Toti am suferit in viata. Nu cred ca exista persoana care sa poata spune ca nu a avut parte si de experiente mai putin placute care sa spuna ca nu stie ce e aceea suferinta ce inseamna sa simti ca nu mai apartii lumii din care faci parte ca nu te mai regasesti si ca te afunzi din ce in ce mai mult intr-o prapastie intunecata din care nu stii daca mai ai puterea sa iesi.
Sa simti ca esti singur, ca nimeni nu te intelege ca esti pierdut intr-o lume pe care nu o cunosti si agonizezi incercand sa reconstruiesti ceva din vechea ta lume, cea pe care o stiai atat de bine. Sunt oameni care trec prin experiente dramatice si inca au puterea de a merge inainte. Ce drept au cei care trec prin experiente de viata obisnuite, dar care le provoaca suferinta, sa renunte la ideea de a trai (si nu ma refer aici la sinucidere, ci la faptul de a te preface ca traiesti la acea stare ca de frunza purtata de vant fara sa vrei sa mai vezi, sa mai auzi, sa mai simti ceva din ceea ce te inconjoara)?
Nu ar trebui sa se renunte la viata asa de usor si intotdeauna oricat de greu ne-ar fi sa ne gandim ca sunt altii care sufera poate de o mie de ori mai mult decat noi si trec prin experiente cu mult mai tragice decat ale noastre. E greu atunci cand viata te loveste, dar trebuie doar sa ne oprim un pic in loc, sa plangem trei zile si apoi sa mergem mai departe cautand solutii pentru a iesi din situatia respectiva. ''Sunt situatii fara iesire'' o sa ziceti. Da, sunt, dar si resemnarea si acceptarea destinului asa cum e el in asemenea cazuri e o solutie.
Puterea de a merge mai departe poate fi gasita atunci cand se vrea. Nu e usor si nici nu se intampla dupa o zi pe alta.
VOINTA, HOTARAREA, OPTIMISMUL sunt cele trei lucruri care nu trebuie sa ne paraseasca niciodata. Iubirea e doar una din experientele vietii si nu putini sunt cei care sufera din aceasta cauza , dar cand e vorba de iubirea adevarata pana si suferinta ti se pare mai dulce.
Eu, una, inca mai sper ca nu s-a uitat pe deplin cum e sa-ti mai aduci aminte ca nu esti singur pe lumea asta si ca poate sa-ti fie si tie bine in momentul in care si celor din jurul tau le e bine. Nu trebuie sa sufere nimeni pentru ca tu sa fii fericit. Din contra, eu de multe ori am trait sentimentul ca oricat de mult as fi suferit eu, daca avea cineva nevoie de mine, de un umar pe care sa planga, suferinta mea se diminua inmiit atunci cand puteam sa ajut, cand vedeam ca sunt altii care poate sufera mai mult decat mine.
In concluzie asa cum se zice, timpul le rezolva pe toate si toate au un timp al lor cand trebuie sa se intample.
Singura noastra sarcina este sa fim echilibrati, sa nu renuntam la tot ceea ce inseamna sa fim oameni si la acele lucruri care ne diferentiaza de celelalte animale, sa nu ne desincronizam si sa ramanem in urma sau sa o luam inaintea acelui timp cand trebuie sa se intample toate. Oamenii ar trebui sa asculte mai mult de inima si sa nu mai fie atat de mult condusi de acea ratiune bolnava care ii indeamna sa calce in picioare pe ceilalti pentru a le fi lor bine.
Ar trebui sa aplice mai mult zicala ce tie nu-ti place altuia nu-I face, sa aiba puterea sa se puna in locul celui pe care sunt gata sa-l raneasca si sa incerce sa simta macar 1% din durerea pe care I-ar provoca-o. sa nu uite de sentimentele adevarate si sa le inlocuiasca cu aceasta goana nebuna dupa lucruri care cu siguranta nu-ti aduc fericirea. Insa asa cum lucizi sunt numai vizionarii , omul e predispus greselii ...greseli ce pot fi indreptate. Cea mai grava dintre greseli si care nu are nici o scuza este aceea de a nu tinde spre perfectiune si de a ignora faptul ca si ceilalti fac parte din aceeasi lume ca si noi.
Trebuie sa dansezi ca si cum nimeni nu priveste
Sa visezi ca si cum vei trai pentru totdeauna.
Sa traiesti ca si cum vei muri maine.
Si sa iubesti ca si cum nu va durea.