Bine ai venit, Vizitator
Username: Password:

SUBIECT: Cruzimea vietii!

Rasp: Cruzimea vietii! #47331

Supraviețuire la limită

81759075_760625451095029_8321693341536223232_n.jpg


Virgil are 54 de ani. A rămas fără serviciu, probabil că, nici el nu mai știe când. Nu știm exact ce a lucrat și cât? Supraviețuia adunând peturi. În urma degerăturilor, în luna februarie 2019 i-a fost amputat un picior. Când a intrat în atenția membrilor Asociației ,,Ridică-te și umblă!’’ nu avea acte de identitate, iar starea lui de sănătate era critică în urma infectării piciorului amputat.

Prin intermediul unei transmisii directe pe Facebook a Asociației ,,Ridică-te și umblă!’’, asociație membră a Consiliului Național al Dizabilității din România, l-am cunoscut pe domnul Virgil, în data de 1 ianuarie 2020. Elena Uța m-a invitat să vizionez transmisia.

Elena Uța este persoana care însoțește beneficiarii Taxi-ului gratis, unul din proiectele Asociației ,,Ridică-te și umblă!’’, al cărui obiect de activitate este transportul adaptat al persoanelor cu dizabilități. Așa l-a cunoscut Elena Uța pe domnul Virgil, care, asistat de un alt voluntar al acestei asociații, făcea demersuri pentru obținerea Cărții de Identitate.
Imaginile transmise de Elena Uța, pe care le vedeți în acest material, sunt greu de privit.
Cum a ajuns acest om într-o astfel de situație la limita existenței?
Știm despre el că a rămas fără serviciu, dar, probabil că, nici el nu mai știe când. Nu știm exact ce a lucrat și cât? Mai știm că supraviețuia adunând peturi. În urma degerăturilor, în luna februarie 2019 i-a fost amputat un picior.
Virgil are 54 de ani. A rămas fără serviciu, probabil că, nici el nu mai știe când. Nu știm exact ce a lucrat și cât? Supraviețuia adunând peturi. În urma degerăturilor, în luna februarie 2019 i-a fost amputat un picior. Când a intrat în atenția membrilor Asociației ,,Ridică-te și umblă!’’ nu avea acte de identitate, iar starea lui de sănătate era critică în urma infectării piciorului amputat.

Prin intermediul unei transmisii directe pe Facebook a Asociației ,,Ridică-te și umblă!’’, asociație membră a Consiliului Național al Dizabilității din România, l-am cunoscut pe domnul Virgil, în data de 1 ianuarie 2020. Elena Uța m-a invitat să vizionez transmisia.
Elena Uța este persoana care însoțește beneficiarii Taxi-ului gratis, unul din proiectele Asociației ,,Ridică-te și umblă!’’, al cărui obiect de activitate este transportul adaptat al persoanelor cu dizabilități. Așa l-a cunoscut Elena Uța pe domnul Virgil, care, asistat de un alt voluntar al acestei asociații, făcea demersuri pentru obținerea Cărții de Identitate.

Imaginile transmise de Elena Uța, pe care le vedeți în acest material, sunt greu de privit.

Cum a ajuns acest om într-o astfel de situație la limita existenței?

Știm despre el că a rămas fără serviciu, dar, probabil că, nici el nu mai știe când. Nu știm exact ce a lucrat și cât? Mai știm că supraviețuia adunând peturi. În urma degerăturilor, în luna februarie 2019 i-a fost amputat un picior.

După vizionarea acestui video mi-am pus mai multe întrebări:

1. La data externării din spital, după amputație, a fost înștiințată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) cu privire la cazul lui Virgil? Există un protocol între spitale și DGASPC pentru astfel de cazuri? Cine și pe cine sesizează în astfel de cazuri?

2.Care sunt măsurile de protecție socială de care poate beneficia? Supraviețuiește iernii dacă rămâne în ,,locuința’’ lui? Cine îl învață pe acest om să supraviețuiască cu dizabilitatea lui, având în vedere condiția socială care a condus la amputație?

3. Ce fel de vecini are? La ce nivel de nepăsare s-a ajuns? De ce nu au sesizat autoritățile cu privire la situația acestui om? Există consilieri pentru astfel de situații? Unde ne putem adresa în astfel de situații?

Pas cu pas, vom afla răspunsurile.

81229928_760625621095012_8527372092616736768_n.jpg


Cazul nu este unic. Multe persoane cu dizabilități se confruntă cu probleme legate de lipsa asistenției sociale.

Primim la Consiliul Național al Dizabilității nenumărate sesizări cu privire la persoane cu dizabilități rămase fără familii, care cer cu disperare sprijin de îngrijire la domiciliul lor. Au nevoie de asistenți personali pe care sunt obligați să și-i găsească. Dar cine să se ofere să îngrijească un adult cu handicap? Să-l ridice de câteva ori pe zi fără echipament asistiv, să-l spele, să-l îmbrace ca pe un copil și să-l hrănească pentru un salariu net de 1400 lei. Asistentul personal îngrijește persoana cu handicap 24 de ore și este plătit opt ore. Nu are zile libere, nu are sărbători. Dacă asistentul personal se îmbolnăvește, și este în concediu medical, legislația nu prevede măsuri de protecție pentru persoana cu handicap rămasă fără îngrijire.

O alternativă este asistența oferită prin intermediul agențiilor private, dar persoanele cu dizabilități nu au resurse să plătească 100 lei pentru opt ore pe zi.

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (D.G.A.S.P.C.) este instituția publică din România aflată în subordinea consiliilor județene, respectiv în subordinea consiliilor locale la nivel de sectoare în municipiul București, care oferă asistență și sprijin pentru copii, familie, persoane singure, persoane vârstnice, persoane aflate în nevoie, abuzate, marginalizate sau cu dizabilități și oricărei persoane aflate în nevoie.

Misiunea instituției este de a asigura persoanelor domiciliate pe raza sa de acțiune un sistem de asistență socială care să răspundă nevoilor identificate și să ofere o securitate socială universală și cuprinzătoare.
DGASPC, ca instituții publice cu personalitate juridică, în subordinea consiliului județean, sunt parteneri-cheie pentru consiliile locale în satisfacerea nevoilor copiilor și familiilor. DGASPC asigură la nivelul județean, respectiv la nivelul sectoarelor municipiului București aplicarea politicilor și strategiilor de asistență socială în domeniul protecției copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum și a oricăror persoane aflate în nevoie.
DGASPC au în subordine ansamblul serviciilor rezidențiale și de tip familial destinate copiilor pentru care au fost stabilite, în condițiile legii, măsuri de protecție specială în afara propriei familii: pentru copiii separați temporar de familie, cu acordul/la solicitarea părinților, măsura este decisă de către Comisia pentru protecția copilului, iar pentru copiii aflați în pericol în familie, pentru care nu există acordul părinților și pentru copiii lipsiți de părinți sau ai căror părinți au fost decăzuți din drepturile părintești măsura este decisă de către instanța judecătorească, la solicitarea DGASPC.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6113
  • Thank you received: 730
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Ultima editare: by Mona si Dan.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Cruzimea vietii! #47339

Supraviețuire la limită (2)

In data de 2 ianuarie 2020 v-am povestit despre Virgil, persoana care a intrat în atenția Asociației ,,Ridică-te și umblă!’’, asociație membră a Consiliului Național al Dizabilității din România. Virgil își câștiga existența adunând peturi. În urma degerăturilor, în luna februarie 2019 i-a fost amputat un picior.

Voluntarii Asociației ,,Ridică-te și umblă!’’ l-au consiliat și însoțit în demersul obținerii Cărții de Identitate. Elena și Sandu Uța l-au dus la spital mai multe zile pentru tratarea infecției piciorului amputat.

În episodul trecut ați văzut cum voluntarii l-au curățat pe Virgil și l-au îmbrăcat în haine curate, aduse de ei. De asemenea, i-au adus un pat nou, lenjerie curată, au curățat camera și au pus lucrurile în ordine.

În dimineața zilei de 6 ianuarie, după numai cinci zile, camera este în aceeași dezordine, dar Elena, Sandu și Dumitru Dobra dau dovadă de empatie. Îi spun lui Virgil că trebuie să-l spele, să-l tundă și să-l bărbierească, pentru a putea fi găzduit temporar într-un adăpost. El pare să fi așteptat această veste, colaborează cu ei. Elena îi pregătește haine curate pe care să le îmbrace după baie, iar Sandu îl încalță.

De multe ori Virgil e confuz, iar Elena îmi spune cu deosebită căldură umană că nu e hrănit, că are nevoie de înțelegere, dragoste și ajutor să se pună pe picioare.

Eu văd un om al străzii fără nicio speranță și cu nici cea mai mică dorință de schimbare.

De parcă nu era de ajuns situația grea a lui Virgil, Cantina socială a sistat masa până la reînnoirea contractului cu primăria.

Pentru că ora stabilită cu administratorul adăpostului era 17, Elena, Sandu, Dumitru și Virgil au mâncat la o autoservire, apoi Elena i-a cumpărat lui Virgil câteva alimente.
.................
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6113
  • Thank you received: 730
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Cruzimea vietii! #47345

EXCLUSIV În 11 luni au murit 1.190 de oameni cu dizabilități din centrele statului

Consiliul de Monitorizare nu precizează și motivele pentru care au murit oamenii și nici dacă a notificat autoritățile statului pentru moarte suspectă pentru vreun caz.

Spre comparație, însă, între septembrie 2017 și septembrie 2018, au murit 1.447 de persoane cu dizabilități instituționalizate, conform unei analize a Centrului de Resurse Juridice (CRJ). 259 dintre aceste decese aveau drept cauze pneumonia, înecul cu mâncare, peritonita, intoxicații cu „substanță corozivă”.

Consiliul de Monitorizare pentru Implementarea Convenției privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, instituția care ar trebui să vegheze felul în care sunt tratați oamenii din centrele de stat, a fost criticată constant pentru lipsa de reacție în cazurile de încălcare a drepturilor omului în centrele de stat, dar și pentru opacitatea sa: rapoartele publicate despre vizitele de monitorizare nu conțin niciodată date despre decese ori violențe asupra oamenilor internați în aceste centre, iar numele și CV-urile persoanelor care fac vizite de monitorizare în centre sunt ținute la secret. O altă atribuție a Consiliului este să sesizeze Parchetele atunci când observă încălcări ale drepturilor omului. Nici în raportul anual (cel din 2018 este public și îl puteți citi aici), nici în rapoartele despre vizitele efectuate nu apar astfel de mențiuni.

Florinel Butnaru, președintele Consiliului, ex-parlamentar suspendat din PSD, de profesie inginer, declara, anul trecut, pentru Newsweek România, că raportul anual al instituției pe care o conduce nu face referire la decesele petrecute în centre pentru că „decesele sunt raportate în alt sistem, în sistem electronic, noi avem baza de date a deceselor. În rapoartele inspectorilor de monitorizare, se stabilesc clar urgențele pentru remediere, recomandările pentru remediere. Decesul nu poate fi o remediere“.

Totodată, nici până în prezent, pe site-ul Consiliului nu au fost publicate rapoartele privind cazurile notorii de anul trecut - Săpoca, unde un pacient a omorât alte șapte persoane internate și Sighetu Marmației, unde oamenii cu dizabilități erau legați cu cârpe de scaune și ținuți în cuști de plexiglas.

În răspunsul la solicitarea Newsweek România, Consiliul de Monitorizare spune că a constatat „deficiențe ale managementului la toate nivelurile” la Săpoca și că personalul este insuficient. Consiliul a recomandat extinderea spațiului pentru evitarea supraaglomerării și organizarea unor cursuri de perfecționare pentru personal, „în vederea respectării drepturilor persoanelor cu dizabilități”.

Din datele Newsweek România, obținute de la Spitalul de Psihiatrie Săpoca, la acest spital au avut loc 119 agresiuni în primele nouă luni ale lui 2019, atât între pacienți, cât și între pacienți și personal. Consiliul de Monitorizare nu spune un cuvânt despre acest fapt.

Despre cazul de la Sighetu Marmației, Consiliul de Monitorizare spune, în răspunsul transmis Newsweek România, doar că oamenii internați în centru dormeau în camere „care prezentau urme de igrasie, mucegai, infiltrații” și că „pavimentul prezenta urme de rugină”. Nimic despre tratamentele aplicate beneficiarilor ori despre îmbunătățirea condiției lor.

Cei mai mulți oameni cu dizabilități au murit în centrele din Prahova
Potrivit datelor Consiliului de Monitorizare, transmise Newsweek România, cei mai mulți oameni au murit în centrele din Prahova – 70 de persoane, județul care a ajuns în atenția publică la finalul anului trecut, când 175 de oameni cu dizabilități din centrul de recuperare și reabilitare din Urlați au fost găsiți închiși în instituție de către ministra Muncii și șefa Autorității pentru Persoanele cu Dizabilități, care au făcut o vizită inopinată. Oamenii erau ținuți în condiții mizere și, atunci când încercau să fugă, erau închiși într-un izolator, o debara fără ferestre.

La începutul anului, șefa Autorității pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Mădălina Turza, a declarat, într-o conferință de presă, că în centrul din Urlați au murit, în 2019, patru oameni, din care unul cu pneumonie, unul înecat cu mâncare, unul după ce s-a lovit la cap și abia după trei zile a fost transportat la spital, unde a intrat în comă și, ulterior, a decedat.

Județele unde centrele au raportat cele mai multe decese ale persoanelor cu dizabilități

Prahova – 70 de decese

Mureș – 65 de decese

Timiș – 59 de decese

Cluj – 54 de decese

Olt – 52 de decese

Constanța – 51 de decese

Hunedoara – 50 de decese



În România sunt 442 de centre rezidențiale pentru persoane cu dizabilități, în care trăiesc aproximativ 18.000 de oameni. Conform obligațiilor internaționale asumate de România, statul ar fi trebuit să desființeze aceste centre până în 2020 și să îi integreze pe oameni în comunitate. Șefa Autorității pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități, Mădălina Turza, a declarat, într-un interviu pentru Newsweek România, că dezinstituționalizarea „nu trebuie să fie pe hârtie” și că trebuie „să fim realiști” cu privire la termenul dat pentru finalizarea procesului.

„Este greu de dat un termen, noi ar trebui să îndeplinim această obligație undeva pe la începutul lui 2020, dar trebuie să fim realiști, pentru că nu trebuie să fie pe hârtie - adică fiecare dintre centrele acelea trebuie să aibă un plan care să corespundă cu realitatea din teren. Eu cred că, cu sprijinul Băncii Mondiale, care ne va ajuta să structurăm acest efort și cu ajutorul societății civile, vom putea să scoatem acești oameni din instituții, în special cei care pot ieși în regim de urgență”, a declarat Mădălina Turza, în interviul pentru Newsweek.
De asemenea, într-o conferință de presă, Turza a anunțat că a sesizat Comisia pentru drepturile omului din Senat cu privire la „inactivitatea” Consiliului de Monitorizare, dar și că va demara un program prin care ONG-urile de drepturile omului vor putea face vizite de monitorizare inopinate în centre.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6113
  • Thank you received: 730
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Ultima editare: by Mona si Dan.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Prin accesarea acestui site, ești de acord cu faptul că folosim cookies .