SUBIECT: Singuratate sau cuplu

Deschid un subiect nou,as vrea sa vorbim despre singuratate.Fara patima,pur si simplu, cu cat dizabilitatea este mai evidenta si inaintam in varsta, cei mai multi dintre noi infruntam singuratatea.Cum sa facem sa nu ne copleseasca?
Nu o sa va suparati pe mine daca va invit sambata asta si cea viitoare sa ascultatii pe net Radio Constanta ,emisiunea Psihounivers,de la ora 10 la 11 dimineata. Acesta este subiectul Singuratarea. Merita sa va faceti cat de cat o ideie .

Singuratatea sau solitudinea ne este oarecum inpusa de conditia noastra de oameni cu handicap fie ca vrem sau nu. Degeaba vrem noi sa formam un cuplu daca nu se poate dintr-o multitudine de motive, la fiecare cum se potriveste.
Unii totusi fac pasul ce mare si fomeaza un cuplu, acestia sunt curajosii sau norocosii, sau si una si alta la un loc. Cine stie, poate de asta tine pana la urma!
Am mai spus-o undeva pe aici, ca o femeie-- sanatoasa fizic-- este mai dispusa sa intemeieze un cuplu cu un barbat cu deficienta decat invers. Asa am vazut eu ca stau lucrurile in general.
Bineinteles ca se poate vorbi si de cupluri cu oameni facand parte din aceiasi categorie-cu deficiente- aici e nevoie, cred eu, de si mai mult curaj si putere de a infrunta greutatile.
Sa ne spuna mai multe cei care sunt in aceasata situatie-- de oameni casatoriti ( nu sunt de acord cu starea de concubinaj-nici cal nici magar-cum e vorba aceea)-in ce priveste acest aspect.

Pe de alta parte suntem oameni singuri-necasatoriti ca si statut social,dar nu suntem chiar singuri,singuri, mai sunt prietenii,rudele noastre si cei care fac parte din comunitati crestine, au frati si surori de credinta care ne sunt alaturi, avem intalniri,socializari.
Nu trebuie sa ne lasam coplesiti de singuratate si sa stam inchisi, sa cautam sa ne alaturam intalnirilor organizate special pt. oameni ca noi , sa mergem la intalnirile crestine( de asta chiar avem nevoie), sportive chiar.
Voi ce parere aveti?

Cu toate ca nu am fost creati sa fim singuri, unii din noi din perspectiva familiei asa ne vom sfarsi alergarea pe acest pamant! Asta nu inseamna, asa cum amintea si sara ca suntem neaparat singuri! Bineinteles ca se poate intampla asta daca alegem sa ne plangem de mila si sa ne manifestam de-asa natura incat cei din jurul nostru sa vada ca suntem singuri! Aici de fapt nu punem in discutie singuratatea....sper ca vor interveni si cei ce sunt cuplu! Oricum in ce ma priveste, cunosc multi oameni care sunt singuri dar nu sunt singuri pe cand oameni care cu toate ca sunt cuplu traiesc de parca ar fi singuri! Chiar mi se pare cumplit sa fi doi dar de fapt sa fi fiecare in patratica ta.... sa nu fi capabil sa comunici, sa nu vrei sa comunici, sa vrei sa comunici dar sa-ti vezi partenerul ca doreste de fapt sa fie singur. O persoana care este activa (am in vedere implicarea in comunitate), nu va fi niciodata singura! Nu ma refer la a-ti dori neaparat sa faci ceva numai ca sa nu fi singur, nu...ci ma refer ca atata timp cat te implici sa fi de folos celor din jur, la nivelul puterilor tale si in functie de deschiderea celor din jurul tau, esti o persoana implinita! Interesant ca in astfel de contexte, de ce nu, poata chiar iti gasesti partenerul! Cred ca la "Sa ne cunoastem" am amintit ca, cu toate ca sunt la pensie (pe caz de boala) sunt foarte activ, incat ma mir de acei pensionari care se duc in parc si toata ziua in cel mai bun caz bat niste zaruri, (macar de ar juca sah ) spunand ca fac asta din cauza ca se plictisesc de cand sunt la pensie. Cu alte cuvinte, acesti oameni fug de singuratatea de acasa(!!!), in ciuda faptului ca cei mai multi au sotii si poate copii. Fac ce fac si nu pot sa nu amintesc ca Domnul Dumnezeu ne daruieste tot ce este necesar pt. a nu fi singuri, ba mai mult ne ajuta si ne echipeaza cu tot ce este necesar pentru ca noi sa ajutam si pe altii sa nu fie (sau se se simta) singuti si parasiti! Multa sanatate si...Doamne-ajuta!a

Imaginea gasita chiar pe aici la pagina de inceput arata ce spuneam in comentariul de mai sus : ea fara deficiente ,el cu si nu invers...

sara a scris:Exista si explicatie pentru o astfel de situatie: se ataseaza mult mai mult sufleteste, isi doreste mult mai mult sa fie cu cineva. Se teme de singuratate. Chiar am descoperit un paradox daca pot sa spun asa: cu toate ca isi doreste sa aiba pe cineva si din cauza protectiei (isi doreste sa fie protejata) ea este cea care ofera echilibrul in familie, deci ...protectia necesara armoniei familiale! Probabil ca toate acestea ar fi trebuit sa le scriu la topicul "barbatul si femeia". In structura ei este mult mai stabila chiar daca emotional e mai instabila. Respectele mele, doamnelor si mamicilor! Domnul Dumnezeu sa va mangaie si sa va intareasca in toate incercarile prin care treceti! La fel si dv. domnilor si taticilor care ati ales, ca in ciuda instictuala de a fugi unde vedeti cu ochii, numai sa scapati de "povara" care v-a cazut pe umeri, ati ales sa ramaneti, s-o iubiti si s-o sprijiniti in continuare, pe cea care v-a oferit atata echilibru in casa conjugala dar care acum trece printr-o situatie atat de delicata a vietii ei. In conditii normale femeia simte nevoia de protectie, darmite acum cand a aparut si o situatie de handicap....Multa sanatate si .... Doamne-ajuta!

Un cuvant de invatatura despre singuratate ne vorbeste Pr. Sever Negrescu: "Sunt oameni singuri pentru ca asa vor ei, sunt oameni singuri pentru ca lumea ii face asa si sunt oameni singuri pentru ca-I urmeaza lui Hristos. Pentru om, este bine sa NU fie singur, dar pentru Dumnezeu, este bine ca omul sa fie singur. (…) Intre nastere si moarte oamenii isi poarta singuratatea, unii mai mult alaturi de Dumnezeu, altii mai mult alaturi de sotie, copii, prieteni etc."

E bine sa credem in Dumnezeu,sa avem credinta,insa daca ramanem doar cu El in gand si-n jur nu mai avem nimc si pe nimeni este o tragedie ,o drama imensa. Sper din suflet sa nu aveti parte de asa ceva. Ma cutremur,ma sperie .as suferii enorm sa fie asa. Nu e cazul meu.

Singuratatea nu e o conditie care depinde de prezenta altora, ci doar de noi insine. Un om se poate simti singur nu pentru ca nu are prieteni, ci pentru ca are prea multi. Un om se poate simti singur si pentru ca nu poate si nu stie sa dialogheze cu el insusi sau cu semenii din jur.

Dupa mine, cel care se simte singur e un om nefericit, dezamagit, plin de amaraciune si ranchiuna fata de lumea care, in aparenta, il respinge. In loc sa invinga izolarea incercand sa afle care sunt cauzele ei, oamenii care se simt singuri tind sa se inchida in ei, evitand sa aiba contacte cu semenii... cu toate ca le doresc, evita sa comunice.

De unde vine teama de singuratate? De ce fugim de singuratate? Iata cateva posibile raspunsuri:

- pentru ca nu ne place, ne face sa ne simtim tristi si sa ne plictisim;
- pentru ca nu avem cu cine sa ne certam si nici cui sa impartasim propriile ganduri si sentimente;
- pe scurt, pentru ca, dupa modelul "rau cu rau, dar mai rau fara rau", avem nevoie de inteactiune in orice clipa a vietii noastre;
- pentru ca vrem sa fim pretuiti de cineva;
- pentru ca ne este teama de necunoscut, teama de batranete si ne este mai usor sa le infruntam impreuna cu o alta persoana alaturi.

O persoana cu adevarat singura nu e in stare sa iasa din cochilia ei pentru a oferi afectiune, ea vrea mai intai sa primeasca...

Ce putem face pentru a-i veni in ajutor?

O statistica personala spune cam asa:
Cunosc personal peste 50 de persoane mature cu handicap. Sunt sau au fost casatorite.
12 barbati, 38 de femei. (24%-76%)

Din acestea 50, 9 au facut parte din cupluri care s-au destramat dupa ce unul din ei s-a imbolnavit si nu a mai fost in stare de prea multe. ( 18% - divorturi in cupluri din care unul are handicap)

Dintre acestea, 7 sotii si-au lasat sotul devenit infirm( 77%).
Doi soti au plecat.(23%).

Nu vreu sa supar pe nimeni. Din ceea ce stiu eu , in mod direct, barbatii isi doresc mai mult sa pastreze un cuplu format decat femeile. Cred ca tine si de un simt al reaspunderii diferit.

ciresaru a scris:Sper sa nu te superi si sa consideri comentariul acesta ca avand ceva cu tine....departe de mine acest lucru...dar daca te uiti in Sf. Scriptura este exact pe dos: pot sa te paraseasca parintii prietenii, toti cunoscutii...daca Il ai pe Dumnezeu ai totul. Iov un personaj din Sf. Scriptura si-a pierdut familia, toti l-au parasit, ba chiar sotia care a ramas langa el si alti 3 prieteni (care pe parcurs s-au apucat sa-l condamne) au reactionat de-asa natura ca mai bine nu ar fi stat langa el. Cu toate ca Iov I-a cerut socoteala Domnului pentru starea in care se afla deci ar fi riscat sa-L indeparteze si pe Dumnezeu de langa el, in bunatatea Lui Dumnezeu nu l-a parasit si asta a fost mai mult decat suficient! Ma bucur pentru tine ca ai o familie care este aproape de tine. Multa sanatate si .... Doamne-ajuta!

Se spune ca secretul tratamentului cel mai eficient impotriva singuratatii isi are originea intr-un proverb, respectiv ''Unde-s doi, puterea creste!''... dar vindecarea exista in noi, totul este sa ne mobilizam vointa pentru a o scoate la suprafata.

Altceva acum... gandurile negative sunt ''parintii'' singuratatii... aici vreau sa fac o referire celor singuri, asa ca o sa detaliez putin, adresandu-ma direct. Daca tu gandesti asa... nu mai am acelasi farmec ca in trecut, nu pot avea incredere in nimeni, nu ma pot confesa cu sinceritate nimanui, nu ma accepta nimeni, este ceva in neregula cu mine, si altele... daca nu ai puterea de a opri aceste ganduri negative, in scurt timp vei crede ca singuratatea provine dintr-un defect al personalitatii tale. Mai periculos este faptul ca foarte multi se complac in singuratate, ingropandu-se in casa sau consumand doze de alcool.

Exista clipe cand este important pentru tine sa fii singur, sa nu intri in interactiune cu ceilalti. Unii spun ca singuratatea a devenit o boala rusinoasa. Altii afirma ca oamenii evita singuratatea deoarece te obliga sa gandesti. Adevarul este ca, uneori, singuratatea iti ofera timp pentru reflectie. Totul este ca acest timp sa nu dureze o vesnicie.

Mariuse, Dumnezeu e in noi, fiecare il percepe cum vrea... consider ca nu trebuie sa ne exteriorizam sentimentele religioase, spirituale peste tot... nu trebuie facuta intotdeauna trimitere catre El in toate comentariile... totul tine de ordinea noastra interioara, de limpezimea subiectului ''tac si fac''. Tu ai ales sau Domnul a ales... nu stiu sa comentez ptr tine, dar, asa cum am mai discutat personal pe mess, e mai bine in viata sa fii smerit, astfel nu vei atrage atentia asupra ta si vei fi mai ''linistit''. Pentru subiecte cu tematica crestin, avem rubrica dedicata pe forum.

Doamne-ajuta si nu uitati: recunoasterea singuratatii si a faptului ca este o stare placuta sau neplacuta apartine fiecaruia

daniel a scris:Daniele... ceea ce discutam personal pe mess (nu ma refer la chat, acesta e public) as vrea sa ramana acolo! Asa putem sa cladim intr-adevar la zidirea unei prietenii trainice (a putea sa impartasesc cu tine lucruri pe care nu le pot impartasi cu altii, (cel putin pana acum nu a fost cazul) nu e de colea! Vorbesc la modul general! Nu o spun cu suparare! Am invatat ca trebuie sa fiu gata sa platesc pretul incapacitatii celui pe care-l considerai prieten, de a tine ceva ce ai vrea sa fie numai intre si el, dar in acelas timp eu sa nu spun nimic despre el! E o lupta teribila sa vezi ca tu esti obligat sa taci chiar daca celalalt a spus despre tine tot ce stia, crezand ca ti-ar sifona imaginea! Repet, nu spun ca a fost cazul intre noi doi. Ci doar ca astfel de lucruri sapa adanc la temelia increderii.
Despre smerenie ... eu nu am indreptat privirile spre mine! Dar sunt mai la indemana pt. fel de fel de reactii! Si de obicei am facut referiri foarte scurte pe care le-am vazut si in cazul tau... si am dezvoltat putin doar in conditiile in care se facea referire de catre altii la El intr-un fel care mi se parea ca nu ar fi conform cu realitatea Sf. Scripturi asa cum o vad eu. Sper ca nu ai in vedere si urarile pe care le fac unora, cand contextul e de asa natura! Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

Cele rele sa se spele cele bune sa se-adune... PACE tie, prietene!

Sa revin la 'singuratate' acum... se stie: singuratatea este locuinta tuturor gandurilor! Singuratatea e un moment benefic pentru oamenii care se cunosc si sunt impacati cu ceea ce reprezinta... uneori, oamenii fug de singuratate, se refugiaza in persoane de langa pentru a fugi de ei insisi... tanjesc dupa felul in care alti oameni ii fac sa se simta... prefera sa ignore timpul atat de necesar autocunoasterii...

Oare cati dintre noi nu s-au simtit singuri macar o data in viata? Sigur, nu e un sentiment foarte placut, asta o stim cu totii, dar daca nu ne ocupam timpul cu alte lucruri utile, ca de exemplu comunicarea, o relatie, apartenenta la o comunitate sociala, etc... singuratatea este totusi buna pentru a ne pune in ordine macar gandurile...

Daniele,tu spui apartenta la o comunitate.Sigur ca da,dar una e sa vrei sa o gasesti si alta sa reusesti sa te intregrezi in ea. Una e dorinta,alta e putinta. Recunosc aceasta chestiune ma preocupa mult de tot. Si fara sa te supar ,eu cred ca chiar daca sunt pe n forumuri ,inclusiv prostemcell, tot singur sunt,suntem singuri, netul este un ecran...nu are sentimente...e un drog mai deosebit....Dar decat deloc....?!

ciresaru a scris:Danut, nu te supara pe mine, insa aici doar tu esti principalul vinovat... esti frustrat de ceva, nu te deschizi suficient pentru o mai buna relatie, nu comunici indeajuns sau nu tragi foloase din sfaturile unor amici de bine, care incearca sa se puna in locul tau... macar mental. Hai sa lasam trecutul si sa vedem ce se poate face acum... uite, eu de exemplu... e foarte greu sa fac o lista cu niste asteptari de la viata, avand in vedere ca in ultimele luni m-am tot schimbat, poate intr-un ritm mai drastic decat se intampla acum 5 ani, de exemplu. Mai e loc de imbunatatiri si sunt setat pe turbo , ca sa nu mai simt ca trece timpul pe langa mine.

Astea fiind spuse, iata lista lucrurilor pe care vreau sa le evit in locul tau:
1. nu vreau o prietena care sa-mi accepte defectele (cele care pot fi corectate)
2. nu vreau o prietena cicalitoare / proasta / nejucausa / conservatoare / posesiva etc.
3. nu vreau sa-mi pierd prietenii buni pe drum
4. nu vreau sa ma plafonez.. la nici o varsta, pe niciun plan; nu vreau sa ma multumesc cu ce e 'satisfacator'
5. nu vreau sa termin lista asta, dar nu vreau sa fiu plictisitor


...deci inchei lista asta aici. Tu ce vrei, om bun?