SUBIECT: Daca ar durea prostia...

1. Cand se poate spune cu siguranta despre un individ ca este prost?
2. Exista mai multe tipuri de prostie?
3. Relatia dintre inteligenta si prostie este cumva ca relatia dintre frig si caldura?

"Prostul nu argumenteaza, parerile pe care le are si pe care le vehiculeaza cu nonsalanta se sustin prin ele insele, sunt autosuficiente. „Asa cred eu”, „asta e parerea mea si nimeni nu mi-o poate schimba”, „fiecare cu punctul sau de vedere”, „depinde din ce punct de vedere privesti” sunt formulele prin care se apara de cerinta argumentarii pe care nu ar putea-o niciodata satisface. Prostul se simte bine in pielea lui, nu se poate schimba si nici nu vrea sa se schimbe, prostia este imuabila: „Asta sunt!”, spune prostul cu o dumnezeiasca apetenta pentru tautologie. Prostul e multumit pana la plescait, nu are nici cele mai sterse intrebari, nici cele mai vagi nelinisti, este opusul absolut al „omului problematic”. Prostia nu doare in nici un fel si de aceea este acceptat ca, inchis in orizontul lui, prostul este „fericit”, pentru simplul fapt ca el este complet lipsit de simtul nefericirii, in vreme ce „inima inteleptului este casa tristetii” (Ecleziastul).
El, prostul, va considera filosofia un soi de pasareasca ininteligibila, o discutie
lipsita de orice fel de finalitate practica, o pierdere de vreme, o despicare a firului in patru. In primul rand si in mod definitoriu prostului ii repugna intelepciunea si recuza filosofia cat se poate de firesc si de sprinten ca fiind „ceva ce nu poate intelege”, „prea abstracta”, „fara legatura cu viata”.
De asemenea, prostul este situat cumva dincoace de bine si de rau, este literalmente lipsit de discernamant moral. Desi poate intelege ca nu e bine sa faca un lucru sau altul, nu va reusi niciodata sa simta de ce un lucru e bun si altul e rau. El este lipsit de simtul moral, asa cum altii pot fi lipsiti de vaz sau de auz. De aceea comite cele mai mari ticalosii cu zambetul pe buze, intr-un soi de inconstienta animalica, cu o perseverenta ce poate parea diabolica. De altfel, sintagma „prost si al dracului” este una foarte cunoscuta. Prostul este cu atat mai periculos cu cat face raul fara rautate, „fara sa vrea”. Prostul nu este chinuit de remuscari de constiinta sau de cainta, el face raul „din prostie”.
Horia-Vicentiu Patrascanu - "Homo stupidus".

!

Nu te pune cu prostu ca are mintea odihnita!

Cred ca ar fi absolut fantastic daca ar durea prostia. Daca oamenii ar urla de durere, am sti de cine sa ne ferim.

Eu cred ca toti am avea dureri... Oricum, nu mi se pare idee buna sa doara, mai buna e vorba asta: "Fericiti cei saraci cu duhul ca a lor e imparatia cerurilor"

Dionnis a scris:
"Fericiti cei saraci cu duhul ca a lor e imparatia cerurilor"

... versetul nu se refera in nici un caz la prosti--prostie. Are cu totul alt inteles.

Pe asta se pare ca l-a durut prostia!

Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

sara a scris:
Se potriveste si celalalt inteles la ceea ce vroiam sa spun