Bine ai venit, Vizitator
Username: Password:

SUBIECT: Prietenii adevarati... exista?

Re:Prietenii adevarati... exista? #10093

DESPRE PRIETENIE
Aşa trebuie prietenul [adevărat] să iubească, încât şi sufletul dacă îi este cerut, să nu refuze a-l da, dacă îi este cu putinţă. Dar ce zic eu: dacă îi este cerut? Chiar el trebuie să alerge [cu sârguinţă] să-l dea. Căci nimic, nimic nu este mai dulce decât această dragoste şi nimic întristător nu este în ea. Cu adevărat prietenul credincios este leacul vieţii. Cu adevărat prietenul credincios este scăpare tare. Ce nu face prietenul adevărat? Câtă dulceaţă nu aduce? Cât folos? Câtă siguranţă? Chiar dacă mi-ai vorbi de mii de comori, nimic nu se compară cu prietenul adevărat.

Să spunem mai întâi câtă dulceaţă aduce prietenia. Când [prietenul] vede pe prietenul său, se luminează si se revarsă din sine [se topeşte]2, se împleteşte cu acela cu o împletire care conţine o dulceaţă sufletească negrăită [şi tainică]. Şi chiar dacă numai îşi aduce aminte [anamnesis] de el, îi învie si i se-ntraripează mintea [dianoia]3. Iar acestea le spun despre prietenii cei adevăraţi care sunt de un suflet şi care aleg să şi moară unul pentru altul şi care se iubesc cu căldură.

Degeaba îmi mustraţi cuvântul gândindu-vă la cei care sunt prieteni numai aşa [de formă], având părtăşie la mese şi fiind prieteni numai cu numele. Dacă cineva are un prieten de felul celor despre care eu vorbesc, va cunoaşte ce spun4. Chiar dacă îl vede pe acest [prieten] în flecare zi, nu se satură5. Aceleaşi le cere pentru acela în rugăciune ca şi pentru sine. Iar eu ştiu pe cineva care, îndemnându-i pe bărbaţii cei sfinţi să se roage pentru prietenul lui, îi îndemna să se roage mai întâi pentru prieten, şi abia după aceea pentru sine.

Atât de mare lucru este un prieten bun, încât de dragul lui sunt iubite şi locurile şi vremile [legate de el]6. Căci după cum corpurile strălucitoare îşi lasă lumina7 să cadă în locurile din apropiere, aşa şi prietenii îşi lasă harul [farmecul] [charis] în locurile în care au fost prezenţi8. Şi adeseori stând fără prieteni în locurile acelea, am lăcrimat şi am suspinat, aducându-ne aminte de zilele în care eram [acolo] dimpreună cu ei.

Nu este cu putinţă să înfăţişăm cu cuvântul câtă dulceaţă este în prezenţa prietenilor. Numai cei care au experienţa [acestor lucruri] ştiu. Iar de la un prieten este cu putinţă să ceri şi să primeşti un har [favoare] [charis]9 fără nici o bănuială [şi împovărare]10. Când prietenii ne poruncesc, ca un har [charis] privim [porunca] 11. Iar când ezită [să ne poruncească] atunci ne mâhnim 12. Nimic nu avem care să nu fie şi a lor.

Adeseori, dispreţuind toate cele de aici, de dragul lor totuşi nu vrem să plecăm de aici. Şi decât lumina ne sunt ei mai doriţi. Căci, cu adevărat, şi decât lumina este mai dorit prietenul. Mă refer la cel adevărat. Şi nu te minuna!

Căci mai bine pentru noi este să se stingă soarele decât să ne lipsim de prieteni. Mai bine este să petrecem în întuneric decât să fim tară prieteni. Cum vine asta? Vă spun.
Mulţi dintre cei care văd soarele sunt în întuneric13, pe când cei care sunt bogaţi în prieteni nu au necaz14. Mă refer la prietenii duhovniceşti care nu cinstesc nimic mai mult decât prietenia. Aşa era Pavel care şi-ar fi dat cu bucurie sufletul fără să ceară nimic şi l-ar fi zvârlit cu bucurie în gheenă. Cu aşa dragoste aprinsă trebuie să iubim.

Vreau să vă dau o pildă de prietenie. Prietenii – desigur prietenii după Hristos – trec cu vederea şi pe părinţi şi pe copii. Să nu-mi spui de cei de acum care, împreună cu celelalte, au lepădat şi acest bun al [prieteniei adevărate]. Gândeşte-te la cei de pe vremea apostolilor, nu zic la corifeii lor, ci la credincioşii [simpli]. „Sufletul şi inima tuturor”, zice [Scriptura], „era una; şi nici unul nu zicea că ceva din cele ce le avea este al lui… Şi se împărţea fiecăruia după cum avea fiecare nevoie” (Fapte 4, 32-35). Nu era atunci „al meu” şi „al tău”.

Aceasta înseamnă prietenie: să nu socotească cineva cele ale lui ca ale sale, ci ca ale aproapelui, şi cele ale sale să-i fie străine.15 Atâta grijire să aibă de sufletul aceluia ca de al său, şi acela din partea sa să facă dovada aceleiaşi dragoste. „Şi cum e cu putinţă”, ar zice [careva], „să afli pe unul ca acesta”? într-adevăr, nu e cu putinţă, pentru că nu vrem, căci dacă am vrea, este foarte cu putinţă. Că dacă nu ar fi fost cu putinţă, nu ar fi poruncit Hristos, nici nu ne-ar fi spus atâtea despre dragoste.

Mare [lucru] este prietenia! Atât de mare, încât nimeni nu ar putea să o înveţe [de la altul], nici nu ar putea vreun cuvânt să o înfăţişeze, în afara trăirii ei16. Acest lucru a produs ereziile, acest fapt îi face pe păgâniră fie încă păgâni? 17. Prietenul nu vrea să poruncească, nici să conducă [archein], ci are bucurie [charis] mai degrabă dacă este condus şi i se porunceşte18. El vrea mai degrabă sa dăruiască [charizomai] decât să primească vreun dar [charis]19. Căci el iubeşte pe prieten şi nu se mai satură de dorirea lui. Aşa de mult îl iubeşte. Nu se desfată aşa de mult când i se face lui bine, ca atunci când face el bine. Vrea mai degrabă ca acela să fie mai presus decât să-i fie datornic. Vrea mai degrabă ca el să-i fie datornic aceluia decât să-l aibă ca datornic20. Şi vrea să-i dăruiască, dar nu vrea să pară că dăruieşte, ci că de fapt îi este dator celuilalt.

Cred că mulţi dintre voi nu ştiu ce vorbesc. De aceea este de trebuinţă să spun iarăşi. [Unul ca acesta] vrea să facă de la sine o binefacere, dar să nu pară că o face de la sine, ci că de fapt [binefacerea] n-ar fi decât o răsplătire datorată celuilalt. Aşa a făcut şi Dumnezeu cu oamenii. Urma să-L dăruiască pe Fiul Său pentru noi, însă, ca să nu pară că ni-L dă în dar, ci că de fapt ne este dator, a poruncit lui Avraam să i-l dea pe fiul lui ca, făcând Avraam ceva mare, să nu pară că El face ceva mare.21 Când nu există prietenie [iubire] [filia], batjocorim binefacerile [primite], [iar cele pe care le facem], chiar când sunt mici, le socotim mari şi ne lăudăm cu ele. Însă când există dragoste [prietenie], [filia] ascundem binefacerile şi vrem ca şi cele mari să se arate mici ca să nu părem că îl îndatorăm pe prieten, ci că noi de fapt suntem datori lui prin aceea că el ne este dator.

Ştiu că mulţi nu pricep ceea ce spun. Iar pricina este că vorbesc despre un lucru care acum se află în cer22. După cum dacă vorbeam de vreo plantă ce se găseşte în India, cu care nimeni nu a avut nici un contact, nu ar fi putut cuvântul [singur] să o înfăţişeze, chiar dacă aş fi spus mii de vorbe, aşa şi câte le spun acum, le voi spune degeaba, căci nimeni nu le va putea cunoaşte, în cer este sădită această plantă şi are ramuri încărcate nu cu mărgăritare, ci cu vieţuirea virtuoasă cea cu mult mai dulce decât acestea23.

De ce fel de dulceaţă vrea să ne vorbească? De cea ruşinoasă? Sau de cea cuviincioasă?24 Nu! Ci dulceaţa unei prietenii le covârşeşte pe toate, chiar dacă mi-ai vorbi şi de cea a mierii. Căci dulceaţa mierii este trecătoare, prietenia însă niciodată. Fiindcă până rămâne prieten, mai mult creşte dorirea, şi o astfel de dulceaţă nu are nicicând saţ. Chiar decât viaţa aceasta de acum este mai dulce prietenul. Şi, de bună seamă, pentru că mulţi, după sfârşitul prietenilor, nu au mai trăit prea mult. Împreună cu prietenul suferă cineva cu bucurie înstrăinarea, pe când fără prieten nu ar vrea nici în ţara lui să locuiască, împreună cu prietenul şi sărăcia o putem răbda, iar fără el până şi sănătatea şi bogăţia sunt de nesuferit. Unul ca acesta pe altul [pe prieten] îl socoteşte ca pe sine însuşi. Mă sufoc că nu pot să vă dau un exemplu, căci am înţeles că mult mai mici sunt cele grăite decât realitatea25.

Iar acestea se întâmplă aici [pe lumea asta]. Dar la Dumnezeu atâta plată are prietenia, cât nici nu se poate spune. Ne dă plată ca să ne iubim unii pe alţii. „Iubeşte”, zice [Dumnezeu], „şi ia şi plată”, când de fapt noi am fi cei care am datora plată pentru acest lucru [pentru şansa unei prietenii adevărate]. „Roagă-te”, zice [Dumnezeu], „şi primeşte şi plată”, când de fapt noi am fi cei care am datora plată pentru că cerem cele bune. „Pentru ceea ce ceri, ia şi plată”, ne zice. „Posteşte, şi ia şi plată! Fii virtuos, şi ia şi plată”, deşi tu eşti dator cu plată. Dar după cum părinţii, când îi fac pe copii să fie virtuoşi, atunci le dau şi plată – căci ei se simt datori [faţă de copii], căci aceştia le fac bucurie [cu vieţuirea lor virtuoasă] -, aşa şi Dumnezeu zice: „Ia plată, de vreme ce ai devenit virtuos. Căci [făcând aşa], tu veseleşti pe Tatăl şi îţi sunt dator cu plata acestei veselii. Pe când dacă eşti rău, nu mai fac aşa, căci tu îl mânii pe Cel Ce te-a născut”.

Să nu mâniem pe Dumnezeu, ci să-L înveselim26, ca să avem parte de împărăţia cerurilor întru Hristos Domnul nostru. Amin.

1Extras din Omilia a II-a a Comentariului la Epistola I către Tesalonicieni. Am tradus acest extras pentru a arăta modul cum ar trebui să fie şi relaţia între un băiat şi o fată înainte de căsătorie şi după. Soţul şi soţia trebuie să-şi fie reciproc prietenii cei mai adânci.

2 Se revarsă din sine în celălalt, trăieşte prin el şi împreună cu el şi nu poate concepe să existe fără el.

3 Iată şi efectul adevăratei pomeniri [anamnesis] în rugăciune: nu îl ajuţi doar tu pe cel pomenit, ci, prin pomenirea lui, te înalţi şi tu. Iar harul, văzând această dăruire, îi înalţă pe amândoi către vieţuirea cerească. Veşnicia va fi nu doar adâncire şi întrepătrundere la infinit cu Dumnezeu, ci acest proces se va petrece şi cu oamenii. Într-o astfel de prietenie, Duhul Sfânt descoperă fiecăruia starea celuilalt şi inima lor se face treptat una.

4 Ca să înţelegem vorbele, trebuie să avem experienţa realităţii lor, altfel le judecau din închipuiri sau din experienţele asemănătoare pe care le avem.

s Faptul că ne plictisim unii de alţii – prietenii de prieteni, soţii între ei – arată că de fapt între noi nu există relaţii adevărate. Ca să mă plictisesc de cineva, trebuie să-l epuizez, să-l ştiu ca în palmă. Or, persoana este infinit de adâncă, fiind chip al Treimii neajunse. Dacă ne plictisim de om, înseamnă că îl privim doar la suprafaţă. Dar atunci suntem superficiali şi ne plictisim şi de noi înşine. De aceea căutăm tot timpul noul de suprafaţă. Omul modern, în general, habar nu are ce înseamnă adâncimea unei relaţii. El este învăţat să fie superficial, din leagăn până la mormânt, prin modul de viaţă care i se impune. Esenţa căderii Evei este superficialitatea. Diavolul a îndemnat-o să fie superficială, promiţându-i cunoaşterea adevărată. Poate că a fost şi ea puţin superficială mai dinainte, din libera ei voinţă. Era cu neputinţă să epuizeze de contemplat creaţia lui Dumnezeu. Faptul că a dat atenţie şarpelui arată că încă poate nu se adâncise cu totul în ceea ce i se oferise să contemple („tot pomul”). Dacă ar fi adâncit cu adevărat contemplarea creaţiei, ar fi fost atât de uimită şi acaparată încât nu ar mai fi avut timp de nimic altceva. Poate prima neascultare, mult mai subtilă, a fost că nu a urmat sfatul lui Dumnezeu de a mânca din tot pomul. Şi noi cădem, în general, pentru că nu ne ţinem cu tărie de cugetarea necontenită la Dumnezeu. Ori de câte ori ne îngăduim să ne rupem de El, diavolul poate avea intrare. Adevărata relaţie între doi oameni nu poate fi decât aceea de a se umple unul de altul. Şi totuşi, simţind că eşti plin de celălalt, voieşti să te umpli şi mai mult, şi simţi că ai şi mai mult loc să-1 încapi. Deci, umplerea nesăturată de celălalt presupune golirea nemărginită de sine, lărgirea la nesfârşit a inimii tale. Cum amândoi prietenii se lărgesc necontenit, este nevoie ca fiecare să simtă că el trebuie să se lărgească mai mult decât lărgirea celuilalt, să crească mai mult decât creşterea celuilalt. Fiecare trebuie să iasă de la sine în întâmpinarea celuilalt. Aceasta este prietenia reală. Această lărgire este de neînţeles omului lumii. Ea este taina Maici Domnului, al cărei pântece este „mai desfătat, mai larg, decât cerurile, şi a tuturor sfinţilor care îl încap pe Iisus în inimile lor. Este ceva ce nu se poate explica logic, ci care se trăieşte.

6 De remarcat că nu făptura neînsufleţită este cea care face iubit pe om, ci ea este iubită pentru om. De aceea relaţiile care au la bază felurite contexte sau circumstanţe, iar nu persoana în sine, nu sunt adevărate. Adesea, de pildă, iubim o persoană dacă este îmbrăcată frumos, dacă arată bine, dacă locuieşte undeva, dacă are cutare lucru sau bani, poziţie socială etc., iar când nu le mai are, încet-încet subţiem relaţia cu ea. Aceasta este iubire şi relaţie pătimaşă şi egoistă. De acest gen sunt mai toate relaţiile din lumea de azi. Aceasta este răcirea dragostei de care amintea Mântuitorul.

7 Literal: floarea, înţelesul este „îşi lasă rodul”. Dar „rodul” unui corp strălucitor nu este decât reflectarea luminozităţii sale în jur.

8 Charis pentru vechii greci era farmecul, şarmul unei persoane, unui lucru, ceea ce te atrăgea la acela. Fiind vorba de o relaţie duhovnicească, credem că sf. Ioan nu a folosit degeaba cuvântul „har”. Harul pe care îl avea Adam la început strălumina şi creaţia din jur. La fel se întâmplă şi cu prezenţa plină de har a sfinţilor: transformă calitativ făpturile din jurul lor şi îşi lasă binecuvântarea în locul respectiv (de pildă, sunt multe izvoarele făcătoare de minuni care curg în locuri de nevoinţă ale sfinţilor). Deşi textul ar putea fi înţeles doar psihologic, credem că e vorba de acel har al Duhului care locuieşte în cei care au o asemenea relaţie de prietenie. Acest har se îmbibă în lucrurile care au adăpostit temporar prezenţa prietenilor.

9 Orice har conţine şi o favoare, dar nu orice favoare este un har. De la un prieten adevărat, efectiv se primeşte har, căci prietenia adevărată poate fi întreţinută numai de harul Duhului Sfânt. Aşadar, orice favoare primită de la el este plină de harul care îi uneşte pe cei doi. Cel care cere, de asemenea, nu cere ceva în afara harului. Deci într-o prietenie adevărată nici unul nu cere ceva care să-i satisfacă patimile. Relaţia nu e utilitaristă. Harul cerut şi primit de fapt îi creşte pe amândoi în dragoste. Cel care cere a cerut cu îndrăzneală, tocmai pentru că-l iubeşte pe cel de la care a cerut. Deci, deşi a cerut, prin însăşi actul cererii mai înainte a dăruit dragostea şi încrederea sa celuilalt, şi abia pe urmă a primit. Cel care dă favoarea cerută, prin însăşi faptul că a fost apelat a primit dragostea şi încrederea celui care l-a apelat. După cum se vede, într-o relaţie adevărată nu există delimitare clară între cine dă şi cine primeşte. Iar prieten cu sfinţii nu poate să fie decât cel care are harul Duhului Sfânt. Accentuăm: o relaţie adevărată nu poate avea loc decât în măsura în care ambii sunt părtaşi Duhului Sfânt.

10 Faptul că simţim că deranjăm pe cineva prin cererea noastră, stânjeneala în relaţiile dintre noi, arată că nu ştim ce e prietenia şi nici nu prea vrem să trăim adevărul ei. Pentru că nici noi nu vrem să fim deranjaţi, pentru că suntem închişi în noi înşine şi egoişti, şi nu vrem să dăruim, pentru aceea nutrim aceleaşi sentimente atunci când trebuie, tot pentru egoismul nostru, să întreţinem relaţii cu alţii (egoism care în termeni politicoşi se numeşte „nevoi” sau „afaceri”).

11 Dragostea ne face să înţelegem că nu noi facem lor o favoare împlinindu-le porunca, ci ei ne fac nouă o favoare poruncindu-ne. Tot aşa şi Dumnezeu, Se bucură când îi cerem, nu când nu Îi cerem.

12 Literal: „nu ştim ce să facem”.

13 Întunericul minţii.

14 Bogăţia prietenilor- se referă la calitatea, şi nu la cantitatea lor – aduce bucurie şi luminare în suflet, iar acestea ne ajută să trecem, ba chiar să nu mai simţim necazurile din lumea aceasta (boli, sărăcie, pagube etc.)
  • lumi27
  • Avatarul lui lumi27
  • Deconectat
  • Elite Member
  • desi sunt pe \\
  • Posts: 174
  • Thank you received: 10
  • Karma: 4
lupta trebuie facuta pana la capat
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Re:Prietenii adevarati... exista? #10357

Da... cand acestia nu te sustin in toate prostiile tale, ba cauta sa te ajute sa te indrepti! Mai e cazul sa spun ca, nu-ti sunt adevarati prieteni cand tac chitic (ca nu cumva sa te supere) atunci cand vad ca ai calcat in strachini?! Multa sanatate si ... Doamne-ajuta!
  • ihdsimmeu
  • Avatarul lui ihdsimmeu
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Ţarcurile au premers lagarelor! Iubesc libertatea!
  • Posts: 3639
  • Thank you received: 558
  • Karma: 17
Tot ce vreti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel...Matei 7:12
Doamne...ajuta-ma ca azi, sa fiu mai aproape de Tine decat ieri si maine (daca mai e o zi pentru mine) mai aproape decat azi! AMIN!
Ultima editare: by ihdsimmeu.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Re:Prietenii adevarati... exista? #11026

Minciuni spirituale
de Cornelia Radu

Exista oameni care se uita cu jind la starea de bine a altora, cu invidie parca. Ar vrea si ei sa fie armoniosi ca tine. Ar vrea si ei sa aiba sufletul curat, limpede, luminos ca al tau. Ar vrea si ei... dar daca se poate, ar vrea sa primesca de-a gata totul, pe tava si exact cand au nevoie.

Da, exista astfel de oameni. Ei nu stiu ca o casa e curata daca o ingrijesti, e luminoasa daca o luminezi, este armonioasa daca pazesti si ocrotesti lumina. Nu, ei au impresia ca exista o vraja, ceva, o pleasca ce pica de-a gata de undeva, si pe care, daca ei nu au primit-o, poate, cine stie, ar putea sa o fure de la tine sau sa te pacaleasca sa le-o pui in brate . Si tu o faci.
Numai ca astfel de daruri se topesc precum zapada in bratele si in sufletele celor care nu stiu sa le ingrijeasca. Pentru ca iubirea si viata, mai mult decat orice in acesta lume - sau in oricare alta - sunt inefasbile prezentze si trairi ce tin atita vreme cat suportul este pe masura darului.
Ele seamana cu sabia Regelui Arthur, nu poti sa o ai decat daca iti apartine.
Seamna cu lumina, nu o poti reflecta daca nu esti tu insuti stralucitor. Seamna cu surasul, nu poate inflori pe o fatza ale carei ganduri sunt urate. Aceste daruri inefabile, manifestari ce tin de iradierea energiilor subtile, ce tin de respiratia luminii, de arta de a fi, nu au fiinta purtatoare, ci doar sunt unde ...
Da, ei ar vrea si ei aceste daruri.. cel putin asa afirma. si cum izvorul daruieste si soarele lumineaza si cerul se reflecta in apa curata, tot astfel, a darui este la fel de natural si de simplu.. . de minunat si de firesc..
Le dai cu inima deschisa din bucuria ta, din starea ta, din linistea si incantarea cu care iti traiesti viata, fara sa banui o clipa ca nu sunt decat niste sarmani invidiosi care nu vor putea niciodata sa simta ca tine si sa impartasesca cu tine si sa sporeasca alaturi de tine aceste comori ale inimii.
Ba mai mult, intra in casa sufletului si o murdaresc. Intra in inima ta si incep sa distruga sa transforme casa sufletului intr-o sala de asteptare imobila, in care sentimentele si impartasirea lor, bucuria de a fi devin statice, imobile, moarte.. .. . . Vor spune.. nu voi face nimic... ca sa te impac., nu voi misca un deget ca sa te ajut sau sa fac sa merga ceva intre noi. nu, pentru ca tu daca ma iubesti cu adevarat, nu ceri nimic, nu vrei nimic, nu ai nevoie sa traiesti, nimic. Ei incep sa contorsioneze legile si sa aduca disperarea. apoi.. ei, apoi incep sa strambe din nas. ah, dar ce miroase asa aici? M-ai dezamagit ,! Si iti frang inima plecand.
. Ei nu vor decat sa primeasca.
Nu vor decat sa se infrupte, '
Nu vor decat sa fie serviti.
Si la fel ca fata lenesa din povestea lui Creanga, ei imbrancesc un catel bubos, lovesc un cuptor darapanat, trec pe sub pomul plin de omizi. ce treaba au ei? ce treaba au ei cu a darui cu a avea grija, cu responsabilitatea si iubirea cea blanda.. Ei , daca nu le convine, pot spune imediat, fara nici o problema, pa~! Nu corespunzi, nu mai poti darui, ai o problema, esti altfel decat au sperat ei...
hehehe, ce usor pot fi rastalmacite principiile si puse in slujba raului... Dadca incerci sa le ceri ajutorul, sprijinul, prezenta? Ahaha.. pai atunci nu esti ce au crezut! Pa, la revedere. Cu sange rece, cu indiferenta, cu vointa mare.

Da.. astfel de oameni intra in viata ta, iti strica armonia cu priomisiuni si false mistere, cu o disponibilitate nemaintilnita, sau , mai bine zis, asemanatoare cu cea a infractorilor de drept comun, parand cei mai buni, cei mai serviabili, cei mai aproape.. si asta pana te agata, ca sa zic asa. pana ce ai devenit la indemana.. pana ce devii disponibil. Apoi incep mofturile,.. disparitiile, falsele mistere... incepe tropaitul pe sufletul tau.. cu migala, cu arta... cu multa priceprere.. cine stie, poate merge. .. Daca nu devii repede dependent de ei ca de un drog, te-au lasat ca pe un pahar de unica folosinta unde s-a nimerit, fara sa le pese.
Asa ca, mare atentie.. mare de tot..

Dar ce te poate face sa zambesti amar.. incredibil iti spui! Incredibil.. Este ca la sfarsit, au intotdeauna talentul si placerea, tupeul de fapt, de a-ti servii o lectie de spiritualitate.
Eu una am ramas paf in fata acestui stil de a da sens si greutate celor mai mizerabile comportamente. Incep sa ti se toarne in cap cuvintele marilor invatati. care, fireste, sunt superbe, dar cand stii cum au fost spuse si ca sa acopere ce, te apuca furia. Desi, de felul tau esti un om cumsecade.
Ti se spune ca sa inveti sa iubesti fara ceri. Sa iubesti fara sa ai nevoie de nimeni. Sa iubesti si sa fii aproape un /o sfanta daruind neconditionat. De parca ei ar face asa . Dar ce conteaza. Tu esti mai bun si asta e lectia ta. Da, tu esti cel care trebuie sa invete, nu ei,. ehehe..

Cine a spus ca se ajunge aici asa, peste noapte? de unde pana unde astfel de droguri spirituale si teorii de ametit constiinta? de unde?

pai da, fii tu bun, ca sa am eu loc sa fiu rau. Fii tu ingaduitor, ca sa am eu loc de fitze, Fii tu rabdator, ca sa am eu pe cine tortura, cu nesimtirea..

Si sa nu indraznesti sa ceri sa fii iubit, respectat, apreciat, dorit, nu, ca imediat te pleznesc cu principiile peste bot si iti intorc si spatele..
sa fie clar.
Elevarea este o problema personala..
iar cine ne iubeste, ne iubeste si ne primeste si se bucura de noi si impartaseste cu noi, fara pretentii, fara fitze, fara mofturi si pedepse.

Iar daca ti se intoarce spatele din orice fleac, bucura-te ca ai scapat de un nemernic. Si gandeste-te ca armonia si bucuria de a trai sunt cu mult mai valoroase decat atentia pe care ti-o da un om care nu te vede si nu te vrea, ci doar are nevoie sa ii hranesti sufletul, pretinzand ca tu sa fii un pustnic, un ascet perfectm, in timp ce ei sunt cum le convine.
  • angi
  • Avatarul lui angi
  • Deconectat
  • Elite Member
  • Posts: 312
  • Thank you received: 7
  • Karma: 6
Tot ceea ce nu este vesnic, este vesnic inutil
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Re:Prietenii adevarati... exista? #11435

Ma numesc Camelia si ma simt onorata ca va pot impartasi cum a fost viata mea si cum este acum..In anul 1989 in urma unei interventii chirurgicale am ramas in scaunul cu rotile...a urmat zile, noptii de lacrimi si de deznadejde! Un an de zile am fost intoarsa cu cearceaful, nimeni nu imi mai garanta ca o sa stau in sezut. Mama a fost langa mine, a dormit un an de zile pe scaun si m-a sustinut in programul de recuperare! Terminasem doar sapte clase si si dupa doi ani am mers la recuperare la Techirghiol...acolo am avut sansa sa reusesc sa stau in sezut si sa pot face clasa a opta!! Tot acolo l-am intalnit si pe George colegul meu care acum este sotul meu oficial din 27 septembrie 2009!! Am terminat clasa a opta si am mers mai departe la liceul de contabilitate...10 ani am pierdut legatura cu George!!Eu in acest timp mergeam la recuperare si scoala..toata copilaria mi-am petrecut-o prin spitale!!Dupa 10 ani m-a cautat George si am inceput sa fim foarte buni prietni, sa ne confesam sa ne incurajam si sa ne sustinem moral!! Anul trecut 2008 eu am apelat la Postul de Televiziune ACASA sa fiu ajutata sa merg in Mexic pentru un implant de celule stem!!Am reusit cu ajutorul oameniilor din toata tara si cu ajutorul postului de televiziune din orasul meu RTS si a multor firme si oamenii de aic sa strang banii si am ajuns pe 6 iunie in Mexic
Am facut implantul si am inceput sa misc catusi de putin piciorul drept!!George m-a ajutat si el cu banii!In iulie pe 11 ne-am vazut...nu ne vazusem de la 16 ani si deja noi doi eram indragostiti unul de celalalt dar ne era teama sa marturisim ce simtim!!Cu pasi marunti am intrat in relatie si in septembrie 2008 pe 20 ne-am mutat impreuna!!In noiembrie am mers din nou in Mexic pt un al doilea implant cu celule stem si a mers cu mine!!Este darul pe care mi la trimis Dumnezeu.Este un barbat iubitor, calm, atent la nevoile mele, este ingerasul meu si as dori ca toate femeile din toata lumea sa aiba un barbat ca al meu!!Anul asta am trecut prin greutati,,dar le-am trecut impreuna! Pe 27 septembrie 2009 ne-am casatorit civil si religios inaintea lui Dumnezeu!!
Am scris ceea ce am trait si sa va incurajez ca dragostea exista si in carucior si exista mult mai intensa decat la o persoana normala!!Va doresc la toti sa intalniti jumatatea si sa fiti fericiti!!
  • camitza_1975
  • Avatarul lui camitza_1975
  • Deconectat
  • Junior Member
  • Dumnezeu este Dragoste si El ne iubeste!!
  • Posts: 28
  • Thank you received: 1
  • Karma: 21
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Re:Prietenii adevarati... exista? #11808

camitza a scris:
........

Am scris ceea ce am trait si sa va incurajez ca dragostea exista si in carucior si exista mult mai intensa decat la o persoana normala!!Va doresc la toti sa intalniti jumatatea si sa fiti fericiti!!
Prietenia adevarata... o strangere de mana ce uneste destinele a doi prieteni... un sentiment mult mai curat si mai sincer decat toate... Un sentiment divin ! Spor, copii frumosi si toate cele de folos Cami ;)

  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15983
  • Thank you received: 5141
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Ultima editare: by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

Re:Prietenii adevarati... exista? #12488

sall all prietenie adevarata...greu de spus poate ca exista ...poate ca nu dar prieteni mei adevarati sunt fam.mea si atat pe ei ma pot baza atunci cand am nevoie de ceva vor fi mereu langa mn. multumesc lui Dumnezeu ca ma pot descurca si de unul singur dar e bn ca ii am langa mn atunci cand imi merge prost.
  • gina
  • Avatarul lui gina
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Re:Prietenii adevarati... exista? #12731

Salutare sanducu, mergi pe Prezentare membri si acolo ai mai multe subforumuri pentru descriere, inclusiv foto daca iti cauti partenera. :)

Revenind la subiect, cred ca majoritatea oamenilor recunosc ca a avea prieteni inseamna, intr-o mare masura, a fi protejat. Protejat, in sensul in care exista anumite persoane care ne asculta, ne ingrijesc; pe scurt, nu suntem singuri pe lume. Este cred, un lucru groaznic, sa fii singur pe lume, sa nu ai prieteni. Dar care sunt valorile prieteniei? Nu se poate da un raspuns fix la aceasta intrebare. Pentru ca prieten inseamna ceva pentru mine, altceva pentru celalalt.

Este clar un principiu al alteritatii. Insa inversunarea care exista astazi intre oameni ne face sa ne punem intrebarea: mai exista prieteni adevarati? Mai suntem dispusi la sacrificii pentru cineva care este, in definitiv, un necunoscut? Pana unde am merge pentru cineva care nu ne este ruda? Spiritul comunitar ne impinge la acte morale de intrajutorare? Mai iubim astazi dezinteresat? Lumea asta pragmatica, moderna, lipsita de repere spirituale, mai are capacitatea de a genera sentimente?

Nu stiu... probabil, chestiunea e greu de rezolvat. Putem sa ne punem intrebari. Sa punem o melodie frumoasa, sa ascultam impreuna cu 'amicii' (sa zicem prietenii virtuali sau reali) si sa bem un pahar de vin, sa creem atmosfera... hai nu-i asa de greu.

Sa iubesti si sa urasti nu este greu. Starea intermediara, de vid sentimental, cred ca este mai grea... nu?
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15983
  • Thank you received: 5141
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Re:Prietenii adevarati... exista? #13360

Prietenia – gradina cu cele mai frumoase flori...

"Ma tot gandeam cat de limitate pot fi definitiile pentru ceea ce inseamna relatii interumane. Este greu sa exprimi intr-o fraza ceea ce reprezinta, spre exemplu, prietenia.

Prietenia este una dintre cele mai valoroase relatii ale unui om. Este o sursa vesnica de emotii, bucurie, vindecare, liniste, sustinere.

Unele prietenii dureaza inca din copilarie. Altele le-am legat pe parcursul vietii. Unele inca sunt trainice si active. Altele stau si asteapta sa fie reactivate. Altele pur si simplu au trecut in caietul cu amintiri si experiente. Iar multe exista, probabil, si asteapta momentul sa se nasca.

Prietenia este ca o floare, are nevoie de atentie si de ingrijire. Dar ca si florile, unele au nevoie de atentie permanenta, altele au nevoie sa treci pe la ele din cand in cand. Si uite asa, intr-o viata de om, iti poti cladi o gradina fantastica: cu flori de culori diferite, miresme imbietoare, aspecte fascinante.

Gandindu-ma la aceasta analogie cu gradina de flori, mi-am amintit ca unele dintre cele mai frumoase flori le au cactusii. Plante care au nevoie de atat de putin ca sa traiasca, care ofera ochiului un aspect uneori amenintator cu acele lor puternice de protectie indreptate intotdeauna catre privitor, dar care au flori incantatoare. Asa se intampla si cu unii oameni pe care ii intalnim. Se intampla ca ei sa fie atat de respingatori, incercand sa-si apere propria fiinta, dar care, in momentul in care lasa garda jos, si isi permit sa “infloreasca”, iti aduc in viata frumoase surprize si experiente.

Mai sunt florile rare sau pretioase cum este Floarea de Colt, protejata prin lege. La fel sunt prietenii speciali, pe care nu ii alaturi tot timpul si pe care, desi ii vezi rar, te bucuri de prezenta lor in sufletul tau in permanenta.

Nufarul si Lotusul sunt doua flori care cresc intr-un mediu “murdar”, dar care ofera, inclusiv in spiritualitate, prospetime si curatenie pura. Acesti prieteni de obicei ii castigi cand nici nu te astepti, stau putin, dar memoria lor ramane vie.

E ciudat cum reusim uneori sa ne limitam prietenii spunand despre unul sau despre altul ca este cel mai bun. Cred ca toti sunt buni. Si e greu sa intocmesti criterii dupa care sa judeci care merita locuri fruntase si care stau la coada listei. Pentru ca, adesea, nu stii de unde iti sare ajutorul in caz de nevoie. Poate chiar de la ultimul de pe lista.

In gradina cu flori nu poti face diferente: care este mai frumoasa, care este mai trainica, care imi aduce mai multa bucurie. E adevarat ca nici plantele nu stau toate una langa cealalta, pentru ca ceva din natura lor le ajuta sa se respinga. Dar ce frumoase sunt cazurile in care vezi ca ele nu se supun unor legi ale omului si chiar si ale naturii.

Gradina mea este mare si cu multe flori in ea. Ma mai uit din cand in cand pe geamul sufletului meu la ea si ma bucur de explozia de culori si parfumuri. Ma uit cum semintele unor flori care au murit, au ramas in pamantul fertil al iubirii. Va veni, probabil, un moment cand vor creste din nou si ne vom bucura impreuna. Ma uit la cele care exista deja si sunt fericita de prezenta lor si de tot ce imi ofera. Si undeva in departare vad altele cum se apropie.
Am grija sa nu calc cu bocancii peste ele sau peste radacini. Am grija sa le ofer iubire atunci cand au nevoie, o vorba, un strop de apa.
Gradina voastra cum arata ?"

Articol scris de Andreea Talmazan

:kiss: :kiss: :kiss:
  • manana
  • Avatarul lui manana
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • The day you stop loving is the day you die
  • Posts: 2785
  • Thank you received: 673
  • Karma: 24
Trebuie sa vrei, si daca vrei, poti!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

Re:Prietenii adevarati... exista? #15726

Sincer, nu stiu unde sa plasez acest mesaj. Se apropie cea mai mare sarbatoare crestina, Pastele.
Eu va simt pe voi membrii acestui forum daca nu prietenii mei, atunci cel putin sunteti aproape de sufletul meu.
Va transmit gandurile mele bune, sa aveti sanatate, fericire si multa lumina si pace in suflet !
Tuturor , UN PASTE FERICIT !
  • ciresaru
  • Avatarul lui ciresaru
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Vreau sa comunic..
  • Posts: 803
  • Thank you received: 123
  • Karma: 7
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, ioanahope&ciresaru ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Re:Prietenii adevarati... exista? #15728

Multumim frumos, asemenea si tie, PRIETENE! :)

:kiss: :kiss: :kiss:
  • manana
  • Avatarul lui manana
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • The day you stop loving is the day you die
  • Posts: 2785
  • Thank you received: 673
  • Karma: 24
Trebuie sa vrei, si daca vrei, poti!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Re:Prietenii adevarati... exista? #15729

Cu riscul ca ar putea sa te deranjeze ceea ce spun ... oare nu cumva nu ai stiut sa-ti faci prieteni --cu adevarat prieteni ? Ai acordat incredere,sprijin,si nu ma refer la cel material,intelegere,ba chiar ingaduinta,iertare in situatii ???
E greu sa legi o prietenie adevarata si mai greu sa o mentii , dar se poate numai ca trebuie sa acorzi atentie.
[/quote]

sunt in totalitate de acord cu sara...niciodata nu m`am indoit de faptul ca exista prieteni adevarati, pt ca eu chiar i`i am...si cred in cele din urma, ca e si meritul meu ca ei exista! :P
  • lorena
  • Avatarul lui lorena
  • Deconectat
  • Premium Member
  • Ai pierdut!Continua!Ai castigat!Continua!
  • Posts: 138
  • Thank you received: 8
  • Karma: 2
Ai castigat!Continua!Ai pierdut!Continua!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

Re: Prietenii adevarati... exista? #17633

Exista putini prieteni dar exista multe cunostiinte , precum exista putini oameni dar exista multi cetateni
  • cioci
  • Avatarul lui cioci
  • Deconectat
  • Elite Member
  • Somnul ratiunii naste monstri
  • Posts: 318
  • Thank you received: 6
  • Karma: 3
Cogito ergo sum
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Prietenii adevarati... exista? #28422

Prietenul adevarat e cel caruia ii place sa te vada: care este dispus sa-ti ierte slabiciunile si sa le ascunda de ochii altora, te trateaza cu menajamente cand esti absent, si cu franchete cand esti prezent. Prietenia adevarata si sincera presupune ca cineva sa ia parte la soarta celuilalt cu caldura, in mod curat obiectiv si fara nici un interes, si aceasta presupune o identificare desavarsita intre cei doi prieteni. Prietenia presupune cel putin doua suflete. O prietenie adevarata trece de interesul material. Prietenul este acela care gandeste pentru tine ca pentru el insusi si care este capabil sa te ajute sa intelegi ca uneori gresesti pentru ca prietenul care esti tu sa se schimbe. O prietenie adevarata este un cerc. Un cerc in care cei doi prieteni se ajuta in viata... sa se rostogoleasca. Cand esti singur, fara prieteni nu poti decat sa mergi, ca barca pe uscat...

Fara sa ne dam seama, de multe ori uitam ca langa noi exista o persoana careia am putea sa-i impartasim gandurile noastre, o persoana dispusa sa se bucure alaturi de noi sau sa ne consoleze atunci cand suntem tristi. De asemenea, de multe ori uitam ca si noi, la randul nostru, reprezentam pentru cineva acelasi lucru. Uitam ca avem prieteni, uitam ca suntem prieteni. Ne cufundam in propriile ganduri si totusi, atunci cand ne reamintim ca nu suntem singuri, problemelor ce pareau de nerezolvat li se contureaza o rezolvare, sentimentelor ce pareau sufocante li se gaseste alinare pentru simplul fapt ca ne dam seama ca avem pe cineva langa noi.

Cineva spunea ca prietenii reperezinta o a doua familie o familie in care dragostea este neconditionata, bucuriile se impartasesc, iar necazurile se injumatatesc intre prieteni pentru a putea fi suportate mai usor. Una din cele mai mari bucurii ale acestei vieti este prietenia si una din bucuriile prieteniei este de a avea cui incredinta o taina. Prietenia este poate faptul esential al vietii.

Un gand impartasit, un vis implinit, o dorinta traita, tristete alinata, speranta! Prietenia.
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15983
  • Thank you received: 5141
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

Rasp: Prietenii adevarati... exista? #41486

Daniele iti multumesc pentru prietenia ta !

  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6066
  • Thank you received: 728
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Ultima editare: by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Prietenii adevarati... exista? #41671



:kiss:
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6066
  • Thank you received: 728
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Ultima editare: by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Prin accesarea acestui site, ești de acord cu faptul că folosim cookies .