SUBIECT: Empatizati?

Empatizati?

Unul dintre secretele comunicarii eficiente consta in capacitatea de a te pune in situatia celui din fata ta si a intelege modul lui de a vedea lucrurile.

Poate cuvantul empatie nu iti sugereaza nimic, dar stii, probabil, ca o zicala stramoseasca ne indeamna sa ne punem in pielea celui de langa noi inainte de a-i comenta purtarea sau modul de a gandi. Intelepciunea izvorata din aceasta experienta de viata - "pune-te in pielea lui", indemna la toleranta cu mult inainte de aparitia conceptului de comunicare. Anglo-saxonii si spaniolii au si ei o vorba asemanatoare care te invata de ce e mai bine "sa te incalti cu pantofii celuilalt" inainte de a-ti da cu parerea despre aproapele tau.

"Pune-te in pielea lui" nu se refera numai la eventualele aprecieri negative pe care le facem la adresa semenilor nostri, ci si la capacitatea de a le intelege sentimentele si reactiile. Daca un prieten sufera o replica de genul "Inteleg prin ce treci", arta ca iti pasa si spune mai multe decat "Totul va fi bine", desi nici unul nu aveti certitudinea ca asa va fi. In loc de o exprimare stereotipa, interlocutorul asteapta ca tu sa percepi problema cu care se confrunta ca pe un fapt care ii afecteaza viata si sa-i arati ca stii prin ce trece.

Empatia nu inseamna sa te identifici cu celalalt anulandu-ti tie personalitatea, ci sa te transpui in mintea si sufletul lui pentru a intelege cum percepe lucrurile.

De multe ori comunicarea dintre noi sufera din cauza lipsei de empatie. Suntem obisnuiti sa nu mai acceptam si o alta perspectiva asupra lucrurilor. Criticam si nu-i dam celui de langa noi dreptul de a-si spune opinia pentru ca o percepem din start ca fiind gresita, tocmai pentru ca nu vine in concordanta cu a noastra. As putea spune ca a empatiza presupune diminuarea orgoliului personal si un pas inainte spre o comunicare mai bune.

Pe de alta parte, nu poti spune "de maine incep sa empatizez cu toata lumea". Antrenamentul este dificil si frustrant pentru ca, in ciuda unei satisfactii personale ("ce persoana intelegatoare sunt eu... vei dori ca si prietenul sa faca la fel. Dar cum ar fi sa-i spui drept in fata "empatizeaza cu mine pentru ca si eu empatizez cu tine". De cele mai multe ori raspunsul nu va fi reciproc si asta te determina sa renunti.

La urma urmei, in momentul in care comunici empatic cu cineva, comunicarea se face la un nivel profund, dincolo de intelesul semantic al limbajului.

Fiecare om este o fiinta unica si complexa; fiecare avem o logica personala; viata fiecaruia din noi are un scop (de multe ori nedeslusit, inconstient); avem convingeri personale diferite in functie de istoria in care am crescut.

Cu totii, insa, avem in comun dorinta de a ne simti capabili, de a contribui, de a simti ca ceilalti conteaza pe noi si de a avea curajul sa facem fata incercarilor vietii.
Am dreptate sau nu?
Va las pe voi sa decideti ....

adi chicago a scris:Off, ma bucur Adi ca ai readus aceasta tema in discutie, asa cum si eu aici am incercat sa provoc forumistii la un dialog constructiv... sa comunicam cu cei din jur, indiferent de forma de comunicare, presupune a ne respecta reciproc, a ne implica cu adevarat in comunicare, a poseda abilitati de comunicare, competente, etc.

Esti empatic, atunci cand reusesti sa rezonezi cu partenerul/partenerii de dialog, chiar daca opiniile sunt diferite, reusesti sa gasesti resurse in a asculta si alte pareri, nu emiti judecati de valoare in necunostinta de cauza, iti susti ideile, opiniile argumentat si respecti si punctul de vedere al celuilalt. Desigur, sunt situatii in care te 'lovesti' de rea credinta, de incapatanarea, de zidul impus de partenerii de dialog, din variate motive, si atunci fortand nota nu-ti atingi scopul, caci ai nesansa de a fi intalnit un partener de dialog care nu este nici deschis si nici disponibil dialogului si al carui scop este altul... de a destabiliza ce unii (eu, noi) incerca de atata timp sa provoace la o mai buna comunicare, membri nostri.

In fine... depinde de noi ce atitudine abordam in dialogul cu ceilalti, alegerea ne apartine, desigur, trebuie sa gasim deschidere si dinspre ceilalti spre comunicare constructiva.

PS. O sa revin cu exemple din mesageria personala care sa confirme spusele mele

Oamenii empatici sunt in general persoane care gandesc mult, carora le place sa rezolve probleme si merg in general pe ideea ca acolo unde a aparut problema se afla si raspunsul, rezolvarea acelei probleme. Sunt cei care nu adorm noaptea pana cand nu gasesc raspunsul la o intrebare ce ii macina. Iar de multe ori, problemele la care se gandesc nici macar nu sunt ale lor.

adi chicago a scris:Asa de mult gandesc incat ajung sa judece oamenii, pe cei apropiati adeseori, totul sub pretextul durerii si apasarii... poate aici intervine si frica, anxietatea, amagirea, atacul de panica... prejudecatile, etc

Faptul ca unele persoane nu comunica eficient, constructiv si fiecare da o insusire semantica dialogului, insusindu-si doar partea frumoasa a lucrurilor, a ceea ce-i convine din punctul lui de vedere, nu face decat sa evidentieze cat de empatic poate fii... nu poti sa te dai cu binisorul, sa-i canti in struna, sa-l intelegi doar ca respectivul sa fie multumit.

Este dificil, foarte dificil dupa a mea parere sa poti intelege pe cineva dupa modul lui de exprimare... faptul ca suntem la un subiect asa de putin inteles de majoritatea membrilor forumisti - empatia - face ca acest topic sa semene mai mult ca "un monolog" intre noi doi Adi... eu unul nu vreu sa ma transpun in "pielea ta", nu doresc sa acumulez din cunostintele tale, insa te simpatizez man... daca doresti sa faci un bine impartasindu-ne din experienta ta, ok, dar fa-o ca un crestin si ca un om normal... nu cu pretentii de profesionalism ca nu tine, cel putin in cazul meu si a catorva alti forumisti.

daniel a scris:Te simti inferior tu si altii ?Santeti probabil deoarece nu a-ti avut privilegiul sa-l vedeti pe domnul ISUS si nici pe SATANA precum i-am vazut eu in perioada de coma dupa accident.Nu sant nebun ...ma distreaza cei care ma considera.

Esti bolnav, prea bolnav sa-ti inteleg depresia si obsesia. Tu nu observi ca nu exista topic in care sa nu pomenesti de durere, de nebunie si moarte?

Crezi ca esti invidiat de cineva? Crezi ca-si doreste cineva sa fie semenea tie? Te crezi superior multora, dar de fapt nu esti decat un om bolnav, nefilozofic, cu tulburari grave de personalitate si care amesteca prostia cu mandria. Asta este ... din pacate

daniel a scris:Multumesc .......Esti prea mic pentru o lume atat de mare si daca eu sant bolnav tu esti sanatos ...meritam cel putin o catalogare mai ecumenica tinand cont de faptul ca ti-am facut RATING pe aici ....frate de suferinta fals.Multa Sanatate si Doamne AJUTA.

A fi empatic inseamna fenomenul de a te solidariza , de a simti ,de a pu tea fi receptivi de a te putea identifica cu emotiile ,trairile ,altei persoane,Cred ca o persoana foarte sensibila e capabila sa intuiasca sa se transpuna in sufletu si pielea l alteia , Cita capacitate de a fi umani, de a nu fi insensibili, de a nu fi indiferenti, de a ne impica emotional ,de a insufla speranta si caldura avem? daca o avem o emanam, se revarsa din noi e o informatie pastrata in genele noastre care pe urma o construim o dezvoltam si poate deveni intimp inteligenta noastra emotionala ,

O persoana empatica se recunoaste ca fiind o persoana ingaduitoare, toleranta, are o atitudine pozitiva, blinda, fiindca avind capacitatea de ase mula peste ''corpul interior'' al altei persoane stie ce simte aceasta si stie cum sa o abordeze deschizind o fereastra pt o comunicare armonioasa cum se spune de la suflet la suflet .Eu cred ca multi dintre noi avem nevoie de empatie pt a reusi sa stabilim o legatura mai srinsa intre noi pt ca e in natura umana nevoia de a ne integra intr un grup de a fa ce parte dintr o comunitate ,

O alta fateta a empatiei! Stiti cum se da partea arsa de pe un trup afectat de foc? Pentru ca nu vreau sa va plictisesc, o sa o explic cat se poate de simplu vorbind despre o doctorita specialista in arsuri, din C-lung, despre care toti, care au avut de-a face cu ea (care bineinteles ca au avut de-a face cu focul intai) au declarat ca era o doctorita fara inima: Habar nu am de ce, dar am aflat ca pentru o vindecare corecta a corpului, nu se procedeaza cu anestezice, asa ca pur si simplu, femeia aceasta jupuia pielea afectata destul de brutal, (netinand seama de urletele pacientilor) pentru ca ideea era ca sa ramana carne vie curata (fara cea mai mica bucata de piele afectata, care ar fi compromis toata munca de vindecare). Ganditi-va ce-ar fi insemnat, ca la fiecare incercare de dezlipire a pansamentului, sa se opreasca doar pentru ca bolnavul urla ca il doare! Ceea ce m-a distrat tot timpul in aceste discutii, era ca ii intrebam: pai si esti sau nu vindecat? La care raspunsul era: Pai sunt, dar putea sa o faca mai dulce!
Deci: Doctorita aplica procedura standard, cu toata grija fata de respectivul si cu toata empatia (ii dorea tot binele). Durerea, insa era perceputa diferit, in functie de gravitatea arsurii!
Si ca sa raspund si la intrebare: Cu certitudine este loc de mai bine!
Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

Toti forumistii au empatie ,insa in grade diferite .Faptul ca Adi Chigago scrie mult pe forum .acest fapt este foarte bun. Exteriorizarea este foarte indicata in situatii limita.
Adi , ai tot respectul meu . Va respect pe toti.

A sa e Ciresarule. daca nu ne exteriori zam facem implozie.

Empatia este parte a inteligentei emotionale.Adica aptitudinea de a intelege pe celalalt.Capacitatea de a comunica...
Nu inseamna ca aprobi orice spune celalalt, insa intuiesti plusurile si ninusurile intro relatie interpersonala si gasesti argumente spre toleranta si eventuala rezolvare reciproca.
Eu as vrea sa am mai multa capacitate empatica,si nu e chiar simplu sa dezvolti aceasta latura a inteligentei personale.
Solicita multa gandire...
Imi plac comentariile lui Vali,probabil are studii umaniste. E bine.