SUBIECT: Transplantul de organe

Transplantul de organe este o operatie chirurgicala care consta in inlocuirea unui organ bolnav cu unul sanatos, provenind de la un donator. Diferenta intre transplant si grefa este ca aceasta din urma este avasculara, adica nu presupune realizarea conexiunii intre vasele de sange sau alte structuri, in cadrul operatiei. Progresul stiintific a facut posibila, astazi, efectuarea de transplanturi de inima, de ficat, rinichi, plamani si grefe de cornee, maduva etc.



Clasificare

Exista mai multe tipuri de transplantari, clasificate dupa originea grefonului.

Homotransplant

Numit si homogrefa, homotransplantul este o transplantare efectuata intre membrii ai aceleiasi specii. Este cel mai frecvent tip de transplantare folosit in practica. In majoritatea cazurilor sistemul imunitar al primitorului percepe organul transplantat ca pe un corp strain. De aceea, pentru a evita fenomenul imunologic de respingere a transplantului, primitorul trebuie sa urmeze toata viata tratament imunosupresor. Sunt si cazuri care nu impun tratament imunosupresor, cum ar fi transplantarea de cornee.

Un caz particular de homotransplant il constutuie transplantarea intre organisme genetic identice (intre gemeni identici), care se comporta asemanator autotransplantului, din punct de vedere imunologic.

Heterotransplant

Numit si heterogrefa, heterotransplantul este o transplantare efectuata intre organisme apartinand unor specii diferite. Fenomenul de respingere de transplant este mult mai puternic in cazul heterogrefelor. Unele heterotransplanturi sunt utilizate curent in medicina umana (de exemplu transplantul de valve cardiace de porc, la om). Multe heterotransplanturi se realizeaza experimental intre diferite specii, in vederea studierii unei posibile aplicabilitati la om (un exemplu in acest sens este transplantul experimental de tesut insular pancreatic de la pesti la primate non-umane).

Autotransplant

Autotransplantul, numit si autogrefa, este acel tip de transplantare in care primitorului i se transplanteaza tesuturi proprii, prelevate din alta parte a corpului. Aceasta metoda are aplicabilitate numai in cazul transplantului de tesuturi sau celule. Grefoanele se preleveaza din zone regenerabile sau zone cu exces de tesut. Sunt si situatii in care se preleveaza tesuturi non-indispensabile din unele zone, pentru a fi transplantate in zone unde sunt imperios necesare (in unele proceduri de by-pass arterial realizat din grefon venos).

Faza post-operatorie

Dupa transplantare pacientul trebuie sa urmeze, permanent, un tratament cu medicamente anti-rejectoare, menite sa impiedice respingerea transplantului de catre organismul respectivului pacient. Aceste medicamente pot avea efecte adverse severe, mergand pana la instalarea diabetului, a infectiilor, a bolilor cardiovasculare sau a cancerului.

Romania, prima in topul transplanturilor din Europa, numar record de donatori

Romania conduce in topul transplanturilor din Europa, avand un record de 60 de donatori in primele patru luni din 2013, cand au fost realizate 120 de transplanturi de rinichi si 53 de ficat, insa niciunul de cord, din cauza incompatibilitatii primitorilor, potrivit dr. Victor Zota.

"Pana la inceputul lui mai, am avut 60 de donatori in moarte cerebrala, de la care au fost recoltate pentru transplant 173 de organe, dintre care 120 de rinichi si 53 de ficati, in conditiile in care in tot anul 2012 au fost 65 de astfel de interventii", a declarat medicul Victor Zota, coordonator in Programul National de Transplant, marti, cu ocazia celei de a noua aniversari a Zilei Nationale a Transplantului.

Potrivit lui Zota, pe fondul cresterii numarului de donatori in moarte cerebrala, in Romania au avut loc o serie de premiere: opt transplanturi de rinichi in 24 de ore la Cluj-Napoca, cinci transplanturi de ficat in 24 de ore la Bucuresti si patru transplanturi de cornee in 24 de ore, tot in Capitala.

Cat costa un transplant in Romania

La acelasi eveniment, medicii prezenti au fost de acord ca in Romania costurile unei operatii de transplant este mult mai mic comparativ cu cel din alte tari, astfel ca autoritatile au obligatia de a sustine acest programul national de profil.

"Un transplant de rinichi in Romania costa 20.000 de euro, iar in strainatate, intre 80.000 si 100.000 de euro. Un transplant de inima costa 43.000 de euro in tara si 120.000-150.000 de euro in strainatate, iar unul transplant de ficat, 65.000-70.000 de euro in tara, respectiv intre 150.000 si 200.000 de euro in strainatate. De asemenea, un transplant de maduva costa in tara 20.000 de euro, iar in strainatate, intre 80.000 si 100.000 de euro", a precizat dr. Zota.

Medicul Victor Zota a vorbit, in acelasi context, despre finantarea programului de transplant catre Ministerul Sanatatii, mentionand ca el personal a vazut documentele cu mentiunea "bun de plata".

In schimb, profesorul Mihai Lucan, seful Clinicii de transplant renal de la Cluj-Napoca, a spus ca banii pentru transplant ajung doar pentru un sfert din interventiile care ar fi necesare in acest an.

Niciun transplant de cord in anul 2013

Un alt punct dificil semnalat de medici este cel privind transplantul de cord, interventie care, dupa desfiintarea Institutului de Cardiologie din Targu Mures a devenit "tot mai rara", in 2013 nefiind realizata nicio astfel de operatie.

"Din nefericire, in Romania, in 2013, nu a fost realizat niciun transplant de cord. Vorbim de inimi irosite, pentru ca nu au fost recoltate pentru transplant. In acest timp, 30 de pacienti asteptau o inima, iar multi au decedat. Am muncit 30 de ani sa fac Institutul de Chirurgie Cardiaca din Targu Mures. A fost desfiintat si inclus ca sectie in Spitalul Judetean. Consecintele - activitatea de transplant de cord a fost dezorganizata.

Cei mai buni medici si sapte asistente supraspecializate in Italia pentru acest tip de transplant au plecat. Institutul din Targu Mures era principala sursa de transplant de cord din Romania. Dupa 1999, cand s-a deschis institutul, au fost realizate 50 de operatii, cu rezultate foarte bune", a explicat prof. Radu Deac, fost director al Institutului de Boli Cardiovasculare si Transplant din Targu Mures.

Transplantul hepatic, in schimb, este in plina dezvoltare, avand finantare corespunzatoare, dupa cum a afirmat prof. Irinel Popescu, seful Clinicii de chirurgie digestiva si transplant hepatic Fundeni din Bucuresti.

"Avem cel mai mare numar de donatori si ar bine sa mentinem acest ritm. Au fost zile cand am realizat simultan si cate trei transplanturi hepatice. Sper ca pana la sfarsitul lui 2013 sa facem intre 100 si 130 de transplanturi hepatice", a mai spus Popescu.

Tot Irinel Popescu a apreciat faptul ca tot mai multi medici s-au implicat in demersul de identificare a donatorilor de organe pentru transplant.

Anul acesta, 32 de noi spitale au fost implicate in Programul National de Transplant, dupa nominalizarea coordonatorilor de transplant si a responsabililor cu identificarea si mentinerea donatorilor in moarte cerebrala, a mai spus Zota.

Centre de profil noi functioneaza, astfel, la Deva, Constanta, Craiova, Braila, Botosani, Vaslui si Tulcea, iar in Capitala la spitale precum Universitar si Elias.

Rata transplanturilor efectuate anual in Romania a crescut de la 0,5 la un milion de locuitori in 1999 la patru la un milion de locuitori in 2011, fiind insa in continuare sub media europeana, care este de 15 la un milion, afirma, in 2012, medicul Victor Zota.

• Alte detalii pe Agentia Nationala de Transplant

Biserica sustine transplantul de organe. "Donarea unui organ din dragoste inseamna autojertfire"

Dincolo de tragedia umana, moartea unui pacient, declarata legal, poate fi un punct de plecare pentru salvarea celor aflati pe marginea prapastiei si nu contravine moralei crestine, conform stirileprotv.ro



Vorbim despre o viziune moderna a clerului, intr-o perioada in care aproape o suta de romani mor in fiecare an pentru ca nu ajung sa primeasca un organ salvator.

"Nu speram sa ajung vreodata sa mai am un copil la boala mea. El a aparut ca o minune, ca rasplata a rugaciunilor noastre. Pe langa sansa vietii mele, am avut sansa de a se naste un copil", spune Claudia Cojan.

Sotie de preot, Claudia se resemnase cu gandul ca are finalul aproape si nu poate aduce pe lume un copil. I s-a pus in vedere ca ficatul ei cedeaza. Parintele a acceptat transplantul si a mers apoi in fata superiorilor sai si a enoriasilor, cu argumente ca Dumnezeu lucreaza si astfel sotia e acum sanatoasa si a nascut un baietel.

"Biserica nu se pronuntase oficial in privinta transplantului de organe. Am inceput sa pregatesc ca, la un moment anume din viata noastra, sa ne exprimam acordul in privinta prelevarii organelor noastre", declara preotul Dan Cojan.

"Transplantul este justificat dupa ce s-au epuizat toate celelalte forme si modalitati de tratament" sustine astazi Biserica Ortodoxa, dupa decizia luata acum 3 ani. "Daruirea unui organ, a unui tesut si chiar a unei picaturi de sange, din dragoste fata de aproapele, inseamna autodaruire si autojertfire."

Consiliul de Bioetica al Patriarhiei Romane a decis sa binecuvanteze transplantul, ca efort al medicilor de a reduce suferinta din lume. Acordul familiei pentru prelevarea organelor din trupul celui decedat este - a aratat Consiliul - in acord cu morala crestina. Si asta pentru ca moartea cerebrala este privita, din punct de vedere religios, ca parasire a trupului de catre suflet.

"Nu au a se teme de acest lucru. In Rai nu intram cu un inventar de organe pe care le-am avut. Ci viata de dincolo este data de cate virtuti am insumat", spune Vasile Raduca, profesor de bioetica.

Biserica Romano-Catolica spune ca actul donarii organelor dupa deces este unul nobil si ca singura conditie este sa te asiguri de moartea reala a donatorului.

Mortalitatea pe lista de asteptare, deci acei pacienti care nu ajung la transplant, este inca cifrata la 30%. Peste 45 de mii de pacienti din Europa au nevoie urgenta de transplant.

Transplantul de organe. Noi reglementari si vechi probleme

Iata un lucru demn de mirare, pentru unii! In tara noastra exista activitati in domeniul medical ce se desfasoara, momentan, intr-un mod demn de toata lauda. Asa se petrec lucrurile la Centrul de Chirurgie Generala si Transplant Hepatic al Institutului Clinic Fundeni.

Numarul beneficiarilor de transplant hepatic ce supravietuiesc dupa interventia chirurgicala (peste 90 din 100!), tehnicile chirurgicale aplicate la Fundeni, ca si numarul de transplanturi efectuate anual starnesc admiratie inclusiv peste hotarele tarii. Dar, la nivelul programului national de transplant problemele nu lipsesc. Si sunt grave… Despre ele, insa, vom discuta spre finalul articolului!

Deocamdata, aducem in atentia cititorului subiectul acreditarii structurilor implicate in activitatea de transplant. Este de-o mare importanta. Pentru ca nu se stie cine si cand s-ar putea sa aiba nevoie de un transplant. Boala soseste cu carul si pleaca prin urechile acului. Viata ofera multe si neprevazute!

Daca stam sa ne gandim, ne vom da seama ca rigoarea criteriilor de acreditare a unitatilor de transplant e direct proportionala cu rata de reusita a interventiilor chirurgicale si de supravietuire a pacientilor. Nu mai departe de finele lunii trecute vedea lumina tiparului, in paginile Monitorului Oficial, Ordinul 860/2013 pentru aprobarea criteriilor de acreditare in domeniul transplantului de organe, tesuturi si celule de origine umana.

In primele 6 articole ale reglementarii mentionate sunt aprobate criterii de acreditare pentru:

- centrele de prelevare de organe;
- centrele de transplant de organe;
- centrele de transplant de tesuturi;
- centrele de transplant de celule stem hematopoietice;
- laboratoarele HLA pentru transplanturi (unde se verifica daca organele prelevate sunt compatibile cu organismul posibilului beneficiar);
- activitatile de ambalare, etichetare si transport organe;

Toate aceste criterii au scopul de a asigura un nivel optim de performanta, atat in activitatea de prelevare, transplant si monitorizare posttransplant, cat si pentru a limita pe cat posibil disfunctiile care-ar putea duce la afectarea calitatii si integritatii materialului biologic transplantabil, indiferent ca ne referim la celule, tesuturi sau organe. Acum, sa vedem criteriile de acreditare!

Atentie! Aici se preleveaza organe

O unitate care, simultan, are si calitatea de centru de prelevare a organelor destinate transplantului nu poate functiona oricum. In primul rand are nevoie de o autorizatie sanitara speciala de functionare! Mai are nevoie si de-o sala de operatie dotata corespunzator, de un laborator autorizat sanitar si acreditat, de o sectie de imagistica si radiologie si mai ales de o sectie de anestezie si terapie intensiva.

Aceasta din urma trebuie sa aiba tot ceea ce e necesar pentru precizarea starii de „moarte cerebrala” si sustinerea organismului aflat in aceasta stare pana la momentul prelevarii organelor. Centrul de prelevare a organelor trebuie sa dispuna si de un serviciu de anatomie patologica.

Activitatea desfasurata intr-un centru de prelevare a organelor trebuie consemnata minutios iar evidentele trebuie stocate, fie pe suport electronic, fie in format clasic, pentru o perioada de minimum trei decenii. Fiecare centru trebuie sa beneficieze de un sistem de asigurare a calitatii.

In medicina, necesitatea prefectionarii continue si a achizitionarii de noi cunostinte este o necesitate, poate mai mult decat in oricare alt domeniu. Aici greselile, neatentia si nestiinta sunt ireparabile! De aceea, Ordinul 860/2013 stabileste obligativitatea existentei unui plan de formare profesionala continua pentru resursele umane afectate activitatii medicale de transplant.

Nu poate fi acreditat niciun centru de prelevare pentru transplant fara a avea un coordonator de transplant, un medic primar specializat in anestezie si terapie intensiva si o echipa chirurgicala de suport. Nu putem uita nici de necesitatea personalului medical mediu experimentat in ingrijirea pacientilor aflati in stare foarte grava.

Organele destinate transplantului trebuie sa fie cat mai sanatoase cu putinta iar pentru a le evalua starea e nevoie si de efectuarea unei biopsii (analiza la microscop a unui fragment de tesut, spre identificarea unor eventuale anomalii).

Premizele unui transplant reusit se constituie inca de la recoltarea organului sau tesutului! Dupa ce organele au fost preluate de la donator ele nu pot fi manipulate in orice conditii. E o strictete mare la acest nivel!

Transplantul nu se face oriunde!

Intr-un centru de transplant nu-i loc pentru erori! Aidoma centrului de prelevare a organelor, un centru de transplant trebuie sa dispuna de o infrastructura ireprosabila (sala de operatie adecvata, de incaperi rezervate pentru pacientii care-au trecut deja prin transplant si asteapta externarea, de laborator acreditat, de serviciu dotat pentru efectuarea biopsiilor).

Pentru incompetenta iarasi nu e loc! Echipa de chirurgi trebuie sa corespunda celor mai inalte standarde profesionale, sa atinga excelenta. O asemenea echipa chirurgicala, alcatuita din pana la 4 medici, va trebui sa fie disponibila non-stop!

Ca experienta, medicul coordonator trebuie sa fie precum mesterul Manole fata de “cei noua mesteri mari” din balada. Daca la pilotii de aeronave experienta se masoara in ore de zbor, la chirurgi nu putem vorbi decat despre numarul de interventii efectuate.

Medicul coordonator al echipei de chirurgi trebuie sa fie supraspecializat in transplant, sa aiba minimum 5 ani de experienta in centre de transplant si sa fi efectuat pe putin 20 de transplanturi. Si nu doar ca un medic oarecare din echipa de chirurgi, ci in calitate de operator principal.

In general, medicul coordonator trebuie sa fi efectuat cel putin 500 de interventii chirurgicale, ca prim operator. Transplantul nu se poate realiza la vreun micut spital orasenesc, fiindca acreditarea sectiei medicale in vederea obtinerii statutului de centru de transplant are-n vedere si criteriul numarului si complexitatii interventiilor chirurgicale efectuate acolo, in decursul timpului.

Monitorizarea pacientului dupa transplant va fi asigurata de catre o echipa multidisciplinara de medici. Si acestia trebuie sa dovedeasca prezenta unei experiente in transplant, capatata prin stagii efectuate in centrele de transplant acreditate.

Chirurgia de transplant se deprinde de la simplu la complex! Fiecare membru component al echipei de chirurgi, alcatuita din medici cu diferite grade de pregatire, trebuie sa poata dovedi, prin intermediul unor lucrari publicate, faptul ca a participat la transplanturi experimentale efectuate asupra animalelor. Cinstit vorbind, este crud fata de necuvantatoare sa le supui la experimente medicale. Dar altfel chirurgul respectiv nu se poate perfectiona.

Pentru acreditarea unitatii in vederea transplantului se cer conditii exceptionale ale mediului de lucru. Mai este necesara si o serioasa baza de date IT in vederea evidentei activitatii de transplant.

Omul cat traieste-nvata! Si la centrele de transplant este necesara angrenarea personalului medical in programe de perfectionare profesionala continua.

Dupa ce dosarul de acreditare a fost completat, mai este necesara si anexarea unei declaratii prin care seful de sectie isi asuma responsabilitatea cu privire la veridicitatea datelor puse la dispozitie. Destinatia finala a dosarului complet? Agentia Nationala de Transplant!

O inima se poate transplanta... Sufletul nu!

Avand in vedere ca manipularea, ambalarea organelor si transportul lor, efectuate necorespunzator, pot avea consecinte de maxima gravitate pentru pacientii aflati de luni de zile sau chiar de ani pe listele de asteptare, este fireasca existenta unor criterii dure de acreditare si aici.

A cui e, oare, responsabilitatea in acest sens? A celor de la centrele de prelevare! Dupa interventia de prelevare, medicii nu vor pleca pana ce n-au verificat modul de ambalare si aplicarea etichetelor corespunzatoare. Totul trebuie sa fie pus la punct! Altminteri nu poate fi asigurata integritatea organelor sau tesuturilor prelevate.

Daca evolutia stiintei medicale face posibil transplantul de organe si tesuturi, bunele intentii si integritatea caracterului nu pot fi inca transferate de la om la om. Si nici lasate mostenire! Ele fie se dezvolta pana la varsta maturitatii individului, fie raman atrofiate, caz in care persoana in cauza, poate chiar foarte inteligenta si competenta in domeniul sau, ramane cu o severa deficienta la nivel de constiinta morala.

Spunem aceasta gandindu-ne la ceea ce s-a intamplat acum 2 ani la Institutul Inimii din Targu Mures… Intr-o singura tara din lume (Republica Socialista Vietnam) s-a mai petrecut ceva similar ca pe meleagurile noastre, unde s-au pus necontenit bete-n roate unor programe de transplant (inima, plamani)... pana la oprirea lor totala.

Ne jucam cu vietile. Desfiintam, reinfiintam...

Prin desfiintarea Institutului Inimii din Targu Mures, zeci de inimi prelevate si pregatite pentru transplant au ajuns in containerele cu deseuri, in loc a fi folosite pentru salvarea unor vieti. Activitatea de transplant nu se putea desfasura corespunzator intrucat institutul din Targu Mures fusese preluat de catre spitalul judetean si nu mai avea… personalitate juridica. Acesta a fost supremul «argument» al sistarii transplanturilor cardiace!

In acelasi timp, pacientii se stingeau incet, trist si chinuitor, figurand pe listele de asteptare… tot asteptand si iar asteptand ca birocratia sa se dezghete, pentru a beneficia macar de fonduri pentru un transplant in afara tarii.

Pana la urma decidentii s-au hotarat sa arate (de ochii lumii) ca au si suflet (cord are toata lumea!) si sa reinfiinteze la Targu Mures un institut pentru afectiuni cardiovasculare si transplant, care sa preia munca intrerupta. Se nadajduieste la o demarare a transplanturilor cardiace spre finele anului!

Va veni candva si ceasul in care poticnelile administratiei si nepasarea unor politicieni cu inima de gheata nu vor mai pune atatea piedici in calea chirurgilor cu maini de aur ce daruiesc ani de viata pacientilor si se straduiesc sa practice o medicina de varf in tara lor!

via

Familia va fi consultata pentru donarea de organe, chiar daca decedatul are optiunea pe card

Chiar daca optiunea de a deveni donator de organe poate fi inscrisa pe cardul de sanatate la solicitarea asiguratului, familia este cea care are ultimul cuvant si care poate confirma sau nu dorinta persoanei decedate de a-si dona sau nu organele. „Exista posibilitatea ca el sa se fi razgandit”, a explicat medicul Victor Zota, coordonatorul national de transplant.

„Noi am cerut ca aceasta optiune sa fie scoasa de pe cardul de sanatate dar s-a trecut peste noi. Exprimarea acestei optiuni pe cardul national de sanatate nu va creste in niciun caz numarul de donatori de organe. Asta pentru ca medicii de familie nu sunt pregatiti sa ofere explicatii cu privire la donarea de organe si ce presupune acest lucru. Asiguratul va intreba cu siguranta ce inseamna donarea de organe, conotatiile, care este conditionarea. Si atunci, medicul de familie ar trebui sa dea niste explicatii pe care la ora actuala nu le cunoaste”, a explicat doctorul Victor Zota, in deschiderea conferintei „Actualitatile in transplantul de organe si tesuturi din Romania”, organizata la Bucuresti.

Potrivit medicului, inscrierea ca si donator de organe pe cardul de sanatate se face in urma unei declaratii notariale pentru care nu se percepe nicio taxa. „Notarii fac pro-bono acest serviciu. Cu aceasta ocazie, ei sunt inscrisi si in registrul national al donatorilor post-mortem care are doua servere la Ministerul Sanatatii. Insa, la un an si jumatate de la functionare, in el sunt doar 30 de persoane”, a precizat Victor Zota.

Dat fiind faptul ca sunt multe motive pentru care o persoana se poate razgandi in privinta donarii organelor, medicii care sunt implicati in reteaua de transplant iau decizia de a discuta cu familia, pentru a o intreba daca mentine acordul dat in viata de donator sau nu, a continuat Zota, precizand ca rata refuzului pentru donare este de aproape 20%.

„Noi tinem cont intotdeauna de optiunea familiei, este o practica la nivel european. Absolut toate tarile din lume, indiferent daca au sau nu acordul prezumat sau acordul informat explicit si scris, ca la noi, a tinut cont de pozitia familiei. Familia e cea care stie cel mai bine situatia donatorului”, a mai spus Zota.

Scamatoria lui Huang Jiefu: Ascunderea recoltării forţate de organe de la prizonieri de conştiinţă ce are loc în văzul lumii

Activitatea dr. Huang Jiefu, omul Beijing-ului însărcinat cu promovarea peste hotare a sistemului criminal chinez de transplanturi de organe astfel încât acesta să pară legitim, a reuşit să inducă în eroare lumea pentru o perioadă.

Astfel, în luna octombrie, ziarul Beijing Youth a raportat că Societatea Internaţională pentru Transplanturi şi Achiziţionare de Organe a anunţat că va accepta doctorii chinezi specializaţi în transplanturi pentru a deveni membri, a susţine lucrări la conferinţele societăţii şi a publica materiale în jurnalele medicale.

Dacă este adevărat, această suspendare a unor interdicţii anterioare are loc după un an în care anumite organizaţii medicale occidentale au făcut o publicitate pozitivă aşa ziselor “reforme” ale sistemului chinez de transplanturi, aparent condus de Huang Jiefu.

În luna august, Huang a primit Premiul Gusi pentru Pace pentru “drepturile omului” şi la sfârşitul lunii noiembrie a primit Premiul Wu Jieping pentru Cercetare Medicală.

Citeste mai departe...

New York Times expune şiretlicurile Partidului Comunist Chinez, referitoare la transplanturi

Un articol publicat pe 16 noiembrie în New York Times confirmă îngrijorările internaţionale ale medicilor şi grupurilor de drepturi civile în legătură cu promisiunea neîndeplinită a Chinei de a opri folosirea de organe recoltate ilegal de la prizonieri executaţi.

Citeste mai departe...

Traficul de organe umane continuă nestingherit în China

David Kilgour, fost secretar de stat candian pentru Asia-Pacific susţine că recoltarea de organe de la prizonieri a început în China în anii 1980, însă după 1999, când a fost lansată persecuţia împotriva Falun Gong, regimul chinez a extins această industrie.

Una dintre marile întrebări pe care le-a evitat preşedintele chinez Xi Jinping în timpul vizitei sale la Casa Albă, în 25 septembrie, a fost aceea dacă va opri traficul şi recoltarea de organe de la prizonierii de conştiinţă din China, precum practicanţi Falun Gong, tibetani, creştini şi etnici uiguri.

Celălalt vizitator la Washington, Papa Francisc – după întâlnirea cu primarul Romei, Ignazio Marino, şi alţi chirurgi în domeniul transplanturilor în 2014 – şi-a autorizat delegaţia să afirme public că “traficul de organe este imoral şi o crimă împotriva umanităţii.”

Citeste mai departe...

Parlamentarii italieni fac un pas înainte împotriva traficului de organe din China

Parlamentul Italiei a făcut un nou pas înainte în eforturile sale pentru oprirea traficului de organe din China.

Opt parlamentari din partidul Mişcarea Cinci Stele au propus o rezoluţie privind lupta împotriva comerţului ilegal cu organe ce are loc în China şi au cerut eliberarea tuturor prizonierilor de conştiinţă închişi în închisorile şi lagărele de muncă forţată chineze, inclusiv a practicanţilor Falun Gong.

Rezoluţia cere ca reprezentanţii diplomaţiei italiene să evite găzduirea de conferinţe şi întâlniri în legătură cu transplanturile de organe în ţările care nu respectă convenţiile internaţionale şi să reconsidere pregătirea doctorilor chinezi în tehnici de transplant în spitalele italiene. De asemenea, rezoluţia cere guvernului italian să reconsidere programele comune de cercetare chinezo-italiene în sectorul medicinei de transplanturi.

Citeste mai departe...