SUBIECT: 12 000 de km in scaunul cu rotile

"Evenimentul zilei " 06.06.2008

"Vasile Stoica, sportivul paraplegic din Lugoj, va parcurge 12.000 de kilometri în scaunul cu rotile, până la Jocurile Paralimpice din China.

Turneul „Roţile curajului“ a început la Lugoj, iar sportivul are de parcurs, în singurătate, peste 12.000 de kilometri, pe traseul Republica Moldova-Ucraina- Rusia-Mongolia."

Intr-adevar Petru, un om deosebit, cu o mare dorinta... aceea de a invinge!

Povestea lui incepe de aici https://www.ici.ro/romania/vasilestoica/r_prezentare.html

In prezent este presedinte al Clubului Sportiv al Handicapatilor Fizic din Lugoj, practica baschetul, tenisul de masa si pescuitul si este pasionat de web-design, fotografie si pictura.

Ar fii multe de adaugat in bibliografia acestui adevarat luptator... un invingator.

Jos palaria d-le Vasile!

CINSTE LUI!

Urmaresc de cativa ani, plin de admiratie, faptele lui Vasile Stoica.

Stiam ca va participa la Jocurile Paralimpice din China dar nu credeam ca va pleca pe roti rana acolo.
Daca nu ma insel anul trecut a traversat Europa si ma gandeam ca face o pauza in anul Jocurile Paralimpice.

In fata acestui om merita sa te inclini.

tot respectul ptr.vasile stoica.

Tre sa fii putin nebun sa faci ce face omul asta. Daca s-ar pune sa scrie o carte ..ar avea ce scrie. ..Citisem undeva ..cum i-au furat papuci prin Egipt ...cred ca

Akuma traverseaza Ucraina, Mongolia ...sau ce tari or fi pe akolo. Uni nu s-ar avanta pe akolo cu bodyguards, nu singuri intr-un scaun cu rotile. Omul a devenit un simbol. Jos palaria, drum bun si cale batuta. Aveam oameni de seama sa ne reprezinte in China

felicitari lu pt curaj...insa eu cred ca deja e cam exagerata treaba...totusi 12000 km....asta il va face sa mearga din nou...ca banuiesc ca asta e visul lui...deja se cam departeaza...dar ma rog cinste lui pt ceea ce face

Vasile Stoica, apropo, stie cineva ceva despre acest adevarat campion acum, in timpul JO de la Beijing?

Si eu m-am intrebat.
Chiar ieri dimineata , cand ma uitam la maraton, faceam o legatura intre Vasile si Constantina. Vedem pe fata ei chinul si ma gandem la acesti oameni care fac lucruri impresionante. Fara sa fie obligati sau intr-o situatie limita.

cei care fac asta nu o vad ca pe un chin, o au ei in sange! satisfactia pe care o au le da curajul de a merge mai departe! imi plec capul in fatza lor!

In carucior spre Beijing

Interviu cu Vasile Stoica dupa incercarea acestuia de a strabate distanta Lugoj - Beijing in carucior (Dan Arsenie)

Aţi plecat în fotoliu rulant spre Beijing. De ce nu sunteţi acolo?

Dupã ce am efectuat circa 3.500 km dintre cei 12.000 km pe care doream să îi fac până la începutul lui septembrie, am fost nevoit să renunţ şi să revin acasă din motive de sănătate. Cu toate că am avut câteva probleme de ordin tehnic la fotoliul rulant prin Moldova, am continuat traseul până la Volgograd (Stalingrad), unde am avut ghinionul să îmi apară probleme la degetul mare al mâinii drepte (cel care e cel mai necesar la pus în mişcare fotoliul rulant). În urma unui accident pe care l-am avut anul trecut pe Muntele Mic, mi s-a dislocat degetul mare de la mâna dreaptă şi de atunci am avut mai multe probleme la această mână. Doctorii mi-au spus că nu mai am voie să forţez mâna o perioadã de minim două luni. M-am întors în ţară de la Volgograd cu trenul până la Odessa, iar de acolo cu vaporul la Constanţa. Incidente prea multe nu am avut pe traseu. Am să enumăr câteva dintre ele.

Prima zi a fost cea mai dificilă şi din cauza drumului rău, în construcţie. La Bucureşti şi Galaţi am fost nevoit să staţionez mai mult decât era prevăzut deoarece unii dintre sponsori au întârziat să depună banii în contul meu iar riscul de a ieşi din ţară fără bani era prea mare.Tot din acest motiv am fost nevoit să călătoresc mai mult prin România, am ajuns până la Iaşi şi am ieşit din ţară pe la Ungheni. La Brăila, am avut un incident neplăcut la restaurantul unui motel cu patronul acelui local. Am fost dat afară din restaurant pe motiv că e rezervat şi că nu primesc cerşetori acolo. Asta s-a întâmplat după ce am luat cina în acel loc şi unde urma să dorm.

La Galaţi, mi s-a defectat telefonul şi a trebuit să îmi cumpăr altul. În Moldova, pe un drum cu trafic foarte aglomerat şi haotic m-am răsturnat într-un şanţ destul de adânc şi am defectat partea din faţă a căruciorului (handbike-ul) pe care am fost nevoit sã îl trimit acasã continuând turneul doar cu fotoliul rulant manual. Au fost câteva zile la rând când am mers de dimineaţa până seara târziu şi am forţat mai mult decât era necesar şi cred că din această cauză au reapărut probleme la mâna accidentată.


https://www.evz.ro/articole/detalii-articol/820495/Lectia-din-carucior/