SUBIECT: Dreptul la moarte

Un subiect tabu, sensibil, pe care il dezbati printre lacrimi. Viata ii aduce pe unii oameni in situatia in care moartea, lasarea in urma a tot ce-ai strans (material dar mai ales emotional) e ultima scapare... Thread deschis in urma emisiunii "Ne vedem la TVR!" cu tema "Dreptul la moarte"

Domnul Mihai Stefanescu e la capatul puterilor si vrea sa moara pentru ca isi vede familia chinuindu-se cu el, si se simte o leguma care ii impovareaza pe toti cei din jur. In 2009 a avut al 4-lea accident auto, in urma caruia a ramas fara maini si picoare. Sotia conducea automobilul... dar el s-a simtit vinovat de accident. Copiii tristi, o sotie care se pune si in locul lui incearcand sa il inteleaga, ca ultim gest de a nu ceda nervos.

Inainte sa moara, Mihai ar vrea sa scrie o carte. Inainte de accident citise cartea "Diving bell and the butterfly", despre cazul real al unui om care nu-si mai putea folosi decat o spranceana. "Mi-e tare tare dor de Dumnezeu si pentru ca el nu mai vine, ma duc eu la el", spune domnul Stefanescu, aflat in apartamentul lui cu un reporter TVR1. O vaduva care a trecut printr-un asemenea caz il intreaba pe preot: Ce face biserica pt astfel de oamenii aflati in suferinta?

Ca barbat vrei demnitate, ca tata trebuie sa intelegi ca le faci rau copiilor si mai mult decat iti faci tie... sau e cumva posibil ca amintirea unui om drag sa le fie mai importanta si mai pretioasa decat un om aflat in viata, care se chinuie si e macinat nu de dureri fizice cat de dureri psihologice?



Televiziunea Romana

Nu prea auzi de felul asta de cazuri... cum comentati subiectul?

Necazurile din viata noastra pot conduce usor la disperare si la decize gresite. Nu sunt deacord cu termenul DREPTUL LA MOARTE, caci trebuie sa luptam cu moartea. Cum putem sa privim Invierea Mantuitorului Hristos daca noi acceptam sinuciderea? Poti sa treci usor peste necaz daca intelegi corect invatura crestina si IL lasi pe Dumnezeu sa faca parte din viata ta.

De acord cu tine Marius, insa sa privim lucrurile si altfel, nu doar crestin (pentru cei care nu cred)... oricum in cazul lui Mihai, la 40 de ani, desi nu poate face absolut nimic singur si pentru care viata e un chin, o agonie marita de suferinta celor din jur care sufera pentru el, consider acest lucru o forma depresiva prin care am trecut si eu, si altii la un moment dat dupa accident.

Amintesc aici cazuri asemanatoare - Nick Vujicik (cu deosebire ca s-a nascut asa) sau cu boli grave (cancere, boli de piele, paralizii, etc), care sunt modele de urmat tocmai datorita mentalitatii pe care o au asupra vietii.

Intr-o societate moderna, dreptul la moarte ar trebui sa fie un drept acceptat in Declaratia drepturilor omului. Moartea asistata clinic este acceptata de un numar mai mare de oameni daca in discutie e un om in moarte clinica, tinut in viata de aparate, aflat intr-o faza terminala sau daca e cazul unor transplanturi de organe...

Oricum, subiectul ramane deschis tuturor comentariilor

Eu sunt total impotriva acestui fapt,dar este doar parerea mea. Daca ar fi legala eutanasierea umana,probabil ca si oameni care ar avea sanse de vindecare,intr-un moment de neluciditate ar putea lua o decizie asa trista. Stiu ca e greu sa-ti vezi aproapele chinuinduse,dar Dumnezeu il tine in viata cu un moiv. Doar El hotaraste cand sa moara o persoana.

Va cer permisiunea de a-mi spune parerea despre acest subiect si imi cer iertare pentru ceea ce am sa scriu, poate am sa supar, stiu si eu, dar aceasta este parerea mea.
Poate vor fi unii care vor spune ca nefiind in situatia respectiva nu stiu ce vorbesc. Au si ei dreptatea lor, dar eu stiu ce simt si cum gandesc.
Sunt foarte revoltata, sunt atat de nervoasa ca nu stiu daca voi putea sa-mi expun toate ideile. Mi-a facut rau si cand am vazut emisiunea sambata, la fel si acum cand am vazut deschis aici acest subiect.
Pentru un om cu frica lui Dumnezeu si cu o credinta puternica, adevarata, un asemenea gand nici nu e de conceput! Ceea ce spune domnul Stefanescu despre Dumnezeu, mi se
pare o blasfemie. Sa te folosesti de numelele Lui ca sa atragi atentia....El ne-a dat viata sa o traim, sa fim demni de ea. Alta viata nu avem, asa ca, fiecare clipa e de nepretuit, irepetabila. Datoria noastra este sa o traim sa ne bucuram de ea chiar si in durere. Spune dumnealui ca-i e dor de Dumnezeu si ca daca El nu vine la dansul, merge dansul la El. Aceste ganduri nu sunt de la Dumnezeu ci de la cel rau si e sigur dumnealui ca merge in Rai? Exista si Iadul...
Suntem slabi, e drept, si-n fata durerilor, a suferintei suntem tentati sa cedam, e cel mai usor sa spui “nu pot”. Tocmai in lupta cu greul ne dovedim taria, ii aratam lui Dumnezeu ca suntem demni de iubirea Lui. Trebuie sa ne rugam sa ne ajute sa trecem peste toate incercarile. Tot ce ni se intampla are un scop, trebuie doar sa vezi, sa descoperi care este acela.
Mai spunea domnul Stefanescu, ca nu mai poate sa-i vada pe cei dragi chinuindu-se. Pai daca ei asta ii arata, ca se chinuie, cum sa lupte omul. Daca l-ar iubi cu adevarat ar lupta alaturi de el, fara sa simta ca se chinuie, ar face totul din iubire si iubirea nu e chin, e binecuvantare. Nu am eu dreptul sa judec cat il iubesc sotia si copiii, dar din spusele si atitudinea lor, cam asta reiese si aici ma refer la replica doamnei Stefanescu, care spunea ca nu toti suntem tari, nu avem puterea de a lupta si mi s-a parut ca la dansa se referea, nu la sotul dansei. Imi cer iertare daca n-am inteles corect, dar imi e tare greu sa derulez, sa mai vad inca o data acea secventa.
Sinuciderea, in afara faptului ca o consider un mare pacat, mi se pare a fi si o dovada de egoism, de iubire de sine mai mult decat trebuie.
Sa ne rugam pentru ei si pentru toti cei care au momente de ratacire, sa fie binecuvantati si sa aiba puterea sa treaca peste toate incercarile. Doamne ajuta!



https://paginiortodoxe.tripod.com/vsmai/05-06-sfintul_si_dreptul_iov.html

Manana sunt total de acord cu tine. Si eu sunt imobilizata la pat,depind total de mama mea,dar niciodata nu mi-am dorit sa mor pentru ca familia mea a avut mereu grija sa ma faca sa vreau sa traiesc. Daca persoanele de langa tine te fac sa te simti ca o povara,normal ca iti doresti sa mori. Chiar si o persoana sanatoasa ar vrea sa moara daca familia nu ii este alaturi.

Un mare teolog spunea: "Viata noastra e darul lui Dumnezeu, iar ce facem noi cu viata este darul nostru pentru Dumnezeu!" Gandim fiecare subiectiv dar nu suntem educati sa preluam suferinta celui drag fie ea si mental. Eu va promit ca revin pe subiectul acesta...........

BRUNETA a scris: Nu-i neaparat... depinde de buna sau proasta dispozitie, de "scuza" pe care o inventezi. Sunt multe exemple de dat... sinuciderea din iubire, pierderea cuiva drag, insa in acest caz, TOTI trebuie sa se sacrifice... totul tine de ratiune si daca respectivii membri Stefanescu constientizeaza teama de Dumnezeu... logica lui Andrei e anticrestina.

Ca barbat si ca prieten este egoist, nu tine seama de parerea celorlanti majoritari solidari pentru ca nu crede in Dumnezeu, el gandeste in termenii "decat 3 vieti chinuite mai bine niciuna". Parerea mea

Din orice punct de vedere, ar fi privita situatia, nu este in regula cu sinuciderea. Si asta dintr-un motiv cat se poate de simplu: Oriunde in lumea asta, si in toata istoria omenirii nimanui nu i-a trecut prin minte ca sa ceara sa fie omorat pe motiv ca nu mai poate sa traiasca.
In afara de sinuciderile gen kamikaze sau cele ale fundamentalistilor musulmani (care atentie, nici acestea nu sunt vazute ca sinucideri, ba din contra sunt vazute ca sacrificii supreme) nu exista altceva. Si iata ca am abordat problema din celelalte perspective, nu din cea crestina, care de fapt este cea mai importanta, de departe! Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

Ai dreptate Daniel.
Eu asa m-am vazut din totdeauna si stiu ca asa va fi cat voi trai, insa dorinta dea duce o viata cat mai normala este enorma. Tot ce fac nu fac ca sa uit de boala, ci sa ma apropie cat mai mult de normalitate.

In 2004 am trecut si eu prin asa ceva de la un tratament gresit care mi-a provocat crize de nervi si ma strageam de gat. Si acuum ma strage in spate cand imi amintesc pe tatal meu un munte de om plangand langa mine.

Fiecare avem dreptul la viata. Moartea va veni, cand se termina ata.
Nu este o fatalitate.

Sa traim frumos!

Cu drag,
Sandy

Nu stiu ce a zic. Fiecare isi duce viata. Stiu oameni care si-au luat viata pentru lucruri banale ( suparari cu familia, datorii, etc).

Cu toate ca subiecul poate sa aiba parte de multe discutii mi se pare ca orice sfat in aceasta privinta este inutil. Practic spui cuiva cum sa traiasca. Ma repet, fiecare are viata lui si face ce vrea cu ea.

"Dreptul la moarte" - este prost spus. Tu faci ce vrei cu viata ta dar, sa ceri altcuiva sa-ti ia viata se numeste instigare la crima. Pentru ca, crima (omor, omucidere) se numeste atunci cand un om ia viata altui om.

Sa spunem ca o persoana, sa-i spunem X , aflata intr-o situatie medicala grava, ar putea obtine intelegere din partea societatii ca viata sa numai merita traita. Dar cine este acela care da dreptul legal ca cineva sa-l omoare pe X?

Petru a scris: Elvetienii spre exemplu..
Citez din Elvetienii din Zurich au votat pentru "sinuciderea asistata"

Alegatorii din Zurich, Elvetia, au respins duminica prin referendum propunerea de interzicere a sinuciderii asistate si a "turismului mortii", referitor la strainii care vin in zona pentru a recurge la aceasta metoda.

Alegatorii au respins ambele propuneri, arata BBC. In Elvetia, o persoana poate beneficia de asa ceva daca gestul nu este facut din motive egoiste sau pentru un anumit castig.

O asociatie locala, Dignitas, este cunoscuta pentru ca in ultimul deceniu a oferit posibilitatea de a profita de pe urma legislatiei elvetiene privind sinuciderea asistata a peste 1.000 de straini, in special bolnavi.

Pana la sfarsitul anului 2010, asociatia a "ajutat" in acest sens 1.138 de persoane, printre care 592 de germani, 102 francezi, 118 elvetieni, 19 italieni, 18 americani si 16 spanioli.

Reprezentantii Dignitas spun ca ajuta oamenii cu un handicap insuportabil sa aiba parte de un sfarsit demn si nedureros.

BRUNETA a scris: A vrea sa mori este una si a cere sa fi omorit, este cu totul, aboslut altceva! Dupa acel moment de dorinta neagra (morbida) (se mai intampla sa ai si zile proase) te poti trezi, fiind infrigurat ca te-ai putut gandi macar la asa ceva, sau ai putea zambi sagalnic gandindu-te ca ai avut astfel de ganduri... dar daca esti omorat, te vei trezi... in iad! Multa sanatate si ... Doamne-ajuta!