SUBIECT: Descoperiri medicale

Vindecarea traumelor pe maduva spinarii, favorizata de blocarea unei gene



Blocarea functionarii unei singure gene ar putea ameliora semnificativ procesul de vindecare a traumelor suferite pe maduva spinarii, conform unui studiu realizat de cercetatori de la Universitatea din Maryland (estul SUA), studiu publicat in ultimul numar al revistei Science Translational Medicine, informeaza AFP.

Aceasta descoperire deschide calea spre noi potentiale tratamente pentru victimele unor accidente soldate cu traumatisme grave ale maduvei spinarii, traumatisme ce pot avea consecinte grave asupra vietii. Din punct de vedere statistic, aproximativ jumatate dintre persoanele care au suferit traumatisme la nivelul maduvei spinarii, paralizeaza.

Un soc violent resimtit la nivelul coloanei vertebrale poate fractura sau disloca vertebrele, proces in care sunt distrusi sau afectati grav axonii maduvei spinarii. Acesti axoni neuronali au rolul de a asigura influxul nervos de informatii intre creier si restul organismului si se afla pe toata lungimea maduvei spinarii.

In mod paradoxal, in cazul unei traume severe, maduva spinarii reactioneaza afectandu-si suplimentar propriile celule, conform cercetatorilor americani. Activata de gena Abcc8 in reactie la trauma, proteina Sur1 face parte dintr-un mecanism de autoaparare al organismului care incearca sa protejeze celulele impotriva unui exces brusc de calciu aparut in organism. In aceste conditii proteina Sur1 declanseaza sinteza de sodiu in organism pentru a reduce cantitatea de calciu ce patrunde in celule.

Insa, in cazul traumelor grave, acest mecanism de protectie bazat pe activitatea proteinei Sur1 lasa un aflux prea mare de sodiu sa patrunda in celulele nervoase, provocand distrugerea acestora.

Prin blocarea functionarii genei Abcc8, care determina la randul sau activarea proteinei Sur1, cercetatorii americani au obtinut, pe perioade de timp indelungate, o mai buna refacere a maduvei spinarii afectata de traume, pe cobai. AGERPRES

Descoperire revolutionara: doi anticorpi care blocheaza 90% din tulpinile HIV


O echipa de cercetatori americani a anuntat descoperirea a doi anticorpi puternici care neutralizeaza 90% din totalul tulpinilor virusului HIV, care provoaca SIDA, conform unui studiu publicat joi, citat de Reuters.

Aceste doua antigene denumite VRCO1 si VRCO2 au impiedicat, in cadrul unor experimente de laborator, infectarea unor culturi de celule umane cu majoritatea tipurilor de tulpini HIV active in lume.

Autorii acestui studiu, publicat in ultimul numar al revistei Science, au identificat si mecanismul biologic prin care acesti anticorpi blocheaza virusul HIV.

"Descoperirea acestor anticorpi care au puterea de a neutraliza virusul HIV si analiza felului in care acestia actioneaza, reprezinta un important pas inainte spre obtinerea unui vaccin capabil sa ne protejeze impotriva imbolnavirilor de SIDA", a sustinut Dr. Anthony Fauci, director al Institutului national american pentru alergii si maladii infectioase (NIAID).

"In plus, tehnica la care a apelat echipa de oameni de stiinta pentru a descoperi acesti anticorpi reprezinta o noua abordare ce poate fi folosita in scopul conceperii si dezvoltarii unor vaccinuri destinate si altor maladii infectioase", a mai adaugat el.

Virusologii americani au descoperit cei doi anticorpi, produsi de organismul uman, in sangele unei persoane seropozitive.

Ei au putut sa izoleze acesti anticorpi cu ajutorul unui nou mobil molecular - una dintre proteinele care formeaza virusul HIV ce a fost modificata genetic pentru a se fixa pe anumite celule, stimulandu-le sa produca anticorpii care neutralizeaza virusul HIV.

Gena care produce sperma nu s-a modificat de 600 de milioane de ani

Gena responsabila pentru producerea spermei a ramas nemodificata pe parcursul evolutiei, in ultimii 600 de milioane de ani. Oamenii de stiinta spun ca acest lucru arata cat de vitala este pentru viata.

Gena, numita Boule, pare sa fie singura cunoscuta care este necesara exclusiv pentru productia de sperma incepand de la insecte si pana la mamifere, scrie Live Science.

"Descoperirea arata ca oamenii, in ciuda complexitatii noastre, in lantul trofic pana la mustele care sunt foarte simple, au un element fundamental comun", a declarat Eugene Xu, profesor asistent de obstretica si ginecologie la facultatea de Medicina a Universitatii Northwestern.

Rolul genei Boule in perpetuarea speciilor animale ii ajuta pe cercetatori si sa inteleaga mai bine infertilitatea barbatilor, ceea ce ar putea duce la crearea unui nou medicament contraceptiv pentru barbati.

Pentru studiu, Xu a cautat si a gasit gena Boule in sperma diferitelor specii de fiinte vii: om, mamifere, pesti, insecte, viermi si nevertebrade marine. Descoperirea genei comune a fost neasteptata pentru ca multe gene sexuale, inclusiv unele implicate in productia de sperma, sunt supuse unui proces continuu de modificare.

"Este cu adevarat suprinzator deoarece productia de sperma este influentat de selectia naturala", a adaugat Xu, care a explicat si ca sperma tinde sa se schimbe ca urmare a presiunilor de evolutie a genelor. "Asta trebuie sa fie atat de importanta incat nu se poate modifica", a punctat profesorul

Asta este cu adevarat descoperire cruciala pentru omenire.Noroc ca se ocupa cineva de cercetari importante.

LUMINITA a scris:Pai da, Boule e de gen masculin si daca era "diluat" nu se putea descoperi asta de mai jos

A fost descoperita gena tineretii vesnice si a vietii fara de boala

O singura gena le impiedica pe mamifere sa-si regenereze organele. Aceasta descoperire extraordinara ar putea fi primul pas pe calea unui nou tip de vindecare. Daca aceasta gena ar fi extrasa de la om, atunci nicio boala nu "s-ar mai lega" de el. Pe langa faptul stiintific, intervine si partea religioasa. Conform Bibliei, cand erau in Rai, Adam si Eva erau perfecti si nemuritori. Dupa pacatul originar, ei au fost transformati in muritori, ca pedeapsa data de Dumnezeu. Acum, stiinta constata ca nemurirea fizica ar fi doar la o gena distanta, iar laboratoarele de cercetare apreciaza ca se va incepe un nou soi de "alchimie", cea genetica, prin care se va incerca scoaterea acestei gene a tineretii vesnice si a vietii fara de moarte la om.

"Scoaterea unei gene ar fi un procedeu mult mai dificil decat introducerea ei", apreciaza cercetatorii. Savantii de la Wistar Institute, o organizatie independenta de investigatie biomedicala cu sediul in Philadelphia (SUA), au descoperit o gena a carei absenta poate regla regenerarea tesuturilor la mamifere, intr-o maniera foarte asemanatoare celei prin care isi regenereaza salamandrele coada, atunci cand raman fara ea. Este pentru prima data cand se observa ceva de acest gen. Cercetatorii au facut aceasta descoperire incredibila pe cand observau cobaii din laborator carora li se amputasera urechile. Acestea au crescut la loc in doar cateva zile. Tesuturile s-au regenerat complet, nu au ramas cicatrici, nici urme. Aceste animale au ceva in comun, lipsa genei p21, care obliga celulele lor sa se comporte ciudat ca si cum ar fi celule-mama embrionare in loc de celule adulte. Descoperirea, publicata in revista Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), ofera noi perspective pentru o noua vindecare umana.

Multa vreme s-a crezut ca mamiferele si-au pierdut aceasta minunata capacitate de vindecare de-a lungul evolutiei, exceptie facand doar gusterii, buretii si unele specii de salamandra. Spre deosebire de mamiferele tipice care isi vindeca ranile in urma carora raman cicatrici, soarecii, care nu au gena p21, creeaza o structura asociata cu o crestere rapida si o diferentiere de celule cum era cea din cazul amfibiilor. Pierderea acestei gene face ca celulele soarecilor sa se comporte ca celulele-mama embrionare, nu ca niste celule adulte si astfel are loc miracolul. Tocmai de aceea, cercetatorii considera ca extractia genei din structura umana ar crea specimene care isi vor regenera continuu organele. "Nu stim daca si din punct de vedere moral va fi posibila crearea unor astfel de oameni. probabil ca va fi o lunga dezbatere, exact cum a fost si cu clonarea", considera cei de la Wistar Institute.

Sursa: agentia.org

S-a descoperit gelul care vindeca ranile de 6 ori mai repede



Cercetatorii au descoperit un nou tratament care vindeca ranile de 6 ori mai repede, ajutand celulele sa se regenereze rapid si eficient.

Nexagon este transparent si are consistenta asemanatoare cu cea a pastei de dinti. In SUA, gelul a fost deja aprobat de autoritati pentru rani grave la nivelul ochilor.

Potrivit io9.com, gelul se numeste Nexagon, iar odata ce este aplicat peste rana el reprogrameaza celulele pentru a se accelera vindecarea, spre deosebire de cremele antibiotice care inlatura infectia insa nu stimuleaza si procesul de vindecare.

Tratamentul a fost deja testat cu succes pe ulceratii grave, care, in general, au nevoie de 6 luni pentru a se vindeca. Ranile s-au vindecat complet in numai 4 saptamani. Nexagon a fost de asemenea testat pe arsuri chimice la nivelul ochilor, un tanar din Noua Zeelanda fiind practic salvat de la orbirea cu ciment lichid, dupa ce i-a fost aplicat acest gel.

Potrivit Associated Press, gelul de consistenta unei paste de dinti, functioneaza prin intrruperea comunicarii dintre celule si prevenirea productiei proteinelor ce blocheaza cresterea. Acest lucru le permite celulelor sa se miste mai repede, rana vindecandu-se astfel. In majortitatea ranilor cronice, exista un numar anormal de proteine la nivelul tesuturilor, iar pentru a reduce aceasta cantitate ce impiedica vindecarea, profesorul doctor in medicina celulara, David Becker a relizat Nexagon din particule de ADN ce blocheaza producerea proteinelor.

TELOCITELE

Telocitele, cheia regenerarii organelor

Telocitele reprezinta cea mai interesanta descoperire facuta in cadrul cercetarii romanesti dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Telocitele sunt niste celule care exista practic in fiecare organ, in afara de creier, adica printre celule nervoase. Telocite sunt niste celule mici ca dimenisiuni, dar cu niste prelungiri enorme. „Telo“ inseamna, din limba greaca, distanta, capat si, deci, telocitele sunt niste celule cu prelungiri foarte lungi.

„E ca si cum corpul celulei ar fi de dimensiunile unui cap de om si acel om ar avea maini si picioare care ar putea iesi din camera sa vada ce se intampla imprejur. Prelungirile acestor celule imense ca lungime si foarte subtiri incat nu pot fi vazute cu un microscop obisnuit, ofera si preiau informatii de la distanta, informatii pe care le prelucreaza. Probabil ca aceste celule vehiculeaza niste substante al caror transport prin mediul din afara celulelor ar fi fie imposibil, fie prea lung. Cert este, am aratat si este acceptat, ca aceste prelungiri emit niste vezicule, numite exozomi. Aceste vezicule permit transferul unor molecule de pe celulele pentru care alta cale nu exista”, spune Acad. Prof. Univ. Dr. Laurentiu Mircea Popescu, Presedintele Presedintele Academiei de Stiinte Medicale din Romania.

Cercetatorii romani spun ca telocitele ar putea fi „cheia regenerarii inimii”. Cauza principala de mortalitate in lume o reprezinta bolile cardiovasculare, in special infarctul miocardic. Aceste celule numite telocite ar putea fi folosite pentru regenerea unui organ, precum inima. „In privinta acestor celule, se intrevad trei directii. Prima este formarea unei structuri normale a inimii, in stadiul de formare, fetal si la nou-nascut. Urmeaza mecanismul de reparare a inimii, o speranta vitala a omenirii si, daca se va gasi o metoda de stimulare a acestor celule, este foarte probabil sa se ajunga la capacitatea de a repara ceea ce se petrece in infarctul miocardic. A treia problema este implicarea acestor celule in diferite procese patologice cum este fibrilatia atriala, o boala cu importante consecinte asupra inimii si care ar putea fi vindecata”, a adaugat Acad. Prof. Univ. Dr. Laurentiu Mircea Popescu.

https://www.sanatateatv.ro/emisiuni-medicale/genetica/



Cercetarea medicala romaneasca, recunoscuta pe plan international

Meritele echipei de cercetatori romani conduse de academicianul Laurentiu M. Popescu, presedintele Academiei de Stiinte Medicale, sunt recunoscute tot mai des, in ultima perioada, pe plan international. De curand, doua prestigioase publicatii de specialitate - Cells Tissues Organs si Wells Fargo Advisors - au scris despre telocite sau 'celulele Popescu', asa cum sunt cunoscute in mai multe tari, inclusiv in China. Cele doua publicatii intregesc tabloul presei internationale care descrie in cuvinte laudative efortul acestor cercetatori de a face cunoscuta Romania pe plan international.
Articolele descriu in termeni de specialitate istoricul acestei descoperiri care poate schimba lumea medicala si care poate salva vietile a milioane de oameni, stiut fiind ca principala cauza a mortalitatii in lume o reprezinta bolile cardiovasculare, preponderent fiind infarctul miocardic.
Despre aceasta cercetare si despre legatura dintre cercetarea fundamentala si clinica vorbeste academician Laurentiu Popescu intr-un scurt interviu acordat Agerpres.

Agerpres: Ce sunt celulele telocite?
Acad. Laurentiu Popescu: In primul rand, vreau sa spun ca este rar, daca nu rarisim, ca in ultima suta de ani sa mai fie descris vreun tip nou de celule, fata de cele descrise in perioadele anterioare.
Cam de prin 1870 se foloseste microscopul in mod curent in multe laboratoare din Europa si cam de prin 1870 pana in anii '40 au fost descrise cam toate tipurile de celule care se cunosc pana in momentul de fata. In anii '50 a aparut microscopia electronica, ce a descris tipuri noi de celule si a dat detalii in legatura cu organizarea si structura celulelor. Meritul principal este al profesorului Palade.
Termenul de telocite vine din greceste, de la 'telos' - nu are nicio legatura cu distanta, adica teledetectie, televiziune - ci inseamna ca actionezi la distanta.
Surpriza este ca noi, fara sa intentionam acest lucru, cu destul noroc si multa staruinta, adica prin serendipitate, termenul care defineste in stiinta a gasi din intamplare. Sigur ca din intamplare, dar si perseverenta si sa iti dai si seama ce ai facut.
Aceste telocite au niste prelungiri imense. Ele reprezinta un tip special de celule care sunt in diferite organe, inclusiv in inima. Aceste prelungiri emit niste vezicule, numite exozomi, care permit transferul unor molecule de pe celulele pentru care alta cale nu exista.

Agerpres: Ce rol au ele?
Acad. Laurentiu Popescu: Ei, aici e problema. Incercam sa vedem ce rol au. Ceea ce este senzational este ca dintre celulele care nu sunt celule nervoase au cele mai lungi prelungiri, ele sunt si extrem de subtiri incat nu pot fi observate la microscopul obisnuit, ci numai la microscopul electronic. Noi le-am descoperit la microscopul electronic.
Le-am descris in vreo cincisprezece organe din corpul uman - inima, in toate cele trei straturi ale inimii endocard, miocard, pericard, in jurul vaselor sangvine, in plamani, pleura, perineu, uter, trompe uterine, vezica biliara. Rolul este probabil acela de a controla relatiile dintre alte celule in mod particular - daca vreti sa zicem asa e medierea intre sistemul nervos si sistemul vascular.
In afara sistemului nervos si circulator care sunt arhicunoscute ca sisteme de reglare a functiilor corpului, am imaginat ca avem de a face si cu un sistem interstitial, totalitatea telocitelor formand un fel de retea care ar pute fi definita ca un sistem interstitial.
In felul asta s-ar putea explica unele rezultate bunaoara ale acupuncturii.
Ceea ce este foarte important este ca, probabil, ele asigura capacitatea regenerativa a unui organ daca sunt stimulate. Cheia problemei este sa gasim ceva care sa le stimuleze, pentru ca, din anatomia comparata stim la speciile care au o capacitate mare de regenerare, cum este specia de peste numita Zebra, si la soparle povestea cu coada, ca, daca tai o bucata, se regenereaza, dar ce nu stie toata lumea este ca, daca tai o bucata de inima fie de la pestele Zebra, fie la salamandra se reface si numarul de telocite la pestele Zebra si la soparla este imens. E o pista.

Agerpres: Ele ar putea fi responsabile de anumite boli?
Acad. Laurentiu Popescu: S-ar putea, dar suntem foarte la inceput. Eu cred ca ideea de sistem interstitial ca sistem regulator si regenerare este importanta. Medicina regenerativa are in momentul de fata trei mijloace - celulele stem, molecule mici care pot patrunde prin membrana si au activitate stimulatorie, si ingineria tesuturilor la care as adauga ca medicina regenerativa poate insemna in acest moment celule stem plus telocite.
Incercam sa convingem cat mai multa lume de importanta acestor celule, care ar putea fi cheia regenerarii inimii. In privinta acestor celule se intrevad trei directii. Prima este formarea unei structuri normale a inimii, in stadiul de formare, fetal si la nou nascut. Urmeaza mecanismul de reparare a inimii, o speranta vitala a omenirii si, daca se va gasi o metoda de stimulare a acestor celule, este foarte probabil sa se ajunga la capacitatea de a repara ceea ce se petrece in infarctul miocardic. A treia problema este implicarea acestor celule in diferite procese patologice cum este fibrilatia atriala, o boala cu importante consecinte asupra inimii si care ar putea fi vindecata.

Agerpres: Se vorbeste tot mai mult de colaborarea dintre clinicieni si cercetarea fundamentala?
Acad. Laurentiu Popescu: Medicina translationala este curentul cel mai realist din toate punctele de vedere al carui deziderat este aplicarea cat mai rapida in conditii de siguranta a descoperirilor din laborator la patul bolnavului.
Eu sunt editorul sef al celei mai reputate reviste internationale de medicina translationala.
Ne punem sperante ca descifrarea functiei telocitelor va contribui putin la medicina translationala.

https://www.postamedicala.ro/cercetarea-medicala-romaneasca-recunoscuta-pe-plan-international.html

Au fost create ovarele artificiale

Fertilizarea in vitro a luat nastere la sfarsitul anilor '70. Acum, o noua descoperire in domeniul medicinei promite rezultate mult mai bune: ovarele artificiale. Descoperirea ar putea fi solutia multor probleme legate de infertilitate.



Ovarul artificial va putea dezvolta un embrion uman in conditii identice cu cel natural. Descoperirea se va dovedi utila si pentru femeile care fac un tratament pentru cancer, ele putand, astfel, sa isi pastreze fertilitatea, informeaza discovery.com.

Rezultatele echipei conduse de Sandra Carson, de la Brown University (S.U.A), si de profesorul de obstetrica-ginecologie Jeffrey Morgan, au fost publicate in revista "Journal of Assisted Reproduction and Genetics". Ei sustin ca in cazul femeilor care fac radioterapie pentru cancer, embrionul poate fi mutat temporar intr-un astfel de ovar artificial.

Noul ovar are o structura tridimensionala, avand straturi de tesut similare cu cele dintr-un ovar natural. El imita comportamentul acestuia, fiind capabil sa creasca embrionul uman pana la maturitate deplina. Cercetatorii mai studiaza efectele pe care le au conditiile toxice asupra dezvoltarii embrionului in ovarul artificial.

Criogenarea temporara ar putea salva pacienti fara sperante de supravietuire



De multe ori, medicii au prea putin timp pentru a salva pacientii care au suferit rani grave. Un nou tratament, care presupune pomparea unui lichid foarte rece in venele pacientului, ar lasa timp suficient chirurgilor sa faca operatiile salvatoare, scrie Daily Mail.

Potrivit dr. Hasan Alam, seful cercetarilor de la Massachusetts General Hospital din Boston, procedura ar putea salva 90 la suta din pacientii care au suferit rani considerate fatale.

"Prin aceasta procedura de racire rapida putem sa aducem pacientul de la o moarte iminenta la o posibila supravietuire. Vorbim despre o probabilitate de 90 la suta de supravietuire, cu functii cognitive normale, functii cerebrale normale si funtionarea normala a organelor", a declarat medicul.

Dr. Alam a incercat deja cu succes procedeul de inghetare temporara pe sute de porci si spera sa poata sa inceapa testarea pe oameni.

Operatia implica pomparea in venele pacientului a unui lichid rece ca gheata ce contine substante nutritive si chimice de conservare a tesuturilor.
In conditii normale, creierul uman sufera deteriorari ireversibile dupa cinci minute fara oxigen, iar dupa 15 minute intervine moartea. In schimb, racirea tesuturilor cu ajutorul acestui lichid incetineste metabolismul, reducând astfel nevoia de oxigen.

Odata ce operatia de salvare este completa, trupul pacientului este reincalzit treptat.

Doctorul Kevin Fong, de la University College London Hospital, crede ca descoperirea ar putea revolutiona chirurgia. El sustine ca "moartea nu se petrece intr-un singur moment, ci este un intreg proces care ar putea fi prelungit", oferind medicilor sansa de a interveni salvator. "Hipotermia ne poate ajuta sa remodelam linia dintre viata si moarte si are potentialul de a revolutiona totul, de la chirurgie la medicina de resuscitare", a declarat acesta.

V-ati fracturat un os? Nu mai aveti nevoie de operatie



Daca, din pacate, va fracturati un os, atunci este posibil sa aveti nevoie de operatie si de o perioada lunga de recuperare. O descoperire de ultima ora ar putea sa ne scape de astfel de probleme.

Profesorul Thomas Webster, de la Universitatea Brown este cel care a descoperit o solutie injectabila care rezolva problema, informeaza Technology Review.

El a inventat un nanomaterial care, dupa ce este injectat in locul afectat, se intareste intr-o forma asemanatoare tesutului osos. Webster a anuntat ca a ajuns la un acord cu compania Audax Medical din Littleton, Massachusetts, in vederea dezvoltarii acestei inventii. Acest acord are, de asemenea, rolul de a face teste si pe animale.

Materialul contine aceiasi acizi nucleici precum cei din ADN-ul uman. Numele sub care va fi produs este Arxis. Alti cercetatori sunt de parere ca acest material va trebui sa isi dovedeasca si rezistenta si sa suporte greutatea la fel de bine precum oasele. Kevin Shakesheff si colegii sai de la Universitatea Nottingam din Marea Britanie, au dezvoltat un material care are acelasi scop.

Webster se arata increzator ca inventia sa va rezista in fata testelor la care va fi supusa. In plus, substanta injectabila se intareste in doar cateva minute. In prezent, placutele de metal sunt folosite pentru a sustine oasele fracturate. Dezavantajul este acela ca metalul se degradeaza in timp si necesita inlocuire. Produsul Arxis va fi lansat, spun reprezentantii companiei Audax, in anul 2013. O astfel de injectie va costa intre 1.000 si 1.500 de dolari.

Neurogeneza si moartea neuronilor



Neurogeneza (nasterea neuronilor) este procesul prin care neuronii sunt generati. Neurogeneza este activa in perioada pre-natala si este responsabila pentru popularea creierului cu neuroni.

Pana recent, se credea ca neuronii nu se regenereaza. La varsta foarte frageda se nasc noi neuroni pentru a ajuta construirea unor cai numite circuite neurale. Oamenii de stiinta credeau ca o data ce un circuit este realizat si se afla in locul potrivit, adaugarea unor noi neuroni ar putea intrerupe curgerea informatiei si ar putea rupe sistemul de comunicatie al lor.

In 1962, Joseph Altman a pus la indoiala acesata credinta atunci cand a observat nasterea neuronilor in hipocampus la un soarece adult. Neurogeneza era inca prezenta si la adulti. Mai tarziu, el a sustinut ca neuronii nou nascuti migrau din locul de unde se nasteau, din hipocampus, in alte regiuni ale creierului. In 1979, un alt om de stiinta, Michael Kaplan, a confirmat descoperirile lui Altman, iar in 1983 a descoperit ceulele precursoare la un mamifer adult.

Aceste descoperiri despre neurogeneza in creierul adult au fost surprinzatoare. La sfarsitul anilor 80, un cercetator a incercat sa inteleaga cum pot invata pasarile diverse cantece. Intr-o serie de experimente, Fernando Nottebohm si echipa sa, au aratat ca numarul neuronilor la niste canari masculi a crescut in timpul sezonului de imperechere. Exact in aceasta perioada pasarile invatau noi cantece pentru a atrage femele.

Nottebohm sustinea ca acei neuroni noi au facut posibila invatarea. Prin neurogeneza, pasarea reusea sa tina minte si sa invete, lucru ce putea fi posibil si la mamifere.

Alti oameni de stiinta au gasit aceasta afirmatie ca fiind exagerata, si nu era o regula pentru a se aplica si la mamifere. Insa Elizabeth Gould a descoperit ulterior, dovezi ale neuronilor nou nascuti in creierul unor maimute. Fred Gage si Peter Eriksson au aratat ca acelasi lucru se poate intampla si in creierul uman.
Se pare ca neurogeneza functioneaza si la adulti, sau cel putin doar in anumite zone ale creierului. Neuronii se nasc in permanenta predominand in doua regiuni ale creierului: in zona subventriculara, unde celulele noi migreaza catre bulbul olfactiv si in zona subgranulara, parte din hipocamp. Multe dintre celulele noi nu supravietuiesc si mor, insa altele reusesc sa se integreze si sa devina functionale in tesutul care le inconjoara.

Pentru unii cercetatori ai neurostiintei, neurogeneza la adulti este o teorie inca nedemonstrata.

Nasterea

Neuronii sunt nascuti in zone ale creierului bogate in celule precursoare ale lor. Acestea sunt numite si celule stem neurale. Aceste celule au potentialul de a genera majoritatea – daca nu toate – tipurilor de neuroni si de celule gliale ce se gasesc in creier.

Cercetatorii au observat cum se comporta aceste celule in laborator.

Stiinta celulelor stem este una noua si in permanenta evolutie, o data cu descoperirea unor noi lucruri. Insa cercetatorii au reusit sa descrie cum se nasc neuronii din aceste celule stem neurale, iar modelul seamana in principiu cu un arbore genealogic.

Celulele stem neurale se inmultesc prin diviziune. O celula se divide dand nastere la doua celule, iar acestea la randul lor, se divid dand nastere la patru celule.
Atunci cand o celula se divide, se spune ca se diferentiaza. Diferentierea inseamna ca o celula noua este specializata mai mult in forma si functie.
In timp ce o celula da nastere la astrocite, in final, altele vor produce neuroni sau oligodentrocite.

Migratia neuronilor

O data ce un neuron este nascut, el trebuie sa calatoreasca pana in locul potrivit. Dar de unde stiu acestia unde trebuie sa ajunga si ce ii ajuta sa ajunga acolo?

Oamenii de stiinta au observat ca exista cel putin doua metode diferite prin care neuronii calatoresc. Unii neuroni migreaza urmand fibrele lungi ale unor celule numite glia radiala. Aceste fibre se intind din straturile interioare ale creierului pana in cele exterioare. Cu ajutorul lor, neuronii se agata de aceste fibre pana ajung la destinatia finala.

Neuronii pot calatori folosind si semnale chimice. Cercetatorii au descoperit molecule speciale pe suprafata neuronilor, care se leaga cu alte molecule asemanatoare de celulele gliale din apropiere sau de axoni. Aceste semnale chimice ii „indruma” pana la destinatie.

Dar nu toti neuronii ajung cu succes la destinatie. Cercetatorii au aproximat ca doar o treime ajung unde trebuie. Restul fie nu se diferentiaza, fie mor si dispar in primele 3 saptamani din faza migrarii.

Alti neuroni supravietuiesc calatoria insa sfarsesc intr-un loc unde n-ar trebui sa fie. Mutatiile la nivelul genelor care controleaza migratia creaza grupuri de neuroni care nu se afla unde trebuie, provocand diverse disfunctii precum epilepsia la copii, retard mintal, sau este posibil sa provoace chiar si schizofrenia sau dislexia.

Diferentierea

O data ce un neuron ajunge la destinatia finala, se pune in functiune. Acesta este ultima etapa a diferentierii si este cel mai putin inteleasa din toata neurogeneza.
Neuronii sunt responsabili pentru transport si pentru asimilarea neurotransmitatorilor – pe neurotransmitatori se bazeaza informatia si comunicarea dintre doua celule.

Depinzand de locatie, un neuron poate sa ia functia unui neuron senzorial, neuron motor, sau interneuron, trimitand si primind anumiti neurotransmitatori. Un neuron depinde de semnalele altor celule, precum astrocitele, ce determina forma si locatia lor, ce tip de transmitatori sa produca si cum sa se conecteze la alti neuroni.

Aceste celule nou nascute realizeaza celule neurale – sau cai de comunicare intre doi neuroni – care se vor afla in acelasi loc pana in perioada cand individul devine adult.

In creierul unui adult, circuitele neurale sunt deja realizate iar neuronii trebuie sa gaseasca o cale sa se potriveasca in retelele deja create. Cercetatorii banuiesc ca astrocitele ar putea juca un rol similar si in creierul unui adult.
O data ajuns la locul potrivit, neuronii dezvolta un axon si dendrite cu care se conecteaza la alti neuroni din jurul lor.

Moartea neuronilor

Desi neuronii sunt celulele cele mai longevive, foarte multi dintre ei mor in perioada migrarii si diferentierii. Unele boli sunt provocate de moartea prematura a neuronilor.

La Parkinson, neuronii care produc dopamina (un neurotransmitator) mor, iar creierul nu mai poate controla corpul.

La sindromul Huntington, o mutatie genetica cauzeaza o supra-productie a unui neurotransmitator numit glutamat, ce omoara neuronii din ganglionii bazali.
La sindromul Alzheimer, proteinele se depun in jurul neuronilor din neocortex si hipocamp, regiuni ce controleaza memoria. Acesti neuroni ajung sa piarda legatura cu restul retelei de neuroni si in cele din urma mor. Oamenii ce sufera de acest sindrom pierd capacitatea de a memora si abilitatea de a face diverse lucruri.
Loviturile puternice la cap pot omori imediat neuronii, sau ii pot omori lent, daca legaturile au fost intrerupte. Astfel oxigenul si nutrientii de care au nevoie pentru a trai nu mai pot ajunge la acestia.

O vatamare a coloanei vertebrale poate intrerupe comunicarea intre creier si muschi. Neuronii care au pierdut legatura pot supravietui, insa isi pierd capacitatea de a comunica.

Cercetarile continua, iar creierul nu inceteaza sa ne uimeasca prin complexitatea lui. Cu ajutorul descoperirilor, oamenii de stiinta spera ca vor gasi noi metode pentru a trata diverse boli si sindroame care afecteaza viata a milioane de oameni.
Un studiu recent a aratat ca celulele stem neurale pot genera multe tipuri de neuroni gasiti in creier si in sistemul nervos. Invatand cum sa manipulam aceste celule stem in laborator pentru a da nastere unor diferite tipuri de neuroni, ar putea implini un vis demult neimplinit: producerea de noi neuroni pentru a-i inlocui pe cei afectati sau care au murit prematur.

Sursa

Inimi "crescute" in laborator

Premiera mondiala la Universitatea din Minneapolis (Minnesota, SUA). Cercetatorii au reusit sa dezvolte in laborator inimi umane, informeaza Maxisciences (5 aprilie).

In cazul unor experimente pe animale, cercetatorii au realizat, in 2008, inimi de sobolan si de porc din celule stem si celule musculare provenind din inimi ale animalelor. Experienta a fost reusita si organele au fost perfect functionale. Erau insa prea sensibile pentru a putea fi grefate.

De asta data, cercetatorii au folosit celule stem umane. Ca si in cazul experimentului cu animale, inimile "crescute" in laborator s-au dezvoltat foarte bine. Nici aceste inimi nu vor putea fi transplantate la oameni. Cercetatorii spera ca inimile vor incepe sa bata in saptamanile urmatoare. Daca operatiunea reuseste, in viitor va fi posibil sa fie grefate inimi provenind din celulele stem ale pacientului, ceea ce va elimina pericolul respingerii.

Dr Doris Taylor, expert in medicina regenerativa, care a coordonat cercetarile, afirma in Sunday Times ca desi sunt multe obstacole care vor trebui depasite pentru a crea o inima perfect functionala, el prezice ca s-ar putea ‘creste’ organe pentru transplant.

Tratament revolutionar, fara pastille, pentru bolile de inima



Doi cercetatori de la universitati americane au descoperit si testat un tratament nou pentru bolile cardiace: expunerea bolnavilor de inima la un camp magnetic, ceea ce ar micsora riscul unui atac de cord.

Cercetatorii din Statele Unite sustin ca expunerea unei persoane la un camp magnetic ar putea reduce riscul unui atac de cord prin fluidizarea sangelui din corpul uman, informeaza PhysicsWorld.

Oamenii de stiinta cred ca tehnica lor ar putea oferi o alternativa la medicamente, in tratarea unor afectiuni cardiace.

Atacurile de inima pot avea numeroase cauze. Dar cercetarea aceasta sugereaza ca toate bolile vasculare sunt legate de un simptom comun - vascozitatea mare a sangelui. Medicamente precum aspirina sunt prescrise frecvent pentru a ajuta la micsorarea vascozitatii sangelui, dar aceasta poate avea efecte secundare nedorite, cum ar fi cele legate de iritatia stomacului.

Acum, o alternativa la tratamentul cu medicamente poate fi la indemana in urma lucrarilor recent efectuate de Rongjia Tao, de la Universitatea Temple si de colegul sau, Huang Ke, de la Universitatea din Michigan.

In experimentul lor, Tao si Huang au aratat ca aplicand un impuls magnetic de 1,3 T unui esantion de sange, se poate reduce semnificativ vascozitatea sangelui. Esantionul a fost expus la un camp magnetic aplicat paralel cu directia de curgere a sangelui. Dupa un minut de expunere la camp, vascozitatea sangelui a fost redusa cu 33%.

Tao spune ca pacientii pot fi expusi, in conditii de siguranta, la campuri magnetice de pana la 3 T. El intentioneaza sa puna in practica cercetarile sale la Institutul National de sanatate din Statele Unite, pentru a putea efectua studii clinice.

Cercetatorii au produs lumina laser dintr-o celula vie



Oamenii de stiinta au reusit sa obtina lumina laser dintr-o singura celula vie, provenind de la rinichi umani, se arata intr-un raport publicat in Nature Photonics si citat de BBC. Descoperirea poate fi folosita in imagistica microscopica sau in terapiile bazate pe lumina.

Tehnica incepe prin proiectarea unei celule care produce o proteina ce emite lumina, obtinuta prima data dintr-o meduza stralucitoare.

Cand se aplica lumina albastra slaba asupra celulelor rezultate, acestea emit lumina laser verde.

Cele mai moderne tehnologii folosesc materiale solide proiectate cu grija pentru a produce lasere de la scannere pentru supermarketuri la roboti industriali.

Munca cercetatorilor Malte Gather si Seok Huyn Yun de la Centrul Wellman pentru Fotomedicina de la Massachusetts General Hospital reprezinta o premiera, fiind pentru prima data cand fenomenul a fost realizat intr-un sistem viu.

Cei doi au folosit proteina fluorescenta verde (GFP) ca mediu unde se produce amplificarea luminii. GFP este o molecula care a fost prima data izolata din meduza, care a revolutionat biologia, actionand ca o "torta" facuta special, ce poate lumina sisteme vii la comanda.

In lucrarea de fata, au fost folosite celule derivate din celule provenind din rinichi umani, care au fost prelucrate genetic pentru a produce GFP.

Descoperirile din medicina regenerativa continua. Ficatul nu este singurul organ uman capabil de regenerare in mod natural. Acestuia i se adauga si inima, care, prin contributia compusilor farmaceutici, dar si a factorilor de mediu favorabili, are capacitatea de a genera noi celule. Un nou medicament a fost descoperit, de aceasta data, care poate ajuta inima sa se “repare” singura si care a fost catalogat de British Heart Foundation drept “Sfantul Graal al cercetarilor in domeniul inimii”.



Cercetatorii de la Universitatea College din Londra au pus bazele unui nou studiu prin cercetarea unui grup de celule care au capacitatea de a se transforma in diferite tipuri de tesut cardiac intr-un embrion. Potrivit studiului, prin administrarea, inaintea producerii unui atac de cord, a medicamentului denumit beta4- timosina , inima poate ajunge pana in punctul in care este capabila sa se “repare” singura, informeaza BBC. Aceasta descoperire ar putea imbunatati functia cardiaca a persoanelor care sufera un infarct de miocard. Studiul publicat in revista Nature a fost realizat pe soareci si prezinta rezultate imbucuratoare pentru medicina cardiovasculara regenerativa. Medicamentul nu ar putea fi disponibil pe piata decat in aproximativ zece ani.

Cum actioneaza beta 4 – timosina asupra inimii?

Potrivit autorilor studiului, numarul persoanelor care decedeaza prin cardiopatie ischemica este in scadere. Cu toate acestea pacientii care sufera de afectiuni coronariene acute raman cu un grad de insuficienta cardiaca. Acest fapt este cauzat de pierderea functiei contractile a miocardului infarctizat. Prin administrarea medicamentului beta 4 -timosina, functia contractila a cordului ar putea fi ameliorata, iar impactul acestei schimbari asupra vietii pacientilor,care au supravietuit unui infarct ar putea fi unul foarte mare. Beta 4 – timosina are proprietatea de a “trezi” celulele progenitoare derivate din epicard, care, la adulti, sunt inactive.

“Celulele epicardiale care imbraca muschiul inimii, pot fi, in cazul adultilor, activate si trimise in interior astfel incat sa dea nastere unor noi muschi cardiaci. Am observat o imbunatatire de 25% a fractiunii de ejectie in capacitatea inimii de a pompa sangele. Odata cu pomparea unei cantitati mai mari de sange, cicatricile tesutului au fost reduse, iar peretii inimii au devenit mai grosi”, a declarat prof. Paul Riley de la Universitatea College din Londra, autor al studiului de fata, pentru BBC.

Directorul medical al Fundatiei Britanice a Inimii, Peter Weissberg, s-a aratat incantat fata de rezultatele actualului studiu, catalogandu-l drept “Sfantul Graal al cercetarilor in domeniul inimii”. Totusi Weissberg a avertizat ca scara de imbunatatire in randul animalelor nu este identica cu cea intalnita in randul oamenilor. “In orice caz, chiar si o mica imbunatatire ar putea avea un impact dramatic asupra calitatii vietii oamenilor”, a precizat Weissberg pentru BBC.