SUBIECT: Autismul

Autismul
Autismul este o tulburare a creierului care interfera adesea cu abilitatea de a comunica si de a relationa cu cei din jur.

Semnele autismului se dezvolta aproape indotdeauna inaintea implinirii varstei de 3 ani, desi aceasta afectiune este uneori diagnosticata abia mai tarziu.
In mod tipic, parintii devin ingrijorati atunci cand observa ca fiul/fiica lor nu incepe sa vorbeasca si nu raspunde sau nu interactioneaza ca si ceilalti copii de aceeasi varsta.

De regula, copiii cu autism nu au o dezvoltare normala a vorbirii si pot sa "para" surzi, desi testele de audiometrie sunt normale.
Autismul afecteaza modul in care copilul percepe si proceseaza informatia senzoriala.
Severitatea autismului variaza. Unii au nevoie de un insotitor in aproape toate domeniile vietii lor cotidiene, in timp ce altii pot fi capabili sa functioneze la un nivel foarte ridicat si pot chiar sa mearga la o scoala normala.

Desi aceasta afectiune dureaza toata viata si determina diferite grade de izolare sociala, tratamentul poate aduce o ameliorare semnificativa in viata persoanelor cu autism.
Diagnosticarea din timp si tratamentul adecvat au dus la cresterea numarului de persoane cu autism care sunt capabile sa traiasca independent atunci cand ajung la varsta adulta.
Cauze
Sus

Autismul pare a avea o agregare familiala, sugerand existenta unui factor genetic. Deoarece persoanele cu autism pot avea o multitidine de manifestari, variind de la individ la individ, oamenii de stiinta cred ca ca sunt implicate mai multe gene.
Cercetarile care sunt in derulare au ca scop identificarea acestor gene.
Unii experti considera, de asemenea, ca factori de mediu pot avea un rol in aparitia autismului si, desi, ei au studiat mai multi astfel de factori, printre care ar fi vaccinurile, nu au gasit pana in prezent o cauza clara.

Cercetarile imagistice ale creierului persoanelor cu autism au identificat anomalii in anumite zone cerebrale, inclusiv in acelea responsabile de emotie si de relationarea sociala.
Alte studii sugereaza ca persoanele cu autism au niveluri crescute ale neurotransmitatorului numit serotonina, o substanta chimica care trimite mesaje in interiorul creierului.
Totusi, aceste studii sunt preliminare si in prezent se desfasoara cercetari pentru a se explica modul de afectare a creierului in autism.
Simptome
Sus

Simptome principale

Severitatea simptomelor variaza semnificativ de la o persoana la alta. Totusi, toate persoanele cu autism au anumite simptome principale in urmatoarele domenii:

Interactiuni sociale si relatii interpersonale.
Simptomele pot fi:
- probleme semnificative in dezvoltarea abilitatilor de comunicare nonverbala, cum ar fi privirea ochi-in-ochi, expresii faciale si posturi ale corpului
- incapacitatea de a stabili relatii de prietenie cu copiii de aceeasi varsta
- lipsa interesului in a impartasi bucuria, preocuparile sau realizarile cu alte persoane
- lipsa empatiei. Persoanele cu autism pot avea dificultati in intelegerea sentimentelor altor persoane, cum ar fi durerea sau tristetea.

Comunicarea verbala si nonverbala
Simptomele pot fi:
- intarziere in vorbire sau lipsa acesteia. Aproximativ 50% din persoanele cu autism nu vor vorbi niciodata.
- probleme in initierea unei conversatii. De asemenea, persoanele cu autism au dificultati in mentinerea continuitatii unei conversatii incepute.
- limbaj sterotip si folosirea repetitiva a unor cuvinte. Persoanele cu autism repeta o propozitie sau o fraza pe care au auzit-o de curand (ecolalie).
- dificultate in intelegerea punctului de vedere al persoanei cu care are conversatia. De exemplu, o persoana cu autism ar putea sa nu inteleaga ca cineva glumeste.
- pot interpreta comunicarea cuvant cu cuvant si nu au capacitatea de a intelege mesajul, sensul transmis.

Interes diminiuat in diverse activitati sau in joc
Simptomele pot fi:
- o atentie neobisnuita asupra jucariilor. Copiii mai mici cu autism se concentreaza adesea pe anumite parti ale jucariilor, cum ar fi rotile unei masinute si nu se joaca cu intreaga jucarie.
- preocupare fata de anumite subiecte. Copiii mai mari si adultii sunt adeseori fascinati de programul trenurilor sau de buletinele meteo.
- nevoie de uniformitate/simetrie si de rutina. De exemplu, un copil cu autism poate avea intotdeauna nevoie sa manance paine inainte de salata si insista sa mearga in fiecare zi pe acelasi drum spre scoala.
- comportament stereotip. Acesta consta in batai din palme sau in leganarea corpului.

Simptome din perioada copilariei
Simptomele autismului sunt, de obicei, observate mai intai de catre parinti sau de alte persoane in primii 3 ani de viata ai copilului. Desi autismul este prezent de la nastere (e congenital), semnele acestei tulburari pot fi dificil de identificat sau de diagnosticat in timpul copilariei timpurii.
Adesea parintii devin ingrijorati atunci cand copilul lor nu vrea sa fie tinut in brate, cand nu pare sa fie interesat de anumite jocuri si cand nu incepe sa vorbeasca.

De asemenea, parintii sunt nedumeriti in legatura cu capacitatea copilului de a auzi. Adeseori, pare ca un copil cu autism nu aude; totusi in alte momente el sau ea pare ca aude zgomote de fond aflate la distanta, cum ar fi suierul unui tren.
Cu ajutorul unui tratament administrat precoce si intensiv, majoritatea copiilor isi imbunatatesc capacitatea de a relationa cu altii, de a comunica si de a se autoingriji pe masura ce cresc.
In contrast cu credintele populare legate de copiii cu autism, foarte putini sunt complet izolati din punct de vedere social sau "traiesc intr-o lume a lor, proprie".

Simptome din perioada adolescentei
In perioada adolescentei, comportamentul se modifica. Multi adolescenti castiga abilitati, dar raman totusi cu un deficit in capacitatea de a relationa si de a-i intelege pe ceilalti.
Pubertatea si sexualizarea se pot face cu mai multa dificultate la adolescentii cu autism decat la copiii de aceasi varsta.
Adolescentii au un risc usor crescut de a dezvolta tulburari depresive, anxietate sau epilepsie.

Simptome la varsta adulta
Unii adulti cu autism pot fi capabili sa aiba o profesie si o viata independenta. Gradul in care un adult cu autism poate duce o viata autonoma depinde de inteligenta si de abilitatea de a comunica. Aproximativ 33% sunt capabili sa aiba cel putin o independenta partiala.
Unii adulti cu autism au o mare nevoie de a fi ajutati, in special cei cu inteligenta scazuta care nu pot vorbi. Supervizarea partiala (part-time) sau totala (full-time) poate fi asigurata prin programe terapeutice la domiciliu.

La celalalt capat al spectrului tulburarii autiste, adultii cu autism inalt functional au adeseori succes in profesia lor si pot trai independent, desi in mod tipic ei continua sa aiba unele dificultati in relationarea cu ceilalti oameni. Aceste persoane au, de obicei, o inteligenta medie sau peste medie.

Alte simptome
Aproximativ 10% din persoanele cu autism au anumite forme de abilitati savante, talente deosebite, speciale, dar limitate, cum ar fi memorizarea unor liste, calcularea datelor calendaristice, desenul sau talent muzical.
Multe persoane cu autism au perceptii senzoriale neobisnuite. De exemplu, ei pot descrie o atingere usoara ca fiind dureroasa sau apasarea profunda o pot percepe ca fiind o senzatie linistitoare. Altii pot sa nu simta deloc durerea. Unii pot avea preferinte sau din contra repulsii puternice fata de unele alimente si preocupari nefiresti.

Alte afectiuni
Autismul este unul din cele cateva tipuri de tulburari pervazive de dezvoltare , denumite si tulburari de spectru autist. Nu este un fapt neobisnuit ca autismul sa fie confundat cu alte tulburari pervazive de dezvoltare, cum ar fi tulburarea sau sindromul Asperger sau sa aiba simptome din celelalte tulburari.
O afectiune similara este denumita tulburarea pervaziva de dezvoltare - fara alta specificare. Aceasta se diagnosticheaza in cazul in care copiii au comportamente asemanatoare, dar nu indeplinesc criteriile pentru autism. In plus, alte afectiuni cu simptome similare pot sa se asocieze cu autismul.
Diagnostic
Sus

Toti profesionistii, care lucreaza in domeniul medical si care vad copii de toate varstele cu ocazia consulturilor regulate pe care le fac, trebuie sa urmareasca daca apar semne precoce ale tulburarilor de dezvoltare. Testele de screening ale dezvoltarii, cum ar fi chestionarul pe varste si pe etape de dezvoltare a copilului, pot fi de ajutor la evaluarea comportamentului.

In cazul in care sunt descoperite urmatoarele semne evidente ale intarzierii in dezvoltare, copilul trebuie evaluat imediat de un specialist:
- nu gangureste, nu arata cu degetul sau nu face alte gesturi pana la varsta de 12 luni
- nu spune cuvinte simple pana la 16 luni
- nu spune spontan propozitii de 2 cuvinte pana la varsta de 24 luni, cu exceptia celor pe care le repeta dupa ce au fost rostite de alte persoane (ecolalie)
- orice pierdere a achizitiei limbajului sau abilitatilor sociale la orice varsta.

In cazul in care nu sunt semne evidente de intarziere in dezvoltare sau nu sunt rezultate anormale la testele de screening, majoritatea copiilor nu necesita o evaluare ulterioara pana la data consultarii urmatoare.
Totusi, copiii care au o ruda apropiata cu autism trebuie monitorizati indeaproape, deoarece ei au un risc crescut de a avea autism si alte probleme de dezvoltare.

In plus fata de evaluarea in timpul consulturilor periodice ale starii de sanatate, acesti copii pot fi supusi unor teste pentru intarzierile in dezvoltare, tulburarile de invatare, deficitul in abilitatile de socializare si orice alte simptome care ar putea sugera prezenta anxietatii sau depresiei.
Daca se dezvolta tulburari in socializare, de invatare sau comportamentale la o persoana, indiferent in ce moment apar sau la ce varsta, acea persoana trebuie evaluata de un specialist - psihiatru sau psiholg.
Investigatii
Sus

Se recomanda efectuarea screening-ului copiilor pentru identificarea autismului, cu ocazia consultatiilor efectuate regulat, conform programelor de monitorizare a sanatatii copiilor. Aceasta politica ii ajuta pe medici sa identifice semnele de autism intr-un stadiu timpuriu al evolutiei.
Diagnosticarea si tratarea din timp pot ajuta copilul sa-si atinga potentialul sau maxim.

In cazul in care se recunoaste prezenta unei intarzieri in dezvoltare la un copil, testarile ulterioare il pot ajuta pe psihiatru sa determine daca aceasta problema este legata de autism, de alta tulburare pervaziva de dezvoltare sau de o afectiune cu simptome similare, cum ar fi intarzierea in dezvoltarea limbajului sau tulburarea de personalitate de tip evitant.

Persoanele specializate in recunoasterea problemelor developmentale (de dezvoltare a copilului) sunt:
- medicul pediatru
- psihiatrul (medicul specializat in psihiatria copilului si adolescentului)
- logopedul
Acestia pot face testari suplimentare.

Evaluarea comportamentala
Profesionistii din domeniu pot folosi o serie de ghiduri si de chestionare pentru a putea determina tipul specific de intarziere in dezvoltare la copilul respectiv.

Acestea cuprind:
- istoricul medical. In timpul efectuarii interviului despre istoricul medical, psihiatrul pune intrebari generale in legatura cu dezvoltarea copilului, ca de exemplu, daca ea sau el arata cu degetul parintilor diferite obiecte.
Copiii mici cu autism, adeseori, arata spre obiectele pe care le doresc, dar nu arata parintilor clar un obiect anume si apoi nu verifica sa vada daca parintii se uita la obiectul pe care ei l-au indicat.
- ghiduri de diagnostic pentru autism. Aceste ghiduri contin criteriile principale de evaluare a autismului si au fost stabilite de specialisti. Ele sunt concepute pentru copii cu varsta de 3 ani sau mai mult.
- alte chestionare despre comportament. Teste suplimentare de diagnostic se pot aplica la copiii mai mici de 3 ani.
- observatiile clinice. Psihiatrul poate dori sa observe copilul cu intarziere in dezvoltare in situatii diferite. Parintii pot fi intrebati daca anumite comportamente sunt obisnuite la copilul lor in acele circumstante.
- teste de evaluare a dezvoltarii si a inteligentei
- se recomanda testele de evaluare a intarzierii in dezvoltare a copilului si cum afecteaza capacitatea lui sau ei de a gandi si de a lua decizii
- evaluare somatica
- examene de laborator. Alte teste pot fi utilizate pentru a se determina daca poate fi vorba de o cauza fizica care ar putea da aceste simptome.

Aceste teste includ:
- examinarea fizica, inclusiv masurarea circumferintei capului, greutatii si inaltimii, pentru a se determina daca acel copil are o crestere normala
- teste de audiometrie, pentru a se determina daca afectiuni din sfera ORL (probleme de auz) pot fi cauza intarzierii in dezvoltare, in special daca sunt prezente afectarea abilitatilor sociale si folosirea limbajului.
- teste pentru identificarea unei intoxicatii cu plumb, in special daca este prezenta pica (in care o persoana consuma substante care nu sunt comestibile, cum ar fi pamant sau stropi de vopsea veche). Copiii cu intarziere in dezvoltare continua sa bage in gura diverse obiecte, in timp ce acest stadiu este depasit de copiii cu dezvoltare normala. Acest obicei poate duce la intoxicatia cu plumb, care trebuie identificata si tratata cat mai curand posibil.

In anumite circumstante pot fi facute teste de laborator suplimentare.
Aceste teste sunt:
- analiza cromozomiala, care poate fi facuta in cazul in care copilul are intarziere mentala sau daca exista cazuri de intarziere mentala in familie. De exemplu, sindromul cromozomului X fragil, care determina o serie de probleme legate de inteligenta sub normal, precum si comportamente autistic-like, poate fi identificat cu ajutorul acestei analize.
- o electroencefalograma (EEG), care se recomanda daca exista manifestari de epilepsie/convulsii, precum un istoric de episoade in care copilul ramane cu privirea fixa sau daca copilul revine la un comportament mai putin evoluat, pe care l-a avut anterior (regresie in dezvoltare).
Tratament
Sus

Diagnosticarea si tratarea cat mai precoce il poate ajuta pe copilul cu autism sa se dezvolte la potentialul sau maxim. Principalul obiectiv al tratamentului este imbunatatirea capacitatii generale a copilului de a functiona.
Simptomele si manifestarile autismului se pot combina in multe feluri si pot fi variabile din punct de vedere al severitatii. In plus, simptomele si manifestarile aceleiasi persoane se pot modifica in cursul timpului.

Din aceste motive, strategiile de tratament sunt adaptate nevoilor fiecarei persoane in parte si resurselor acelei familii. Totusi, in general, copiii cu autism raspund cel mai bine la tratamentul bine structurat si specializat.
Un program care este structurat astfel incat sa ii ajute pe parinti si sa imbunatateasca aspectele de comunicare, sociale, comportamentale, adaptative si de invatare ale vietii copilului este cel mai eficient.

Se recomanda urmatoarele strategii pentru ajutarea unui copil in scopul imbunatatirii functionarii generale si atingerii potentialului sau maxim.
Antrenamentul si managementul comportamentului. Foloseste intarirea pozitiva, autoajutorarea si antrenamentul abilitatilor sociale, avand ca obiectiv imbunatatirea comportamentului si a comunicarii.

In prezent exista mai multe tipuri de astfel de tratamente, cum ar fi:
- Analiza Aplicata a Comportamentului (ABA - Applied Behavioral Analysis)
- Tratamentul si Educarea Copiilor cu Autism si alte Tulburari de Comunicare Asemanatoare (TEACCH - Treatment and Education of Autistic and Related Communication Handicapped Children)
- si integrarea senzoriala

Terapii specializate
Aceste cuprind:
- logopedie
- terapie ocupationala
- fiziokinetoterapie

Cel mai frecvent, medicamentele sunt folosite pentru tratamentul afectiunilor asociate, cum ar fi :
- depresia
- anxietatea
- hiperactivitatea
- comportamentele de tip obsesiv-compulsiv

Medicul specialist in psihiatria copilului si adolescentului poate da indrumari in acest sens.
In mass-media si in alte surse de informare au circulat articole referitoare la terapiile alternative, cum ar fi tratamentul cu secretina si antrenamentul de integrare auditiva. Atunci cand se ia in considerare orice tip de tratament, este important sa se cunoasca sursa de informatie si sa se certifice ca acele studii sunt fondate din punct de vedere stiintific. Relatarile unui succes individual nu sunt dovezi suficiente pentru a se sustine folosirea pe scara larga a acelui tratament. Se recomanda acordarea de atentie studiilor de mai mare amploare, bine controlate, care pot avea valabilitate.

Tratament ambulator (la domiciliu)
Parintii care au un copil cu autism trebuie sa aiba o abordare proactiva pentru a invata despre aceasta afectiune si despre tratamentul ei, in timp ce vor colabora indeaprope cu persoanele implicate in ingrijirea copilului. De asemenea, este necesar ca parintii sa aiba grija de ei insisi, astfel incat sa poata face fata incercarilor la care sunt supusi avand un copil cu autism.

Autoeducarea parintilor despre autism
Parintii trebuie sa intrebe medicul psihiatru sau sa contacteze asociatiile care se ocupa de copiii cu autism pentru a invata tratamentul autismului si pentru a invata cum sa se descurce cu manifestarile copilului. S-a arata ca acest tip de antrenament reduce stresul membrilor familiei si imbunatateste functionarea copilului.

Intelegerea afectiunii si cunoasterea ei, a expectatiilor posibile, este o parte importanta in ajutarea copilului sa devina independent.
Este indicat ca parintii sa se informeze in legatura cu drepturile educationale ale copilului. Legile asigura anumite drepturi pentru copiii cu handicap, inclusiv al celor cu autism.
In plus, sunt anumite asociatii care asigura suport copiilor cu autism si familiilor acestora. Parintii sunt sfatuiti sa se intereseze si la serviciile de protectie a copilului.

Invatand despre autism, parintii pot fi, de asemenea, pregatiti pentru momentul in care copilul lor ajunge la maturitate. Unii adulti cu autism pot trai "pe picioarele lor", pot munci si pot fi la fel de independenti ca celelalte persoane de varsta lor. Altii au nevoie de un insotitor permanent.
Parintii sunt sfatuiti sa colaboreze cu alte persoane care sa ii ajute in ingrijirea copilului lor.
Comunicarea stransa cu alte persoane implicate in educarea si in ingrijirea copilului este de un mare ajutor pentru membrii familiei. Cel mai bun tratament pentru copiii cu autism este o abordare in echipa si aplicarea unui program bine structurat, in mod constant.

Fiecare persoana care este implicata trebuie sa lucreze impreuna cu celelalte persoane din echipa pentru a urmari obiectivele acestea:
- educatie
- identificarea simptomelor autismului si a tulburarilor asociate si invatarea modalitatilor de a le face fata
- comportamentul si interactiunile cu alte familii si cu copii de aceeasi varsta
- adaptarea la diferite medii
- invatarea abilitatilor sociale si de comunicare

Este importanta colaborarea indeaproape cu persoanele implicate in ingrijirea copilului. Este, de asemenea, important ca psihiatrul sa isi faca timp sa discute cu parintii despre toate ingrijorarile acestora.
Este important ca parintii sa aiba grija de ei insisi. Parintii sunt sfatuiti sa invete diverse modalitati de a face fata tuturor emotiilor, temerilor si ingrijorarilor care apar atunci cand au in grija un copil cu autism.

Provocarile de zi cu zi si cele pe termen lung la care sunt supusi cresc mult riscul parintilor si al celorlalti copii din familie de a face depresie sau alte afectiuni legate de stres. Modalitatea in care parintii fac fata acestor probleme ii influenteaza pe ceilalti membri din familie.
Este bine ca parintii sa aiba un hobby, sa viziteze alti prieteni si sa invete modalitati de relaxare. Sa caute si sa accepte suport din partea altora.

Pe langa acestea, grupurile de terapie de suport pentru parinti si pentru alte rude apropiate sunt adesea foarte utile; persoanele care participa la aceste grupuri pot beneficia adeseori de experienta pe care altii o impartasesc.
De asemenea, medicul de psihiatrie pediatrica poate face consilierea parintilor sau a celorlalti copii din familie, in cazul in care apar probleme in cursul vietii, alaturi de copilul cu autism.
Profilaxie
Sus

Pana in prezent, expertii nu au gasit inca nici o metoda de a preveni autismul.
Au persistat mult timp ipoteze care au sustinut ideea unei asocieri intre autism si vaccinurile facute in timpul copilariei. Totusi, numeroasele studii efectuate nu au reusit sa demonstreze clar ca ar exista o legatura intre autism si vaccinul anti rubeola, oreion si rujeola (pojar). Daca se evita imunizarea copiilor, acestia si altii din comunitatea in care ei traiesc vor fi supusi riscului de a face boli severe, care pot duce la afectiuni serioase si chiar la deces.
Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

Unde dai si unde crapa (dar de data asta cumva pe drept):
URĂȘTE.RO, campania care a SCANDALIZAT psihiatrii :"E cel mai murdar gest pe care l-am întâlnit"
O firmă încearcă să dea lovitura pe piața cu un supliment alimentar destinat sănătății mintale, folosindu-se de drama familiilor care se confruntă cu boli necruțătoare precum Autism și Parkinson. Rudele oamenilor cu probleme sunt încurajate să recunoască că aceștia sunt o povară, că îi urăsc și că-și doresc să scape de calvarul de a-i avea în grijă.

"Nu e un copil special, nu te mai minți. E o povară, un chin. Eu cred că nu mai pot, cât să mai pot? De mine cine are grijă? Doamne, îmi pare rău, dar îl urăsc atât de tare. Vreau o viață normală", e mărturisirea unei mame de băiețel autist, interpretată de o actriță într-unul dintre videoclipurile postate pe site-ul campaniei.

Tot acolo se află și soluția întrebărilor ei. "El va suferi intodeauna de autism, insa cu un tratament corespunzator, terapie specializata, multa grija, rabdare si iubire, dar si cu un adjuvant precum Neuro Optimizer, vei avea parte de mai putine momente dificile si mai multa apropiere de copilul pe care il iubesti".

Campania a strârnit reacții dure în rândul psihiatrilor, care atrag atenția că societatea trebuie să înțeleagă că adevăratul monstru este boala și nu omul din fața noastră.

"E cel mai murdar gest pe care l-am intalnit, vreodata, intr-un mesaj public. Cuvinte primitive, persoane nevrotice al caror portret ar apartine unui Cimitir al Invalizilor. Da, in Romania exista parinti care isi urasc copiii, exista copii care isi urasc parintii, exista oameni care isi urasc oamenii de langa ei. E abominabil, e nedemn, e strigator la cer, e o palma data meseriei mele si miilor de oameni pe care i-am intalnit, si a sutelor de prieteni, confrati, colegi care, anonim, lupta in aceleasi transee pentru binele pacientilor lor. Zi dupa zi. Fara disperare, fara patima. Doar multa, multa dragoste, empatie, curiozitate de a vedea ce e dincolo de spectacolul grotesc pe care il arata uneori Bestia. Bestia e boala, nu omul. Omul e, prin insasi existenta lui, frumos. Lupta cu bestia, nu uri omul, nu uri copilul care la randu-i se zbate, ca si tine de altfel, sa gaseasca sens intr-o existenta mult mai complicata decat a ta", a scris revoltat pe contul său de Facebook, Gabriel Diaconu, unul dintre cei mai renumiți psihiatri ai țării.

Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

Ziua Internationala de Constientizare a Autismului (documentar)
Ziua mondiala de sensibilizare fata de autism a fost decisa de catre Adunarea Generala a ONU, prin Rezolutia 62/139, adoptata la 18 decembrie 2007, fiind propusa de reprezentantii statului Qatar si sprijinita de catre toate statele membre.

Este sarbatorita anual la nivel mondial la 2 aprilie, cu scopul de a dinamiza eforturile mondiale de promovare a unei mai bune intelegeri a autismului si de a creste nivelul de constientizare a publicului larg privind nevoile speciale ale persoanelor cu autism si ale familiilor acestora, scrie Agerpres.

In mesajul sau pentru editia din acest an, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a subliniat ca numarul de copii care sufera de autism este in continua crestere, motiv pentru care ''interesul comunitatii internationale este indispensabil in lupta impotriva stigmatizarii, ignorantei si a dificultatilor in obtinerea ingrijirilor'.

Culoarea simbolica a acestei zile este albastru. Cladiri importante din intreaga lume au fost iluminate in aceasta zi in anii precedenti in albastru, precum: Empire State Building din New York, Opera din Sydney sau Podul Benjamin Franklin din Philadelphia.

Yoko Ono, sotia muzicianului John Lennon, a fost desemnata prima ambasadoare internationala a autismului de catre organizatia ''Autism Speaks'', dupa ce, in 2009, s-a alaturat asociatiei pentru care a realizat o pictura murala de doi metri, intitulata 'Promisiuni' si care a marcat Ziua dedicata autismului. Lucrarea a fost vanduta la o licitatie, banii revenind organizatiei 'Autism Speaks'.

Pentru marcarea acestei zile, la nivel international, sunt organizate marsuri ale tacerii, concerte, simpozioane si conferinte tematice. In cadrul acestora, sunt prezentate informatii cu privire la depistarea precoce, evolutia, terapiile, standardele de ingrijire specifice persoanelor cu autism, atat catre specialistii din domeniu, cat si catre persoanele care au in grija copii cu autism, urmarindu-se o colaborare cat mai buna intre cele doua parti.

In 1943, doctorul Leo Kanner a descris pentru prima data 11 copii care s-au prezentat la clinica sa cu o combinatie de grave deficiente de vorbire si marcate de anormalitati in interactiunea sociala, avand o inclinatie spre comportamente stereotipe, repetitive. Acesti 11 copii au fost primii diagnosticati cu autism infantil.

Autismul este o boala caracterizata de scaderea capacitatii de a interactiona in plan social si de a comunica, de un comportament stereotip si repetitiv cu simptome ce se manifesta de obicei inaintea varstei de 3 ani. Aproximativ 75% dintre copiii afectati prezinta si handicap mental. Nu exista niciun tratament medicamentos care sa vindece autismul, dar, cu terapie timpurie intensiva, pana la 47% dintre copiii cu autism pot trai o viata independenta. Este nevoie de educatie pentru toti parintii si profesorii in privinta autismului. Implicarea familiei in terapie este vitala in recuperarea copilului - este necesara o informare continua si o participare activa in programul de terapie.

Autismul a fost considerat in trecut o boala rara. Astazi, marcarea Zilei mondiale de sensibilizare fata de autism in Europa are ca deviza ''Autismul - este mai frecvent decat crezi''. In prezent, 1 din 150 de persoane din Europa sunt diagnosticate cu aceasta afectiune. Desi, 2013 este, de asemenea, Anul european al cetatenilor, cei 3,3 milioane de persoane cu autism in Uniunea Europeana nu se bucura de aceleasi drepturi ca toti cetatenii europeni.

In orasele din intreaga Europa mai multe cladiri importante vor fi luminate in albastru, in noaptea de 2 aprilie, ca parte a initiativei 'Light It Up Blue'.

Fundatia de Autism din Romania, membra a Organizatiei Internationale pentru Autism in Europa, desfasoara o serie de evenimente pentru a atrage atentia asupra autismului si a problematicii persoanelor care sufera de acest sindrom. In anii precedenti in noaptea ''Light It Up Blue'' pentru autism in Romania au fost luminate in albastru cladiri importante din Bucuresti precum: Ateneul Roman, Palatul Victoria, Hotelul JW Marriott, simultan cu alte cladiri reprezentative din Iasi, Craiova, Baia Mare, Cluj, Timisoara, Bacau, Brasov, Focsani, Oradea.
sursa: documentar Agerpres
Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

AUTISMUL – o boală nouă, postvaccinală

“Primele victime ale atacului Medicinii asupra creierului ( prin intermediul vaccinurilor) au fost copiii americani.” Într-un articol din anul 1946, descria Leo Kanner - medic psihiatru cu renume mondial – nu mai puţin de 11 cazuri a unei boli noi apărute în rândul copiilor şi tinerilor pe care a descris-o sub forma unor “tulburări autistice ale relaţiilor afective.” El nota:” Simptomele diferă radical de oricare alte simptome cunoscute până la ora actuală.” ( Kanner, Leo, 1942/1943, 250).

După primele articole scrise de Leo Kanner, mai mulţi cercetători au căutat studii şi cazuri care să ateste existenţa autismului în trecut, dar ei nu au găsit astfel de date, boala fiind cu adevărat necunoscută. Înainte de 1943 s-au găsit doar câteva cazuri. În 1958, Kanner număra 150 de cazuri. În anii ’50-’60 se observă însă o creştere spectaculoasă a cazurilor de autism la copii. Psihiatrii renumiţi precum Goodwins scriau:”Autismul la copii era o raritate în spitalele de psihiatrie infantilă înainte de anul 1964. “ În perioada“ 1952-1964, ei au relatat de existenţa a doar 6 cazuri. De aceea nu erau deloc pregatiţi când la un moment dat au apărut un număr de 65 de cazuri. Această explozie de cazuri de autism se corela cu perioada în care a început noul program de vaccinare la sugarii din SUA.( Goodwin,, M.S. and T.C., 1969, 558 ).

Acelaşi paralelism între debutul autismului şi noul program de vaccinare se poate observa şi în alte ţări. În Japonia, primul copil autist s-a născut în 1945. Una din condiţiile obligatorii impusă Japoniei de către americani care tocmai ocupaseră ţara, era un program obligator de vaccinare împotriva tusei convulsive. În Franţa, Chile, Austria, Olanda şi Scandinavia primele cazuri de autism apar la începutul anilor’50. Tot în acest timp s-a introdus pentru prima dată vaccinul pertussis ( împotriva tusei convulsive). În Anglia, campania de vaccinare împotriva tusei convulsive a debutat doar la sfârşitul anilor ’50. Când în 1962 se formează în Londra prima Asociaţie a părinţilor cu copii cu autism, se constată că aproape toţi s-au născut în perioada când s-a început această vaccinare, doar câţiva se născuseră la începutul anilor ’50. ( Everard, M.P., 1973, 278). În Anglia numărul copiilor autişti este mult mai mic ca cel din SUA, probabil datorită faptului că vaccinul pertussis nu este obligator, ci voluntar, fiind regiuni unde se vaccinează doar 30% din copii. (Coulter, H. and Fisher, B., 1985, 200-204, 235).

Cine au fost primii copii vaccinaţi ? Primele cazuri de autism au apărut la copiii din familii înstărite, dar mai ales de intelectuali, părinţii fiind adeseori medici, avocaţi, profesori, etc. Deci primele victim nu au fost copiii muncitorilor sau a oamenilor săraci, ci copiii oamenilor cu studii superioare, cu mame exagerat de grijulii pentru care nici un sacrificiu nu era prea mare, având în vedere că acest vaccin era şi foarte scump…Kanner ne relatează: “Până acum nu avem nici un caz de autism la copii a cărui părinţi să nu fie inteligenţi”. Din primele 100 de cazuri de copii cu autism, 87 din taţi şi 49 din mame aveau studii superioare, restul având cel puţin un colegiu. ( Harris L. Coulter, 2004, (5): 71 ). Și alte studii arată că toţi copiii autişti provin din familii cu un statut aparte în ce priveşte inteligenţa şi personalitatea părinţilor. Acest lucru era cu totul ieşit din comun având în vedere că în cazul celorlaţi copii cu alte afecţiuni psihice, doar un procent mic, de 19 % din părinţi, absolviseră facultatea. ( Coleman, Mary, ed., 1976, 12). Aşa se explică de ce în primul deceniu vedem o răspândire inegală a autismului între copii. Dar după extinderea unui program obligator de vaccinare în aproape toate ţările, au beneficiat copiii din toate categoriile sociale de trivaccinul antidiftero-tetano-pertussis (DTP). Din acest moment autismul se va răspândi în mod egal la copii iar cercetătorii au considerat din acest motiv ( în mod greşit desigur), că primele statistici ar fi fost false! Astăzi putem compara evoluţia autismului cu cea a unui arbore bolnav. Din primele ramuri, respectiv cele 11 cazuri descrise de Kanner în 1943, au crescut alte 200.000 doar în SUA. (p.73, ibidem).

Manifestările clinice ale autismului. Cazuri concrete.

a.) Înstrăinarea de sine şi de lume. Denumirea autismului vine din grecescul “autos” care înseamnă “propriu” sau “eu însumi”. Kanner descrie această înstrăinare ca fiind “incapacitatea copilului de a avea relaţii normale cu oamenii încă de la naştere…Chiar de la început vedem o înstrăinare extremă…” ( Kanner, Leo, 1942/1943, 250). Aceşti copii trăiesc în lumea lor şi nu lasă pe nimeni să se aproprie de ei. Sunt “absenţi” şi nu pot zâmbi . Nu le place nici o atingere, uneori nici de la părinţii lor, iar faţă de străini se poartă cu nervozitate şi ură. Ei suferă de acest “sindrom afectiv disproporţionat”. ( Eisenberg, Leon, 1956, 609-611).

Caz concret : Jerry Goldsmith, un băiat de 18 ani, cu autism, este descris în felul următor:” El funcţionează a o masină, fără sentimente şi se raportează la lumea din jur doar cu mintea ( intelectul)….La 14 ani, fiind plecat cu părinţii într-o excursie în Mexic, nesuportând la un moment dat mirosurile dintr-o piaţă, a dispărut pur şi simplu şi a mers pe jos cei 16 km până la Motel, fără ca să spună ceva părinţilor…”(Harris L. Coulter,2004, (5):23).

b.) Egoismul. Copilul autist se identifică cu lumea întreagă. El crede că doar el există pe lume. Nu realizează că are şi semeni şi crede că totul se învârte doar în jurul lui. Se vede ca fiind singurul şi cel mai important “obiect” din lume şi îl intereseaza doar ce efect pot avea asupra lui situaţiile, obiectele din jur, etc.

Caz concret: Ronald, cu o formă moderată de autism, ne relatează:” nu am ştiut până la vârsta de 7 ani că există oameni pe lume. Dar chiar şi acum trebuie să îmi aduc uneori aminte că mai există şi oameni pe lumea asta. “ I se întâmplă acest lucru mai ales când este într-o relaţie cu oamenii. Spre exemplu: se retrage brusc şi pleacă în mijlocul unei conversaţii ca şi când acel o ar fi murit brusc. ( Cohen, Donald J., 1980, 388).

c.) Frica. Acest sentiment de teamă se vede pe faţa lor care exprimă permanent acest sentiment. Cauza poate fi faptul că le este mereu teamă să nu intervină în lumea lor cineva “de afară”. ( Kanner, Leo, 1944, 217).

Boli neurologice care însoţesc autismul. Se ştie că autismul este însoţit adeseori şi de alte tulburări neurologice precum retard mental, epilepsie, paralizii. Un procent de 20-30% dintre copiii cu autism suferă de convulsii, spasmul sugarului, epilepsie formă minoră ( petit mal) sau majoră ( grand mal), pierderi scurte ale cunoştinţei, etc. (Wolf, L. and Goldberg, B. , 1986).

Dr.Christa Todea-Gross

Legătura dintre autism şi vaccinul ROR

(ROR = rujeolă-oreion-rubeolă)
Medicii care iau atitudine împotriva vaccinurilor sunt “scoşi din Sistem”

La mijlocul anilor’90, mulţi părinţi a căror copii aveau autism, au observat o legătură între debutul bolii şi vaccinul ROR (MMR). (Martin Hirte 2008, p. 268). În anul 1998, medicul gastroenterolog Wakefield scria în revista medicală Lancet, despre 11 cazuri de autism la copiii care sufereau în acelaşi timp şi de infecţii intestinale cronice, o posibilă cauză a autismului fiind vaccinul ROR. (Wakefield 1998). El descrie boala ca fiind o “enterocolită autistă”, adică o infecţie intestinală cronică ( boala Crohn, rectocolita ulcero-hemoragică, etc) combinată cu autism. ( Wakefield 2000). Wakefield scria: ”am descoperit la copii o enterocolită cronică asociată cu tulburări neuro-psihice. În cele mai multe cazuri simptomele apari după vaccinul MMR (ROR). Este nevoie în continuare de studii pentru a demonstra legătura dintre acest sindrom şi vaccinul MMR (ROR).”

Si din analiza Sistemului American al SUA – VAERS – reiese un risc crescut pentru autism la copiii care sunt vaccinaţi cu toate cele trei vaccinuri simultan: împotriva rujeolei, a oreionului şi a rubeolei.(Geier 2004). În Japonia sunt relatate rezultate asemănătoare. (Takahashi 2003).

După teoria lui Wakefield, vaccinul ROR produce reacţii încrucişate între tipurile variate de virusuri vaccinale şi sistemul imun al copilului care induc boli autoimune cronice cu o evoluţie nefavorabilă, chiar dezastroasă. Se pare că unii oameni au un sistem imun particular ( cu o predispoziţie genetică) care reacţionează greşit la vaccinuri şi alţi factori externi, provocând în final boli autoimune, inclusiv autismul. De aceea în unele familii autismul afectează mai mulţi membrii. ( Comi 1999).

Mulţi alţi autori observă acelaşi lucru în urma unor studii. Rezultatele analizelor efectuate la copiii cu autism arată o înmulţire dramatică a virusurilor în organism, cu formarea unor anticorpi atipici, total ineficienţi. Analizele arată următoarele modificări patologice (Singh 1993, Vijendra 1999, Kawashima 2000, Uhlmann 2002, Singh 2003, Sandal 2003) :

- anticorpi anti-ROR atipici la nivelul peretelui intestinal;

- titru (concentraţie) foarte mare de anticorpi antirujeolici atipici în sânge;

- material genetic viral rujeolic în LCR (lichid cefalorahidian).

După ce Wakefield îşi enunţă teoria conform căreia vaccinul ROR este în strânsă legătură cu debutul autismului la copii, a scăzut dramatic vaccinarea în Anglia, în special cu ROR. Drept urmare, Wakefield a fost atacat în mod vehement de către unii dintre colegii săi dar mai ales de către autorităţile sanitare din Anglia. În final Wakefield îşi pierde serviciul de gastroenterolog de la Royal Free Hospital din Londra şi se vede nevoit să emigreze în SUA. Unii dintre colegii săi care au fost coautori la revista Lancet, se distanţează de el şi îşi retrag afirmaţiile. Între timp s-au “găsit” împotriva lui şi alte “dovezi” conform cărora el ar fi primit sume mari de bani de la un Birou de avocaţi care coordonează şi despăgubeşte părinţii afectaţi şi păgubiţi.

Wakefield ar fi primit aceste sume drept recompensă pentru activităţi de consiliere şi alte binefaceri. (Kaulen 2007). O serie de studii au fost făcute pentru ca teoria lui Wakefield să fie combătută, printre care şi un studiu danez, folosindu-se actele medicale a 500.000 de copii (Madsen 2002) dar rezultatele obţinute au fost refuzate categoric spre publicare de către cele două mari reviste medicale JAMA şi Lancet. Un alt studiu a fost făcut şi finanţat de către conducerea Marii Britanii (Demicheli 2005).

Concluziile la care s-a ajuns sunt lesne de înţeles: nu există nicio cauzalitate între autism şi vaccinul ROR. Peter Fletcher, fostul Director al secţiei pentru cercetare al Ministerului Sănătăţii şi membru al Comitetului pentru vaccinuri, caracterizează conducerea Marii Britanii în legătură cu descrierea vaccinului ROR în Mail on Sundaydin 5 februarie 2006, ca fiind de o “indiferenţă absolută şi de neînţeles”. Ca întotdeauna, reacţiile secundare foarte rare rămân necunoscute, fără studii medicale. Fiind lipsite de o bază ştiinţifică, ele nu pot fi nici dovedite…. În schimb tot mai multe date clinice şi ştiinţifice arată că “ virusurile vii din vaccinul ROR pot produce, la o anumită categorie de copii, grave modificări la nivelul creierului, a intestinului şi a sistemului imun (…). Este uşor de înţeles că sistemul imun la o anumită categorie de copii este total depăşit prin prezenţa a trei virusuri vii la care se adaugă vaccinurile tot mai multe din ultimii ani”.(The Mail 2006).

Să nu uităm că şi Harris Coulter face legătura între autism şi vaccinul DTP iar apoi ROR. El afirma că modificările produse de virusuri la nivelul creierului produc o “encefalită autoimună”, care duce în final la autism sau/şi sindromul ADHD, pe care le-a clasificat în “sindromul postencefalitic”. După Harris Coulter au urmat multe alte studii (mai ales din ultimii 5-8 ani) care au demonstrat că la baza acestei “encefalite autoimune postvaccinale” stau nu doar modificările produse de către virusurile vii ( cum s-a crezut până atunci) ci şi metalele grele ( aluminiu şi mercur) din vaccinuri. Toate împreună alergizează sugarul şi afectează în mod grav sistemul imun al acestuia, provocând reacţii alergice (la nivelul creierului, a intestinului, etc) care se cronicizează şi în final duc la boli alergice ( astm bronşic) sau boli autoimune : digestive ( boala Crohn, celiachia, colita ulcero-hemoragică, etc), nervoase ( autism, ADHD, etc), reumatismale ( ARJ la copii şi Poliartrita reumatoidă la adult, scleroza multiplă), etc. Nu este nevoie întotdeauna de o reacţie particulară a sistemului imun a copilului la vaccinuri ca să se producă aceste boli.

Și la copiii cu un sistem imun sănătos se poate produce o alergizare a acestora, cu bulversarea sistemului imun care este suprasolicitat de atâtea virusuri dar este şi intoxicat de metalele grele şi alte substanţe chimice din vaccin. Doar odată cu înmulţirea vaccinurilor şi combinarea acestora ( trivaccin, tetravaccin, hexavaccin, heptavaccin) din ultimii 40-50 de ani ne confruntăm cu boli noi apărute la copii şi adulţi şi mai ales cu o explozie a cazurilor de boli rare şi cronice din trecut. Bolile acute sunt tratate cu mult “succes” cu ajutorul antibioticelor care sunt tot mai multe, mai variate şi mai scumpe ( nelipsite şi ele de atâtea efecte secundare) dar pentru cele cronice nu este vindecare… În schimb se fac eforturi mari în continuare pentru obţinerea de noi vaccinuri, “de viitor”, “consumabile“, din roşii, banane şi cartofi modificate genetic. (Nicht impfen-was dann?, Dr.Friedrich P. Graf, 2010). Copiii noştrii vor trebui doar să le consume...

Dr. Christa Todea-Gross

Studiu: Un tratament diuretic impotriva autismului a fost validat de noi teste

Nivelul anormal de clor prezent in neuronii fatului la nastere sunt decisive pentru aparitia autismului si pot fi reduse prin administrarea precoce a unui medicament diuretic, releva experimentele efectuate de cercetatorii francezi, care au validat utilizarea tratamentului pentru copiii autisti.

Potrivit AFP, comunitatea stiintifica este de acord ca autismul apare foarte devreme si anume in stadiul fetal si/sau postnatal. Profesorul Yehezkel Ben-Ari, director de cercetare emerit la Institutul national al sanatatii si cercetarii medicale (INSERM) din Paris, si echipa sa de specialisti de la Institutul de neurobiologie al Mediteranei (INMED), au facut un pas decisiv pentru intelegerea autismului, rezultatele studiului lor fiind publicate joi, in revista Science.

Cercetatorii au inregistrat pentru prima oara activitatea neuronilor embrionari si imediat dupa nastere, pentru a observa modificarile concentratiei de clor, mai precis, ale ionilor clorura.

In timpul experimentelor pe soareci, cercetatorii au injectat femelelor gestante o substanta ce provoaca autismul, denumita valproat. Atat in cazul autismului genetic, cat si al celui indus de valproat, cercetatorii au observat niveluri anormal de ridicate de clor la puii nou-nascuti. Pentru soarecii sanatosi, aceste niveluri scadeau brusc in timpul nasterii.

Un medicament diuretic, bumetadina, administrat mamelor la scurt timp inainte de nastere reface activitatea cerebrala pana aproape de normal si corecteaza comportamentul “autist” al urmasilor.

Oamenii de stiinta au aratat, de asemenea, rolul diuretic al hormonului care declanseaza travaliul si nasterea, oxitocina, ce scade nivelul de clor din celulele nervoase ale creierului.

In schimb, acest hormon este ineficient in cazul fetusilor cobailor predispusi la autism, clorul acumulandu-se in concentratii anormale in neuronii acestora.

Daca acest hormon este blocat in cazul femelelor de soarece gestante sanatoase, puii acestora au niveluri de clor ridicate si un comportament autist.

Acest studiu valideaza testele clinice care au utilizat acest medicament diuretic in cazul persoanelor afectate de autism, considera profesorul Ben Ari. El s-a referit la o serie de teste efectuate pe un grup de peste 50 de copii, cu varsta cuprinsa intre 11 si 13 ani, ale caror rezultate au fost publicate in decembrie 2012.

In trei sferturi dintre cazuri, tratamentul a permis atenuarea simptomelor si imbunatatirea capacitatii de interactiune cu mediul inconjurator, desi, odata cu incetarea terapiei, tulburarile au reaparut.

In prezent, este in curs de desfasurare un test complementar, efectuat pe 80 de copii diagnosticati cu autism, iar rezultatele ar trebui sa fie disponibile, cel mai tarziu, in 2015.

Tratamentele comportamentale ar putea fi consolidate de medicamente care sa restabileasca comunicarea cu copilul afectat de autism, chiar si dupa prima copilarie, spun specialistii.

Sursa: Mediafax

Se fac bine copiii autisti cand se fac mari? - Interviu

Auzim frecvent de autism si de copii autisti. Accesul la informatie a facut sa ne familiarizam cu fenomenul, desi contactul cu o astfel de persoana e destul de rar. Sintagma "copii autisti" duce cu gandul si la cea, corolara, de "adulti autisti", de care insa nu prea se aude. Ce se intampla insa cu un autist dupa ce nu mai e copil?

Adultii autisti isi revin, ca prin farmec? Starea lor se imbunatateste? Se integreaza in societate?

Atelierele Asociatiei Nationale pentru Copii si Adulti cu Autism (ANCAAR) sunt locul unde intalnesti persoane care au autism si care sunt aduse de familie pentru tratament, pentru a invata sa se integreze sau sa interactioneze.

Am intrat si primele minute au fost un soc personal. Un baiat mugea, in timp ce alaturi o fata colora cu o expresie de fericire nefireasca pe fata, un alt baiat s-a trantit la un moment dat pe jos, un altul rostea din cand in cand expresii fara noima, de tipul "Cartofi prafiti! Cartofi prajiti! Seminte prajite! Comportament! Comportament! Categorie, categorie!". Parea un copil mai mare, dar avea spre 30 de ani. Trei dintre baieti erau chiar adulti de care ma intrebam.

Lucrul cu cei 25 de copii si adulti autisti presupune o rabdare de inger, dar si o munca de Sisif. Geta Crisu, presedinta ANCAAR, si cei cativa colaboratori incearca sa ii scoata din lumea stranie in care se afla si sa ii aduca mai aproape de granita majoritatii.

Unul dintre adultii pe care i-am vazut este fiul Getei Crisu. Ei nu sunt niste ciudati ci fiecare in felul sau incearca sa se exprime si sa treaca de un zid nemilos care impiedica comunicarea, spune Geta Crisu, pentru Ziare.com.

De ce repeta acel baiat expresiile respective?

El are ecolalie intarziata. Are un fel de limbaj al lui, care nu este functional. Chiar daca pronunta corect cuvinte si propozitii, o face fiindca le-a auzit si le reproduce dupa o perioada de timp, dar nu construieste niciun fel de propozitie sau expresie logica si functionala.

Marea majoritate sunt ecolalici, invatarea vorbirii se face prin terapie si terapia se face prin imitare. Ecolalia intarziata e un comportament din categoria celor neadecvate, pe care ar trebui lucrat, ca el sa nu se fixeze.

Dar familia il fixeaza pentru ca intra involuntar in discursul lui, dandu-i atentie. Astfel, comportamentul in loc sa dispara, se fixeaza. La el nu se poate face asta, pentru ca la el acasa toata lumea intra in discursul lui, i se raspunde. Uneori enunturile lor par logice. Pot sa puna intrebari logice, dar de fapt lucrurile nu stau asa.

C. (fata care colora) a inceput sa comunice, datorita terapiei, si are un mod de comunicare, un tip de invatare expresiva, stie sa numeasca diverse, dar nu face enunturi. Ea e o persoana care a inceput terapia foarte tarziu pentru capacitatea ei, s-ar fi putut face foarte mult daca s-ar fi intervenit la vreme.

A inceput la 7 ani si este incredibil daca o vezi acum, pentru ca a fost persoana cu de departe cele mai multe comportamente neadecvate pe care le-am vazut in toata viata mea. Tot ce exista pe lumea asta, vorbesc de comportamente de violenta, de agresivitate, de autoagresivitate, erau prezente la ea. Si le facea unul dupa altul. A fost un copil foarte iubit, foarte rasfatat, i s-au facut toate poftele.

Trebuie sa fii foarte atent, pentru ca persoana cu autism invata totul si, daca la un copil tipic stii ca peste cativa ani de zile singur va invata ce e bine si ce e rau, aici, la autisti, cadem in aceasta capcana, ca ceea ce invata niciodata nu mai poti sa schimbi. Si atunci ea manipula prin toate aceste comportamente, si toata lumea era la picioarele ei. Ca sa scoti toate aceste comportamente inseamna munca de Sisif.

Ce fac ei cand devin adulti?

Nu exista nimic care sa ii includa pe acesti copii, sunt tot felul de incercari, iar dintre cei care au fost din categoria celor inalti functionali, care nu atrag atentia asupra lor, sa zicem ca o parte au mai facut scoli de meserii sau alte scoli normale.

Sunt si dintre cei care au facut facultati, cei cu sindromul Asperger, dar care nu-si gasesc locul acum. La autisti nu se pune problema invatarii, invatarea este simpla, toti sunt oameni inteligenti, capacitatea lor de invatare este foarte mare.

Depinde de noi sa intelegem ce trebuie facut. Daca nu stim si nu intelegem cu ce se confrunta o astfel de persoana, pot aparea probleme. Cand nu ai antecedente, ceva a provocat un anume tip de comportament, ceva s-a intamplat. Si trebuie sa fim foarte atenti, in functie de asta trebuie sa intervenim.

De pilda, unul dintre copii s-a dus si a lovit invatatoarea la scoala, cand s-a sunat de pauza, si a iesit. De ce? Invatatoarea zicea: "Pur si simplu, asta a facut". Eu am intrebat "de ce?". Pana la urma ne-am dat seama. Autistii functioneaza pe reguli. Pentru ei, sunetul clopotelului inseamna pauza. Ori invatatoarea, dupa ce s-a sunat, i-a mai tinut la ora. "Nu mi-ai dat pauza?", a gandit fetita.

Si si-a luat-o singura, la modul asta, s-a ridicat din banca, a lovit invatatoarea peste fata si a iesit din clasa. Daca invatatoarea ar fi anuntat dinainte: "stiti, mai ramanem doua minute in pauza", fata, care oricum, ca autist, este fara notiunea timpului, ar fi putut ramane la ora fara reactie si toata pauza, pana se suna iar.

Ce s-a intamplat cu autistii de dinainte de revolutie?

Eu de el, fiul meu, stiu de cand avea sase ani, adica de 31 de ani. Atunci cand avea sase ani, cineva mi-a spus ca este autist si nu era medic, era un bunic. I-am zis: "Explicati-mi!". Mi-a explicat si asa am intrat in aceasta lume.

Multi dintre parinti ne-am organizat si inainte de '89, am obtinut clase pentru copiii cu autism. Daca gaseai o persoana din sistem care sa te inteleaga, acea persoana mergea pana in panzele albe sa te ajute.

Asa s-a si intamplat, asa au fost infiintate si clasele pentru autisti. Am gasit un inspector la Inspectoratul General din Invatamant care a inteles despre ce e vorba si a zis "Hai sa le dam o sansa". In 1991, cand am dat sfoara in tara, la nivelul la care puteai face o mediatizare in acel moment, am avut aproape 200 de persoane membri. Boomul a aparut dupa anul 2000, cand a aparut si un alt sistem de informare.

Promovarea se putea face altfel si, mai ales, au aparut primele filme. Primul boom in informarea oamenilor a venit cu filmul Rainman. Cand am iesit prima oara cu un grup de copii intr-un parc, dupa 2000, toate bunicile isi luau copiii si fugeau cu ei de langa noi, ca si cand eram ciumati. Dupa ce a fost difuzat Rainman, lucrurile s-au schimbat.

Nu mai fugeau, ci veneau sa ne intrebe daca acesti copii erau ca Rainman. Mai e si mitul ca toti sunt superdestepti, ceea ce iarasi nu e adevarat. Exista multi parinti care isi ascund copiii autisti, de parca ar exista un stigmat, desi nu exista niciun dubiu ca nu e vina nimanui cand un copil e autist. Pur si simplu se intampla.

Ce varste aveau ei atunci?

Toti erau copii, dar erau si persoane de 15-17 ani, la limita spre adulti. Cei mai multi erau de 6-7 ani, copii mici nu erau, dovada ca parintii nu recunosteau si nu isi dadeau seama pe atunci ca au o problema cu copiii cand sunt mici. "E baiat, de aia nu vorbeste", exista mentalitatea asta.

Au trecut 25 de ani, ce s-a intamplat cu cei 200?

Nu mai pastram legatura cu toti, desi pot vorbi cu foarte multi dintre ei, dar, in cazul multora, s-au modificat lucrurile. Multi au ramas de izbeliste, au ajuns in diverse alte locuri, au ajuns in camine si s-au prapadit. Daca, dupa un an-doi, tot auzi ca aluia i s-a intamplat asa, aluilalt la fel, nu mai vrei sa auzi.

Cand ai cunoscut un copil, l-ai vazut cum facea anumite lucruri si ai vazut ce posibilitati putea sa aiba, si a ajuns sa nu mai fie pentru ca intre timp nemaiavand cine sa se ocupe de el, a ajuns intr-o unitate a statului, nu mai vrei sa auzi. Practic e exterminat. Pentru decesul celor care au ajuns in caminele sistemului de stat, eu nu am alta explicatie decat ca au fost exterminati, au fost lasati sa dispara.

Care sunt posibilitatile lor? Cat de mare e recuperarea si integrarea in societate?

Pentru cei care nu au apucat sa faca terapie, de cand a aparut terapia, dupa 2005-2006, nefiind stimulati, ce pot sa faca? Creierul nelucrat ce poate sa faca? Daca nu esti stimulat sa faci nimic, nu faci. Multe familii ii lasa in fata calculatorului sau televizorului si atat. Mai exista si alt mit, ca nu traiesc, ca nu apuca 40 de ani.

Fiul meu are 36 de ani. Acum doi ani a facut o criza de epilepsie si am chemat ambulanta. Nu a venit ambulanta, a venit SMURD-ul. Cand medicul de pe SMURD a auzit ca este autist a intrebat, ca si cand nu-l vedea, "Si traieste?". Adica are 34 de ani si traieste? Si vorbeam de un cadru medical.

Am cunoscut o persoana care avea un copil autist si voia sa mearga in Turcia, unde e un program de pregatire cu delfini.

E o moda, stiu de ea. Orice copil care sta cu un animal nu face rau. Dar delfinul nu te invata sa vorbesti, nu te invata sa mananci, nu te invata citesti.

Care e cel mai in varsta autist de care stiti?

Pai am avut in 1990 o persoana inscrisa in asociatie care avea 38 de ani. Acum are probabil 63 de ani. Din ce stiu, la un moment dat i-a disparut familia si nu mai stiu pe unde a ajuns.

Persoane cu autism integrate, care au un serviciu, merg zilnic la munca exista?

Exista, dar nu sunt declarate si nu pot fi intervievate. Sunt dintre cei cu sindromul Asperger si cei inalt functionali. Ei trec neobservati la un moment dat, si, in functie de joburile pe care le au, daca pot sa desfasoare o activitate fara sa deranjeze, sunt tolerati. Dar trec de ciudati. Cu multi dintre ei am stat de vorba, dupa ce au descoperit cu ce se confrunta.

Chiar ei m-au cautat, cu exceptia unei fete din partea careia m-a cautat familia. Toti realizeaza ce se intampla, dar niciunul nu vrea sa faca public, si ii inteleg, pentru ca abia sunt tolerati in conditiile in care nu se stie ca au o eticheta.

Cum se manifesta o astfel de persoana? De ce e ciudata?

E ciudata prin modul in care interactioneaza, pentru ca de fapt nu prea interactioneaza. Si prin modul in care isi face jobul intr-un anume fel. Nu poti sa intri in treaba lui, nu poti sa modifici nimic din ce face acolo. El isi face treaba foarte bine, dar si-o face cu regulile impuse de el.

Stiu sa scrie, sa citeasca?

Unii da. Dar asta nu inseamna ca stiu si ce citesc. Pentru multi e un citit mecanic. Dar pot face foarte multe lucruri. Am fost cu ei in tabere, in excursii, am fost pe munte, la Babele, am fost intr-o zona in care trecerea se facea pe lanturi. Daca stai langa ei si le spui ca esti acolo si nu se poate intampla nimic, se descurca.

Cum va finantati activitatea?

Foarte prost. Traim prin contributia membrilor, dupa posibilitati, de la unii foarte putin, de la altii deloc, sau prin diverse proiecte. Nu le accesam dupa cum ne-am dori. Conditiile sunt tot mai grele. Anul acesta, de pilda, eram obligati sa luam ca partener Directiile de Protectia Copilulului sau Directiiile sociale, te obliga sa iei ca partener o formatiune de la stat. Ceea ce noi nu vrem sa facem, pentru ca nu credem in nimic din ce fac ei acolo.

Cercetatorii au realizat cel mai mare studiu facut vreodata in privinta legaturii dintre varsta parintilor si autism.

In urma acestuia s-a descoperit ca mamele adolescente, femeile de peste 40 de ani si parintii cu diferente mari de varsta prezinta un risc mai ridicat de a avea copii cu autism in comparatie cu oamenii care fac copii in jurul varstei de 20 si ceva de ani, arata Daily Mail.

Ce trebuie sa stie parintii copiilor cu autism si ADHD despre jocurile video

De asemenea, aceasta cercetare a confirmat faptul ca parintii in varsta prezinta un risc si mai mare in aceasta privinta. Pericolul fiind si mai crescut la tatii de peste 50 de ani.

Studiile anterioare au aratat ca sperma tatilor mai in varsta prezinta mutatii genetice care provoaca aceasta tulburare, dar cercetatorii nu pot explica de ce problemele apar la mamele adolescente, cele in varsta si in cazul cuplurilor cu diferente de varsta.

Astfel, tatii de peste 50 de ani prezinta un risc cu 66% mai mare de a avea un copil cu autism. Cand au 40 de ani procentajul este de 28%.

Cum poti afla inca de la nastere daca bebelusul tau risca sa faca autism

De asemenea, riscul este de 15% in cazul mamelor de peste 40 de ani, iar procentul este de 18% in cazul femeilor adolescente.

Co-autor al studiului, Michael Rosanoff, a declarat ca acesta este ca niciunul de pana acum. Rosanoff a precizat ca au combinat date din cinci tari, creand cel mai mare sistem din lume in domeniul cercetarii riscului de autism.

Studiul a fost realizat pe 5.766.794 de copii, din Danemarca, Israel, Norvegia, Suedia si Australia de Vest, incluzand 30.000 cu autism.

Rezultatul studiului era si este previzibil, era de asteptat asa ceva.

De fapt este vorba despre schimbarea mentalitatii omenirii.

Pana in urma cu doar 20-30 de ani avem pretentia ca stilul de viata era in limitele normale.

Familile se intemeiau , debutau la varsta in jurul varstei de 20 de ani, apoape imediat dupa absolvirea scolii.

Iar copii se nasteau in primii ani ai casatoriei.

Pe cand astazi casatoriile se fac mult mai tarziu. Cel putin asa se observa in Europa si-n America.

Stresul, imprevizibilitatea viitorului, lipsa posibilitati de a muncii in localitatea de domniciliu afecteaza mult mariajul la scara globala.

Televizorul, suspectat de favorizarea autismului la copii

Factorii de mediu şi vulnerabilitatea genetică sunt cauze ale apariţiei tulburărilor din spectrul autismului.

Cercetătorii susţin această ipoteză, care a fost discutată la ultimul congres de specialitate de la Paris.

Medicul Rodica Urziceanu, specialist în neuropsihiatrie infantilă la Spitalul de Psihiatrie „Constantin Gorgos” din Capitală, vorbeşte despre factorii care favorizează apariţia acestor tulburări.

Rodica Urziceanu: ”Undele electromagnetice sunt extrem de dăunătoare şi, din experienţa mea, din ce în ce mai mulţi copii, sub un an chiar, sunt expuşi ecranului televizorului. Sunt studii care demonstrează că se produc leziuni, modificări chiar la nivelul structurii celebrale, ceea ce explică şi întârzierea în apariţia limbajului şi hiperactivitatea. Apoi, alimentaţia. Deci, se recomandă o diminuare a aportului de proteine de origine animală. Sunt demonstraţii în mod ştiinţific care arată că o alimentaţie bogată în proteine poate să deternmine o creştere a glutamatului, care glutamat, dacă este în exces, are o acţiune care contracarează celălalt neurotransmiţător, care este GABA. Deci, ei trebuie să fie într-un echilibru”.

Carmen Iohannis, alături de copii, de Ziua Internaţională a Autismului: Toţi copiii sunt ai noştri

Carmen Iohannis participă, duminică, la Sibiu, la ateliere organizate pentru conştientizarea autismului, soţia preşedintelui Klaus Iohannis lucrând, alături de copii, unii dintre ei cu autism, la semne de carte sau la creaţii orgami, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Carmen Iohannis a ajuns în Parcul Sub Arini, din Sibiu, unde au loc cinci ateliere organizate pentru copiii cu autism şi nu numai pentru ei, în jurul orei 14. Aceasta a declarat că participă la atelierele organizate de fundaţia „Un copil, o speranţă” pentru conştientizarea autismului deoarece „trebuie să ne acceptăm şi să ne iubim pentru că aceasta ne este menirea”.

„E important să nu avem prejudecăţi de niciun fel. Toţi copiii sunt ai noştri, toţi suntem cu probleme, niciunul nu este lipsit de probleme, deci trebuie să ne acceptăm unii pe alţii aşa cum suntem şi să le luptăm şi să ne iubim pentru că aceasta ne este menirea”, a declarat presei Carmen Iohannis.
Aceasta a mai spus că anul acesta, în cadrul săptămânii „Şcoala Altfel” va merge cu elevii săi la copiii internaţi în Spitalul de Psihiatrie din Sibiu, dar şi la un orfelinat la care a fost şi înainte de Crăciunul din 2016.

Întrebată dacă va participa anul acesta la Semimaratonul de la Sibiu, la fel cum a făcut anul trecut, pentru a sprijini copiii născuţi prematur, soţia preşedintelui a răspuns că încă nu s-a decis.

Carmen Iohannis a spus că va rămâne alături de copiii din Parcul Sub Arini atât cât va fi necesar.

Soţia preşedintelui participă la fiecare atelier organizat, face origami, semne de carte cu amprenta Câinelui Allan, care este câine de terapie la UCOS.

De asemenea, Carmen Iohannis face fotografii cu copiii şi schimbă impresii despre cărţi citite cu aceştia.


Soţia preşedintelui României a venit la atelierele organizate de UCOS purtând o eşarfă albastră, culoarea care marchează Ziua Internaţională de Conştientizare a Autismului.

De altfel, de la ora 17, va începe marşul de conştientizare a autismului, din Parcul Sub Arini până în Piaţa Mare, şi se vor oferi circa o mie de baloane albastre.

Se va mărşălui sub sloganul „Sibiul albastru", până la ora 18, iar în Piaţa Mare se vor ţine discursuri privind semnificaţia acestei zile.

Tot sub acelaşi slogan, se vor ilumina în albastru Primăria Sibiu, Fundaţia UCOS şi Turnul Sfatului, între orele 18 - 24.

1 din 51 de copii este diagnosticat cu autism



Asociația Help Autism, în parteneriat cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3, București, anunță închiderea proiectului “Campanie de diagnostic precoce a întârzierilor în dezvoltare”.

Proiectul, derulat în perioada aprilie 2016 — aprilie 2017, a reprezentat un proiect pilot în România având ca obiectiv general creșterea gradului de conștientizare și accesului la furnizarea de servicii sociale pentru depistarea precoce a copiilor cu întârziere în dezvoltare (întârziere de limbaj, tulburări de spectru autist și tulburări asociate) prin crearea primului serviciu mixt Help Autism — DGASPC Sector 3.

Campania a cuprins evaluarea psihologică a 613 copii cu vârstă cuprinsă între 1 și 3 ani, din creșele și grădinițele din Sectorul 3, oferirea de servicii de specialitate pentru 30 de copii identificați cu întârzieri în dezvoltare precum și realizarea unei campanii de conștientizare a drepturilor copiilor cu întârziere în dezvoltare și realizarea unui ghid de bune practici menit să asiste părinții în lungul drum al recuperării.

Astfel, dintre cei 613 copii incluși în proiect, 12 au fost diagnosticați cu Tulburare de Spectru Autist, ceea ce reprezintă o incidență alarmantă de 1 din 51 de copii. Diagnosticul a apărut mai frecvent în rândul băieților, 1 din 40, decât în rândul fetelor, 1 din 84, însă ca număr total peste media comunicată la nivel mondial de 1 din 68 de copii care ar fi diagnosticați cu această tulburare.

Elena Ungureanu, managerul proiectului, a vorbit despre extinderea rezultatelor la nivel național: “Trebuie să continuăm acest demers deoarece creșele și grădinițele din sectorul 3 sunt doar o mică parte din cele existente în România. O campanie de anvergură ne poate oferi informații mai detaliate privind tulburarea de spectru autist la nivelul țării noastre și, totodată, pe lângă o statistică, putem obține un set de măsuri prin care să asigurăm o paletă mai largă de servicii gratuite pentru un număr mai mare de copii.”

Despre sprijinul acordat părinților și nevoia de informare la nivelul societății a vorbit și Daniela Bololoi, președintele Asociației Help Autism: “Consider că nu este vina nimănui pentru situația îngrijorătoare despre care vorbim astăzi ci este o lipsă de educație cu care, din păcate, ne-am confruntat cu toții. În urmă cu 7 ani și jumătate îmi doream ca cineva să îmi spună că diagnosticul nu este vina mea ci pur și simplu copilul meu are nevoie de ajutor. M-am numărat printre puținii părinți care nu au negat diagnosticul și au încercat să găsească o soluție. Acesta este sfatul pe care îl dau tuturor părinților, să nu încerce să găsească vinovați ci să acționeze și să își asume deciziile pe care le iau în legătură cu copiii lor. Sunt fericită că reușim astăzi, prin asemenea de proiecte, să educăm. Să oferim informația medicilor, profesorilor, părinților, ajutând astfel copiii să primească un diagnostic la timp și să aibă șansa de a se recupera.”

În România, sunt aproximativ 30 000 de persoane care suferă de Tulburări din Spectrul Autismului. În lume, 1 din 68 de copii suferă de această tulburare. Autismul poate să apară în orice familie, indiferent de rasă, etnie, zonă geografică, nivel de educație. Autismul nu se poate vindeca, dar diagnosticare precoce și intervenție timpurie intensivă, până la 47% dintre copiii cu autism pot trăi o viață independentă. Fără terapie, simptomele autismului și comportamentele disfuncționale se agravează în timp.

Conferinta Nationala a Asociatiei Nationale pentru Copii si Adulti cu Autism din Romania - ANCAAR. ediția a X-a.



In ziua de 12 mai 2017, într-o atmosferă caldă dată de deschiderea participanților către înțelegerea situației cu care se confruntă autiștii din România, a avut loc tradiționala Conferință Națională a Asociației Naționale pentru Copii și Adulți cu Autism din România (ANCAAR), ediția a X-a.

"Acest eveniment are multipe valențe, este o tradiție din 2010, din 2012 avem în Universitatea Spiru Haret un partener constant și implicat, reprezentat astăzi aici de Asistent Universitar Doctor Loredana Bănică și alături de noi sunt Președintele Consiliului Național al Dizabilității din România (CNDR), doamna Daniela Tontsch", a afirmat Georgeta Crișu, Președinte ANCAAR.

Reprezentanta ANCAAR a vorbit despre strategia Asociației, care se bazează pe "accentuarea a ceea ce pot face autiștii" și crede că "aducând în față realizările adolescenților și adulților cu autism din România, putem demonstra că este posibil ca aceștia să poată trăi independent sau parțial independent".

Independența totală sau parțială a autiștilor a fost subiectul principal al manifestării care a reunit psihiatrii, psihologi, medici de familie, terapeuți, logopezi, cadre didactice, părinți, asistenți sociali, educatori, consilieri școlari, asistenți medicali, reprezentanți media, specialiști în medicina muncii, demonstrând că, atunci când există interes, echipele se formează spontan.

Deși tulburarile din spectrul autismului sunt frecvente (1 din 160 de copii din întreaga lume suferă de autism, conform estimărilor date de Organizația Mondială a Sănătății), din păcate în România acestea nu sunt în prim planul autorităților, astfel încât să fie găsite soluții viabile pentru integrarea în societate și pentru angajarea pe piața muncii a acestor persoane.

Printre cele mai importante provocări care, din păcate, se pare că au nevoie de mai mult de 28 de ani pentru a fi rezolvate, se numară faptul că "nu toți copiii beneficiază de terapie, nu există servicii pentru adolescenții și adulții cu autism din România. În ultimii 6 ani ANCAAR a adus în prim plan autistul adult, complet marginalizat și nu e corect să fie asa. Fac parte din societate ca și noi și trebuie să îi privim la fel", a mai declarat Georgeta Crișu.

Președintele ANCAAR a prezentat rezultatele proiectului RESPIRO la jumătate de drum. Susținerea autiștilor în dobândirea unei independențe parțiale sau totale este posibilă prin facilitarea accesului la toate verigile lanțului terapeutic oferite prin servicii sociale de calitate. Nevoia de intervenție specializată pentru toate categoriile de autiști (copii, tineri, adulți) este resimțită de familiile acestora și este necesar a fi aplicată la nivelul întregii societăți. Proiectul RESPIRO deschide drumul autistului către integrarea socială reală și imprimă valorificarea fiecărui individ prin abilitare, testări vocaționale și creșterea independenței. Experiența din RESPIRO este materializată prin editarea unui Ghid al abordării terapeutice la persoana cu TSA, prezentat în cadrul acestui eveniment, menit să demonstreze utilitatea mediatizării modelelor adaptate cerințelor și nevoilor societății românești. Diseminarea informației și instruirea de specialiști la standarde superioare constituie unul dintre marile obiective ale Proiectului RESPIRO.

Prezentă la eveniment, Luminița Gheorghiu, Secretar de Stat, a susținut faptul că există o mare deschidere din partea reprezentanților Ministerului Muncii pentru rezolvarea problemelor administrative ale persoanelor cu dizabilități.

Lectorii evenimentului au fost:

Evelyne Soyez (kinetoterapeut, osteopat calificat în neuropediatrie, fondatoare a programului de intervenție timpurie pentru copii între 0 și 6 ani, cu anomalii de dezvoltare, Spitalul Port-Royal, Paris) — Echipa interdisciplinară: De ce? Cine? Cum?;

Dominique Plassat (psiholog în cadrul IME Alphee—centru medical și educativ care găzduieste copii cu handicap și adolescenți cu dizabilități intelectuale, având ca și scop oferirea de educație și învățământ de specialitate, ținând seama de aspectele psihologice și psihopatologice și utilizarea tehnicilor de reabilitare. Centrul se ocupă în mod special de tinerii cu autism) — Voir l'Autisme autrement;

Dr. Augusta Rodica Urziceanu (medic primar neuropsihiatrie și psihiatrie pediatrică, doctor în științe medicale);

Crișu Georgeta (Președinte ANCAAR și manager proiect RESPIRO, cu experiență de peste 30 de ani în intocmirea și coordonarea programelor de intervenție terapeutică a persoanelor cu TSA) — Proiectul RESPIRO la jumătate de drum, Lansare de carte;

Zamfir Marius Teodor (Psiholog Centrul Sf. Mihail) — Autismul virtual — altă formă de autism?

Conferința în plen din data de 12 mai a fost urmată de trei workshopuri interactive, orientate atât către autist și familia acestuia, cât și către specialiștii dornici de evoluție: "Decizia independenței — independența deciziei", "Mă împlinește? Trist, dar mă hrănește", "Rădăcini și aripi".

Workshop-urile interactive din ziua de 13 mai au fost foarte apreciate. Participanții au putut experimenta momente din viața persoanelor cu autism, trăiri, decizii. Aceste experimente au ca obiectiv modelarea comportamentală a părinților și specialiștilor în înțelegerea autistului și a elementelor importante pentru dezvoltarea și integrarea acestuia.

Întrucât numărul foarte mare de solicitări pentru acest tip de formare, ANCAAR a decis organizarea mai multor workshop-uri centrate pe participanți (expunere, înțelegere și experimentare).

Managementul evenimentului a fost asigurat de compania de comunicare medicală Houston NPA.

“Stop autism virtual!”. 90% dintre copiii de 2-3 ani, diagnosticaţi cu autism, au ca principală cauză televizorul, telefonul sau tableta

Autismul este o boală care afectează un număr impresionant de copii. Un studiu recent arată că 90 la sută dintre micuţii de 2-3 ani, diagnosticaţi cu o formă de autism, au ca principală cauză televizorul, telefonul mobil sau tableta.



Prea multele ore petrecute în faţa imaginilor în miscare duc la diagnostice de întârziere în dezvoltarea psiho-motrică, în dezvoltarea limbajului, în tulburări de comportament şi chiar ADHD. În acest context, Centrul pentru Copii cu Autism a lansat campania “Stop autism virtual!”, care îşi propune conştientizarea cauzelor care duc la boli grave în rândul copiilor.

Psihologul Marius Zamfir, coordonatorul Centrului pentru Copii cu Autism, a vorbit despre acest subiect la emisiunea “Aici Acum”.

"Dacă aparent 5 ore pe zi de vizionare ar trebui să nu fie un fapt îngrijorător, în cazul copiilor şi mai ales al copiilor mici de 0-2 ani, consumul TV este foarte dăunător, ajungându-se în marea majoritate a cazurilor în care cei mici au fost lăsaţi în medie peste 5 ore/zi în faţa mediilor virtuale, la diagnostice de întârziere în dezvoltarea psiho-motrică, întârziere în apariţia şi dezvoltarea limbajului, tulburare de opoziţie şi/sau comportament, şi, mai grav, de ADHD sau chiar de autism", a declarat Marius Zamfir.

Campania "Stop Autism Virtual!" îşi propune conştientizarea cauzelor grave ale vizionării TV, în rândul copiilor cu vârste curprinse între 0 şi 2 ani.

"L-am numit autism pentru că are simptomele specifice copiilor cu autism. Simptome perfect identice. Este aproape imposibil să faci diagnosticul diferenţiat dacă are sau nu are autism virtual sau autism clasic pentru că simptomele sunt perfect la fel. Simptomele autismului sunt lipsa reciprocităţii sociale, lipsa contactului vizual, lipsa dezvoltării limbajului, lipsa jocului şi mai ales a jocului social, de rol în care copilul se preface că este ceva sau că face ceva şi jocurile stereotipe şi repetitive", a adăugat Marius Zamfir.

Psihologul a explicat că acesta este un fenoment în creştere şi că în 90% din cazuri, părinţii au recunoscut că cei mici petrec câte 4-5 ore pe zi în faţa televizorului.

"Acesta este un fenomen de care eu mă lovesc în peste 90% din cazurile noi. Aproape că nu am mai întâlnit părinte - în momentul în care mă sună că are o problemă cu copilul, prima întrebare este cât a stat copilul în mediul virtual în perioada 0-2 ani. La peste 90% din cazuri părinţii îmi spun peste 4-5 ore. Televizorul poate fi factor declanşator sau factor agravant. Diferenţa dintre autism clasic şi cel virtual este că acolo vorbim despre o distrugere şi o nedezvoltare neurologică cauzată de factori biologici. În general distrugerea este ireversibilă pe zonele acelea nu se mai creează sinapse pe când în cazul aceste este vorba despre nestimulare, nedezvoltare corespunzătoare şi a ariilor neuronale de aceasta copilul se reface repede", a explicat Zamfir.

În anul 2008, Academia Americană de Pediatrie a recomandat ca accesul la tehnologiile şi dispozitivele multimedia pentru copiii între 0-2 ani să fie restricţionat complet, pentru copiii între 3 şi 6 ani, să fie limitat la maximum o oră pe zi, iar cei între 6 şi 12 ani să vizualizeze programele TV maximum două ore pe zi.

Doi cercetători au descoperit de ce apare autismul

Doi profesori coreeni ai unor prestigioase univesități din SUA au demonstrat care este principala cauză a autismului.



Cei doi au descoperit că prezența unei anumite bacterii în sistemul digestiv al mamei poate duce la autismul copilului. Pe lângă asta, cercetătorii au găsit exact zona creierului care este legată de comportamentul autistic și care ar juca un rol important pentru a găsi leacul autismului, informează Korea Daily.

Jurnalul de știință „Nature” a publicat studiile celor doi pe 14 septembrie. Cercetătorii se numesc Huh Jun-ryeol și Gloria Choi, profesori la Harvard, respectiv la MIT.

Studiul explică foarte clar procesul detaliat prin care un șoarece gestant, care este infectat cu o bacterie, va avea un pui cu comportament autistic.

O anumită bacterie din tractul digestiv al mamei poate dezvolta celule care să influențeze în mod direct celulele creierului copilului. Atunci când bacteria a fost ucisă cu antibiotice, șoarecele a avut un pui normal.

Cei doi profesori sunt un cuplu și spun că acest lucru i-a ajutat în cercetarea lor.

„Domeniile noastre de studiu sunt diferite. Unul lucrează în imunologie și altul în neurobiologie, ceea ce ne ajută în cercetările de neuroimunologie”, a afirmat Huh Jun-ryeol.