SUBIECT: Dreptul la moarte

N-are de-a face nici cu liberalism nici cu altceva, ci de-a dreptul cu satanism! Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

ValiE a scris: Vreau sa citez aceasta idee, nu de alta dar mi s-a deschis forumul de 5-6 ori aici cu toate ca eu am dat sa se deschida pe alte pagini (sper sa nu se supere cineva ca de ce m-am trezit sa raspund acum la aceasta postare): Viata a fost data pentru a fi traita spre slava lui Dumnezeu (atat de putin ne stau sufletele in aceste trupuri)... dar daca nu vrem sa traim, asta e, putem sa alegem... totusi sa fie facuta cu mana altora, asta nu e in regula...ca unii impinsi serios de la spate de Diavol, cei care se ocupa cu asa ceva, au impresia ca fac un bine... eu ii invit sa citeasca mai atent Biblia... daca legile incep (incet dar sigur si pas cu pas) sa fie din ce in ce mai mult, in directia eutanasierii, asta este pentru ca aceste legi sunt de-a dreptul...dracesti!
As vrea sa va atrag atentia la un aspect: o lege este de respectat, atata timp cat nu incalca legile lui Dumnezeu... ! Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

Acest mod de a trece la cele vesnice nu este de domeniul meu cu toate ca in momentele grele prin care am trecut m-am gandit si am zis catre oricine de ce nu am dreptul de a-mi lua viata.Cred ca cel ce alege un astfel de mod de a pune capat suferintei este un las.Sunt medicamkente care amelioreaza durerea si suferinta.Sa creeze centre in care sa fie folosite astfel de leacuri si sa asteptam fiecare vremea cand vom trece in partyea cealalta.

IOAN a scris: Ma bucur pentru tine prietene, ca ai putut sa treci peste acele momente, avand in vedere, daca pot spune asa, demnitatea vietii, ... din pacate pentru unii suferinta bate lasitatea, adica putin le pasa ca sunt lasi, daca pot scapa de suferinta... problema este ca nu scapa de suferinta, ba aceasta abia din acel moment va deveni infinita, pentru ca are in vedere vesnicia! Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

Este foarte trist. Viata e dura si grea pentru unii oameni. Noi apreciem pe unii oameni foarte destepti si foarte inteligenti. Ne obliga sa meditam, sa gandim .

Astrofizicianul Stephen Hawking susține dreptul la sinuciderea asistată


Este dreptul persoanelor bolnave în stadiu terminal să își poate alege moartea și de a fi asistați în acest proces, atâta timp cât toate măsurile de siguranță sunt luate, este de părere astrofizicianul britanic Stephen Hawking, conform b1TV.

"Cred că aceia care au o boală într-un stadiu terminal şi au dureri mari ar trebui să aibă dreptul de a alege să îşi pună capăt vieţii, iar aceia care îi ajută nu ar trebui să fie daţi în judecată", a declarat Stephen Hawking, citat de Reuters.

Hawking a fost diagnosticat la vârsta de doar 21 de ani cu o maladie neuronala degenerativă. Miercuri, 18 septembrie 2013

Ce spune Biserica despre Eutanasie

Avand un caracter anticrestin, care contravine poruncii dumnezeiesti „Sa nu ucizi”, Biserica nu admite eutanasia, deoarece ea inseamna ucidere.



EUTANASIA

Prin eutanasie, care din greceste inseamna „moarte frumoasa” sau usoara, se subintelege ajutorul medicului in curmarea vietii bolnavului ce sufera de o boala incurabila. Pentru prima data in istoria omenirii eutanasia a fost legiferata in anul 1906 in statul Ohio, SUA. A fost practicata si in Germania hitlerista, unde erau omorati copii nou-nascuti cu neajunsuri fizice, bolnavii incurabili si invalizii. Mai tarziu, in unele state eutanasia a devenit ceva normal. Numai in anul 1995, in Olanda, au murit prin eutanasie 3% din cei decedati.

Oricat de stricta ar fi legea eutanasiei, in privinta „apararii” drepturilor bolnavilor, viata, fiind un dar de la Dumnezeu, trebuie aparata si nu distrusa. In locul dreptului de a-si decide propria moarte, ar trebui sa i se dea bolnavului dreptul de a apela la mila lui Dumnezeu, fiindca orice suferinta pentru om este o posibilitate de a-si ispasi pacatele prin pocainta, de „a implini lipsurile necazurilor lui Hristos, pentru trupul lui, adica Biserica” (Cor. 1,24). Potrivit invataturii crestine, omul are trei mari datorii: fata de Dumnezeu, pe care trebuie sa-L iubeasca cu toata inima lui, cu tot sufletul lui si cu tot cugetul lui; fata de el insusi si fata de aproapele, pe care trebuie sa-l iubeasca ca pe sine insusi (Matei 22,37-39).

Dragostea de sine trebuie sa cuprinda intreaga persoana umana – trup si suflet, avand grija – in primul rand – de suflet (fiindca, ce-i va folosi omului daca ar castiga lumea intreaga, iar sufletul il va pierde?” (Matei 16,26), dar avand grija si de sanatatea trupului, pentru a-l putea folosi in slujba lui Dumnezeu si a aproapelui, atat timp cit este randuit de Creator. In caz de boala, ne putem indeparta de Dumnezeu, sau ne putem uni mai strans cu El. In primul rand, trebuie sa cerem ajutor de la Domnul nostru Iisus Hristos, care este „Doctor al sufletului si al trupului”, pentru ca El a venit sa vindece si sa mantuiasca omul intreg, trup si suflet. De aceea, in fata oricarei suferinte, trebuie sa dam dovada de rabdare si sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne trimita ajutorul de care avem nevoie, asa cum ne-a fagaduit Mantuitorul: ”Si toate cate veti cere, rugandu-va cu credinta, veti primi”(Matei 21,22). E necesar sa apelam si la ajutorul medicului, pe care trebuie sa-l cinstim cu cinstea ce i se cuvine, caci si pe el l-a facut Domnul, „sa nu se departeze de la tine, caci si de el ai trebuinta” (Sirah 38,112). Medicul trebuie sa fie pregatit din punct de vedere profesional si totodata moral. Datoria lui este de a lupta pentru sanatatea pacientului, iar celor in stadiul de pe urma sa le aline suferintele si nu este in drept sa grabeasca in mod intentionat procesul natural al mortii.

Pentru crestini, boala si suferinta au un sens

Viata trebuie traita potrivit poruncilor divine, in scopul dobandirii mantuirii. Sanatatea fizica nu-i foloseste omului la nimic, daca nu este orientata spre mantuire, iar boala si suferinta nu trebuie sa-l sperie, pentru ca ele ii afecteaza numai trupul, dar nu-i pot ucide si sufletul. In acest sens, Sf. Ioan Gura de Aur spune: „Daca sufletul este sanatos, boala trupului nu poate sa-i cauzeze omului nici o paguba”. Daca nu recunoastem bolii un sens, vom fi cuprinsi de teama, disperare, descurajare, tristete, nervozitate, care nu numai ca nu ne usureaza suferintele trupului, dar ne pot imbolnavi si sufletul. De aceea, Sf. Parinti ne indeamna sa nu ne preocupe mai intai cauzele bolilor si suferintelor, nici mijloacele de combatere a lor, „ci sa degajam semnificatia pe care ele o imbraca in cadrul relatiei noastre cu Dumnezeu si sa punem in evidenta care poate fi rolul lor in perspectiva mantuirii noastre. Boala inteleasa astfel are ca efect nu strivirea omului sub povara suferintei, ci intoarcerea sa la Dumnezeu (…), apropierea sa de El ca de adevaratul sau inceput si sfarsit”. Dumnezeu nu a ingaduit boala pentru a ne cobori, ci pentru ca a vrut sa ne faca mai buni, mai intelepti si mai supusi vointei Sale, ceea ce este temeiul a toata mantuirea. In orice boala, Dumnezeu ne vorbeste despre mantuirea noastra si-si exprima vointa de a ne ajuta sa o realizam. Cand este bolnav si sufera, crestinul are prilejul sa-si arate si sa-si intareasca credinta, sa dea dovada de rabdare, care este izvorul altor virtuti, dupa cum ne invata Sf. Apostol Pavel: ”Suferinta, aduce rabdare si rabdarea incercare, iar incercarea nadejde”(Romani 5, 3-4).

Nu se poate merge la Dumnezeu, fara a trece prin moarte

Prin moarte crestinul intelege sfarsitul vietii pamantesti, ce consta in despartirea sufletului de trup. Omul, singura creatura care stie ca va muri, este ingrijorat de moarte. Cei necredinciosi, atasati de placerile lumii acesteia, privesc moartea cu spaima, deoarece ei cred ca odata cu moartea se sfarseste totul. Omul credincios ofera mortii un sens, socotind-o ca o poarta prin care trece spre existenta vesnica, pentru ca „nu se poate merge la Dumnezeu fara a se trece prin moarte”. Daca inainte momentul mortii, din punct de vedere a medicinii, era considerat clipa opririi ireversibile a respiratiei si a circulatiei sanguine, datorita modificarii tehnologiei de reanimare, aceste importante functii vitale pot fi intretinute in conditii artificiale timp indelungat, in dependenta de decizia medicului. Prelungirea vietii pe cale artificiala mentine vitalitatea numai anumitor organe. De aceea, aceasta problema nu intotdeauna este obligatorie.

Acest proces uneori prelungeste suferinta bolnavului, lipsindu-l de dreptul la un „sfarsit crestinesc al vietii, fara durere, neinfruntat, cu pace”, pentru care crestinii ortodocsi se roaga la fiecare slujba divina. Intrucat nimeni nu-si cunoaste momentul mortii, trebuie sa ne conformam viata lui Dumnezeu, pentru a fi pregatiti in orice clipa de viata de dincolo de mormant.

Prin eutanasie se suprima viata bolnavului

Din punct de vedere al medicinii, eutanasia poate fi pasiva sau activa. Cea pasiva se reduce la intreruperea tratamentului si decuplarea bolnavului de la aparatajul medical. Prin cea activa se subintelege stingerea usoara prin medicamente a bolnavului, adica medicul ii face bolnavului o injectie care ii produce o moarte rapida. Pentru acest motiv, eutanasia trebuie considerata o crima, deoarece astfel se curma viata unui om. De fapt, eutanasia inseamna „o executie” de comun acord cu un bolnav care nu mai suporta durerile. Medicul vine si il ucide in conditiile stabilite de bolnav, la ora fixata de el.

Unii care militeaza pentru legiferarea eutanasiei, considera ca ea face parte din drepturile omului si transfera „puterea medicului in mainile bolnavului, pentru a-si decide soarta”. De fapt, medicul nu-l elibereaza numai pe bolnav de suferinta, elibereaza familia si societatea de bolnavul devenit o povara inutila, daca nu cumva in spatele eutanasiei nu se ascund si interese meschine, cum ar fi mostenirea.

Potrivit celei mai sigure aprecieri medicale, oprirea sau retragerea tuburilor de hidratare si hranire poate fi considerata o optiune morala doar cand pacientul este intr-o stare de coma ireversibila, sau cand el este constient, desi se afla evident in ultimele faze ale procesului mortii si cere repetat ca hrana si lichidul sa fie oprite. Acest al doilea caz nu constituie eutanasie activa sau sinucidere. El accepta mai degraba realitatea mortii iminente si lasa ca boala sau trauma trupeasca sa-si urmeze cursul natural, acolo unde ingrijirea medicala nu mai poate reda sanatatea.

Atitudinea fata de muribund trebuie sa-si aiba temeiul in cele doua porunci: „Sa nu ucizi” si „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Dar iubirea fata de aproapele nu inseamna sa-i curmi viata din mila, pentru a-l scapa de dureri, ci inseamna sa-l ajuti sa suporte durerea. Sa i se dea toate ingrijirile medicale si sa se urmareasca cu multa atentie alinarea durerilor, pentru ca acestea sa nu devina de nesuportat pana in clipa in care se preda lui Dumnezeu.

Rugaciunea savarsita in comuniune de preot si credinciosi are o mare putere spirituala pentru vindecarea celor in suferinta

In timpul bolii, trebuie sa avem incredere in Dumnezeu, caci „El nu va ingadui ca sa fiti ispititi mai mult decat puteti, ci odata cu ispita va aduce si scaparea din ea, ca sa puteti rabda” (I Cor. 10, 13). Atunci cand ajutorul lui Dumnezeu intarzie, sa nu deznadajduim, ci sa avem rabdare, asa cum ne invata Mantuitorul: „Prin rabdarea voastra, veti dobandi sufletele voastre” (Luca 21, 19) si „cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui” (Matei 10, 22). Sf. Apostolul Iacov ne invata: „Este cumva dintre voi cineva in suferinta? Sa se roage. Este cineva bolnav intre voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el, ungandu-l cu untdelemn, in numele Domnului. Si rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav si Domnul il va ridica, si de va fi facut pacate, se vor ierta lui” (Iacov 5, 13-15). Rugaciunea savarsita in comuniune de preot si credinciosi are o mare putere spirituala pentru vindecarea celui in suferinta, asa cum spune Mantuitorul: „Daca doi dintre voi se vor invoi pe pamant in privinta unui lucru pe care il vor cere, se va da lor de catre Tatal meu, care este in ceruri” (Matei 18,19). Iar Sf. Apostol Iacov ne indeamna: „...sa va rugati unul pentru altul ca sa va vindecati” (Iacov 5,16).

Una din slujbele Bisericii Ortodoxe spre a obtine vindecarea este Taina Sf. Maslu. Aceasta Sf. Taina este folositoare tuturor crestinilor bolnavi de boala sufleteasca si trupeasca, caci le da tamaduire trupului si iertare sufletului. Este binevenit ca cel bolnav sa se marturiseasca si sa primeasca Sf. Impartasanie, ca sa-i fie „spre viata de veci si spre iertarea pacatelor”. Celor aflati la sfarsitul vietii, preotul le citeste ”Slujba la iesirea cu greu a sufletului”, pentru ca Dumnezeu sa faca „fara durere dezlegarea din trup a robului Sau”. In acest fel, muribundul nu va mai trai moartea ca pe o pedeapsa, ci ca pe un mijloc al unirii cu Dumnezeu.

BIBLIOGRAFIE:
1. Dr. George Stan, Teologie si Bioetica. Ed. Biserica Ortodoxa, Alexandria, 2001.
2. Preot Prof. John Breck, Darul Sacru al vietii. Ed. Patmos, Cluj-Napoca, 2001.
3. Osnovi Sotialinoi conteptii Russkoi Pravoslavnoi Tercv, Mokva. 2000,
4. Pr. Eugen Popa, Teologia morala speciala. Ed. Viata crestina, Cluj-Napoca, 1995.
5. Ilarion V. Felea, Religia culturii. Ed. Episcopiei Ortodoxe Romane a Aradului, Arad, 1994.

Un bărbat din Cluj a sunat la TelVerde anunţând că se sinucide.
După 8 ore, femeia care i-a răspuns a închis telefonul. Ce s-a întâmplat

Un bărbat care a sunat anul trecut la Telefonul Verde Antisuicid şi care intenţiona să îşi ia viaţa a vorbit peste opt ore cu un voluntar, iar la final a fost convins să renunţe la gestul extrem, transmite corespodentul MEDIAFAX.

Doina Cosman, preşedintele Alianţei Române de Prevenţie a Suicidului, asociaţie care gestionează TelVerde Antisuicid, a declarat, vineri, la Cluj-Napoca, presei, că a constatat o creştere a convorbirilor la această linie gratuită, la câteva apeluri în fiecare noapte.

"Linia telefonică TelVerde Antisuicid, singura astfel de linie la nivel naţional, funcţionează la Cluj-Napoca zilnic din 15 iulie 2013 între orele 19 – 7, iar în această perioadă de activitate s-au recepţionat 5.357 de apeluri, din care 992 de apeluri au fost intervenţii în criză suicidară.

Am observat o creştere a numărului convorbirilor, dacă anii trecuţi aveam câteva convorbiri pe săptămână, acum avem mai multe convorbiri în fiecare noapte. Cel mai lung apel a durat peste opt ore şi a avut loc anul trecut, regula fiind că trebuie să se vorbească în mod continuu cu persoana care sună. A fost un bărbat aflat pe malul unui râu, lângă un pod, era în criză suicidară, cu impulsuri de a se arunca în apă. O persoană intelectuală, cultivată, cu o meserie de top şi care a fost salvată în urma convorbirii cu voluntara care a răspus la telefon”, a spus Cosman.

Potrivit acesteia, numărul cazurilor de suicid din România s-a redus anul trecut faţă de 2014 cu peste 1.000.

“A crescut adresanţa populaţiei faţă de serviciile de sănătate mintală -psihiatru, psiholog, psihoterapeut după cum a crescut şi implicarea medicilor de familie în cazul bolilor psihiatrice printr-o depistare precoce a cazurilor. Rolul TelVerde Antisuicid este cel de a face o conştientizare în rândul populaţiei a mesajului că depresia şi sinuciderea pot fi prevenite. Suntem sunaţi din toate regiunile ţării, iar convorbirile nu sunt înregistrate, astfel încât confidenţialitatea convine persoanelor care sună”, a mai spus Cosman.

Voluntara care a discutat opt ore cu bărbatul care intenţiona să se sinucidă a declarat, vineri, corespondentului MEDIAFAX că a dezbătut, împreună cu acesta, motivele de a rămâne în viaţă.

“Bărbatul cu care am vorbit era, după voce, de vârstă medie şi se afla în criză suicidară, cu risc suicidar înalt. Am început procesul de intervenţie în criză pentru care suntem pregătiţi şi am început să dezbatem, împreună, motivele de a rămâne în viaţă. Şi aici a intervenit componenta care a dus la durata apelului, şi anume că avea o minte dezvoltată şi am reuşit să construim, împreună, foarte multe motive şi să le combatem sau să le acceptăm împreună. Foarte multe puncte de vedere noi au fost aduse în discuţie şi le-am dezbătut şi atunci s-a prelungit convorbirea, pe o amploare a gândirii. Nu a fost solicitant pentru mine ca voluntar, deoarece a fost o discuţie antrenantă din punct de vedere intelectual şi nu am simţit oboseala”, a spus aceasta.

Voluntara a adăugat că abia după încheierea apelului a resimţit oboseala fizică şi cea psihică.

“A fost un apel de peste 8 ore cu telefonul mobil la ureche din care am învăţat foarte multe. La final, bărbatul a ajuns acasă şi a rămas acolo şi am simţit, progresiv, instalarea liniştii lui sufleteşti şi evaporarea ideaţiei acute de suicid. Pot spune că am salvat viaţa unui om. Fac acest voluntariat la TelVerde de 2 ani şi am făcut 25 de gărzi de câte 12 ore, deci 25 de nopţi în total”, a precizat aceasta, studentă la Medicină.

Linia TelVerde Antisuicid este deservită de voluntari, majoritatea fiind masteranzi şi studenţi la Psihologie.

Alianţa Română de Prevenţie a Suicidului, înfiinţată la Cluj-Napoca în anul 2010, a organizat, vineri, o conferinţă pentru marcarea Zilei Naţionale de Prevenţie a Suicidului.

Ziua mondială pentru prevenirea suicidului

Ziua mondială pentru prevenirea suicidului este marcată, în fiecare an, la 10 septembrie.



Potrivit site-ului oficial al Asociației Internaționale pentru Prevenirea Suicidului, iasp.info, peste 800.000 de persoane se sinucid în fiecare an, iar numărul tentativelor de suicid este de aproape 25 de ori mai mare, ceea ce înseamnă că mult mai multe persoane au fost pe cale să comită un act suicidal sau au trăit în preajma unei astfel de persoane. Și toate acestea se petrec în pofida faptului că suicidul poate fi prevenit.

Fiecare dintre aceste persoane este parte integrantă a unei comunități, unii dintre ei având chiar un cerc apropiat de prieteni, o familie unită sau colegi de școală sau de serviciu apropiați. Alții, însă, trăiesc mult mai izolați. Indiferent de situație, sprijinul colectivității este foarte important pentru persoanele vulnerabile.

Tocmai din acest motiv, tema de anul acesta, ''Take a minute, change a life'', ne invită pe fiecare în parte să acordăm atenție celor de lângă noi, îndeosebi celor care se confruntă cu astfel de probleme, să păstrăm legătura cu ei, să-i încurajăm să-și deschidă sufletul, oferindu-le, totodată, sprijinul, încurajându-i și ascultându-i fără să-i judecăm. Avem, astfel, toate șansele, să le schimbăm viața.

Sursa foto: International Association for Suicide Prevention / Facebook

Mulți dintre cei care au avut tentative de suicid mărturisesc că în momentele de disperare, când nu mai vedeau altă soluție decât aceea de a-și lua viața, ar fi avut nevoie de implicarea unui apropiat, ar fi avut nevoie ca cineva să le vadă suferința și să-și ofere sprijinul. De multe ori, însă, nici măcar nu au fost întrebați dacă au vreo problemă sau dacă ar avea nevoie de ajutor. Tocmai de aceea, pentru că au trecut prin astfel de stări, aceste persoane își oferă astăzi sprijinul, desfășurând, totodată, activități de prevenire a suicidului.

Inițiată în anul 2003, de către Asociația Internațională pentru Prevenirea Suicidului, în colaborare cu Organizația Mondială a Sănătății, Ziua mondială pentru prevenirea suicidului este marcată printr-o serie de evenimente, conferințe, campanii și activități publice, menite să atragă atenția asupra suicidului, una dintre cele mai frecvente cauze de mortalitate prematură. Pentru organizarea acestora, Asociația Internațională pentru Prevenirea Suicidului necesită sprijinul instituțiilor de stat, al agențiilor guvernamentale, al organizațiilor non-guvernamentale, al asociațiilor naționale și internaționale, al comunităților locale, al cercetătorilor, al medicilor și al voluntarilor.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Cerasela Bădiță, editor online: Adrian Dădârlat)