut umbla. Se gândește că, cine știe, poate a fost și o leziune mai veche a coloanei care s-a activat atunci. Afectarea coloanei a fost la nivel lombar. Din fericire, mâinile putea să și le miște.



La școală a fost mai complicat. Se întâmpla în 1993, o perioadă în care România nu era obișnuită să vadă persoane în scaun rulant. Părinții s-au străduit ca el să poată merge la o școală normală. Primele opt clase le-a făcut la o școală din cartier, aproape de casă.



Adi a fost printre cei norocoși – a fost bine primit de către învățătoare, a fost integrat în colectiv și s-a împrietenit cu colegii. “A fost normal. Nu m-am simțit niciodată dat la o parte. Mereu eram cu ei, cu colegii, profesorii mă ajutau”, își aduce el aminte cu drag. Ieșea la joacă cu copiii. Singura oră unde nu participa era educația fizică, deși, uneori, juca fotbal cu colegii.



Poate și de aici viața activă pe care o are acum. Pentru copii, modul în care își trăiesc primii ani în scaun rulant le marchează evoluția lor ulterioară. Este important să fie acceptați, să facă, pe cât de mult posibil, aceleași lucruri ca ceilalți copii, să aibă acces la educație, să fie integrați, iar Adi este cel mai bun exemplu. A fost activ încă de mic copil și așa a rămas.

În ultimii ani, de când lucrează la Motivation, a aflat foarte multe lucruri despre escare, informații la care, în mod normal, nu avea cu ușurință acces. “Nu știam de poziția corectă, de scaunul rulant corespunzător, de reducerea presiunii”, spune el.



A văzut escare care s-au complicat foarte tare. “Sunt persoane în scaun rulant care nu știu ce sunt escarele până nu se confruntă cu ele. Când le spunem că se poate muri din cauza lor, erau uimiți. Este important să ajungem la ei înainte, să îi învățăm să prevină. Încerc să le spun din experiența mea ce să facă, cum să prevină escarele”, povestește el.



Este important cum iei startul – copilăria



Adi Cherecheș a ajuns în scaun rulant când era copil. Avea doar 5 ani. Se juca în curtea blocului cu copiii și a sărit de pe o masă de tenis. A căzut în picioare și nu s-a lovit. De a doua zi, însă, nu a mai putut umbla. Se gândește că, cine știe, poate a fost și o leziune mai veche a coloanei care s-a activat atunci. Afectarea coloanei a fost la nivel lombar. Din fericire, mâinile putea să și le miște.



La școală a fost mai complicat. Se întâmpla în 1993, o perioadă în care România nu era obișnuită să vadă persoane în scaun rulant. Părinții s-au străduit ca el să poată merge la o școală normală. Primele opt clase le-a făcut la o școală din cartier, aproape de casă.



Adi a fost printre cei norocoși – a fost bine primit de către învățătoare, a fost integrat în colectiv și s-a împrietenit cu colegii. “A fost normal. Nu m-am simțit niciodată dat la o parte. Mereu eram cu ei, cu colegii, profesorii mă ajutau”, își aduce el aminte cu drag. Ieșea la joacă cu copiii. Singura oră unde nu participa era educația fizică, deși, uneori, juca fotbal cu colegii.



Poate și de aici viața activă pe care o are acum. Pentru copii, modul în care își trăiesc primii ani în scaun rulant le marchează evoluția lor ulterioară. Este important să fie acceptați, să facă, pe cât de mult posibil, aceleași lucruri ca ceilalți copii, să aibă acces la educație, să fie integrați, iar Adi este cel mai bun exemplu. A fost activ încă de mic copil și așa a rămas.

Adi Cherecheș la Motivation – despre motivație, inspirație și viață independentă



Din 2015, Adi lucrează la Motivation. Este instructor și tehnician în evaluare, prescriere, recomandare și adaptare de scaune rulante.



I-a cunoscut când a luat primul scaun rulant de la ei, în 2007. Au venit la Satu Mare cu o demonstrație de baschet. Când a văzut ce fac, și-a dorit și el să facă sport, să fie activ. A fost momentul când a aflat de existența scaunelor rulante pentru viață activă, ba chiar a și primit unul. Nu știa ce sunt, nu știa că se poate să ai o mobilitate mare în scaunul rulant. “Atunci am început să îmi doresc să fiu independent”, își amintește el.



Motivation i-a schimbat cursul vieții lui Adi Cherecheș. Este instructor de viață independentă la echipa din Satu Mare, din 2015. Face multă muncă de teren. Merge la evaluare, recomandă scaune, merge la instruire, îi învață pe oameni cum să le folosească. Vorbește cu ei despre poziția corectă în scaunul rulant, despre prevenirea escarelor, îi învață să facă singuri lucrurile de care au nevoie, cum ar fi transferul și multe altele.

Schi pentru persoanele cu dizabilități pe o pârtie din Cluj



Persoanele cu dizabilități pot să se bucure de pârtie după ce un scaun cu rotile adaptat pentru schi a ajuns ieri la Cluj.

Scaunul care-i va ajuta să schieze și pe cei care nu pot merge a fost donat de Asociația Caiac SMile din Satu-Mare, de Moș Niculae, pârtiei din Feleacu.

"Am lăsat primul scaun la Cluj, Partia Teleschi Feleacu și Salvamont-Salvaspeo Cluj ne sunt alături în proiectul Skiing with disabilities . De acum persoanele cu dizabilități din Cluj pot să se bucure de pârtie", a transmis Ionuț Stancovici, președintele asociației din SatuMare.

Scaunele vor putea fi folosite gratuit de persoanele cu dizabilităţi, care vor putea învăţa să schieze singure cu ajutorul monitorilor asociaţiei.

Este vorba despre „Skiing With Disabilities”, un proiect lansat în luna martie pe pârtia de la Cavnic. Reprezentanții asociației spun că vor să doteze toate pârtiile din țară cu astfel de scaune.