SUBIECT: Cum stati cu rabdarea?

Rabdarea este o virtute rar intalnita in lumea noastra, rabdarea este o calitate cu care nu ne putem mandri toti, sau pe care n-o putem controla atat cat am dori...

In ceea ce ma priveste, inevitabil, apar momente in care imi pierd rabdarea dar, de cele mai multe ori, incerc sa ma autoeduc si sa imi impun rabdare

In momentele de singuratate, stau si ma gandesc cat de benefica este rabdarea si cat de multe lucruri rezolvi... Dar... nu-mi iese tot timpul

De cate ori sunteti incercati, cum reactionati?

Buna Daniel!

A, cu rabdarea stau bine.
Da! Ea este o virtute. Este buna la purtator!

Uneori, enervez pe cei din jur cu rabdare si calm.

De cand sunt bolnava, rabdarea nu m-a parasit.


Cu drag,
Sandy

sall, cu rabdarea stau asa si asa , depinde de vreme si de alte treburi;) , dar cind sint nervos mai bat cite un cui:woohoo: si-mi trece repede. nu va recomand acest tratament dauneaza sanatati:( . multa sanatate

E greu cu rabdarea asta ....dar fara rabdare si cumpat in situatia unora dintre noi ,ajungem la azilul ptr.glumeti[neuro pshiatrie]
Cu rabdarea treci marea.

Majoritatea oamenilor sustin ca emotiile negative trebuie date deoparte. Sunt mai sanatosi cei ce-si pot exterioriza sentimentele negative - fie prin lacrimi, fie prin tipete, strangand pumnii sau, cel mai bine, spargand ceva.

Trebuie sa ne varsam furia pe ceva, caci altfel se poate produce o ruptura de vase la nivelul creierului... cand suntem suparati, tensiunea creste, inima incepe sa bata mai repede, iar suprarenalele trag un foc cu nor-adrenalina (hormonul stresului). De aceea, cand ne inrosim la fata brusc si simtim cum ne bat ciocane in cap, trebuie sa actionam. Multi semeni de-ai nostri prefera sa-si ascunda sentimentele, sa nu se manifeste, pentru a nu se da in spectacol. Desi fierb, aparent ramin calmi. Dar, reprimarea emotiilor ne poate provoca suferinte diverse - atit sufletesti, cat si trupesti.

Cei ce-si ascund supararile, durerea in urma unei pierderi etc. pot contracta afectiuni ale pielii, ca reactie la acest tip de stres afectiv. Supararile izbesc pur si simplu stomacul - creste cantitatea de acid gastric secretata, care ataca peretii stomacului si duodenului. Ca urmare, apar dureri, arsuri, senzatie permanenta de apasare la nivelul stomacului, procese inflamatorii, ulcere gastrice si duodenale. De ce? Din pricina nervilor, supararilor etc.

Cand supararile, agresiunile din exterior sunt reprimate, nu ne manifestam, nu le dam afara, calculii biliari cresc de trei ori mai repede. Dupa cum bine se spune in popor, supararea ne produce mult venin (fiere), ne amareste. In plus, starea de suparare permanenta reprimata scade flora microbiana la nivelul tubului digestiv. Digestia nu se poate desfasura normal si se ajunge, din nou, la ulcer.

Cand ne infuriem frecvent si nu ne manifestam se agraveaza artritele. De aici dureri de cap frecvente, alte afectiuni, ajungandu-se chiar la alergii aparent inexplicabile. Ba chiar si unele forme de tumori maligne apar si se dezvolta accelerat din cauza absentei supapelor care sa ne elibereze de presiunea exercitata de emotiile negative.

Omul poate invata sa-si manifeste emotiile. Desigur, nu este vorba de spart farfurii sau lovit cu pumnul in masa din orice. Este suficient sa vorbim despre suparari cu o persoana de incredere. Se intelege ca nu numai cele rele trebuie impartasite, ci si aspectele bune. Bucuria, mai ales cea impartasita, ne scapa mai repede de stres... si bineinteles, muzica si rugaciunea, dar acesta e un har pe care nu multi il au

Rabdare nu am , ca iau foc repede )

Stau rau la capitolul rabdare, sau depinde de situatie.
Rabd, rabd dar daca vad ca munca mea este in zadar , sau ca am gresit atunci ma enervez foarte tare,chiar explodez .Si sincer imi pare rau ca se intampla asa. Chestie de caracter.

Buna

Incep, sa-mi pierd rabdarea.

Simt, ca imbatranesc!

Cu drag,
Sandy

Rabdarea... imi pierdeam foarte repede rabdarea, in conditiile in care eram atacat (certuri, jigniri, etc.). Asta cu ceva ani in urma. Acum ma intristez foarte tare, cand constat ca mi-am pierdut rabdarea, indiferent de motiv. Nici un motiv nu este suficient de puternic pentru a-mi pierde rabdarea!
@Diana... cu cat ne "coacem" mai mult rabdarea este o calitate care se vede din ce in ce mai bine! Cred ca vine si din intelepciunea si detasarea cu care privim lucrurile! Legat de imbatranire, cred ca e vorba de un alt sentiment si nu neaparat de nerabdare! Dar asta e o alta poveste!
Multa sanatate si ... Doamne-ajuta!

Nu sunt "specialist in rabdare" si nici in masura sa dau sfaturi. Dar ma uit la mine... si dupa 13 ani de stat pe pat constat ca inca sunt linistit, si caut sa fac ceva in fiecare zi. Daca ma gandesc bine, sunt chiar mai linistit decat eram in urma cu 5 sau 10 ani. De ce? Nu stiu, Dumnezeu stie. Asta inseamna ca stau bine cu rabdarea, nu?

As vrea sa-l vad si eu pe cel care sa se priceapa in a sfatui pe altcineva, in privinta rabdarii! Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

Multi incearca sa dea sfaturi, mai ales dintre cei sanatosi. Rabdarea e o povara grea, se invata in timp si niciodata pe deplin. Sa ne ajute Dumnezeu sa avem rabdare!

Cred ca nerabdarea, e o povara grea! Asa cum ai spus, daca Domnul Dumnezeu ne ajuta sa avem rabdare sigur El nu ne impovareaza cu ceea ce ne este folositor! Si sunt sigur ca stii, ca avem nevoie de rabdare! Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

Ai dreptate, nerabdarea e o povara grea. Dar si pana inveti sa ai rabdare ai de dus o povara grea... la asta m-am referit in mesajul anterior. E tare greu sa ai rabdare cand esti neputincios si depinzi aproape in totalitate de ajutorul celor din jur. In primii 4 - 5 ani de dupa accident am fost un dezastru, nu aveam liniste zi si noapte si ma enervam teribil din orice nimicuri. Mai am si acum zile mai putin reusite, dar ii multumesc lui Dumnezeu ca sunt rare.

"Dezastru" sau "cumplit" asa percep nerabdarea... pentru ca din pacate, se gaseste inaintea rabdarii si la mine

Uff, greu refugiu in privinta acestei virtuti...