SUBIECT: Comportamentul de victima

Am intalnit nenumarate persoane, care in fata provocarilor vietii (accidente, paralizii) sa se ascunda, sa ceara ajutor, autocompatimeasca, iar in final se auto-martirizeaza si pozeaza in victima. Victima circumstantelor, a oamenilor din jur, a familiei etc. Poate i-ai inalnit: genul care iti vor povesti, de fiecare data cand esti dispus sa ii asculti, despre problemele din viata lor si de ceea ce le-a generat. De fiecare data insa, ei nu vor avea o responsabilitate si nu vor fi dispusi sa ofere o solutie.

Exista varii motive pentru care au ajuns in acest punct: familia, cercul social in care au crescut, starea materiala etc. Sunt convins ca au ajuns aici din motive bine-intemeiate. Problema majora cu care se izbesc acum, ajunsi la maturitate, este ca lumea ii va vedea drept victime si trata ca atare:

Nu li se acorda dreptul egal la opinie, ideile lor sunt automat puse sub semnul intrebarii, credibilitatea le scade spre zero. Chiar si cand vin cu idei exceptionale, nu sunt luate in considerare la adevarata lor valoare. Iar in viata lor efectiv incep sa li se intample evenimente in care ei ajung victime. Comportandu-se ca eterne victime si martiri, ei vor incepe sa devina victime reale ale altora. Cei apropiati – chiar si cand ii iubesc – se vor distanta. Sau le vor purta povara martiriului.

Ce poti face daca te-ai comportat ca o victima?

Este foarte greu de raspuns la aceasta intrebare .
Un accident care te imobileaza ,orice s-ar spune ... viata e raportata ,evaluata la inainte si dupa eveniment. Dar ,stiu un lucru. Foarte putini sunt acei care stiu ,sau au atitudine de autodepasire.
Presupune o autoevaluare permanenta si apoi sa te zbati sa fie bine. Atat cat se poate .
Orice om este bine sa se impace in primul rand cu sine .
Cum poti sa-i spui unuia ce este modestia , ce este atitudinea de a razbii ?
La ce ne raportam ? Cat este de just ? Subiectul acesta este foarte, foarte delicat.

foarte tare subiectul . 99% din oameni se autovitimizeaza bine sunt si cazuri cand autovictimizarea asta ii dusa la extrem, si poate familia si cei din jur sa stea si in cap daca tu ca individ nu vre sa treci peste accident nu treci ,tre sa recunoastem ca toti am avut la inceput chestia de victimizare si de a ne dori sa murim si chesti de genu , imi cer scuze ca sunt transant dar cei care o dorit o fost puternici si o trecut peste cei slabi o ramas acolo,si cine doreste ii dau exemple de gravitate,varsta,mediu social

Am spus-o si alta data . Fiecare dintre noi ne raportam la viata, ne comparam cu ceilalti si este bine asa . Majoritatea dintre forumisti sunt victime ale unui accident foarte foarte grav.
Poate inainte de necaz, omul a fost un om realizat, cu profesie, cu casa , cu familie. Poate chiar el era stalpul casei. Asta e un aspect.
In general noi oamenii avem un temperament, o atitudine de a intewlege sa traiesti .
Sa spunem asa ; um coleric , un impulsiv, o persoana foarte, foarte activa a fi imobilizata um timp suporta foarte, foarte greu un esec.
Acest coleric de exemplu n-ar suporta sa fie paznic, sau birocrat, sau bibliotecar.
Aceste activitati i-ar prinde bine unui melancolic.
Si apoi, mai este ceva, atunci cand un necaz il duci in spate de zeci de ani, cand vezi ca ai in spate niste realizari, servici, casa, confort penru care muncesti foarte,foarte mult de unul singur, iti pierzi speranta ca cineva ar vrea sa te ajute. Il respingi.

Victima e acea persoana care a fost vatamata de alta persoana .....daca am sarit de buna voie in cap din pom in apa si am dat de un bolovan nu se poate vorbi de victima.

Buna tuturor!

In fata bolilor incurabile, majoritarea se comporta, ca niste invinsi.
Nu-mi explic cauza, acestor comportamente.

Poate, frica si lasitatea.

Trebuie, sa privim inainte cu optimism.
Nu dau sfaturi, ci-mi exprim o parere.

Cu drag,
Sandy

Sandiana a scris: Daca de 9 ani eram las sau ma consideram invins imi trageam un glont in cap de mult.Nu iti cunosc afectiunea de care suferi dar o cunosc pe a mea Sandiana.Sanatate ,bani si bafta.

Sandiana a scris: Nu vad de ce din cauza fricii sau a lasitatii s-ar comporta ca niste invinsi! Poate din cauza neputintei, nu stiu.
In legatura cu optimismul, daca nu exista o motivatie, nu vad de ce ar putea lega cineva acest optimism.
Apropo: esti simpatica, atunci cand spui "nu dau sfaturi, ci-mi exprim o parere". E mai mult decat un sfat atunci cand spui, "trebuie"! Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

parerea mea e ca multi in fata unei asemena probleme se considera invinsi fara sa lupte ,merg pe premisa ca nu mai am ce sa fac asta e sa astept sa mor sau sa devin povara si restu trebuie sa aiba grija de mine ca eu sun"handicapat".F bine spus marius si nu trebuie luat ca un sfat ci ca o obligatie si asa si trebuie considerat

Club Sportiv Iasi 21 a scris: Totul depinde de fiecare individ in parte ,de leziunea coloanei si de modul in care fiecare percepe suferinta si viata .

si omul principal care ii place sa isi planga de mila

Club Sportiv Iasi 21 a scris: In primul rand lasa textele ieftine fata de mine sarpe si invata medicina si limba romana .....[principal care ii place] Si nu uita ca nu ti-am plans niciodata tie pe umar.De paraplegici cu leziuni incomplete ,fara dureri si alte probleme serioase de sanatate e plin netul.

adi chicago a scris: Cu tot respectul , adi chicago, in acest caz, adica cel care a sarit in apa, NU a sarit intentionat in apa mica , si nici nu a cautat acel bolovan . DA, este victima .
Este ceasul rau, nenorocirea . Chiar si in acest caz este foarte rau pentru ca omul nu-si poate ierta propiul ghinion ,mare cat viata. Este un mare pacat ca s-a intamplat .
Si acest om care a sarit , a nimerit rau, s-a accidentat ,dupa un anumit timp trebuie sa se autoevaluaze si sa-si depaseasca propiul urias necaz . Il obliga viata. Si nu e deloc usor.
Atunci cand altul da peste un alt om si-l accidenteaza pacatul este urias pentru cel care a nenorocit omul .Normal ar fi ca cel care te-a accidentat sa-ti plateasca daune materiale . Din pacate aceste daune nu pot fi evaluate in bani . Cine poate spune ca pretul vietii este o suma x ?! Viata este de nepretuit.
In ambele cazuri vorbim de victima .
Insa a judeca pe cineva ca nu face destul pentru a dimunua consecintele unei astfel de intamplari nefericite este un subiect foarte delicat.
Va rog, nu va certati pe fapte care le percepem, le intelegem diferit ! Este foarte greu sa intelegem un om in mare necaz.
Cel mult constatam ca cel de langa noi nu intelege . Aceasta este marele pacat pe care eu il regret profund .

ady tu oricum ai fost cel mai rau tot timpul desi cu timpul t-am dat ff multe exemple sa te contrazic,iti place sa iti plangi de mila asta esti tu, si cand am postat anterior nu m-am referit la mine ci la alte cazuri care is mult mai grave ca tine si nu isi plang de mila, si asa pt cultura ta generala si paraplegi au dureri si complicati (3 luni in pat ,6,9) depinde de caz --reconstructii de uretra daca vrei iti dau exemple pina maine dim

Club Sportiv Iasi 21 a scris: Sarpe sunt ferm convins ca daca ai avea durerile mele neuropate ,combinate cu spasme ai face tumbe cu scaunul cu rotile [ca de...esti smecher ]si te-ai arunca in fata trenului doar dupa o saptamana de suferinta....oricum esti prea rau la suflet si infantil ca sa mai port asemenea discutii cu tine pe teme care te depasesc total.Baga tumbe la greu cu caruciorul ....poate impresionezi pe cineva.