SUBIECT: Convenţia nr. 131/1970 privind Fixarea salariilor minime, în special în ce priveşte ţările

Convenţia nr. 131/1970 privind Fixarea salariilor minime, în special în ce priveşte ţările în curs de dezvoltare

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, convocată la Geneva de către Consiliul
de Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii, şi reunită aici, la 3 iunie 1970, în cea de-a
cincizeci şi patra sesiune a sa,
luând notă de termenii Convenţiei asupra metodelor de fixare a salariilor minime, 1928, şi ai
Convenţiei asupra egalităţii de remunerare, 1951, care au fost ratificate pe scară largă, precum şi
de Convenţia asupra metodelor de fixare a salariilor minime (agricultură), 1951,
considerând că aceste convenţii au adus o preţioasă contribuţie la protejarea grupurilor de salariaţi
defavorizaţi,
considerând că, în prezent, este de dorit sa se adopte un nou instrument care să completeze
aceste convenţii şi să asigure salariaţilor o protecţie împotriva salariilor excesiv de scăzute, şi care,
deşi este de aplicare generală, ţine seama în special de nevoile ţărilor în curs de dezvoltare,
după ce a hotărât să adopte diferite propuneri relative la mecanismele de fixare a salariului minim
şi problemelor conexe, în special în ce priveşte ţările în curs de dezvoltare, problemă care
constituie cel de-al cincilea punct al ordinii de zi a sesiunii,
după ce a hotărât ca aceste propuneri să capete forma unei convenţii internaţionale,
adoptă, la 24 iunie 1970, următoarea convenţie care se va numi „Convenţie asupra fixării salariilor
minime, 1970":
Articolul 1
1. Orice stat membru al Organizaţiei Internaţionale a Muncii care ratifică prezenta convenţie se
angajează să stabilească un sistem de salarii minime care să protejeze toate grupurile de salariaţi
ale căror condiţii de muncă sunt de asemenea natură, încât acestor salariaţi trebuie să li se asigure
o protecţie corespunzătoare.
2. Autoritatea competentă din fiecare tară, de acord cu organizaţiile reprezentative ale celor
care angajează şi ale lucrătorilor, interesate, dacă acestea există, sau după deplina consultare a
acestora, va stabili grupurile de salariaţi care trebuie protejaţi.
3. Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie este obligat ca, în primul său raport
asupra aplicării convenţiei pe care urmează a-i prezenta în baza art. 22 a) Constituţiei Organizaţiei
internaţionale a Muncii, să facă cunoscut grupurile de salariaţi care nu vor fi protejaţi în virtutea
prezentului articol, indicând motivele. În rapoartele ulterioare se va arăta situaţia legislaţiei şi
practicii proprii privitoare la grupurile neprotejate, precizându-se în ce măsură s-a dat urmare sau
ce urmare se propune a se da convenţiei privitoare la aceste grupuri.
Articolul 2
1. Salariile minime vor avea putere de lege şi nu vor putea fi scăzute; neaplicarea lor va duce
la aplicarea de sancţiuni corespunzătoare, penale sau de altă natură, persoanei sau persoanelor
responsabile.
2. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 1 de mai sus, libertatea de negociere colectivă va
trebui să fie pe deplin respectată.
Articolul 3
Elementele care se iau în considerare pentru a determina nivelul salariilor minime vor cuprinde, pe
măsura posibilităţilor, şi ţinându-se seama de practica şi condiţiile naţionale, următoarele:
a) nevoile lucrătorilor şi ale familiilor lor faţă de nivelul general al salariilor în ţară, costul
vieţii, prestaţiile de securitate socială şi nivelurile de trai ale altor grupuri sociale;
b) factorii de ordin economic, inclusiv cerinţele dezvoltării economice, productivitatea şi
interesul care există pentru a realiza şi a menţine un înalt nivel de folosire a forţei de muncă.
Articolul 4
1. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie trebuie să instituie şi să menţină
metode adaptate condiţiilor şi nevoilor ţării, permiţând fixarea şi corectarea din timp în timp a
salariilor minime care se plătesc grupurilor de salariaţi protejaţi, în virtutea articolului 1 de mai sus.
2. Se vor lua măsuri pentru consultarea deplină a organizaţiilor reprezentative ale celor care
angajează şi ale lucrătorilor, interesate, sau, în absenta unor astfel de organizaţii, a reprezentanţilor
celor care angajează şi a lucrătorilor interesaţi, asupra stabilirii şi aplicării metodelor arătate mai
sus sau asupra modificărilor ce ar urma să fie aduse acestora.
3. În anumite cazuri, ţinându-se seama de natura metodelor existente de fixare a salariilor
minime, se vor lua, totodată, măsuri care să permită ca, la aplicarea directă a respectivelor metode,
să participe:
a) reprezentanţii organizaţiilor interesate ale celor care angajează şi ale lucrătorilor
sau, în absenţa unor astfel de organizaţii, reprezentanţii interesaţi ai celor care angajează şi ai
lucrătorilor, această participare trebuind să se efectueze pe bază de egalitate;
b) persoane cărora le este recunoscuta. competenta de a reprezenta interesele
generale ale ţării şi care vor fi numite după consultarea deplină a organizaţiilor reprezentative
interesate ale celor care angajează şi ale lucrătorilor, acolo unde aceste organizaţii există, şi unde
o astfel de consultare este confirmă cu legislaţia sau practica naţională.
Articolul 5
Pentru a asigura aplicarea efectivă a tuturor dispoziţiilor relative la salariile minime, se vor lua
măsuri corespunzătoare, cum ar fi un sistem adecvat de inspecţie completat prin orice alte măsuri
necesare.
Articolul 6
Prezenta convenţie nu trebuie considerată ca f