SUBIECT: De-ale vietii

....Sunt momente in viata cand simti asa de tare absenta cuiva incat ti-ar placea sa-l scoti din vise si sa-l imbratisezi...Viseaza tot ce ti doresti sa visezi...Mergi acolo unde ti-ai dorit merue sa mergi...Fa cea ce ai vrut mereu sa faci...Fi cea ce ai visat mereu sa fi...Incearca ce ai vrut mereu sa incerci...Fericirea nu inseamna a avea cei mai bun din tot ce e frumos ci a avea putin din cea ce-ti place tie...Sunt momenta in viata cand iti doresti atat de mult sa vindeci ranile cauzate celorlalti incat ai vrea sa iei durerea lor asupra ta...Cand ai aripile frante nu renunte la ceea ce ti-ai dorit...numai poti zbura dar poti merge...cand ai si picioarele frante nu te da batut nu poti merge dar poti gandi...fericirea ne asteapta pe toti...pe cei care pang,care cauta,care spera,care cred,cei ce isi doresc,care viseaza....Sunt momente in viata cand ti-ai dori atat de mult sai vezi pe cei dragi fericiti ,incat ai fi disponibil sa renunti la fericirea ta pentru fericirea acestora...cand simti ca lucrurile pe care le faci sunt ca o picatura de apa in mare,aminteste-ti ca fara aceste picaturi marea nu ar exista fara aceste mici picaturi ce o formeaza..Sunt momente in viata cand tot ce ti doresti e sa mori ,dar in acele clipe clipe gandeste-te ca alti ar da price ca sa traiasca...daca am fi apa nu am mai avea nevoie de lacrimi...daca am fi foc nu am mai avea nevoie de caldura...daca am fi pietre nu am mai avea nevoie de sentimente...daca am fi aer nu am mai avea nevoie de viata...dar suntem oameni si avem nevoie de dragoste...cand simti ca obiectivele propuse sunt indepartate si drumul pana la realizarea lor e greu,aminteste-ti ca picatura strapunge piatra nu prin putere si prin constanta...cand ai venit pe lume tu ai plans si ceilalti au ras de fericire...acu e randul tau sa ti traiesti viata in asa fel incat sa pleci surazand.............

Frumos ...
Stim cu totii vorba aceea : sa nu regreti nimic in viata, pentru ca la un moment dat a fost exact ceea ce iti doreai. Mai era una care suna astfel : nu regreta niciodata nimic ce te-a facut la momentul respectiv sa zambesti. Amadoua cat se poate de adevarate.
Succese impliniri si realizari la maxim.... asteptam continuarea si implicit noutati

Eram asa de sarac cand am fost copil, ca daca nu eram baiat, nu as fi avut cu ce sa ma joc...

Intr-o zi am ajuns acasa mai devreme, vad un tanar alergand gol pe strada. L-am intrebat: "De ce faci asta?" Mi-a raspuns: "Din cauza ca ai venit prea devreme acasa, boule!"

Exista unele femei care in loc sa-i faca sa sufere pe mai multi barbati, asa cum e firesc, se concentreaza asupra unuia pana il extermina. Acestea se numesc "fidele".

Inteligenta ma urmareste... dar eu sunt mai rapid.

Traieste fiecare zi, ca si cum ar fi ultima.. Apoi, intr-o zi, asa se va si intampla.

Viata mea e ca un film, care nu are distributia prea reusita. Si nu ii inteleg nici actiunea.

Timpul vindeca orice, insa nu e un bun chirurg plastician.

Un semn sigur ca ai imbatranit este ca lumanarile de pe tort costa mai mult decat tortul.

Mult mai multi barbati si-ar parasi nevestele, daca ar sti sa-si faca bagajele.

Nu conteaza daca esti sarac sau bogat. Conteaza sa ai bani!

Daca ti-e foame - mananca sare: o sa-ti fie sete!

Stresul inseamna sa te trezesti urland, apoi iti dai seama ca nu dormeai.

Nu ma duce pe mine in ispita, gasesc drumul singur.

Daca ajuti pe cineva, ai sa vezi ca isi va aminti de tine si data viitoare, cand are nevoie de ajutor.

Chiar ma amuza .

Inca sunteti consumatori de Coca-Cola (Pepsi)? Ia priviti:

Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

... in de-ale... mortii... Se poate scoate profit si din moarte si inca unul frumos: Japonezii scot profit din ceea ce nu isi imagina nimeni ca va exista vreodata: un hotel pentru cei trecuti pe lumea cealalta. Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

Am o retinere sa deschid subiect nou ,cand sunt deja o multime in defasurare .Ceia ce voi scrie acum nu am stiut unde sa-l incadrez .
In ultimul timp ne-am pierdut omenia . Deplangem ca orice am face ,privitorii si chiar colegii de serviciu tot cu retinere si desconsiderare ne privesc si asta chiar si dupa zeci de ani de colegialitate . Dar sa vedeti !
Zilele trecute am fost martora unei atitudini greu de inteles .
Lucrez la o fabrica de confectii . Acum este un singur schimb de lucru, adica de la 0ra 7 la ora 16 .
Iesim pe rand la terminarea programului de lucru.Suntem plasati pe 3 etaje, peste 750 de lucratoare .
Unei colege, unei femei,i-a venit rau, sau s-a impiedicat pe scari, poate i s-a rupt tocul incaltamintei, cert este ca a cazut . Statea cazuta, incapabila sa-si revina atunci pe moment .S-a intamplat sa fie ,aproape de iesire, astfel incat pe langa aceasta colega sa treaca majoritatea celor peste 700 de colege .
Ei bine, toata lumea a trecut pe langa ea. Ba erau revoltate ca cineva le impiedica iesirea.
Mineni nu s-a oprit macar sa intrebe ce s-a intamplat, daca are nevoie de un mic sprijin .

Daca vedem un om sarman pe strada, un vagabond, sau cine stie cine, lumea il ocoleste judecand poate ca este vina lui ca nu se ingrijeste.Si totusi,indiferent cat de sarac ar fii ,omul poate avea demnitatea si omenia lui .Scriu aici de sarman sau neingrijit gandindu-ma ca repede judecam ca nu astepta ajutorul celor din jur, sau poate chiar este o persoana posibil violenta astfel incat este mai precaut sa-o ocolesti,sa te feresti cumva . Am ajuta ,insa ne este teama de imprevizibil.
Este oarecum scuzabila atitudinea .
Dar aceasta colega este a noastra ,una dintre noi.
Tot eu, care ma gandesc ca uneori realizam mai repede ce este suferinta sau incapacitatea temporala cel putin ,am gasit de cuvinta sa ma opresc si impreuna cu o colega sa o ajutam atat cat este posibil.
Va rog nu intelegeti de aici ca vreau sa ma laud ca fac si dreg .
Intrebarea, nedumerirea mea este cum de ne-am pierdut Spriritul de ajutorare, Solidaritatea si chiar Omenia ?
Chiar ne putem scuza ca viata este dura ? De ce ne-am inrait atat de mult ?

In zilele lucratoare, adica luni-vineri la Radio Romania Actualitati , dimineata la ora 9 fara cateva minute este difuzata rubrica " O vorba buna "
M-am gandit ca merita sa fie postata si aici la noi si sa ne imbogatim sufleteste .

Medicul intră pe uşă şi se îndreptă spre patul bătrânului ca să-i citească fişa agăţată la capul patului. Omul fusese internat cu o săptămână în urmă cu probleme de respiraţie.
Starea lui se agrava pe zi ce trecea. Medicul constată că parametrii din fişa bolnavului indicau o înrăutăţire a stării de sănătate.
Îşi dădea seama că pacientul lui era obosit să mai lupte cu boala şi se resemnase, apropiindu-se de sfârşit.
A doua zi, însă, medicul rămase uimit de schimbarea situaţiei. Bătrânul lui pacient era cu totul altfel.
Culoarea îi revenise în obraji, respira mai uşor, iar analizele arătau o îmbunătăţire a situaţiei.
Îl întrebă pe bolnav: „Ce s-a întâmplat cu dumneavoastră. Ieri eraţi foarte rău. Acum nu vă mai recunosc.”
Omul explică: „Domnule doctor, ieri m-a vizitat nepoţelul meu şi mi-a zis aşa: Bunicule, trebuie să te întorci repede acasă pentru că bicicleta mea s-a stricat şi nu are cine s-o repare. De-atunci parcă sunt un alt om .

Transformare

Tot ceea ce suntem şi avem e supus schimbării. De obicei sensul transformării este de la bine la rău.
În planul fizic, lucrul acesta este evident. Poate de aceea, tindem să credem că şi-n plan spiritual, lucrurile stau la fel.
Sufletul unui om însă se poate transforma şi invers - din rău în bine. Convertirile, numai aşa sunt posibile.

Am găsit de curând într-o carte o întâmplare, care confirmă că şi cel mai rău om poate deveni bun.
Un criminal, evadat din închisoare, ajunge, în fuga lui, noaptea, la o casă de la marginea pădurii în care stătuse ascuns.
Ştia că pe capul lui se pusese o recompensă. În casa de la marginea pădurii văzu pe fereastră o femeie în genunchi şi alături de ea un copil înfăşat.
Bătu la uşă cu nădejdea că va găsi ceva de mâncare. Nu pusese nimic în gură de câteva zile.
Femeia deschise şi fugarul reuşi să vadă pe faţa ei urma lacrimilor şterse în grabă. Spuse că avea nevoie de adăpost pentru noapte. Femeia îl pofti înăuntru şi se scuză că nu are nimic de mâncare.
Era foarte îngrijorată pentru că pruncul îi era bolnav. Era văduvă şi trăia într-o sărăcie lucie încât nu-şi permitea să meargă la doctori cu copilul.
Omul îşi aduse atunci aminte de mama lui care, la fel, rămăsese văduvă de tânără.
Dimineaţa se trezi, o luă cu el pe văduva săracă şi se duse direct la postul de poliţie. Se predă spunând că femeia care-l însoţea l-a convins s-o facă şi că ea merită recompensa.
Mama a primit banii, şi-a îngrijit copilul, iar criminalul s-a întors să-şi ispăşească pedeapsa, mai împăcat ca oricând.


Citește mai multe articole
de Remus Rădulescu