SUBIECT: Studiu: Experimentul Milgram

Experimentul Milgram: cu cartile pe fata despre supunerea fata de autoritati

Cunoscut drept cel mai important studiu in intreaga istorie a psihologiei asupra mecanismelor din spatele supunerii oamenilor in fata autoritatii si autoritatilor, Experimentul Milgram a evidentiat conflictele complexe dintre supunerea fata de o autoritate imperativa, abuziva si absurda si constiinta personala a omului. Desfasurat in anii 1961-1963 in cadrul prestigioasei Universitati Yale, scopul final al controversatului experiment a fost acela de a afla toate motivatiile din mintile celor care au executat ororile din cadrul lagarelor de exterminare in masa din Germania Nazista. Mare parte din rezultate si concluziile aferente ale specialistilor au fost de-a dreptul neasteptate.

Au fost nazistii rai si sadici, sau oricare dintre noi are in el samanta raului?

Multi dintre criminalii de razboi au justificat ulterior ca sunt de fapt niste persoane cat se poate de normale, care nu ar face rau neprovocati nici unei muste, si ca tot ce au facut a fost sa urmeze niste ordine, in consecinta ei nefiind altceva decat niste simple unelte care nu pot fi facuti responsabili de faptele lor.

Dupa sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial, foarte multi psihologi si sociologi au studiat si cercetat pe toate partile crimele impotriva umanitatii care au avut loc in lagarele de concentratie si exterminare naziste.

Cercetatorii au dorit sa afle in prima instanta daca nazistii germani au fost niste oameni care au fost inraiti pana la nebunie de ideologia agresiva in care credeau, sau mai grav, nu cumva orice grup de oameni din orice rasa sau cultura se poate comporta la fel de abominabil daca ajung in conjuncturi si situatii asemanatoare?

Cel care s-a hotarat sa puna capat tuturor acestor dileme din lumea psihosiciologiei de atunci, a fost Stanley Milgram, un psiholog din cadrul Universitatii Yale. El a imaginat si pus in practica un experiment pe baza conflictelor dintre influenta unei autoritati imperative, pe care nu o poti refuza in mod normal si barierele ridicate de constiinta fiecaruia dintre noi. Milgram a examinat cu atentie justificarile si declaratiile celor acuzati de crime impotriva umanitatii cu ocazia celebrului Proces de la Nurnberg.

Majoritatea liderilor nazisti inculpati atunci, s-au aparat invocand faptul ca au fost fortati sa indeplineasca niste ordine, cu care niciunul dintre ei nu ar fi fost de acord, dar date conjuncturile, s-au vazut nevoiti sa le indeplineasca. Experimentele au inceput in luna iulie a anului 1961, la doar un an distanta de procesul rasunator al lui Adolf Eichman in Ierusalim. Milgram si-a selectat subiectii pentur experimente dupa ce in prealabil a tiparit un anunt in care cerea ca mai multi barbati sa se ofere ca voluntari pentru un studiu care are ca subiect optimizarea tehnicilor de invatare si studiere in Universitatea Yale.

Impulsuri electrice si conditionari psiho-sociale

Conform procedurii, fiecare participant facea pereche cu alt voluntar si cei doi trageau la sorti care sa fie „profesorul” si care „invatacelul”, acestia din urma fiind studenti ai lui Milgram care nu-si declinau identitatea colegilor lor de experiment. Cheia succesului experimentului a fost un generator de impulsuri electrice creat de catre Stanley Milgram. Subiectul era apoi dus intr-o camera unde i se atasau electrozi de brate.

Generatorul de impulsuri electrice era calibrat intre 15-450 de volti, in care gradatia de 15 volti declansa un soc mic, intensitatea cerscand pana la 375 volti, capabila de socuri foarte dureroase. In cele din urma, organizatorii au exclus posibilitatea ca subiectul sa primeasca 450 de volti, care l-ar fi ucis chiar daca declansatorul era adus accidental la aceasta intensitate. Evident, pentru siguranta subiectilor, declansatoarele nu au fost niciodata conectate la curent electric, dar subiectilor „profesori” nu li s-a spus niciodata asta.



Milgram era deci gata sa afle cat de departe pot merge oamenii care se supun unui ordin, daca acesta are ce obiect vatamarea sau torturarea altor oameni (de cele mai multe ori necunoscuti), la fel de mult vroia sa afle cat de usor sau greu pot fi influentati oamenii obisnuiti sa comita atrocitati, cum se intamplase de nenumarate ori in cel de-al doilea Razboi Mondial. Participantii voluntari erau un esalon de 40 de barbati cu varste cuprinse intre 30-50 de ani ale caror ocupatii variau de la simpli muncitori la directori de firme si companii importante.

La inceputul experimetului, toti au fost introdusi unui personaj de la care trebuiau sa primeasca ordine. Experimentatorul avea dreptul de a le cere orice executantilor care trebuiau sa faca apel la propria consiinta inainte de a indeplini oridinele, cel mai adesea absurde. Acest personaj cheie era imbarcat intr-un costum impunator de culoare gri si nu era Milgram, ci un actor profesionist in varsta de 47 de ani care putea da mai multa veridicitate si greutate rolului.

Cei in rol de „invatacel” trebuiau sa raspunda unor intrebari diverse, iar refuzul de a raspunde sau raspunsurile gresite se pedepseau de catre „profesori” prin delansarea unui soc electric in corpurile subiectilor „invatacei”. Daca din mila sau compasiune, acestia refuzau sa-i pedepseasca pe ceilalsi colegi de experiment, atunci intra in scena „experimentatorul suprem” cel care avea rol de autoritate absoluta si venea sa transmita un set de cinci ordine diferite.

Cei in rol de „profesor” primeau astfel cate un set de instructiuni tiparite cu urmatoarele indemnuri. Acestea erau: - Te rog continua, -Insist sa continui, -Experimentul iti cere sa continui, -Este absolut esential sa nu renunsi si sa continui, -Nu ai alta solutie decat sa continui. Vazuti in fata situatie implacabile, oamenii au ales.

Rezultate care nu ne fac cinste si intrebari fara raspuns

Rezultatele au fost infricosatoare pentru destinul speciei umane. Putem spunne chiar ca acesta a fost un mare examen picat de omenire, chiar daca s-a desfasurat intr-o sala pierduta a unei singure universitati. Nu mai putin de 65% dintre participantii in rol de „profesori” au continuat sa-si chinuie subiectii cu impulsuri electrice care tindeau sa se apropie de valoarea de 450 de volti, in ciuda urletelor evidente de durere ale acestor oameni.

Si mai grav de atat, absolut toti „profesorii” si-au supus colegii de experiment la socuri electrice de 300 de volti. In decursul experimentului, multi subiecti au avut accese de panica si angoase, iar trei dintre acestia au intrat in crize manifestate prin spasme si miscari incontrolabile. In fata unei asemenea realitati implacabile, Milgram nu a vrut sa accepte datele si evidentele si a mai efectuat un numar de alte 18 experimente similare, dar care au avut aceleasi rezultate. Inainte de desfasurarea experimentelor, majoritatea expertilor credeau ca doar 1-3% dintre subiecti vor administra socuri electrice colegilor in urma indemnurilor de pe hartie. Expertii credeau initial ca doar o persoana cu o psihopatologie avansata, cu nebunie periculoasa si iresponsabila putea face asemenea acte de sadism, in niciun caz niste oameni normali, fara antecedente penale, dar carora li s-a dat putere pe mana si erau continuu presati de o autoritate intransingenta in privinta indeplinirii ordinelor. Cei 65% nu s-au oprit din a administra puternice dureri fizice colegiolor lor, nici cand intr-unul dintre cazuri, unul dintre „invatacei” si-a rugat „tortionarul” sa inceteze deoarece are probleme cardiace, iar socurile electrice repetate l-au putea ucide oricand.

Se pare ca oamenii prezinta un comportament inascut in urma caruia accepta fara cracire cele mai absurde si crude ordine daca acestea vin din partea unei autoritati careia nu i se pot opune. Oamenii tind sa indeplineasca ordine de la persoane carora le recunosc autoritatea ca un drept moral sau legal. Reactia de supunere la o autoritate legitima este invatata de-a lungul generatiilor, inca din copilarie cand ascultam de parinti, bunici, membri mai mari din familie, profesori si apoi sefii de la locul de munca.

Intr-o alta sesiune de comunicari din anul 1974, Stanley Milgram a explicat comportamentul subiectilor sai sugerand ca oamenii au doua stadii distincte de comportament atunci cand se afla in public sau in societate. Astfel atunci cand sunt in stadiul autonom, oamenii isi aleg liber actiunile si isi asuma constient toata responsabilitatea pentru ele. Insa aflati in asa numitul stadiu agentic oamenii le permit altora sa le dirijeze si sa le comande actiunile si libertatea, alegand insa sa paseze responsabilitatea faptelor catre persoanele care le-au dat ordine. Cu alte cuvinte, oamenii se poarta ca niste servitori ai dorintei altora.

Milgram a mai sugerat colegilor sai psihosociologi ca pentru a intra in stadiul agentic, oamenii trebuie sa recunoasca doua condjucturi. Anume aceea in care persoana care da ordine este perceputa ca fiind calificata si indreptatita sa actioneze asupra comportamentului lor. Urmatoarea conjunctura este aceea in care persoana care primeste ordinele este convinsa ca autoritatea va accepta toate responsabilitatile faptelor facute in comun. Aceste realitati sunt sustinute de rezultatele experimentelor lui Milgram.

Spre exemplu, cand participantilor li s-a spus ca vor fi responsabili pentru actiunile lor, niciun „profesor” nu a indraznit sa-si chinuie colegul. In contrast, cand li s-a spus ca „experimentatorul” este responsabil pentru tot ce se va intampla, oamenii au abuzat butonul declansatorului electric in ciuda faptului ca stiau ca astfel provoaca dureri celoralti semeni. Au existat si numeroase critici ale experimentelor, unele dintre acestea acuzand ca experimentele au avut loc in conditii de laborator, ceea ce ridica intrebari asupra unei astfel de situatii identice si in realitate. Adevarul este ca restul oamenilor se supun fara sa cracneasca, in viata de zi cu zi, la constrangeri mult mai minore decat amenintarea unui soc electric.

Situatiile recreate de Milgram se potrivesc mai mult unui context militar decat unuia civil, adica exact ce a vrut acesta sa afle in privinta crimelor de razboi.Cercetatori ca Martin T. Orne si Charles H. Holland au acuzat studiile lui Milgram de lipsa unui realism experimentar, atata timp cat subiectii stiau ca nu vor primi in realitate niciun soc electric. Cu toate acestea descoperirile lui Milgram au fost confirmate in multe alte culturi, iar unele rezultate au obtinut procente mai mari de obedienta in fata autoritati, decat cele din experimentele lui Milgram.



In plus, cercetatorii Peter Smith si Michael H. Bond au descoperit in anul 1998 ca cu exceptia Iordaniei, majoritatea acestor studii au fost efectuate in tari occidentale industrializate, ceea ce nu inseamna ca a fost identificat un tipar comportamental social valabil peste tot pe planeta.

Regia lui Milgram a fost exceptionala, caci subiectii „profesori” credeau si erau convinsi ca administreaza la modul real socuri electrice unor voluntari asemenea lor, fasa sa stie ca „invataceii” erau de fapt studentii profesorului. Tot Milgram si-a intervievat subiectii dupa incheierea experimentelor pentru a afla procentul regretelor acestora. Aparent 83,7% dintre subiecti au declarat ca „se bucura foarte mult ca au facut parte din experiment”, iar doar 1,3% au spus ca (as fi vrut sa nu iau parte la asa ceva daca stiam despre ce este vorba”.

In apararea sa, Stanley Milgram a mai declarat ca efectele secundare ale experimentului asupra psihicului subiectilro vor fi de scurta durata. De fapt, dupa ce totul s-a sfirsit iar cei care au avut vremelnic puterea de a electrocuta au vazut ca partenerii lor sunt bine, sanatosi, nivelul lor de stres a scazut la valori normale, caci se temeau de eventuale represalii.

Dupa cum s-a dovedit ulterior, Experimentul Milgram a lasat in urma sa mai multe intrebari noi fara raspuns, in loc sa descifreze toate mecanismele care vizeaza complexa relatie dintre oamenii obisnuiti si autoritatatile dictatoriale.
via

Deci... care-i parerea voastra ?
Ne lasam manipulati cu buna stiinta sau dintr-un alt motiv... frica de exemplu

Stiu, am citit despre Exprimentul Milgram in urma cu 10-15 ani.
Citesc manuale psihologice, ma pasioneaza desi sunt constient ca nu le invat, adica sa le asimilez.
As vrea sa inteleg mai mult, insa am limitile mele, ca orice om de altfel.

Referitor la aceasta intrebare;

"Ne lasam manipulati cu buna stiinta sau dintr-un alt motiv... frica de exemplu"

Din pacate suntem manipulati.Nu ne lasam manipulati cu buna stiinta.

Nu este vorba de frica. E altceva. Omul are in gena sa violenta.Din preistorie omul a trebuit sa supravietuiasca. Ca sa traiasca a trebuit sa manance. Ca sa ramana in viata... s-a aparat de animalele salbatice ,atacandu-le si omorandu-le.

Esti de acord cu asta ?!

Nu toti suntem buni la introspectie.

Cu alte cuvinte, vorbim despre concurenta si lupta pentru putere .

Esti de acord cu asta ?


Ajungand la Experimentul Milgram . Subiectii, (concurentii) au confundat experimentul cu o joaca.

Sa ma fac inteles. Socurile porneau de la 15 volti. Aduti aminte de copilarie, de bateria de 4,5 volti cu lamele. O "gustam" cu limba, si ne gadila placut.

Asa si-n Experiment ; era o joaca. Eu sunt seful... va bat, va distrug pe toti. REPET O JOACA.

Daca profesorul Milgram ... le reprosa ca i-au batut,curentat,vatamat, eu cred ca subiectii tartori s-ar fi oprit.

Noi,(eu) iti comand, as vrea sa..., insa daca vad ca nu pot sa ma imun, nu cred sa devin violent.
Asa cred eu.

Da, este un subiect de reflexie pentru fiecare din noi.

Suntem capabili sa ne reprimam violenta, rautatea ?

Unde punem granita intre omenie, bun-simt dupa care devenim violenti,agresivi?!

Atentie; Autoritatea nu este doar seful,bosul etc,etc.

Si un prieten, un om pe care-l admiram devine autoritate. Ne raportam lui. De dragul lui. Si tot asa.

La acest aspect oare ne gandim ???

ioanahope a scris:
Eu sustin teoria ca "totul" se poate manipula cu "buna stiinta" si deliberat. Deci, te contrazic
Mintea omului (zonele tegmentare) reactioneaza catre asa zisele "placeri", eliberand dopamina ca semn de recompensa sau recunoastere a a faptului ca esti "intru totul de acord" cu interlocutorul tau... ca te-a "atins" la "sentiment"... ori invers

EXEMPLE: japonezii in razboi, MISA, unele culte, partidele politice, televiziunile, agentii de publicitate, industia farmaceutica, etc

Cum crezi ca se fac "manipularile in masa" pentru manevrarea mintii umane?

Daniele, nu te contrazic. Sunt de acord cu tine.Doar ca privim,gandim diferit.
Hah, de-ai sti cat mi-as dorii sa pot vorbii, discuta, dialoga cu tine, asa la o masa rotunda, prieteneste.

Normal ca suntem manipulati. Insa fiecare avem discernamat.

Manipularea este pozitiva sau negativa. Are urmari pozitive sau negative.

Nu se poate nega manipularea. Omul invata, acumuleaza experienta, deprinderi, e.t.c,e.t.c.

Ce e bine, ce e rau este deja alta problema.

In Experimentul Milgram eu cred, asa pricep eu, se demontreaza dificultatea omului de a-si reprima agresivitatea.

Atata spun.