SUBIECT: "Vindecare" sau "Calitatea vietii"?

Uitati ce spune Teddy Pendergrass. Ce parere aveti?

Are dreptate, multumim Domnului ca suntem supravietuitori... timpul trece, contorizat mai greu in primii ani de dupa accident de catre majoritatea, cu experiente si incercari multiple de adaptare la noua conditie, dar cu un plan de lupta si speranta de mai bine... chiar daca TVM – ul nu are vindecare, macar nu este mortal asa cum sunt alte boli gen cancerul, de aceea, daca ar fi majoritatea pacientilor cu TVM motivati precum Teddy, Reeve, etc. prin comunicare si informare ar intelege ca nu vindecarea trupeasca este cea mai importanta, ci calitatea vietii pe care respectivii o duc

Trebuiesc depasite situatile de pauza si izolare impuse de traumatism si trebuie sa gandim realist cumva... trebuie actionat impulsiv pentru a depasi aceasta stare de discomfort si speranta in a descoperi cineva formula magica a vindecarii, pentru aceea, consider ca suntem obligati sa ne traim viata mai departe, sa ne integram in societate, sa ne gasim acel sentiment de fericire... daca nu singuri, macar in aceasta echipa PSC, facand ce stim mai bine, in folosul tuturor

PS: Alta exprimare, aceasi esenta ca in interviu



R.I.P. Teddy!

Ma gandesc totusi la cei care nu reusesc sa faca nimic dupa ce au suferit un TVM,''nimic'' datorat gravitatii traumatismului sau Dumnezeu stie cui.Nu pot avea vreo activitate care sa le imbunatateasca viata,nu pot nici macar sa manance singuri sau sa se intoarca singuri in pat.Si cel mai elocvent model de traumatism grav e Reeve,dar el a avut bani si a gasit ajutor.Sa nu poti nici macar sa faci transferul,sa-ti schimbi tricoul,sa te speli,etc.....etc. si o mie de etc.,sa mai vezi si cum cei care te ingrijesc au pierdut puteri si rabdare..........chiar te intrebi ''vindecare sau calitatea vietii?'' ''Ambitii in viata'', ''independent'', ''loc de munca'',din pacate sunt pentru multi cuvinte fara sens sau sant aduse in discutii despre trecut.DIN PACATE.

Cred ca pentru noi calitatea vietii este cea mai importanta..in situatia de fata. Cunosc destule cazuri..cand persoane cu TVMC sunt lasati in voia sorti ...

LUMINITA a scris:
Reeve a facut bani si dupa ce a suferit accidentul. Ai dreptate, ca situatia lui era grava. Am reusit sa fac rost de documentarul cu Reeve (multumiri Silviei), si voi incerca sa-l traduc cat de curand.

Pendergrass, vorbeste in primul rand de o "independenta" financiara. Nici el, din cate il vad in video, nu cred ca avea independenta fizica ..transfer, mancare ..etc.
E vorba de a-ti putea trai viata asa cum vrei. Acum depinde de fiecare, daca gaseste solutii ca sa faca sa se intample astfel. Probabil ca depinde mult si de noroc, dar nu doar de asta.

Este un interviu cu Teddy Pendergrass in trei parti, zic eu ca e interesant. In partile a doua si a treia vorbeste mai mult despre accident si viata lui de dupa:






O sa vedeti mai sus, cand zice de Live - Aid, si Ashley and Simpson. Asta e primul concert la care a participat, dupa 3 ani de la accident:

Independenta financiara intervine atunci cand poti sa faci ceva.Ce pot face cei care,dupa cum spuneam,sant dependenti de o alta persoana? Reeve a fost un actor,Pendergrass cantaret si asa au facut bani chiar si dupa accident.Au avut persoane care au alergat pentru ei in toate partile,ba chiar si sofer personal ( ma refer la Pendergrass).Au avut ''maini si picioare'' prin altcineva si asa au reusit.Cum sa ne traim viata asa cum vrem? Cum sa gasim solutii? Cine sa alerge pentru mine,mama care are 60 de ani,e cardiaca,nervoasa,obosita,chinuita de sistemul din Romania chiar si pentru reteta de medicamente,chinuita de cei 6 ani si 9 luni de pansat,de intors ditamai femeia de 1,70 m,de alergat din spital in spital,si nici nu mai imi vine in minte cate altele indura? Dar Romania nu e America.
Sa ma ierte Dumnezeu pentru asta.Si totusi,nu stiu cum sa-i multumesc ca am ramas in viata,pentru ca intotdeauna exista si o jumatate plina a paharului.Dar asta este alta discutie.
ln consecinta,parerea mea:sant cazuri unde termenul ''calitatea vietii'' nu prea intra in discutie.Si repet: ''DIN PACATE''..............
Pe de alta parte,tot respectul pentru munca ta.As vrea sa stiu si eu engleza atat de bine ca tine.

LUMINITA a scris:
Eu nu am cum sa te contrazic, desi cred... de fapt stiu, ca sunt alti membri ai acestui forum care ar putea sa o faca.

Ramane cum spui tu: pentru unele cazuri nu exista optiuni, din pacate.

Atasez un citat, nu vreau sa fiu inteles gresit, nici sa fiu "mare maestru"... sunt 80% de acord cu Lumi

Nu-s nici psiholog, nici terapeut, insa indem sa scriem si aici din cand in cand... deci:

"Sa castigi este grozav, desigur, dar daca chiar vrei sa faci ceva in viata, atunci secretul este sa inveti sa pierzi. Nimeni nu este de neinvins tot timpul. Daca poti sa te ridici dupa cel mai zdrobitor esec si sa mergi mai departe pentru a castiga iar, vei ajunge campion intr-o buna zi." (Wilma Rudolph)

NU RENUNTA LA SANSA DE A MERGE DIN NOU !

In 11 decembrie 1983 am ajuns prea tarziu in gara, trenul pornise. Am crezut ca voi reusi sa urc, dar nu a fost asa, am ajuns sub rotile trenului. Mi-au fost amputate ambele picioare de deasupra de genunchi. Dupa ce m-am obisnuit cu gandul ca nu mai am picioare, am inceput sa-mi doresc cele mai bune proteze.

Din 1984 pana in1987 mi-au fost confectionate 4 perechi de proteze. Cu unele nici nu am putut merge, erau grele si inestetice..
In 1988, am reusit sa plec in Germania. La Freiburg mi-am facut protezele care le visam. Eram fericita, pentru ca aveam proteze usoare, scapasem de toate centurile, puteam merge cu fusta, puteam pedala pe tricicleta. Nu voi putea niciodata sa ma revansez pentru tot ceea ce au facut pentru mine: dl. Husller, d-na. Ferch, dl. Lipp si multi altii de la Freiburg. Mi-au oferit o alta viata, un alt sens existentei.

Am revenit in Romania si din 1985 m-am angajat.
Odata cu Revolutia am decis sa fac ceva pentru oamenii ca mine, simeam ca si altii trebuie ajutati asa cum am fost eu. Impreuna cu alte persoane cu handicap (Juji, Horia, Marcel, Luci, Paul,Victor), am infiintat la Lugoj Asociaia Handicapatilor Fizic, al carei motto este: 'Soarele straluceste pentru toti!'.

In august 1990 am depus la Caritas Freiburg proiectul " PROTEZELE MODULARE, O SANSA PENTRU PERSOANELE CU AMPUTATII DIN ROMANIA" pentru a construi la Lugoj un atelier pentru proteze modulare cu cea mai noua tehnologie. Proiectul a fost aprobat in februarie 1991 pentru un buget de 200 mii DM.
Primaria municipiului Lugoj a sprijinit realizarea proiectului prin atribuirea unui imobil si a unui teren.
Cu sprijinul altor finantatori am reusit sa pregatim 2 specialisti in tehnica confectionarii protezelor si ortezelor in Franta si Germania.
Din iunie 1993 s-a deschis la Lugoj pe strada Strugurilor nr. 16, Centrul de Protezare si Reeducare Functionala al Asociatiei Handicapatilor Fizic HANDILUG, dotat cu utilaje, tehnologie si materiale de la renumita firma germana Otto Bock Orthopadische Industrie.

Din 1995 cu sprijinul organizatiei franceze Aide a la Roumanie, s-a amenajat o sala de reeducare functionala, a fost specializat un medic pentru activitatea de recuperare, s-a construit un pavilion de cazare pentru cei care isi au domiciliul in alte localitati.
Medici si protezisti francezi au efectuat mai multe stagii de informare si calificare la Centrul Handilug in perioada 1997-2001.

De-a lungul anilor Centrul HANDILUG a devenit cunoscut si apreciat in toata tara, fiind primul atelier din Romania care a promovat tehnica protezelor modulare.
Din 1994 sunt administrator al acestui Centru. Imi doresc ca oamenii care pleaca cu proteze facute de noi sa fie mulumiti si convinsi ca vor reusi sa se reintegreze in societate. Tin foarte mult la estetica protezei pentru ca stiu ce inseamna aceasta pentru o femeie si vreau ca toate femeile care au suferit amputatii sa nu fie complexate. Protezele modulare le ofera aceasta sansa!

Mi-au fost amputate ambele picioare deasupra de genunchi la varsta de 22 ani dar am reusit in viata: lucrez, am un camin, o masina, conduc o firma si o asociatie a persoanelor cu handicap si un club sportiv pentru persoane cu handicap, fac sport (tenis de masa, atletism, dans) si vreau sa impartasesc altora experienta mea.
Nu ezitati sa ma contactati, daca nu stiti ce sa faceti sau ce sa alegeti.

Numai la Handilug gaseti oamenii care sa te inteleaga, pentru ca noi stim ceea ce simti !

Dorina Vargatu
https://www.handilug.ro/

Si totusi.......daca se poate,foarte bine.Daca nu se poate? Cu ce sa inlocuim maduva aceea care lipseste? Multi vrem,putini putem.

In Romania calitatea vietii sufera mult ,inca de la varste fragede.Si ma refer(din pacate) la persoane fara nici un handicap si cu conditi financiare bune si foarte bune.Calitatea vietii e adesea confundata cu rangul pe care il porti in societate.Aud uneori spunandu-se :"acolo vor fi doar lumea buna".Dar cine hotaraste cine face parte din lumea buna sau ceea rea.Faptul ca uni au mai multi bani,sau mai multa avere???Eu cred caci calitatea vietii nu se masoara doar in asta.Am descoperit muti oameni fara prea mari averi ,care au reusit sa isi faca din viata lor ceva deosebit si sa traiasca in armonie si caldura.Eu cred ca trebuie sa invatam multe de la persoanele care au trecut prin experiente traumatizante si au avut puterea de a invinge si de a merge mai departe.

Simgeo a scris:Salve, detaliaza te rog...

Calitatea vietii caci vindecarea e o iluzie.

calitatea vietii conteaza pentru cei sanatosi, pentru cei in suferinta cred ca vindecare.
eu ca si mamica unui copil cu handicap grav, care vad zilnic suferinta este greu sa alegi, dar tind sa cred ca important este sa ajungi sa poti spune ca este fericit.

Acum trei ani m-a vizitat un om in varsta. Avea un baiat de 37 de ani care de 13 ani tintuit la pat de scleroza multipla. M-a intrebat daca stiu unde poate merge sau ce sa faca pentru ca sa-si vada copilul mai bine.
M-a durut sufletul pentru ca eram pus in situatia sa-i alung speranta cu care venise la mine. Deoarece, nu se poate face nimic .
I-am spus singurele lucruri care mi s-au parut de folos : sa aiba sanatate si putere el ca acestea sunt singurele lucruri care-l ajuta pe baiat. Daca el cade bolnav sigur nu va mai avea cine sa aiba grija de baiat si atunci acesta va suferi nu numai din pricina bolii ci si a proastei ingrijiri.
Din pacate am avut dreptate, batranul a murit ceva mai tarziu si baiatul este acum mai rau ca atunci. Boala a evlouat dar si starea lui generala este mult mai proasta.


Eu consider ca vindecarea este sau nu posibila dar calitatea vietii este primordiala. Pentru orice om, sanatos sau sferind de oarece afectiune starea generala buna fizica si mintala nu se obtin numai cu niste medicamente ci cu relatii umane ,cu un mediu cat mai placut si cu procupari cat mai captivante.