SUBIECT: Informatii utile

Informatii, discutii, terapii

Discutii diverse despre medicina generala. Cabinete medicale, doctori, spitale, diverse boli, dieta, discutii despre chirurgie, neurologie, terapii, etc.

Unii oameni spun ca sanatatea este cea mai importanta.
Unii oameni iubesc banii.
Unii ar da toti banii din lume pentru sanatate.

Daca aveti vreo informatie referitoare la noutatile de ultima ora in domeniul medical, analize sau tratamente, va rog postati aici!

Se pare ca si francezii cauta leacul pentru TVM.
www.neurogelenmarche.org sectiunea project preclinique.Au acolo 2 filmulete,cine stie franceza va sti exact cum sta treaba.

Cateva descoperiri ce merita mentionate:

Prima perioada in anii 1900: Neuronii Sistemului Nervos Central nu re-cresc dar cei periferici da

Primele incercari de re-crestere a neuronilor nu au reusit. Opinia predominanta pentru majoritatea secolului a fost ca nervii periferici cresc daca sunt taitati sau lezati dar neuronii din SNC nu. Deci, cu toate ca nervii din mana sau picioare re-cresc dupa leziune, se credea ca cei din creier si cordonul spinal nu. Oricine s-a taiat adanc la un deget (sa spunem cand taiau ceapa) isi aminteste ca nu putea simti varful degetului pentru cateva saptamani dupa “accident”. Intr-un tarziu “simtul” revine, dar numai dupa cateva saptamani in care nervii senzorialii cresc inapoi pana la varful degetului.

1981: Neuronii din SNC pot re-creshte!
Albert Aguayo si echipa lui, din Montreal, a aratat ca neuronii SNC pot re-creshte, in situatia in care li se asigura un mediu “propice”. Aguayo a sugerat ca trebuie sa fie factori in SNC care blocheaza re-creshterea neuronilor, pe cand in SNP sunt factori care ajuta nervii sa re-creasca. Pana in perioada asta, majoritatea cercetatorilor nu era interesati in incercarea de a trata TVM, deoarece credeau ca neuronii SNC nu puteau sa re-creasca, si de aceea TVM era netratabil. Descoperirile lui Aguayo au dus la o noua era in cercetare – incercarea de a face neuronii SNC a re-creste.

Dupa cercetarile lui Aguayo, multi cercetatori au inceput sa se gandeasca mai serios la a face neuronii sa se regenereze. Cateva dintre aceste cercetari au aceleasi metode, dar de obicei scopul principal este de a face ca neuronii de deasupra nivelului leziunii (ex. neuronii din creier) sa creasca trecand pe langa nivelul leziunii si sa se reconecteze cu tinta lor corespunzatoare de sub nivelul leziunii. Pana acum, foarte putini au reportat ca incearca sa faca sa creasca neuronii de sub nivelul leziunii (e.g. neuronii senzoriali) catre respectiva lor tinta din creier (pt. a reauduce simtul).

Multe eforturi au fost facute pentru a rezolva enigma regenerarii, si aceste eforturi pot fi grupate in felul urmator:

1. Descopera si furnizeaza factori care ajuta la re-cresterea neuronilor in cordonul spinal lezat
2. Descopera shi impiedica factori ce blocheaza re-cresterea neuronala in cordonul spinal lezat

Strategii de a furniza factori ce ajuta la re-crestere

Datorita lucrarilor lui Aguayo s-a gasit o metoda de a stimula recresterea prin folosirea unui nerv periferic (despre care stiau ca va recreste daca este lezat), prin ocolirea zonei lezate. Cu toate ca partea cu “podul de legatura” a fost usor de realizat, problema care a ramas a fost ca odata ce neuronii au recrescut prin pod, la re-intrarea in cordonul spinal cresterea se stopeaza brusc (datorita factorilor din codonul spinal ce impiedica re-cresterea).

O alta arie de cercetare in regenerarea cordonului spinal este legata de celule din SNC care isi pastreaza abilitatea de a creste si a se diviza si a ajunge la maturitate. Majoritatea celulelor din care este alcatuit creierul si cordonul spinal nu re-cresc sau se divizzeaza sau isi schimba tinta conectiilor in maturitate; ceea ce este un lucru bun deoarece nimeni nu si-ar dori ca sistemul sau nervos sa-isi reconfigureze circuitele zi de zi. Daca ar fi asa, mesajul care-l trimiti astazi pentru a ridica piciorul stang ar putea maine merge la neuronii ce fac sa se ridice piciorul drept (si asta s-ar putea sa fie o problema). Totusi sunt celule in sistemul nervos central care isi pastreaza abilitatea de a creste si in maturitate – un tip de astfel de celule sunt celule olfactive “invelitoare”(olfactory ensheating cells-OEC). Ce sunt aceste celule olfactive “invelitoare” (OEC)?

Fiecare persoana are in organism astfel de celule. Ele sunt celulele care inconjoara, “invelesc” neuronii ce transmit miros de la nas inspre creier. Avantajul de a le folosi consta in faptul ca fiind ale tale, nu sunt probleme cu sistemul imunitar deoarece nu sunt respinse de organism, si pot creste in sistemul nervos central. Experimente recente cu aceste celule au fost promitztoare. Ideea este ca aceste celule odata injectate in zona lezata, vor “inveli” neuronii lezati si ii va ajuta sa creasca prin si pana la capatul mediului ostil al zonei lezate la conectiile lor respective. Sobolani care au fost implantati in zona cervicala lezata cu celule olfactive “invelitoare”, si-au recapatat abilitatea de a isi folosi labutele din fatza (sobolanii la care nu a fost facut un implant, nu!). Aceste experimente au aratat ca neuronii cresc pana la 3 cm peste zona lezata (ceea ce este foarte mult in cordonul spinal al unui sobolan!). In acest exemplu, abilitatile de recrestere ale celulelor olfactive “invelitoare” (OEC), s-a dovedit sa invinga, in oarecare masura, mediul ostil si inhibitor din zona lezata. Cercetarile continua in aceast domeniu.

Blocarea obstructorilor

In urmatorul exemplu, cercetatorii au descoperit un element in cordonul spinal ce blocheaza re-cresterea. Cercetatorii au “blocat” acest element inhibitor pentru a promova re-cresterea neuronilor lezati. Acest factor inhibitor a fost numit recent NOGO (deoarece neuronii “nu merg” (“no go”) cand el este prezent – vedeti, unii cercetatori au simtul umorului). Ideea este de a injecta o substanta ce blocheaza acest factor inhibitor, astfel ca mediul sa nu fie atat de ostil si neuronii care incearca sa re-creasca, sa o poata face.

Aceasta metoda a avut succes partial. La sobolanii care au avut o astfel de injectie, neuronii re-cresc 1 mm (versus 0,7 mm la animalele care nu au fost injectate). Chiar daca a ajutat la re-crestere, nu a dus la recapatarea functiilor, si nu a rezovat problema. Deci, cercetatorii continua sa lucreze ….

Ultimul exemplu este despre incercarea de a reduce mediul ostil si inhibitor al cicatricii gliale. Pe langa moleculele cunoscute ca blockeaza re-cresterea in cordonul spinal (ex. NOGO mentionat mai sus), sunt factori in cicatrice care blocheaza re-cresterea (unul dintre ei este “chondroitin sulphate proteoglycan” – hai sa-l numim CSPG). Cercetatorii au descopeirt ca daca adauga o molecula care taie o parte din aceasta molecula inhibitoare CSPG (molecula care face aceasta taiere este numita “chondroitinase ABC”), neuronii au putut creste prin cicatricea gliala si mai departe.

A avut succes partial. Cand au adaugat acest “Chondroitinase ABC”, a fost promovata atat cresterea neuronilor in ascensiune, cat si a acelora in descensiune. Sobolanii nu erau “normali” sau refacuti complet dupa acest tratament, dar functiile lor au cunoscut imbunatatiri. Veti observa ca arata elementul in forma de Y, care blocheaza moleculele inhibitorii NOGO. Este acolo deoarece urmatorul pas in strategiile de regenerare, este incercarea de a combina aceste medote ce au aratat un “succes partial”. Majoritatea metodelor de regenerare care au fost incercate pana astazi arata ceva progrese, dar nu o recuperare completa, si se spera, ca prin combinarea acestor metode cu succes partial, poate vor gasi o combinatie care sa functioneze pentru oameni. Probabil, aceste metode de regenerare vor trebui sa fie aplicate in combinatie cu descoperirile in domeniul reabilitarii ce au dus la progrese in functiile existente dupa leziune (ex. Antrenamente cu greutatea corpului, terapia Laufband ).

Pe scurt, aceste exemple nu acopera tot domeniul cercetarii regenerarii, dar speram ca arata cum a inceput totul ( cu descoperirile lui Aguayo) si unele drumuri pe care cercetarea poate sa le ia pentru viitor.

Celulele stem, Unesco si cercetarea privind celulele stem: aspecte etice si legislative

Reproduc un artiol gasit pe medicalstudent.ro

Ce sunt celulele stem?

Celulele stem sunt acele celule care au abilitatea de a se transforma în cursul dezvoltării în mai mult de un singur tip de celule.

Această proprietate unică face ca celulele stem să fie ţinta a numeroase cercetări, dezbateri, punctul de plecare a numeroase tehnologii dar și o problemă bioetică majoră prin implicaţiile ştiinţifice, religioase, filosofice, etice pe care le-ar putea avea utilizarea lor asupra omului şi asupra viitorului omului.

Comisia Internaţională de Bioetică a UNESCO, precum și Comisia de Bioetică a UNESCO România acordă în ultimul timp din ce în ce mai mult interes rezolvării acestei probleme aparente fără soluții momentane.

În acest sens, pe data de 27 februarie 2008 a avut loc în sediul Comisiei Naționale a României pentru UNESCO dezbaterea cu tema „Cercetarea privind celulele stem: aspecte etice și legislative”. Printre participanții la această consfătuire s-au numărat prof. dr. Constantin Bogdan, președintele Comisiei de Bioetică UNESCO România, dr. Mircea Panait, președintele Comisiei de bBioetică INCDMI Cantacuzino, preot prof. dr. Emil Moraru, reprezentant al Arhiepiscopiei Romano – Catolice București, Ioana Ispas, consilier pe probleme de bioetică ANCS, preot prof. dr. Vasile Răducă, secretar general Comitetul de Bioetică al Patriarhiei Române, dr. Alexandra Burlacu, de la INCDP Simionescu, dr. Stela Lerintiu, de la UMF Cluj-Napoca, Clinica Ginecologie I, Mariela Hăulică, de la OSIM.

Vom vorbi în continuare despre fondul științific al celulelor stem, despre posibilele aplicații pe care le-ar putea avea cercetarea pe acest tip de celule, vom trece în revistă punctele de vedere ale filosofilor dar și ale Bisericii, vom încerca să stabilim statutul embrionului uman și argumentele etice pro și contra în acestă dezbatere, vom prezenta opțiunile pe care le putem avea prin folosirea embrionilor umani pentru ceretarea pe celule stem embrionare și vom încheia cu o serie de concluzii generale care ar putea fi un ghid pentru cercetătorii din acest domeniu.

De asemenea vom trece în revistă pe parcursul acestei dezbateri scrise câteva dintre lucrările prezentate la consfătuirea de bioetică și genetică de la CNR UNESCO din 27 februarie. Trebuie menționat aici că prezentările participanților la această reuniune pe tema cercetării privind celulele stem au fost variate și au cuprins diverse teme. Amintim aici cercetarea privind celulele stem și UNESCO, legislația națională și internațională în domeniul cercetării privind celulele stem, aplicații legate de celulele stem – ce este și ce nu este brevetabil în biotehnologii, considerații etice legate de fertilizarea in vitro. De asemenea au mai fost prezentate problemele legate de statutul embrionului, moralitatea experimentelor pe celule stem embrionare umane, aspectele practice ale evaluării etice a proiectelor europene de cercetare în domeniul celulelor stem și aspectele etice privind obținerea acordului de utilizare în cercetare a surplusului de material biologic. Vom observa mai târziu că au fost surprinse prin lucrările la această consfătuire toate punctele cheie ale problemei reale și arzătoarea a cercetării pe celulele stem embrionare.

Fondul științific al celulelor stem

Cum spuneam, celulele stem sunt celule cu proprietatea de a se putea transforma în mai mult de un singur tip de celule. Ele pot fi totipotente, pluripotente sau multipotente.

Celulele stem totipotente sunt celulele embrionului timpuriu și se pot transforma în toate tipurile de celule necesare pentru a asigura funcțiile organismului. Celulele stem pluripotente (liniile de celule stem embrionare) sunt de asemenea capabile să se dezvolte în majoritatea tipurilor celulare dar singure nu pot asigura funcționarea organismului și deci viața. Celulele stem multipotente au de asemenea abilitatea de a se transforma într-o serie limitată de tipuri de țesuturi. Acest ultim tip de celule stem pot fi găsite și în corpul uman ajuns la maturitate (de exemplu celulele din măduva osoasă care pot da naștere la toate seriile de celule sanguine dar în același timp și la celule hepatice sau miocardice).

Celulele stem embrionare pot proveni direct din embrion în stadiul de preimplantare a dezvoltării sale. Extracția în sine va avea ca urmare directă tocmai blocarea posibilității respectivului embrion de a se dezvoltare prin implantare în uter. Cu alte cuvinte existența embrionului va lua sfârșit odată cu extragerea celulelor.

Celulele stem embrionare pot fi menținute viabile în mediu artificial și vor prolifera mai mult sau mai puțin indefinit. Mai mult, previziunile viitorului geneticii ne spun că va fi posibil să dezvoltăm aceste celule în anumite tipuri de țesut care să devină mai târziu în stadiul evolutiv celule sau țesuturi ”de rezervă”.

Posibilele aplicații ale cercetării pe celule stem embrionare.

Numeroși oameni de știință au afirmat că beneficiile pe care le-ar putea aduce acest tip de cercetare umanității sunt extrem de importante și dacă ne lăsăm puțin imaginația să se joace putem să ne dăm și noi seama de incredibilele posibilități și porți care s-ar putea deschide în lumea medicală odată cu dezvoltarea cercetării pe celule stem embrionare.

Riscul incompatibilității de organ în cazul persoanelor care au suferit un transplant ar putea fi evitat prin prepararea celulelor stem din ”embrioni” creați prin transfer nuclear (transferul unui nucleu din celulele proprii ale pacientului). Acest procedeu a fost numit de unii cercetători ”clonare terapeutică”.

Dar cum nimic nu este perfect, există și anumite riscuri ale acestei noi tehnologii. Ca exemple ar fi proliferarea necontrolată a celulelor transplantate sau transmiterea agenților infecțioși.

Revenind la beneficii, cercetarea pe celule stem embrionare ar putea provoca revoluții în multe ramuri ale medicinii, prin posibila descoperire a tratamentelor diferitelor afecțiuni care în acest moment sunt în mare parte incurabile.

În cazul bolilor sistemului nervos, cum ar fi Parkinson, Alzheimer, scleroza multiplă precum și alte afecțiuni neurodegenerative, rezolvarea ar putea apărea prin înlocuirea celulelor nervoase pierdute sau deteriorate cu țesuturi dezvoltate în laborator derivate din liniile celulare embrionare stem. Ar putea fi posibil transplantul de neuroni care să pătrundă în creier sau să producă diferiți neurotransmițători care lipsesc. De asemenea ar putea fi posibil și transplantul de celule gliale. În clinică, tratamentul pacienților care suferă de boala Parkinson s-a efectuat la o scală limitată prin transplantul de celule din creierul fetal.

Celulele musculare cardiace distruse în timpul unui infarct miocardic ar putea fi înlocuite cu celule musculare netede cardiace produse prin diferențierea in vitro a celulelor stem embrionare.

În cazul afecțiunilor oaselor și cartilajelor, boli precum osteoartrita ar putea fi corectate prin inserarea de celule care ar putea repara porțiunea cu probleme. De asemenea, osul lipsă (în urma traumelor sau intervențiilor chirurgicale) ar putea fi înlocuit de celule ososase nou generate.

În tratamentul cancerului, măduva osoasă, care este folosită astăzi în transplantul de sânge și celule cu rol în imunitate (parte a tratamentului cancerului care permite folosirea mai intensivă a medicamentelor citotoxice), ar putea fi înlocuită în mod eficient cu injecții de celule stem hematopoietice derivate din celule stem embrionare cu potențial imunogenetic definit sau autologe pacienților. Această metodă cu efecte benefice directe asupra imunității ar putea de asemenea fi extrem de utilă și în tratamentul imunodeficiențelor de tip SIDA sau bolilor imune cum sunt lupusul eritematos sistemic sau scleroza multiplă.

În condițiile în care xenotransplantul și implantarea de celule producădoare de insulină din insulele pancreatice au întâlnit reacții limitate, existând probleme majore de siguranță publică mai ales în cazul xenotransplantului, cultivarea de celule ale insulelor β pancreatice derivate din celule stem embrionare ar putea fi o soluție salvatoare în situația actuală de lipsă de țesut transplantabil și pentru problemele ce țin de incompatibilitatea de organ în cazul pacienților diabetici.

Filosofii și clerul

Fiecare ființă, fiecare persoană este unică. Deci cum și cu ce drept să folosim embrionii, care au acest potențial extraordinar de a se transforma într-un OM UNIC, în scopul cercetării? Aceasta este problema pe care filosofii moderni o au de rezolvat. Pentru cercetarea pe embrioni umani stau ca argumente în primul rând incredibilele beneficii pe care le-ar putea aduce aceasta în tratamentul tuturor afecțiunilor pe care le-am descris mai sus. Cu alte cuvinte, nu este sigur dacă este etică această cercetare, dar cu siguranță este nevoie de ea.

În același timp, o contribuție majoră în această dezbatere o aduc opiniile diferitelor religii, opinii care variază în funcție de statutul embrionului uman în diferitele culturi și confesiuni. Unele consideră posibilă utilizarea embrionului în scopuri terapeutice sau de cercetare, în timp ce altele consideră inacceptabilă folosirea embrionului uman în astfel de scopuri.
În religia islamică, vârsta la care embrionul „capătă suflet” este de 40 de zile de la fertilizare, deci în perioada de dinainte de atingerea vârstei de 40 de zile ar putea fi acceptată folosirea embrionului în scopuri terapeutice sau în cercetare.

Din punctul de vedere al creștinilor protestanți, statutul uman este stabilit după dobândirea treptată a anumitor calități, calități care ar putea să nu fie prezente la embrionul timpuriu, fapt care ar permite cercetarea pe embrioni și folosirea lor terapeutică.

Iudaismul spune că statultul de om nu este prezent în momentul fertilizării, ci se dobândește după o perioadă de dezvoltare post-implantare. De asemenea, embrionul în afara pântecelui mamei nu are statut de ființă, decât atunci când părinții își exprimă dorința de a avea copil, fapt ce ar putea înlesni utilizarea embrionilor care nu prezintă potențial de implantare și deci de viață.

Cea mai vehementă opinie contra folosirii embrionilor în scopuri terapeutice sau pentru cercetare o are Biserica Romano-Catolică?. Această opoziție se datorează percepției că omul își capătă statutul de ființă umană în momentul fertilizării, deci embrionul este considerat ființă umană și i se conferă toate drepturile inclusiv dreptul la viață. Viața fiecărui embrion este sacră și în concluzie nu este permisă sub nici o formă utilizarea embrionilor supranumerari în scopuri terapeutice. Papa Ioan Paul al II-lea spunea că „cercetarea pe celule stem embrionare este în aceeași categorie cu avortul, eutanasia sau orice altă formă de atac asupra unei vieți nevinovate”.

Argumente etice – statutul embrionului uman

Toate argumentele pro și contra cercetării pe celule stem embrionare au fost în jurul unei probleme centrale: ce este embrionul? Variantele de răspuns la această întrebare capitală sunt două: embrionul este o ființă umană - și în această situație dezbaterea poate lua sfârșit deoarece la fel ca orice ființă umană embrionul va avea legi care să-l protejeze; sau, embrionul este doar o grămadă de celule – variantă în care din nou această discuție este de prisos având în vedere libertatea totală pe care ar putea-o avea oamenii de știință în cercetarea pe celule stem embrionare.

Și deși ne-am dori ca de această dată regula să nu fie respectată, vorbele din străbuni par a fi enervant de actuale – adevărul este undeva la mijloc și din păcate asta nu ne poate ajuta cu nimic…

Cum spuneam – problema o reprezintă statutul embrionului. Dar de ce atâtea discuții pentru o grupare de celule (și aici vom vedea și de ce nu este deloc simplă treaba bioeticienilor)? Pentru că nu este un grup de celule ca oricare alt grup de celule – este un grup de celule cu proprietatea extraordinară de a se dezvolta într-un organism uman unic complet funcționabil și total diferit față de entitatea din care s-a format. Tocmai acest potențial biologic al embrionului de a se transforma într-o ființă umană îl face tema atâtor discuții în contradictoriu. Întrebarea cheie în această situație de mijloc este: trebuie inclus embrionul uman cu deplinătatea drepturilor în comunitatea morală care cuprinde oamenii și doar pe ei?

Și cum clericii de diferite confesiuni au diferite opinii în funcție de poziția adoptată de diversele religii, la fel și filosofii și bioeticienii au diferite păreri cu referire la statutul embrionului uman în funcție de filosofia după care se ghidează.
Un punct de vedere este acela că apartenența la comunitatea umană începe odată cu fertilizarea ovulului de către spermatozoid, moment din care organismul primitiv – embrionul – are o identitate pe care o va purta pe tot parcursul dezvoltării sale ca și infant, copil și până la definitivarea devenirii sale ca om.

O părere interesantă vine din partea altor grupuri de filosofi care afirmă că putem numi o entitate „om” condiționând aparteneța sa la comunitatea umană cu capacitatea de a experimenta tocmai acele lucruri care dau sens și valoare vieții însăși.

Din punctul de vedere biologic, individualitatea personală poate fi atribuită embrionului doar după ziua din dezvoltarea sa timpurie în care diviziunea în gemeni nu mai este posibilă (până la 13 zile după fertilizare).

O altă mare problemă a dezbaterii o reprezintă potențialul embrionului. Tocmai acel potențial extraordinar și unic despre care aminteam mai sus de a deveni o persoană chiar dacă embrionul în sine nu este încă o persoană. Cu alte cuvinte, embrionul uman are două motive pentru care ar trebui să fie protejat: statutul său contestat de ființă umană și potențialul său de a deveni o ființă umană, chiar dacă este sau încă nu una. Și dacă în cazul statutului există din plin argumente pro cercetării pe celule stem embrionare, capacitatea embrionului de a se dezvolta într-un om care cu siguranță va fi unic pune probleme mari mai ales bioeticienilor. Și asta din cauză că este greșit să distrugi un embrion înainte de a-și duce la bun sfârțit scopul său atât de spectaculos care este viața umană. Există evident și opinii care să contrazică cele tocmai spuse și anume acelea că potențialul de a deveni ceva nu trebuie echivalat cu ceea la care trebuie să se ajungă. Dacă nu acordăm nici un fel de drepturi spermatozoidului sau ovulului cu toate că sunt componentele zigotului, care va deveni embrion și apoi făt, de ce atunci să dăm statut uman embrionului?

Dacă ne gândim la vechea problemă a oului și a găinii, întrebarea aici n-ar fi cine a fost primul, ci mai degrabă dacă ar fi etic să spargem oul când el are potențialul de a deveni găină. Și dacă la această problemă rezolvarea ar fi de ordin gastronomic, când vine vorba de specia umană, gravitatea situației este critică. Și ar mai fi o problemă – cea a embrionilor rezultați prin fertlizarea in vitro: ei nu vor fi implantați în uter și deci nu au potențial de a deveni om. În aceeași categorie intră și embrionii rezultați prin transfer nuclear care nu vor fi implantați în scopul de clonare umană.

Folosirea embrionilor umani pentru cercetare pe celule stem embrionare

Și dacă ne gândim la controversele tocmai descrise de mine cine altcineva să găsească soluții la această problemă decât Comisia Internațioanlă de Bioetică ?. În legătură cu cercetarea pe celule stem embrionare bioeticienii s-au hotărât asupra a trei opinii, toate inteligibile etic și susceptibile unor discuții mai aprofundate: poziția potrivit căreia folosirea embrionilor umani pentru derivarea celulelor stem embrionare nu este etică, opinia care susține că este acceptabilă această tehnică din punct de vedere etic doar pentru anumite scopuri medicale și sub supraveghere strictă și puntul de vedere care afirmă că luând în considerare numeroasele riscuri care apar odată cu acest tip de cercetare și posibilele implicații etice, cercetarea pe celule stem embrionare ar trebui interzsisă.

Dacă se consideră că cercetarea pe celule stem embrionare este posibilă din punct de vedere etic, Comisia Internațională de Bioetică a dispus o serie de considerații etice care trebuie să fie urmate.

Există mai multe surse de embrioni, care atrag de la sine o serie de discuții etice: embrionii rezultați în urma fertilizării in vitro cu scopul de a fi implantați în uter – ceea ce îi conferă statutul de precursor al unei ființe vii și deci nu ar trebui sub nici o formă oprit din atingerea scopului pentru care a fost creat; embrionii supranumerari, creați inițial in vitro tot pentru a fi implantați în uter – sunt embrioni fără viitor, ceea ce ar face posibilă utilizarea lor în scop terapeutic sau pentru cercetare; embrionii obținuți în urma fertilizării oocit – spermă în scopul cercetării sau dezvoltării de linii celulare stem și „embrionul” creat prin transferul nucleului unui donor într-un oocit denucleat – aceste ultime două tipuri de embrioni, fiind formați special pentru cercetare, necesită discuții suplimentare.

Aceste discuții sunt bine înțeles de ordin etic și se referă la aceleași două proprietăți ale embrionului uman: statutul său și abilitatea sa de a se transforma într-o persoană. Doar că în această situație, a embrionilor creați pentru cercetare pe celule stem embrionare, problema se complică tocmai din cauză că, făcând referire la statutul acestor embrioni, ei nu au avut niciodată vreun fel de viitor ca ființă vie. Cu alte cuvinte dacă scopul embrionilor umani este să dea naștere la viață, scopul acestor tipuri de embrioni creați artificial este știința.

Împotriva folosirii acestei categorii aparte de embrioni pentru cercetare și terapie stă conceptul de respect pentru viață și mai ales pentru viața umană, în conformitate cu care dacă prețuim viața și oamenii, atunci ar trebui să prețuim toate manifestările corpului uman. Tocmai această dragoste de viață și de oameni vine ca argument pentru cercetarea pe acest tip de celule stem embrionare și folosirea în acest sens a acestui tip de embrioni. Și deși este oarecum anormal ca aceeași idee filosofică să fie și pro și contra într-o situație, în acest caz, deși nu este etic să distrugem ceva ce poate deveni o viață și nu orice fel de viață, un om, beneficiile pe care le poate aduce cercetarea pe celule stem embrionare pentru umanitate în general ne provoacă să găsim soluții imediate și poate de ce nu să alegem acele cazuri excepționale care să împace pe toată lumea.

O categorie specială este cea a embrionilor creați prin transfer nuclear în scopul derivării celulelor stem. Această tehnică este o formă de clonare, dar nu este clonare reproductivă, având în vedere că acești embrioni nu urmează sub nici o formă de a fi implantați. Din acest motiv acest procedeu a fost numit și „clonare terapeutică” și aceste celule prezintă proprietatea de a fi compatibile cu celulele donorului nucleului, cu numeroase posibilități pentru transplantul autolog și rezolvări în cazul respingerii organului transplantat.

În cazul acestui tip de embrioni, care pare a fi una din acele situații excepționale, Comisia Internațională de Bioetică consideră acceptabilă din punct de vedere etic crearea „embrionilor” prin transfer nuclear în sensul producerii de celule stem embrionare cu scopuri terapeutice. Implantarea embrionilor astfel creați este interzisă în conformitate cu Declarația Univesală a Drepturilor Omului și Genomului Uman. Problema etică ridicată în acest caz este alta, de asemenea gravă – transferul nuclear poate deveni primul pas spre clonarea reproductivă umană. Discuțiile rămân deschise și probabil că istoria ne va spune dacă ne-am descurcat bine sau nu…

Cert este că pentru a putea stăpâni o descoperire pe cât de impresionantă pe atât de periculoasă dacă este scăpată din mâini, trebuie stabilite anumite reguli și constrângeri foarte clare și care să fie urmate cu strictețe. În primul rând este necesar consimțământul din partea donatorilor materialului biologic și de asemenea este necesar ca cercetarea să se justifice prin beneficiile aduse umanității. Orice cercetare de ordin non-medical este cu siguranță total neetică, la fel și cercetare care continuă după depășirea stadiilor inițiale de dezvoltare embrionară. În concluzie, aplicațiile medicale ale cercetării pe celule stem embrionare trebuie să fie aplicații terapeutice bine identificate și nimic altceva. Și bine înțeles trebuie enunțat și evidentul, pentru a evita speculanții din toate colțurile, SUB NICI O FORMĂ DONAREA DE EMBRIONI UMANI NU TREBUIE SĂ FIE O TRANZACȚIE COMERCIALĂ, IAR ORICE FEL DE RECOMPENSĂ FINANCIARĂ TREBUIE EVITATĂ.

În concluzie

Cel mai dificil într-o dezbatere de acest gen, cu multe variante și argumente și aspecte și excepții, este finalul, momentul concluziilor. Și ca un efect logic concluziile unui șir lung de întrebări vor fi tot niște întrebări.

Grija principală a bioeticienilor este de a stabili statutul embrionului uman. Este embrionul ființă umană în deplinătatea drepturilor sau nu, și dacă da, de la ce vârstă? Sunt întrebări la care se răspunsul se lasă așteptat și compromisul pare greu de găsit.

O altă problemă este aceea că embrionul, indiferent de statutul său, are potențialul de a deveni o ființă umană, care este unică. Cum putem să folosim celulele stem embrionare fără a vătăma în nici un fel acest potențial?

Salvarea de ultimă oră pare a fi o nouă tehnică numită reprogramare directă, care realizează modificarea genetica prin rearanjarea ADN-ului unor celule adulte cu scopul creării de celule stem. Cercetătorii de la cele două universități implicate în acest studiu – Universitatea Kyoto și Universitatea Wisconsin-Madison folosesc celule recoltate din prepuțul unui nou-născut și celule tegumentare prelevate de la o femeie adultă. O descoperire formidabilă care ar putea face în viitor ca această dezbatere să nu-și mai aibă rostul.

Din punct de vedere legal, Comisia Internațională de Bioetică ne spune că fiecare țară, fiecare societate în parte are dreptul și îndatorirea de a se decide asupra problemelor etice cu care se confruntă, inclusiv cercetarea pe celule stem embrionare. De asemenea, trebuie să existe un proces continuu de educare și informare în acest sens și în același timp un dialog continuu în cadrul societății asupra problemelor etice ridicate de acest tip de cercetare.

În cazul în care este permis vreun tip de cercetare pe embrioni umani, trebuie avut grijă ca această cercetare să se deruleze în conformitate cu programul stabilit și după anumiți indici bine definiți. În orice fel de cercetare pe celule embrionare provenite din orice tip de embrioni, este obligatoriu ca donatorii de material biologic să fie în totalitate informați și cercetarea să aibă loc doar cu consimțământul lor informat.

Este îmbucurător sau poate – cine știe – înspăimântător faptul că sfatul Comisiei Internaționale de Bioetică este să se ia în considerare tehnologiile alternative de obținere de linii celulare embrionare stem de la surse compatibile genetic pentru cercetarea în clonarea terapeutică. Aceste celule stem embrionare pot fi celule stem adulte, prelevate de la un individ adult viu, și celule stem obținute prin transfer nuclear. Din nou trebuie specificat că transferul nuclear trebuie folosit doar pentru cercetarea terapeutică.

Și pentru că suntem oameni și îmi place să cred că respectăm oamenii măcar pentru incredibila creație reprezentată de corpul uman trebuie să amintesc în final respectul față de demnitatea umană în conformitate cu principiile Declarației Universale a Drepturilor Omului și a Declarației Universale a Drepturilor Omului și Genomului Uman. Să folosim știința pentru binele umanității și nu pentru binele individului…

DR.RADU-IOAN URSU
Medic rezident anul I genetică medicală

Un "etic" Avans in Stem Cell Research [cercetare]

Potrivit unui articol Washington Post, oamenii de stiinta si- au dat seama cum să transformaţi un tip de celule stem adulte în altul. Ce face ca această dezvoltare chiar mai interesant este faptul că nu a fost facuta intr-o antena de satelit de Petri - această schimbare a fost creat în interiorul unui trai animal.

Această breşă va duce la vindecari în mod curent pentru boli şi răni, cum ar fi măduva spinării leziuni (SCI), în timp ce eludarea etice obiecţii care sunt acum a împiedica stem cell research.

Cercetari privind mouse-uri de la Harvard Stem Cell Institute de co-director de Douglas A. Sighisoara, şi colegii, moleculară găsit trei parametri care au fost în măsură să transforme un comune de celule în pancreasului într-una singură, care poate produce insulină. Aceasta are potenţialul de a beneficia de persoane suferă de diabet zaharat, boli cardiovasculare şi de alte boli.

Imaginaţi-vă posibilitatea de a vă vindeca boli sau vindeca trupul vostru prin sigiliul de o celulă trece - un proces care ar economisi timp şi bani atât faptul că este în curs de cheltuit pe droguri şi alte terapii în curs de desfăşurare.

"Eu nu văd nici o problemă morală în această tehnică de bază", a spus Richard Doerflinger din SUA Conferinţa Episcopilor catolic, un lider de adversarul provine de celule embrionare de cercetare. "Aceasta este o" câştig-câştig "situaţia de medicină şi etică."

În timp ce cercetătorii avertizează că , înainte de acestea vor fi în măsură să dovedească faptul că această inovaţie se va utiliza pentru a vndeca boală şi leziuni, acesta este un alt mare pas făcut de către ştiinţa realizării de sănătate şi de longevitate.

daniele.....si dupa ce citii ditamai cearceafurile postate de tine....mi-am adus aminte ca celulele alea stem nu l-au ajutat pe petro.......ma poate cineva teleporta in timp sa vad peste 50 ani ce descoperiri voi fi?

Americanii au descoperit injectia care te scapa de orbire

Cercetatorii americani au vesti incurajatoare. Dupa teste amanuntite, acestia cred ca au gasit tratamentul pentru pierderea vederii. Astfel, o simpla injectie de gene facuta direct in retina ar putea ajuta mii de oameni sa isi recapete vederea.

Cercetatorii de la Institutul Ortalmologic de la Universitatea Pennsylvania, din statul american Philadelphia, au descoperit un tratament in premiera pe trei pacienti cu varste de pana in 20 de ani, care si-au pierdut vederea din cauze ereditare, relateaza Daily Mail.

Rezultatul a fost spectaculos. In numai o luna, toti cei trei au inceput sa desluseasca lumina puternica din jur. Pacientii isi pierdusera vederea din cauza unei boli congenitale, care pana acum era considerata netratabila.

Cu toate acestea, testele au aratat ca pacientii se adaptau foarte greu la trecerea de la un mediu la altul. Astfel, tinerii au avut nevoie de cateva ore pana ce ochii s-au obisnuit cu intunericul.

Oamenii de stiinta spera ca tehnica sa poata fi folosita ca tratament pentru bolile de retina, in aproximativ doi ani. In continuare, acestia spera ca peste aproximativ cinci ani, metoda sa poata fi adaptata si persoanelor care si-au pierdut vederea din cauza varstei.

Prima banca de celule embrionare stem din Bucuresti

CMU, in parteneriat cu Stem Health Grecia, deschide prima banca de celule embrionare stem din Bucuresti Stem-Health Unirea, va fi inaugurata la inceputul anului 2009 si va lucra dupa cele mai inalte standarde occidentale

Centrul Medical Unirea (CMU), liderul pietei romanesti pe segmentul abonamentelor medicale corporate, anunta inaugurarea, la inceputul anului viitor, a primei banci de celule embrionare stem din Bucuresti. Noua Stem-Health Unirea reprezinta rezultatul unui parteneriat indelungat dintre Centrul Medical Unirea si Stem-Health Grecia si va utiliza metode si protocoale de lucru similare celor ale Cord Blood Bank New England cu sediul in Statele Unite.

Desi utilizata de ceva timp in statele occidentale, aceasta modalitate de tratament cu celule stem, reprezinta un concept recent intrat pe piata din Romania. Aceasta maniera ofera posibilitatea organelor bolnave sa se regenereze pe cale naturala. Celulele stem, sunt celulele de baza ale organismului care au capacitatea de a da nastere oricarui tip de celula, tesut sau organ. Prezente in numar destul de mic, celulele stem se recolteaza la cateva minute de la nastere, numai din cordonul ombilical si pot vindeca un numar semnificativ de boli – de la leucemie, la diferite tipuri de cancer si boli congenitale.

Specialistii Strem Health Grecia avertizeaza noile mamici despre importanta alegerii celei mai potrivite banci de recoltare, in care trebuie sa primeze garantia si siguranta unei perfecte conservari a celulelor, precum si profesionalismul echipei, in conditiile in care exista anumite restrictii in ceea ce priveste prelevarea sau pastrarea acestora.

In conformitate cu etica profesionala si standardele de lucru occidentale, Clinica Stem-Health Unirea, garanteaza bebelusului proprietatea exclusiva a celulelor stem proprii, proprietate care poate fi folosita doar pentru nevoile stricte ale sale sau ale familiei. Intrucat viteza si conditiile de transport in laborator ale sangelui din cordonul ombilical sunt critice, noua banca de celule stem, Stem Health Unirea, va avea sediul chiar langa maternitatea CMU garantand astfel recuperarea si folosirea a cat mai multor celule stem din sangele ombilical.

“Stem Health Unirea va beneficia nu numai de expertiza partenerilor greci, dar si de un semnificativ aport de know-how din partea New England Blood Cord, conectata direct la centrul de cercetare din cadrul Universitatii Harvard. Momentan clinica se afla in stadiul de achizitie a echipamentelor pentru asigurarea intregului circuit in cele mai bune conditii – de la recoltare pana la depozitare – dar ne-am propus ca cel tarziu la inceputul anului viitor sa fim prima banca de depozitare de celule embrionare din Romania” a declarat dr. Andreia Valter, Director General Stem Health Unirea.

Dr. Andreia Valter, medic de medicina generala, doctorand in contraceptie hormonala, a lucrat in ultimii 10 ani in departamentul ginecologic al companiei farmaceutice Schering AG.

Despre Centrul Medical Unirea:
Centrul Medical Unirea a inaugurat la inceputul acestui an prima sa clinica din afara Bucurestiului, prin cumpararea unei participatii de 49% la Centrul Medical Motilor din Cluj-Napoca, primul pas al unei serii de achizitii si proiecte greenfield menite sa extinda serviciile Centrului Medical Unirea la nivel national. in luna aprilie a acestui an a fost inaugurata prima policlinica pediatrica, in Bucuresti – CMU Kids, luna mai a insemnat deschiderea centrului de Diagnostic si Tratament din Baneasa, in luna august CMU a preluat 50% din actiunile AVAMEDICA (Constanta) iar in toamna acestui an se va deschide primul spital privat de obstetrica-ginecologie – Maternitatea CMU.
Centrul Medical Unirea a fost fondat in anul 1995 de medicul cardiolog Wargha Enayati si a atras, la inceputul anului 2007, ca actionar minoritar fondul 3i Plc din Marea Britanie. CMU isi desfasoara activitatea in 8 policlinici multidisciplinare in Bucuresti, si in colaborare cu peste 100 de clinici partenere in tara. Specializata pe furnizarea de servicii medicale integrate in sistem de arondare companii, CMU a depasit cifra de 65.000 arondati si este in continua extindere.

NU VA INTRISTATI DE SITUATIA VOASTRA !!! VETI SCAPA DE PROBLEME. TREBUIE NUMAI SA AVETI CREDINTA SI RABDARE .
IN MEDICINA , DUPA RITMUL DE DEZVOLTARE , `CE IERI PAREA S.F. , MAINE DEVINE REALITATE`.
MULTA SANATATE !!!

S-a născut în Spania primul "bebeluş-medicament"

Primul bebeluş spaniol selecţionat genetic pentru a-şi vindeca fratele, bolnav de o formă foarte gravă de anemie congenitală, s-a născut duminică la Seviila, a anunţat Serviciul Andaluz de Sănătate (SAS).

Nou-născutul, denumit Javir şi cântărind 3,4 kilograme la naştere, este fructul selecţionării in-vitro a unui embrion fără anomalia genetică a frăţiorului său de şase ani, care a fost implantat apoi în uterul mamei sale, potrivit AFP.

Sângele cordonului ombilical al nou-născutului va fi transplantat, prin injecţie, fratelui său în speranţa de a-l putea scăpa de boală, o beta-talasemie majoră, forma cea mai gravă a acestei anemii genetice, apărută în urma unei anomalii a genelor hemoglobinei.

Obiectivul este ca celulele sănătoase ale nou-născutului să colonizeze măduva osoasă (fabrica celulelor sanguine) a fratelui bolnav, permiţându-i acestuia să fabrice, la rândul lui, globule roşii sănătoase. Grefa va avea loc peste aproximativ 20 de zile, iar şansele de vindecare sunt de 70-90%.

Acest tip de naştere selecţionată a "bebeluşului-medicament" pentru a vindeca un frate, are loc atunci când nu se poate găsi un donator de măduvă osoasă compatibil cu bolnavul.


Sursa: Realitatea.net

In cautarile mele cu sau fara folos prin articolele despre sanatate de pe internet,am ajuns sa caut ceva chiar si in prezicerile lui Nostradamus.De,omul cand n-are ocupatie,face si nesarate.Dar totusi,poate ceva a stiut el cand a scris catrenele alea,multe s-au dovedit a fi adevar.Cat despre ce ne intereseaza pe noi,am gasit cateva randuri.
Sa credem sa nu........decide fiecare.

Cu cateva luni in urma, dr. Edmond Fourier, unul dintre cei mai importanti cercetatori ai operei lui Nostradamus, faimosul vizionar francez din secolul al XVI-lea, a facut o descoperire senzationala.

Sub un bloc de piatra, in apropiere de Paris, el a gasit o cutie cu manuscrise ce cuprindeau o serie de profetii ale lui Nostradamus, necunoscute pana acum. Ele au fost facute publice intr-o lucrare, intitulata: "Descifrarea profetiilor lui Nostradamus".


Progresele medicinii vor prelungi durata de viata medie a omului la 200 de ani. O persoana de 80 de ani va arata ca una de 50, spune profetul. Numarul homosexualilor va creste de patru ori. Din motive inexplicabile, numarul "barbatilor care ii iubesc pe barbati va fi de patru ori mai mare", prezice Nostradamus. Vechile metode chineze de vindecare vor inlocui medicina moderna". Insanatosirea va veni din Est", scrie Nostradamus. Pe baza bioenergiei transmise prin maini, metoda va permite si celor care nu au pregatire medicala sa vindece boli, de la constipatie la cancer.



Bre Nostradame,o adresa de spital nu lasai si dumneata.......

Luminita, tu ai vrea sa traiesti atatia ani... 199 ca sa nu fie ca tine Poi daca la 80 esti ridata, cu pieile atarnate... cu dinti de bebel si arati de 50... prin analogie cu inca 50 de ani... cum va arata omul ca trup material??? Renunta barbatii la pasarica... de dragul celor asemenea lor? Vor face si copii in eprubeta???

Sa trecem la "Noutati medicale"...

O singura celula din creier poate reactiva miscarile voluntare ale muschilor paralizati, potrivit cercetatorilor americani care au reusit acest experiment original pe maimute, relatează AFP.

Rezultatele lor, publicate in ultimul numar al revistei Nature, ar putea sa duca peste cativa ani la aplicatii clinice pentru persoane paralizate din cauza unor rani la maduva spinarii sau a unui atac cerebral.

Cercetatorii au demonstrat pentru prima data ca maimutele pot invata sa utilizeze, iin cateva minute, un sistem de conexiune artificiala directa intre celulele cortexului motor, zona creierului care controleaza miscarile voluntare si un membru paralizat temporar prin injectarea unor anestezice.

Dezvoltarea acestui sistem, care a permis primatelor sa se foloseasca de un singur neuron pentru ca muschii de la incheietura mainii, ar putea permite crearea unei "neuroproteze relativ naturala", potrivit cercetatorilor.

"Daca poate sa o faca o maimuta, atunci omul ar trebui sa fie capabil sa o faca si el si chiar mai bine", a afirmat Chet Moritz de la Universitatea din Washington.

"Practic fiecare neuron pe care l-am testat poate fi utilizat pentru acest tip de simulare", a indicat el.

Nu vreau deloc sa traiesc atat,mai ales in situatia in care ma aflu.Era un citat din prezicerile lui Nostradamus,ce,am zis eu ca e ok?

Metode de regenerare a neuronilor

Ştim de foarte multă vreme că neuronii din sistemul nostru nervos care au suferit leziuni nu se mai pot regenera de la sine. O cauză precisă care să explice acest fapt nu există încă, presupunându-se doar că neuronii adulţi din sistemul nervos nu sunt capabili de o regenerare rapidă, în timp ce anumite celule pot crea un mediu inhibitor pentru ca aceştia să nu se poată reface după leziune. Întrebarea care derivă din toate acestea este dacă putem oare să depăşim aceste limite ale sistemului nostru nervos printr-o metodă artificială care să regenereze aceste celule chiar mai înainte de a le înţelege în întregime la nivel molecular.

Răspunsul pare să fie afirmativ, conform metodelor prezentate în cadrul conferinţei internaţionale NanoTech 2007, locul unde anul acesta două echipe de cercetători au oferit metode diferite pentru sporirea eficienţei regenerării celulelor nervoase folosind nanotehnologie.

Prima metodă, elaborată de o echipă a Universităţii din Miami, prezintă modul prin care se pot folosi nanoparticule magnetice pentru a produce o tensiune mecanică ce stimulează creşterea şi elongaţia axonilor neuronilor sistemului nervos. Folosirea nanoparticulelor şi a câmpurilor magnetice în procesul de regenerare a celulelor nervoase este eficientă atunci când se folosesc ţesuturi din nervul optic şi măduva spinării — ca în modelul în vivo sau când se folosesc neuroni ganglionari — ca în modelul in vitro. Deşi este încă la început, acest studiu ar putea avea curând implicaţii importante în tratamentul de vindecare a leziunilor măduvei spinării, la ora actuală încercând să se investigheze modul în care nanoparticulele pot fi încorporate în neuronii şi axonii de la locul leziunii.

Cea de-a doua metodă, mai elaborată şi cu rezultate concrete, a fost prezentată de echipa Universităţii Berkeley din California şi foloseşte nanofibre care conţin unul sau mai mulţi factori de creştere şi care aprovizionează cu o matrice bioactivă locul unde celulele nervoase pot creşte. Metoda se axează în special pe leziunile periferice ale nervilor care se cunoaşte că pot provoca pierderi ale funcţiilor senzoriale şi motoare ale corpului din cauza funcţionării acestor nervi ca „relee” pentru semnalele transmise între creier şi restul corpului. Nervul afectat se poate astfel regenera, prin creşterea fibrelor nervoase care sfârşesc în apropierea măduvei spinării deasupra leziunii, făcând legătura cu un alt segment de nerv, care lăsat netratat poate duce în final la paralizie totală.

Totuşi, o formă de tratament care a avut succes este înlocuirea unui segment din nervul afectat cu un altul sănătos dintr-o altă parte a corpului, cu toate că această procedură este deosebit de dificilă şi prezintă implicaţii majore precum pierderea funcţiei respectivului nerv donor. De aceea cele mai multe operaţii sunt imposibil de realizat datorită dificultăţii găsirii unui nerv potrivit pentru a putea fi folosit drept grefă.

Însă cercetătorii din California au pus la punct o tehnologie care serveşte drept alternativă pentru confecţionarea grefelor. Materialul din care sunt compuse aceste grefe este format în întregime din fibre polimetrice aliniate la nanoscală, făcând ca acestea să acţioneze ca nişte ghizi în regenerarea ţesutului nervos.

Tehnologia a fost deja testată pe şoareci şi s-a dovedit eficientă, fibrele nervoase extinzându-se in mod organizat la numai 5 zile de la alinierea nanofibrelor bioactive cu aproape 4 mm!

Pentru a putea face viabilă această tehnologie şi din punct de vedere clinic, cercetătorii au realizat şi un nou model de grefă în laborator, printr-o metodă denumită centrifugare electrică, bazată pe metoda clasică prin care se utilizează un câmp electric pentru a centrifuga fibre foarte subţiri.

Succesul acestei tehnologii de regenerare a nervilor este viteza cu care se realizează acest proces, însă nu se ştie deocamdată care ar putea fi consecinţele şi reacţiile secundare care ar putea apărea la punerea în aplicare a acestei metode de regenerare a celulelor nervoase la om. Ceea ce este însă sigur este faptul că se fac paşi importanţi în această direcţie şi, după ce am aflat că s-a descoperit modul în care viaţa pe Pământ ar putea dura mai bine de o sută de ani, la fel putem spera că în curând vom afla şi cum ne putem face această viaţă mai frumoasă şi mai lipsită de dureri… de cap!

Litiul ar putea vindeca maladiile neuromotorii
marti, 04 noiembrie 2008 (sursa CANCAN)


Cercetatorii britanici au descoperit ca antidepresivele pe baza de litiu ar putea fi folosite si in tratarea bolilor neuromotorii. Cateva studii recente efectuate in laborator si testele pe animale au scos la iveala faptul ca acest mineral poate fi folositor si in tratamentul impotriva maladiilor neuromotorii, pentru care pana acum nu se descoperise niciun tratament.

Mie mi au dat Chinejii sa iau 80 de zile.Stiam ca se foloseste in depresie si le am spus ;Nu multumesc, nu am nevoie! Si mi au explicat ..pentru ce se mai foloseste.