SUBIECT: Scrie o poveste si castiga!

De ce sa postezi o poveste?

Pentru ca stii pe cineva talentat. Si pentru ca in acest fel il poti ajuta sa faca primul pas. Primul pas care, stim cu totii, este si cel mai important.
Nici nu e greu. Spune-ne aici povestea lui si, impreuna, ii putem implini visul.

Cum va ajuta povestea ta?

In fiecare luna, din iulie pana in decembrie 2009, cea mai votata poveste de pe site va fi premiata. Eroul povestii va castiga premiul lunii si va fi sprijinit financiar sa faca primul sau urmatorul pas spre visul sau. Iar tu vei fi omul mare din spatele altui om mare.In fiecare luna timp de 20 de zile poti posta povesti, urmatoarele 10 zile le poti vota. Pentru mai multe detalii citeste Regulamentul

Sursa

Spor

Povesti derpre ce ?despre altii sau despre noi?
Despre viata mea pot scrie romane .

adi chicago a scris:Intra pe sursa si citeste... sunt destule modele si premiile ajung la 20.000 RON fieecare

......

Povestea postata:
- Trebuie sa se refere la persoane cu potential sau care au un vis si care au nevoie de un sprijin material pentru indeplinirea visului lor in domeniile: cultural, artistic, educativ, de invatamant, stiintific-cercetare fundamentala si aplicata si sportiv. Pentru ca persoana la care se refera povestea desemnata castigatoare sa devina Beneficiara a sponsorizarii, va fi necesar sa prezinte Organizatorului o recomandare din partea unei institutii publice/autoritati publice/fundatii/asociatii care sa confirme ca acea persoana are un talent care merita sustinut, in activitatea ce face obiectul povestii si care se incadreaza intr-unul din domeniile mentionate anterior.
- Trebuie sa fie adevarata, iar persoana care o posteaza sa aiba acordul celei la care se refera.
- Trebuie sa fie in concordanta cu tema Campaniei si sa nu incalce ordinea publica, bunele moravuri si normele de convietuire sociala si nici sa nu aduca atingere demnitatii umane si dreptului la imagine.
- Trebuie sa respecte conditiile impuse de lege, Organizatorul neputand accepta materiale ilegale, periculoase, malitioase, calomniatoare, obscene, pornografice sau vulgare, defaimatoare, rasiste sau xenophobe, materiale ce constituie o incalcare flagranta a dreptului de autor si nici materiale care ar putea fi considerate ca instigare la acte penale sau ilegale.
- Nu pot avea ca scop obtinerea unor fonduri pentru probleme medicale.
- Nu trebuie sa se refere la propria persoana a Participantului;
- Nu trebuie sa fie copiate de pe internet, si nici sa contina imagini ale vedetelor sau persoanelor publice, sau mesaje obscene sau indecente.

....

Daniel talent ca mine nu au multi oameni sanatosi pe lumea asta ....beau si nu ma imbat cu vise ,iluzii ,usor .....nu dorm dar creierul e intact de 7 ani dupa accident .
Ma voi stradui sa scriu o carte despre mine ...daca nu mor.

Carolina Tanase, Ii se spune ”o pictorita care deseneaza cu sufletul”

Se numeste Carolina Tanase, are 41 de ani. Pe ultimii 17 si-i i-a petrecut intr-un scaun cu rotile in urma unui grav accident de echitatie.

Picteaza peisaje, icoane pe lemn, pe sticla si nu in ultimul rand – cai... De la 22 de ani si a ramas singura cu o fetita de 2 ani. Atunci s-a decis sa dea un contur vocatiei sale, pictura. A terminat primul an ca student-audient la Academia de Arte “Nicolae Grigorescu” - azi Unversitatea de Arte. O pasiona sportul mai ales in aer liber, asa ca s-a inscris la Clubul Dracula pentru cursuri de hipism. Neplacut era pentru ea ca erau incluse in programul de calarie elemente de cascadorie. Se considera prea mare ca varsta pentru asa ceva, incat se hotarase sa renunte la acest sport imediat ce incepea anul doi de facultate.

Insa, un accident fatal i-a schimbat destinul. Era o zi calda de vara – 25 august 1992. Calul s-a speriat si neputand sa il redreseze, in final a cazut cu tot cu cal... I s-a fracturat coloana cervicala inca fiind agatata de gatul calului. Nemaistiind nimic, s-a desprins...Impiedicandu-l in cadere, calul a alunecat fiind in galop, a cazut peste ea si a tarat-o aproape zece metri (dupa cum au povestit ulterior ceilalti care erau cu Carolina). Greseala fatala – au ridicat-o de jos brusc si a intrat instantaneu - pentru scurt timp - in moarte clinica.

... astfel spune : “Corpul imi ardea, am simtit ca ma desprind, si ca ma ridic, plutesc drept in sus fara voia mea. Imaginea celorlati devenea alb- negru, iar eu eram ca un abur usor, ma ridicam. In clipa urmatoare m-am speriat, ce se intampla cu mine, unde ma duc?Nu respiram, nu simteam nici o durere, nu puteam vorbi cuiva dar puteam gandi... Fata din fata mea, ma striga speriata insa vocea nu i-o auzeam... Devenea imaginea ei din ce in ce mai mica si apoi nimic.... Am vazut o lumina foarte puternica ca si cum cerul era mai luminos ca pana atunci, ramasesem undeva, asteptand.... ce?. Dupa un timp, nu stiu cat - am avut senzatia ca alunec vertiginos de la inaltime si de jur-imprejur parca ma strangeau peretii unui tunel nevazut...la un moment dat m-am pomenit in corpul meu inghitind ceva greu, foarte greu – am trait senzatia stranie ca M-AM INGHITIT PE MINE – intrasem la loc !...in fractiunea de secunda in care traiam acea experienta inima a bubuit pur si simplu in creier si in urechi, am tras puternic aer in piept atat cat mai puteam si in auzul meu au inceput sa vajaie niste cascade ce ma ameteau.Abia am reusit sa vorbesc...repetam incontinuu privind cerul ca nu vreau sa mor iar primul meu gand era fiica mea, mica pe atunci...daca muream ar fi ramas singura pe pamant. ”

Urmatoarele zile petrecute la spital au fost critice. Si primele doua saptamani in reanimare...A stat in coma din prima seara pana a doua seara iar medicii se temeau pentru sansele ei de supravietuire. Diagnosticul a fost crud - tetraplegie spastica postraumatica. Sase luni le-a petrecut in spital in nemiscare dandu-i-se sa manance cu lingurita...ea nu isi mai putea folosi mainile.

La capatai i-a stat atunci, si mereu cea mai draga fiinta, mama. Primii ani de dupa accident au fost cei mai grei. Nu putea sa-si foloseasca mainile, facea sfortari mari sa poata scrie din nou si sa deseneze, abia daca putea tine creionul in mana! Simtea ca pierduse totul si pe sine insasi...

Dupa accidentul asta, avea impresia ca a ajuns la un capat de lume. Nu accepta mila nimanui si nu a acceptat-o niciodata. Era complet imobilizata, cu dureri si complicatii care depasesc imaginatia oricarui scriitor de thriller. Asa a fost timp de sase luni, atarnand viata ei ca de « un fir de ata ».

Recuperarea nu este si nu a fost insotita de multumirea ce o simt cei ce fac un sport de performanta. Asa ca a trebuit sa treaca peste starile dureroase si peste cele de lipotimie (lesin) survenite la efort sau ridicarea pe verticala (in scaun), trebuia sa continuie cu exercitiile ritmice ca sa puna la loc ceea ce se pierduse. ...spune ea :” in reanimare am pierdut jumatate din greutatea corpului meu, acolo nu avusesem voie sa mananc timp de o luna... Am ramas ca la 35 de kilograme, un schelet mergator in scaun rulant. Multi dintre cunoscutii mei au fiecare cate ceva, un har lasat de sus sa sfideze ignoranta lumii, asa cum este scris : «Puterea lui Dumnezeu se arata intru neputinta ca sa rusineze pe cei puternici si pe cei mandri... » ”

Cei mai bine recuperati lucreaza, altii picteaza sau canta la un instrument- orga, altii activeaza in fundatii pentru reintegrare sociala si drepturile omului, mai ales ale celui cu dizabilitati. Oameni de valoare, chiar daca sunt in scaun rulant , poate – de o viata si pentru o viata !

Ea a spus mereu: „Nu am pierdut niciodata credinta. Accidentul m-a apropiat si mai mult de Dumnezeu. ..atunci cand pierzi ceva in corpul fizic, exista legea compensatiei – castigi ceva la nivel mental-spiritual. ”

Picteaza insa cu aceeasi pasiune, partea proasta este ca nu face inca parte din Uniunea Artistilor Plastici si astfel nu isi poate vinde lucrarile. In expozitii? Sunt foarte greu de organizat si acolo multi au vrut sa le ia pe degeaba, din pacate...A sustinut cateva expozitii in cadrul unor fundatii mari cum este A.N.P.H. sub atentia si organizarea expozitiilor de catre Doamnei Luminita Gheorghiu, in cadrul Palatului Parlamentului si in 2006, 2007 la M.A.I., cat si in cadrul Fundatiei S.H.L. in anul 1997 la Sala Dalles, Bucuresti.

Votati-o pe Carolina,merita votul nosrtu,intrati pe acest site,completati citeva date generale ptr a face un cont si votati,e o fata deosebita cu un talent mare.Multumesc!!!

https://www.cautamoamenimari.ro/vizualizare.php?page=2