SUBIECT: Cum se duce viata noastra?

Seara, inainte de culcare, ma gandesc la ziua ce a trecut si-mi zic: "Oh, a mai trecut o zi din noi!"

Se scurge timpul? Se duce viata?

viata cum se duce? ca sa pun simplu cum a scris si dan, merge cam liniiar in ultimul timp ,recuperare-job-acasa, plus mici escapade in weekend ....singurele care rup monotonia sunt concediile...in rest pretty much cam ca orice om .....

Viata nostra chiar se duce repede. Uneori stau si ma gandesc cand au trecut ani. Dar am realizat multe chiar daca sanatatea nu este foarte buna. Munca imi ocupa o parte din timp reusesc sa ma si destind. Concediile sunt bune, dar incerc in wechenduri sa mai ies. Acum e mai greu ca tot ploua.

Conteaza ca timpul nostru este ocupat si nu trece in zadar reusim sa facem ceva cu viata.

Adri

Eu nu pot spune ca am realizat ceva, ca am ratat ceva, ca am profitat de ceva, ca am pierdut ceva.

Pur si simplu am trait, asa cum a fost sa fie. Am facut ce am fost in stare sa fac, mult, putin, n-are importanta.
Au fost si momente mai bune dar si multe proaste.
Momentele bune mi le-am creat cam singur asa ca m-am zbatut ca sa le am.
Cele proaste, nu m-am zbatut de loc, au venit ele singure.

Viata se scurge. Bun, asta e.
Nu-mi fac probleme de genul "Daca .. poate..." . Un singur "daca" naste mai multi de "poate". .

Ce este, este!
Ce nu este , nu este !
Asta este !

Pentru a simplifica teorii nefondate ma rezum la o simpla definitie........Viata se duce precum vine ....plangand ne nastem ...la fel parasim terra .Totul e definit la ce lasam in urma noastra nici decum la marimea lacrimilor de CROCODIL.

Cum? Pai... asa cum alegem noi, sa se duca! Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

ihdsimmeu a scris:Da si tu un replay inteligent om BUN.

Abia cand ajungem spre maturitate ne dam seama de trecerea vietii, din pacate.Cand suntem tineri nu percepem asa constient trecerea noastra prin viata, credem ca ,oho,avem mult in fata, dar nu e deloc asa.
Bunica mea draga cand avea 82 de ani a fost intrebata-- cum este la varsta aia, si ea a raspuns-- a trecut ca o parere (timpul). Nu am uitat ce a spus ea si imi dau tot mai mult seama cat adevar a spus, " viata trece ca o parere"!.
Ce facem noi in aceasta viata ? Fiecare dupa puteri...[/color]

adi chicago a scris:Asa intelegeti sa se duca viata dv.?
Daca n-ati inteles ce-am vrut sa spun, imi pare rau pentru dv.
Oricum, vad ca si pe acest post lansat de Daniel trebuia sa interveniti, doar ca sa va aflati in treaba. N-aveti de gand sa incetati? Din cand in cand o sa va reamintesc: Vedeti ca lingeti unde ati scuipat, in relatia cu mine! Parca spuneati ca nu mai aveti ce discuta cu mine! Asta ca sa nu uitati, ca nu sunteti om de cuvant, cum va tot place sa va autocaracterizati!
P.S. Daca Daniel obisnuieste sa foloseasca expresia "om bun" nu inseamna ca am si acceptat acest lucru ca eu fiind om bun (ba mai mult am si specificat ca, bun, este Unul singur: Dumnezeu Tatal) dar pe de alta parte, l-am inteles in ce sens mi s-a adresat asa de cateva ori (si nu doar mie) e un mod de exprimare in ceea ce-l priveste. In ceea ce va priveste, sarcasm de 2 bani.
P.S.1 Sper sa nu vad ca mi se scrie tot mie sa incetez nu stiu ce, sau sa nu mai raspund, etc. Chiar daca voi evita sa intru in jocul lui murdar (sa jignesc sau sa fac aluzii jignitoare), ori de cate ori voi crede de cuviinta ii voi raspunde, ca sa nu se creada intelept. Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

Viata mea se duce ca asa e normal sa se duca dar de produs nu produce nimic

Este o lege universal valabila, timpul nu iarta pe nimeni.
Cum in cazul nostru suntem mai mult statici din cauza dizabilitatii suntem predispunsi mai mult spre aceste intrebari ce sunt decandu-i lumea.
Sa avem dorinta sa ramanen demni,sa gasim si micile bucurii pentru ca asa razbatem.
Sa vream sa mai avem pofta de a traii .

Ca vrem , ca nu vrem, traim in virtutea inertiei, si uneori parca nu mai stim care ne e locul , rostul si rolul nostru in viata si ne mai apuca uneori si cite o criza existentiala . E greu sa ne conformam ca trece timpul luind cu el zilele si anii nostrii inutil sa i cerem sa sa ne dea inapoi ce ne a furat. Ne vrem viata inapoi. aceea cind eram pe picioarele noastre ,liberi. si usori, neavind de carat in spate o soarta atit de grea .dar la urma urmei timpul ne devoreaza pe toti. e o dimensiune in care traim asa cum sintem, si in timp ce incercam sa i descifram misterul ,sa nu incetam sa fim creativi. sa mai punem cite o idee in practica, sa face ceva cu timpul care ne a fost daruit. Eu una mi am invatat lectia . acum stiu ca nimic nu mi apartine ca timpul vietii mele e un dar de laDzeu ca e de la A laZ Cit vrea Dzeu sa traiesc eu neavind nici un control ce putere as putea avea eu sau alt muritor sa si prelungeasca viata chiar si cu un ceas ? nici corpul meu nu mi apartine e tot un dar . o creatie a lui Dzeu neputind avea un control deplin asupra lui . cum puteam eu sa intervin, sa l feresc de rau ,sa pot eu evita ca aceasta boala sa nu l atinga? si cum ar putea cineva sa l fereasca de trecerea timpului de degradare de neputintele inerente batrinetii? si chiar daca ma identific cu acest corp. si daca mi traiesc zilele vietii mele atitea cite sint de fapt nu imi apartin. cred ca sint doar imprumutate ,noi nu avem nimic al nostru din punct de vedera material totul e desertaciune , all we are is dust in the wind dar nu pot spune ca exis tenta noastra nu inseamna nimic , ca e zadarnica, pt ca menirea noastra din punct de vedere spiritual este stabilirea legaturii noastre cu D ZEU si constientizarea ca fiecare gind si fapta va avea un pret o raspata

Cum e pe lumea cealaltă? Unde ne ducem după ce murim? Vezi explicaţiile oamenilor de ştiinţa



Un grup de oameni de ştiinţă a ruinat speranţele celor care cred în “moartea...altfel”, cum ar fi luminile de la capătului unui tunel, deprinderea de corp ori senzaţia de pace sufletească.

Cercetătorii de la universitatăţile din Edinburgh şi Cambridge consideră că ceea ce trăim în apropirea morţii înseamnă de fapt încercarea creierului de a aplica un sens procesului, scrie Daily Mail.

Dr. Caroline Watt este de părere că cea mai frecventă viziune, cea a luminii care atrage oamenii spre viaţa de apoi, "este probabil produsă de moartea celulelor pe care le folosim pentru a procesa lumina percepută de ochi şi decodificată în imagini".

"Cea mai probabilă explicaţie este că nu călătoreşti într-un tărâm spiritual, ci pur şi simpu creierul încearcă să îşi explice experienţa neobişnuită prin care trece," menţionează dr. Watt, într-un material publicat de Trends in Cognitive Sciences.

Experienţa aproape de moarte apare atunci când substanţele cuantice care formează sufletul părăsesc sistemul nervos şi reintră în Univers, unde au existat de la începutul timpului, au concluzionat Dr. Stuart Hameroff, director al Centrului de Studii al Conştiinţei de la Universitatea din Arizona, şi fizicianul britanic Sir Roger Penrose.

P.S. Eu cred ca suntem trecatori ..., ca totul are un inceput si un sfarsit .
Cat despre Credinta fiecaruia , deja este filozofie , viata insasi !